YachtExpert - Revista Nautica Romana

YachtExpert Nr. 29 | 2012

Preţ 12 lei

Revista Nautică RomâNă a u D i s a i L i N G s e R i e s 2 0 1 2

Audi Sailing Series 2012

Navgaţie în stil Audi www.yachtexpert.ro

Sailing - Jocurile Olimpice de vară • Volvo Ocean Race 2011-2012 • BMW - Giraglia Rolex Cup 2012 • BMW Sail Racing • Regate româneşti • Saloane nautice 20122013 • Cigarette Ducati Edition • Made in Romania • Travel - Turcia & Scandinavia Nr. 29 | 2012

www.yachtexpert.ro

Florin Micu

Valuri pe ape

Waves at large

Nu este un secret faptul că domeniul nautic românesc şi-a oprit evoluţia în ultimii ani, după un start promiţător la începutul noului mileniu. Bărcile nou apărute sunt o rara avis, iar marinele existente abia sunt ţinute la limita supravieţuirii.

Exemplul concludent este Portul Tomis, unde, în mai, jumătate dintre pontoanele montate în sezonul anterior erau aproape distruse, în urma efectelor iernii. Lăsăm la o parte calitatea materialelor şi a execuţiei (sigur nu-i o noutate faptul că la Constanţa mai şi ninge sau că mai şi îngheaţă apa, iar cei care au încasat banii ar fi trebuit să ţină cont şi de asta) sau natura dezlănţuită (poate mai mult decât s-ar fi aşteptat pesimiştii). De neînţeles este cum de pontoanele nu erau reparate în luna mai, la startul sezonului, ca şi cum nimeni n-ar fi fost interesat să le ia banii proprietarilor de bărci, pentru cheiaj. În rest, schimbări promiţătoare de administratori de marine, ale căror rezultate ar trebui să se vadă în scurt timp. Se pare că, la Eforie, dl. Copos s-a plictisit să se joace de-a marina şi a lăsat locul unor entuziaşti dornici să facă treabă (deja au organizat un prim eveniment lăudat de participanţi - Black Sea Sailing Trophy). La fel s-a întâmplat şi la Limanu, unde cei de la NauticLife, importatori de Beneteau în România (de fapt singurul importator adevărat din domeniu) au preluat marina de acolo, denumită Life Harbour şi declarată cea mai mare marină privată din România. Firesc, Life Harbour trebuie să-şi creeze o imagine în rândul proprietarilor de ambarcaţiuni, potenţiali clienţi, iar pasul firesc a fost organizarea unei regate.

Din păcate, toate aceste initiative sunt umbrite de multe orgolii , care n-ar trebui să-şi aibă locul într-o familie cu numai câteva zeci de actori reali. Până la urmă, interesul comun este dezvoltarea yachtingului în România, iar aceste scandaluri nu fac decât să întârzie procesul, mai ales că astăzi nici nu sunt averi de împărţit. Sigur, bătălia este pentru viitor, dar, pentru ca acest viitor să existe, ar trebui ca toate forţele de azi, concurente sau nu, să pună câte o cărămidă.

Altfel… acest viitor va fi din ce în ce mai departe… pentru toată lumea. Deja avem exemplul unui partener strategic, atras cu greu alături de yachtingul de la noi, care este total bulversat de evenimentele verii. Bine ar fi să nu urmăm şi aici exemplul politicii locale!

There is no secret in the fact that Romanian sailing has stopped from evolving in recent years, after a promising start at the break of the new millenium. New coming boats are a rara avis, and the already existing marines can barely survive.

A conclusive example of this is Tomis Harbour where, in May, half of the pontoons set during the previous season were almost destroyed due to the winter.

Not to speak of the quality of materials used and of the execution (there is certainly no news in the fact that Constanţa can also get snow or that water can also freeze there, and those who cashed the money should have taken this into account) or the unleashed forces of nature (perhaps even more unleashed than expected by pessimists). What is really inconceivable is the fact that the pontoons had still not been repaired by May, at the beginning of the season, as if no one was really interested in collecting docking money from boat owners.

Apart from this, there have been promissing changes of marine managers, and the results should be seen quite soon. It appears that, in Eforie, Mr. Copos became tired of playing the marine and thus transfered the position to some enthusiasts willing to move things forward (they have already organized a first event praised by the participants – the Black Sea Sailing Trophy). The same thing happened in Limanu, where the people from NauticLife, importers of Beneteau in Romania, have taken over the local marine, named Life Harbour and proclaimed the largest private marine in Romania. Naturally, Life Harbour has to promote its image among craft owners, their potential customers, therefore, as a matter of course, a regatta has been organized.

Unfortunately, all these initiatives are shadowed by pride, which should be out of place in a family with only some unfortunate dozens of genuine actors. After all, the common interest is to develop yachting in Romania, and such scandals can only delay the process, especially that there are no fortunes to share these days, either. Certainly, the battle is for the future, but for this future to exist, all present forces, whether competing or not, should concur. Otherwise... this future will be further and further away... for everybody. We already have the example of a strategic partner, arduously attracted towards Romanian yachting, who is now completely confused by this summer events. Let us not follow the example of local politics!

Publisher Florin Micu

Foto Adrian Cobzașu

Redacția Matei Covaci-Putna

Tehnoredactor Florin Pupeză

florin.micu@yachtexpert.ro matei.covaciputna@yachtexpert.ro

Gheorghe Eliad

gigi.eliad@autoexpert.ro

Adrian Panait Consultant de specialitate Neculai Lariu-Rusu remylrn@azimut-expert.ro

nr. 29 / 2012

4

adrian.cobzașu@autoexpert.ro florin.pupeza@yachtexpert.ro

Director marketing și publicitate Anca Chilianescu anca.chilianescu@yachtexpert.ro

Marketing & PR Daniela Florea

daniela.florea@yachtexpert.ro

Abonamente

abonamente@yachtexpert.ro

Corespondență OP 57, CP 27, Sect. 3, București, 033230 M: +40 (721) 249 495 Tel/Fax: +40 (21) 348 5829 Adresa redacției Bd. Nicolae Grigorescu 31A, bl. N21, ap.

41, sect. 3, București www.yachtexpert.ro

© Copyright AutoExpert Consult S.R.L. Nici un text, fotografie sau imagine grafică nu pot fi preluate, reproduse parţial sau total fără acordul scris al editorului. Alegerea textelor și a imaginilor este făcută de către editor, care deţine toate drepturile asupra lor. Orice abatere sau nerespectare a condiţiilor și termenilor menţionaţi anterior va fi sancţionată conform legislaţiei în vigoare.

Noul LEXUS GS

INTELLIGENT POWER Lexus surprinde din nou! Inteligen]a deja consacrat` a sistemului Lexus Hybrid Drive cap`t` o infuzie de putere în noul Lexus GS 450h. Acest hibrid revolu]ionar are o dinamic` remarcabil`, un confort unic – propriu m`rcii Lexus - [i dot`ri inovative de top cum ar fi: cel mai mare ecran din lume prezent pe un model de serie al`turi de ultraperformantul sistem audio Mark Levinson®; sistemul Lexus Dynamic Handling – pentru o manevrabilitate [i stabilitate uimitoare; sistemul revolu]ionar de aer condi]ionat S-Flow cu tehnologie nanoe® [i multe altele. Modelul este prezent [i în varianta de propulsie conven]ional` GS 250.

345 CP

6,0L

/100km

www.lexus.ro

sumar Nr. 29 / 2012 Foto copertă: Audi Sailing Series 2012

36

12

event calendar

cover story

32

Audi Sailing Series 2012

24

42

Saloane nautice 2012 - 2013

24 28 36

BMW - Giraglia Rolex Cup 2012

race

12 16 20 nr. 29 / 2012

6

Sailing la Jocurile Olimpice de la Londra Black Sea Sailing Trophy Regatta Beneteau NauticLife

BMW Sail Racing 2012 Volvo Ocean Race 2011 - 2012

16

68

74

28

50

80

prezentare

50

Cigarette Ducati Edition

pasiune

60

54 56

Simina - tehnică, evoluţie şi pasiune

sport

80

made in romania

Kayaking în Delta Dunării

Club Electrica Constanţa Yachting pe Lacul Morii

travel

68 74

O săptămână pe urmele carienilor Călătorie în Scandinavia Damrak II - 70 Sunreef Power nr. 29 / 2012

7

news nr. 29 / 2012

8

Sergio Cutolo "Alubrid" Line Carenele din aluminiu semiscufundate în apă sunt făcute utilizând tehnologii avansate, cu sisteme de propulsie hibridă. Noua flotă concepută de renumitul inginer Sergio Cutolo marchează un nou pas în evoluția yachtingului, pas legat de nevoile unor clienți din ce în ce mai atenți la impactul pe care îl are ambarcațiunea asupra mediului, dar care nu vor să faca vreun compromis când vine vorba de siguranță și performanțe.

Viteza și performanțele s-au obținut prin tehnologii prietene cu mediul înconjurător. Ambarcațiunile au dimensiuni de 25 m, 30 m, 35 m, 40 m (în construcție), 46 m și 65 m proiectate în diferite dimensiuni pentru a îndeplini diferite tipuri de propietari. Toate vor întruni aceleași caracteristici, cu carena din aluminiu semiscufundată.

Seria Alubrid va avea un sistem de propulsie hibrid pentru a îndeplini cele mai noi cerințe legate de noxe. Ambarcațiunile au motoare diesel care vor fi folosite pentru călătoriile rapide și propulsie electrică generată de unități separate cu filtru de particule pentru a ține emisiile reduse și pentru a călători într-o atmosferă silențioasă.

Primul specimen construit la șantierul Palumbo este 130 SportHybrid pentru care Cutolo a proiectat arhitectura navală și linia exterioară. Carena de mare performanță permite o viteză maximă de 24 de noduri iar cu propulsoarele electrice de 60 kW pe ax poate ajunge la 7.5 noduri consumând aproximativ 30 de litri/ora, o valoare foarte mică pentru o ambarcațiune de 40 m.

Sergio Cutolo nu este un novice în proiectarea de carene de înaltă tehnologie, conceptul Alubrid

pornind din istoria sa personală. A început să lucreze la jumătatea anilor '80, când s-a asociat cu Baglietto și a devenit director la Varezze unde a proiectat yachturi foarte rapide din aliaje ultra-ușoare. În anii '90 a devenit director tehnic la Rodriguez Cantieri Navali din Messina, un șantier ce construia feriboturi rapide din aluminiu. Acum, compania sa Hydro Tec este una dintre puținele care pot livra un design complet de ambarcațiune, de la carenă până la amenajări interioare.

Odată cu lansarea proiectului M/Y 54m Discovery, Bernando Zuccon şi-a arătat originile (tatăl său, Gianni, este unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți navali italieni). Pornind de la un număr de concepte proprii pentru ambarcațiuni de 40 şi 46 metri m/z implementează noi soluții constructive: utilizarea stâlpilor şi coloanelor ca un motiv dominant estetic, compartimentarea neconvențională, spații modulare ce permit crearea de suprafețe continue din exterior către interior şi utilizarea de material natural.

M/Y 54m Discovery este o ambarcațiune cu o lungime de 54 m, lată de 10 m, cu o carenă din oțel şi suprastructură din aluminium destinată călătorii-

lor pe distanțe lungi. La o viteză de croazieră de 12 noduri, atinge o autonomie de 4.000 mile. Ambarcațiunea poate primi la bord zece oaspeți în cinci apartamente. Există patru apartamente pentru oaspeți şi unul special pentru propietari. Puntea inferioară oferă cabinele pentru oaspeți şi spațiu separat pentru echipaj. Puntea superioară este dedicată socializării la bord. Cabina, cu o lungime de aproximativ 16 metri, este elementul cheie oferind multiple facilități pentru oaspeți. Pe fly bridge există zone de relaxare, canapele, loc de luat masa şi, dacă doreşte clientul, poate fi utilizat şi ca heliport.

6 noi modele Prestige în 2013I Totul va începe la Salonul Nautic de la Cannes, unde Prestige a anunțat prezentarea noilor Prestige 550 şi Prestige 620. În luna noiembrie, la evenimentul anual Exclusive Prestige Weekend de pe şantierul naval din Vendée, Franța, vor fi dezvăluite publicului şi noile Prestige 620 S şi Prestige 550 S. La Salonul Nautic de la Paris este aşteptat noul

news

Bernardo Zuccon prezintă noul M/Y 54m Discovery

Prestige 450 pentru ca în martie 2013 să fie lansat noul Prestige 450 S, ca o completare a gamei Prestige Express.

Până în momentul de față Prestige a construit şi vândut peste 3000 de unități, devenind un jucător important pe piața ambarcațiunilor cu motor, o piață care se schimbă extrem de rapid. În funcție de cerere, rețeaua de dealeri a fost extinsă din Europa până în Asia, ajungând şi în Australia, SUA şi în țările sudamericane. China prezintă şi ea o creştere excelentă pentru brandul Prestige. nr. 29 / 2012

9

news

Noutăţi Jeanneau 2012 După trei ani în care s-au investit sume semnificative în dezvoltarea de noi modele şi în inovație, Jeanneau îşi creşte gama de produse, întărind poziția deținută pe piața globală, în mod special pe piețele în plin avânt.

Fiecare linie de modele va fi extinsă, nu mai puțin de nouă noi modele vor fi prezentate în această toamnă, două veliere şi şapte modele de bărci cu motor.

Două modele mari cu motor înglobat vor fi lansate la Paris şi Düsseldorf: NC14 şi Voyage 42.

Cap Cammarat şi Merry Fisher vor primi cinci noi modele în gamă. Velierele nu au fost nici ele uitate: linia Sun Odyssey va fi extinsă cu două noi modele Sun Odyssey 469 şi Sun Odyssey 51 DS.

Frauscher 1017 Lido – un cabriolet elegant Similar, dar foarte diferit, noul Frauscher 1017 Lido va fi varianta deschisă a lui 1017 GT. Există deocamdată doar o ilustrație a noului model. Aceasta ne arată câteva detalii interesante despre noua ambarcațiune. Conceptul este unul evident: oferirea aceleiaşi experiențe de navigare tipice lui 1017 GT, dar şi spațierea ei pentru mai multe persoane. Construcția deschisă va permite preluarea la bord, pentru o călătorie confortabilă, a minim 12 persoane. Ambarcațiunea va avea şi o prelată specială Bimini pentru a proteja oaspeții de soarele în exces. Exis-

nr. 29 / 2012

10

De când a fost înființată, compania Jeanneau a investit sume mari de bani în tehnologie şi şantiere ultramoderne. Acestea includ şi gigantul şantier francez Les Herbiers, unul dintre cele mai mari şanteiere din Europa, ce poate produce ambarcațiuni de peste 50 de picioare. Noua fabrică de la Cholet se pliază pe exigențele clienților, implementând certificări ISO 9001 şi 14001, sisteme de turnare moderne şi un sistem de control al calității avansat.

tă pe punte două mese ce pot fi pliate foarte uşor pentru a crea un spațiu generos. O toaletă este ascunsă sub postul de conducere, permițând oaspeților astfel să se bucure de călătorii mai lungi. În varianta de bază, ambarcațiunea va fi echipată cu două propulsoare Mercruiser 350 MAG ce devoltă 300 CP şi cu arbore Z-drive identic cu cel instalat pe 1017 GT. Propulsoarele vor fi suficiente pentru orice nevoie de viteză, putere şi manevrabilitate. 1017 Lido va fi prezentat la Salonul Nautic de la Paris sau Düsseldorf din acest an.

Pentru regiunile cu climă foarte caldă şi cer însorit, unde vara durează mult, cei de la Cantieri Estensi au creat varianta Open a lui 360 Goldstar Sport. Pe puntea principală, spațiul este mare şi confortabil.

Sunt canapele şi locuri de luat masa atât în interior cât şi în exterior. Cabina poate fi echipată cu un baldachin iar pe punte se poate amenaja un spațiu de plaja. Cu o lungime de 11,65 m şi o lățime de 3,90 m, noul 360 Sport Goldstar oferă mai mult spațiu decât concurența sa cu aceeaşi lungime.

Ambarcațiunea are două cabine, una pentru proprietar şi una pentru oaspeți, fiind o ambarcațiune gândită pentru o familie sau pentru două cupluri. Bucătăria şi băile sunt şi ele foarte confortabile. În salon înălțimea depăşeşte 2 metri iar în cabine este de 194 cm. Finisajele sunt făcute manual, utilizând lemn masiv. La fel ca toate modelele Goldstar, şi acesta a fost proiectat de Zuccheri Yacht Design şi a fost gândit pentru a atinge cerințele maxime de siguranță în navigație, conform clasei A dată de Comunitatea Europeană.

Când e vorba de propulsie, cumpărătorul

poate alege două modele de motoare diferite produse de Fiat Powertrain Industrial, motoare gândite pentru eficiență şi consumuri reduse. Pentru cei care aleg autonomia în detrimentul vitezei maxime există două motoare FTP Industrial de 280 CP care îi imprimă ambarcațiunii o viteză de croazieră de 24 noduri şi o viteză maximă de 27,5 noduri. Alternativ pentru cei care vor mai multă putere se pot alege două motoare cu tehnologia common rail şi 370 CP care pot imprima ambarcațiunii o viteză maximă de 33 noduri.

Noul 22` Sport GT – beneficii maxime Noul BWA 22` Sport GT este cel mai performant model din gama Sport a BWA. Are un stil sportiv, este bine echipat şi poate fi cumpărat la un preț relativ accesibil. Calitatea fabricației este una extrem de bună, folosind un sistem modern de construcție pentru bărci gonflabile rigide. GT, la fel ca industria auto, înseamnă Grand Turismo, trimițându-ne cu gândul la un stil sportiv, legat şi de design, vopseaua în două tonuri, scaunele sport şi accesoriile tipice. Puntea este foarte confortabilă pentru o ambarcațiune de acest tip, mulțumită configurației atipice. Canapeaua în formă de U oferă două locuri în plus față de cele tradiționale, ea fiind şi uşor transformată în zonă de plajă. O măsuță poate fi montată în mijlocul cabinei. Opt persoane pot sta la bord, iar treisprezece pot

fi transportate. 22' Sport GT este o ambarcațiune gonflabilă rigidă concepută după cele mai noi standarde şi tendințe. Pentru o familie ce vrea să meargă în linişte este recomandat un populsor de 115 CP iar puterea maximă ce poate fi instalată conform certificării ajunge la 200 CP.

news

Noul Open 360 Goldstar Sport

nr. 29 / 2012

11

NavigaĹŁia la

nr. 29 / 2012

12

Text: Matei Covaci-Putna Foto: london2012.com

NavigaĹŁia este un sport cu tradiĹŁie de aproape un secol la Jocurile Olimpice.

fan race

Jocurile Olimpice

nr. 29 / 2012

13

fan race

N

nr. 29 / 2012

14

avigaţia şi-a făcut debutul la Jocurile Olimpice de la Paris din 1900 cu probe atât la masculin cât și la feminin.

Exceptând jocurile de la St. Louis din 1904, sportul a fost probă la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice de atunci. La primele ediţii navigaţia a fost dominată de ambarcaţiuni mari, cu până la 10-12 navigatori şi cu ratinguri de handicap folosite pentru a desemna câştigătorii. Începând cu 1924 şi mai pregnant după anul 1950 tendinţa a fost să se concureze pe ambarcaţiuni mai mici cu design comun şi mai puţini navigatori. În ultimii 20 de ani, sportul a evoluat, însăşi pregătirea pentru Jocurile Olimpice a dus la apariţia de noi modele performante de ambarcaţiuni sportive. În timpul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing a fost un singur eveniment cu echipaj de trei persoane (Yngling) şi cinci alte evenimente la care au concurat navigatori solitari. Acum sunt aliniate la start ambarcaţiuni din clase cu tradiţie cum sunt Star şi Finn dar şi unele care să reflecte avansul tehnologic în acest sport cum este clasa 49.

Femeile au participat încă de la începuturi la Jocurile Olimpice alături de bărbaţi, iar din 1988 au fost introduse probe exclusiv feminine. Începând cu anul 2008 programul olimpic a constat în probe masculine, feminine şi competiţii deschise. Practic, proba de „Sailing” şi-a făcut debutul la Sydney, fiind primul sport de la Jocurile Olimpice care şi-a schimbat numele. Sportul a fost numit în trecut „Yachting” la Olimpiadă.

Sailing la Londra La Jocurile Olimpice de la Londra proba de Sailing a constat într-o serie zece de competiţii ce

Navigaţia la aceste Jocuri Olimpice s-a împărţit în două mari categorii: Cursele în flotă În aceste evenimente au existat echipe de două persoane masculin şi feminin (Clasa 470), masculin şi feminin Windsurf (RS:X), Star, 49, masculin solitar, categoria grea (Finn), masculin solitar Laser şi feminin solitar Laser Radial. După 10 curse punctele de la cea mai proastă cursă se scad din punctajul total. Punctele ce rămân sunt adunate. Pentru medalii au concurat primii zece clasaţi în fiecare categorie. Punctele se adună descrescător, câştigătorii fiind cei cu punctajul cel mai mic.

Match Racing La proba feminină de 6 m Elliot au fost 12 echipaje care au concurat. Cele mai bune 8 echipaje au fost într-o etapă eliminatorie, unde câştiga echipa care atingea prima trei puncte. Principala diferenţă faţă de cursele în flotă este că aici doar două bărci concurează una împotriva celeilalte, astfel tactica este diferită. Viteza pură poate aduce victoria într-o cursă în flotă dar la un concurs în pereche este nevoie de o strategie superioară.

Organizarea unui astfel de eveniment de navigaţie este o operaţiune extrem de complexă.

Oficialii au inclus inspectori pentru echipamente, juriu internaţional, ofiţeri de cursă internaţionali şi arbitri care luau decizii de penalizare în timp real.

Sailingul a fost o probă care pe lângă abilităţile fizice a cerut tact şi tehnică. Atleţii trebuie să stăpânească bărcile cu măiestrie, evidenţiind tot ce se poate în materie de performanţă şi viteză. Aceştia trebuie să fie capabili să se adapteze uşor la condiţiile de concurs şi să-şi asigure cea mai bună poziţie în fiecare etapă.

Sailingul, la fel ca orice altă probă din Jocurile Olimpice se rezumă la fairplay şi la dorinţa naţiunilor de a concura paşnic şi de a reuni cei mai buni atleţi din toate colţurile lumii.

Sailing la Olimpiadă pe scurt • Numele sportului a fost schimbat din "Yachting" în "Sailing" la Jocurile Olimpice din Sydney din 2000 • Marea Britanie a avut cele mai multe medalii în competiţiile olimpice de la Sydney 2000, Atena 2004 şi Beijing 2008 • Cele mai multe medalii olimpice le-a câştigat navigatorul olimpic Paul Elvstrom. Acesta a câştigat prima din cele patru medalii la jocuri consecutive în 1948, concurând până la vârsta de 60 de ani în anul 1988 • Prinţul Olav ar Norvegiei a câştigat medalia de aur la proba de 6 metri la jocurile din 1928 de la Amsterdam • Mihai Butucaru, preşedintele Federaţiei Române de Yachting a participat în 1980 la Jocurile Olimpice de la Moscova

London Olympic Games 2012 - Sailing Rank Country

Gold Silver Bronze Total

1

Australia

3

1

0

4

2

Spain

2

0

0

2

3

Great Britain

1

4

0

5

4

Netherlands

1

1

1

3

5

New Zealand

1

1

0

2

6

Sweden

1

0

1

2

7

People's Republic of China

1

0

0

1

8

Denmark

0

1

1

2

9

Finland

0

1

1

2

10

Cyprus

0

1

0

1

fan race

au loc în apele din golful Weymouth şi Portland Harbour. Concursurile s-au desfăşurat în perioada 29 iulie şi 11 august. Navigaţia în condiţiile schimbătoare pe apă le-a cerut concurenţilor îndemânare şi stăpânire pentru cele 14 zile de competiţie care le-a oferit şi spectatorilor adrenalină şi încântare. La această competiţie au participat 237 de barbaţi şi 143 de femei fiecare ţară fiind limitată la o singură barcă pentru fiecare eveniment.

nr. 29 / 2012

15

Yachting de clasă

Text: Irina Tănase Foto: Black Sea Sailing

Simina, Teodora şi Iris sunt echipajele care au plecat acasă cu medalii de aur la finalul celei de-a doua regate din cadrul Black Sea Sailing Trophy, susţinut de Edox prin B&B Collection, unic distribuitor. nr. 29 / 2012

16

lizat o expoziţie de fotografii din timpul curselor, pe care le-a dăruit echipajelor câştigătoare. Tot în cadrul acestei festivităţi, oficialii ONG Mare Nostrum, alături de Black Sea Sailing Association, au lansat programul „Adoptă un delfin”, adresat atât persoanelor fizice cât şi juridice. Prin achiziţia unui certificat de adopţie, oricine poarte contribui la programele ONG Mare Nostrum de salvare şi protejare a delfinilor de la Marea Neagră.

Cea de-a treia regată din cadrul trofeului se va desfăşura în perioada 6-9 septembrie, de la Eforie Nord la Balcik, urmând a alinia la start un număr record de veliere.

fan race

Î

ntr-o regată elegantă și plină de sportivitate, 22 de veliere s-au întrecut, timp de două zile, în care s-au desfăşurat trei curse. „Toate velierele au luat startul corect şi au primit cu deschidere provocarea a două zile dificile de competiţie. Dacă în prima zi vântul a fost mai puternic, în cea de-a doua zi, duminică, vântul a scăzut în intensitate la traseul inshore, în formă de triunghi, măiestria echipajelor şi a skipper-ului fiind definitorie”, relatează Adrian Niţă, director general Black Sea Sailing Association.

Nu numai pasionaţii de yachting s-au bucurat de cursă, ci şi turiştii de pe mal: după baliza de offset, care a fost dublată la tribord, velierele şi-au scos vele pentru vânt din pupa, spinnacker, spre deliciul asistenţei, acestea fiind nişte vele intens colorate şi cu o formă de balon. În drumul de sud, mulţi turişti de pe plajele din Eforie Nord, Eforie Sud, Tuzla şi Costineşti au putut admira eleganţa velierelor în cursă.

Partenerul oficial al Black Sea Sailing Trophy, brandul de ceasuri elvetiene Edox, prin unic distribuitor B&B Collection, ne-a fost alături şi de această dată, susţinând echipajele participante şi expunând la petrecerea de sâmbătă seară, găzduită în Marina Eforie Nord, o colecţie cu cele mai noi modele de ceasuri din colectia Grand Ocean. „Această a doua regată din cadrul Trofeului Black Sea Sailing pe care îl susţinem contribuie la definirea yachtingului românesc, aducând un plus de calitate şi profesionalism, graţie organizatorilor. Atitudinea sportivă a echipajelor din competiţie ne-a confirmat buna alegere în susţinerea acestui eveniment, alături de parteneri şi suporteri pe masură" - Marinela Neacşu, marke­ting manager B&B Collection.

Petrecerea de sâmbătă a fost animată cu vinuri alese de la Vinarte, cu sprijinul Goodwine, dar şi de prezenţa designerilor de la Bowtique, care au prezentat o colecţie de papioane special creată pentru acest prilej şi au organizat o tombolă cu premii pentru toţi participanţii.

A doua zi, startul s-a dat către o baliză din vânt.

Dublarea balizelor s-a facut cu babordul. Clasa A (Racer) şi clasa B (Cruiser) au avut un traseu S-1-2-31-3-F, iar clasa O (Open) a avut un traseu S-1-2-3-F. Provocarea maximă a reprezentat-o în cadrul claselor A şi B porţiunea 3-1-3-F, deoarece pe parcursul 1-3 se mergea cu un vânt de 180 de grade, marea majoritate a velierelor neavând vele pentru acest vânt, mai spune Adrian Niţă.

Din pricina vântului slab, la a doua competiţie de duminică o parte din echipaje au fost eliminate din concurs, neputând să parcurgă traseul în timpul limită.

La finalul zilei, ceremonia de premeiere a fost cu atât mai elegantă cu cât partenerul Carlsberg a rea-

nr. 29 / 2012

17

Clasament Regata Black Sea Sailing 28-29 iulie 2012 Clasa A

Echipajul Indira - clasa B

Echipajul Ares - clasa Open

Ambarcaţiune

Cursa 1

Cursa 2

Cursa 3

Total

LOC

Simina Alexandra Farfalina Indigo Five for Fighting Life Incognito

1 2 5 3 4 6 8

1 3 2 4 5 6 7

1 3 2 5 4 8 8

3 8 9 12 13 20 23

1 2 3 4 5 6 7

Ambarcaţiune

Cursa 1

Cursa 2

Cursa 3

Total

LOC

3 1 2 4 9 9 9 9

1 3 4 2 5 6 7 9

1 2 3 9 9 9 9 9

5 6 9 15 23 24 25 27

1 2 3 4 5 6 7 8

Ambarcaţiune

Cursa 1

Cursa 2

Cursa 3

Total

LOC

Iris Ricochet Den Lille Havfru Ares Ulyse Munay

2 1 3 5 6 4

1 2 3 5 4 7

1 4 3 2 5 7

4 7 9 12 15 18

1 2 3 4 5 6

Clasa B Teodora Benga Esperanta Tomis Allegro Indira Feriola Ancutza

Sorin Drugan pentru Iris - clasa Open

Echipajul Benga - clasa B / Ionut Iliescu - skipper

Echipajul Teodora - clasa B / Lucian Dragomir - skipper

Echipajul Farfallina - clasa A / Viorel Burca - skipper

Echipajul Alexandra - clasa A / Mihael Neagu - skipper

Echipajul Simina - Iulia Negoescu Fulicea - skipper

nr. 29 / 2012

18

Clasa 0

Regatta Beneteau NauticLife Text: Adrian Panait Foto: participanți

În zilele de 13-15 iulie, la Limanu, am asistat la un eveniment reușit, cu destule elemente de reținut, printre care prima cursă mono-clasă din România - Beneteau First 21.7 și un număr record de bărci participante. nr. 29 / 2012

20

Clasament Clasa racer

1. Simina 2. Indigo 3. Farfalina Clasa cruiser

1. Teodora 2. Benga 3. Luna Clasa Beneteau

fan race

N

auticLife, în parteneriat cu Life Harbour și Beneteau, cel mai mare producător mondial de ambarcaţiuni cu vele din lume, a organizat cea de a treia ediţie a Regattei Beneteau - NauticLife. Evenimentul s-a desfășurat în perioada 13-15 iulie, iar toată logistica cursei a fost coordonată din Marina Limanu Life Harbour - cea mai mare marină privată din România.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Alpha Bank România și BMW. Competiţia s-a desfășurat pe durata a două zile, în prima zi fiind o cursă Mangalia - Vama Veche, iar în cea de-a doua zi doua curse mai scurte, în faţa portului Mangalia. În cadrul regatei au participat 25 de ambarcaţiuni împărţite în 3 clase: First 21,7, Racer, Cruiser. Numărul de participanţi a fost remarcabil în contextul regatelor românești din ultimii ani.

“Suntem mândri că reușim să organizăm Regatta Beneteau - NauticLife al treilea an consecutiv și ne dorim ca evenimentul să devină un reper important al mișcării de yachting din România. Vom continua să susţinem această competiţie cu regularitate, iar de anul viitor intenţionăm să invităm la această competiţie și echipaje din ţările riverane ale Marii Negre și Mării Mediterane” a declarat Octavian Firu, Director General NauticLife.

1. Manitou 2. Ulyse 3. Morgan

nr. 29 / 2012

21

Impresii participanți

fan race

Păreri ale câtorva participanţi la ultimele două regate ce au avut loc la Limanu, respectiv Eforie: Regatta Beneteau-Nautic Life şi Trofeul Black Sea Sailing.

nr. 29 / 2012

22

Ionuţ Iliescu - Benga Despre Regatta Beneteau-Nautic Life Marina în contextul regatei: Totul ok, frumos amenajat, cu oameni deschişi şi primitori.

Organizare: Destul de bună. De notat prezenţa bărcilor de asistenţă, dispuse să intervină chiar şi pentru a-ţi aduce apă minerală. Din cauza participării relativ scăzute, nu se poate face o clasificare unanim acceptată de către competitori.

Evoluţie: Cursa costieră s-a desfăşurat pe vânt slab şi mediu. Probabil că am mers la 40% din potenţialul nostru şi al bărcii.

Episoade notabile: Sâmbătă s-a încheiat cu un party care a făcut lucrurile puţin mai dificile pentru duminică. De reţinut prima prezenţă a clasei 21.7, care a mai întregit puţin atmosfera regatei. Este un lucru bun că încep să apară competiţii mono-clasă care creează un mediu de regată de la egal la egal.

De îmbunătăţit: Promovare mai bună, pentru o participare mai numeroasă.

Despre Trofeul Black Sea Sailing Marina în contextul regatei: Bine organizată ca şi cheiaj, cu loc suficient.

Organizare: Foarte bună, cu asistenţă pentru cei care au întâmpinat mici probleme. Cursa costieră a fost corect aşezată şi indicată, cu baliză de offset.

Evoluţie: Concentrare maximă, rezultate maxime. Petrecerea cu multă lume, suficient spaţiu, legare de noi prietenii. Un pic prea bogată în băuturi.

Episoade notabile: Piese rupte la barcă. A doua zi de regată - probleme de concentrare provenite de la petrecere şi o primă cursă dezastruoasă.

De îmbunătăţit: În Marina Eforie, problema

adâncimii face dificilă intrarea şi acostarea, mai ales cu un trafic aglomerat.

De dorit pe viitor: O lume a yachtingului cu mai puţine orgolii la mal. Eventual, orgoliile să se manifeste pe apă.

Mihai Pătraşcu - Allegro Despre Trofeul Black Sea Sailing Marina în contextul regatei: Marina a fost suficient de spaţioasă pentru a primi confortabil pe toată lumea.

Organizare: Mi s-a părut în regulă atât ca organizare cât şi ca traseu. Vântul a fost cum a fost... Ca observaţie, în prima zi, la regata lungă, s-a păstrat timpul limită ca şi la cursele scurte. Asta în condiţiile în care la cruising clasele au fost amestecate, noi ajungând să concurăm inclusiv cu o barcă de 47 de picioare (faţă de 28 ale noastre). De asemenea, nu am auzit în staţie nici un anunţ cum că ar fi expirat timpul limită de finish, astfel încât, apropiindu-ne de sosire am văzut cum nava de finish pleacă din faţa noastră...

Evoluţie: Având în vedere că nu am participat cu echipajul obişnuit al bărcii, ne-am mişcat sub media noastră, dar onorabil în condiţiile date.

Vântul nu a fost cel iubit de barcă, ci a fost prea slab, astfel încât două

Ciprian Onose - Indigo Păreri despre ambele regate Marina în contextul regatei: Toate aspectele au fost OK, mai ales cel uman, iar faptul că au fost multe echipaje a făcut ca lucrurile să fie şi mai agreabile.

Organizare: Anumite aspecte ce ţin de comitetul de cursă şi de organizare să spunem că ar suporta îmbunătăţiri. Totuşi, atâta vreme cât evenimentele se ţin şi vin din ce în ce mai multe bărci, nu putem avea decât cuvinte de laudă.

Este spre binele nostru, al tuturor, faptul că există sponsori consecvenţi şi participanţi din ce în ce mai numeroşi.

Evoluţie: Întotdeauna se poate şi mai bine.

La fiecare cursă ţintim şi mai sus. Se spune că nu există locul doi, ci doar că ai pierdut primul loc.

Episoade notabile: Nu am avut evenimente neplăcute pe parcursul regatelor. Ne străduim să avem o barcă bine întreţinută.

Pentru viitor: Suntem convinşi că lucrurile vor sta mult mai bine anul viitor.

Mihai Neagu - Alexandra Păreri despre ambele regate Marina în contextul regatei și organizarea: Nu avem obiecţii cu privire la organizare. La Regata Black Sea Sailing am observat că s-au promovat ofiţeri de cursă mai tineri. Inevitabil, aceștia mai fac greșeli, dar suntem clemenţi și ne bucurăm că sunt lăsaţi să iasă în faţă.

Evoluţie: Nivelul echipajului creşte şi începem să suflăm în ceafa celor de pe primul loc. Asta îi face să fie atenţi deja la evoluţia noastră.

Pentru viitor: Ne dorim să fie mai multe regate. Altfel, ca număr de participanţi, credem că la Limanu s-a cam atins maximum posibil în România. Nivelul ar trebui crescut din punctul de vedere al participanţilor. Nu ne putem compara încă nici cu bulgarii.

Foarte multe dintre echipajele românești iau cursele drept evenimente de socializare și nu drept concursuri sportive. Prea puţini participanţi pun accent pe performanţă. Cred că acest lucru se întâmplă deoarece prea puţini participanţi provin din lumea sportivă a velelor mici și de aceea au această tendinţă de a participa pentru ”pleasure” și nu pentru sport.

fan race

curse din trei nu le-am terminat.

Episoade notabile: Start-urile au fost spectaculoase. Echipajele au evoluat şi s-au şi concentrat mai bine, astfel încât linia de start a fost destul de aglomerată, aşa cum este firesc. Ne-a plăcut foarte mult evoluţia Tomisului (yachtul Marinei Militare, n.r.), pe care nu l-am mai văzut de mulţi ani mergând atât de bine!

De dorit: Să vină mai multă lume la regate astfel încât să se poată împărţi mai echitabil clasele.

Mai multe bărci ar însemna şi un spectacol mai frumos.

nr. 29 / 2012

23

fan race

BMW la

Giraglia Rolex Cup Text: Adrian Panait Foto: BMW Media

Vânt de 30 de noduri, poate mai mult.

Trebuie să strigi ca să te înţelegi. Echipamente de vreme rea, apa de mare şiroieşte pe faţă... nr. 29 / 2012

24

importantă, aceea de a promova prietenia şi colaborarea dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă.

Identificându-se cu filosofia de performanţă absolută provenită din tehnologie de vârf şi din spiritul competitiv al echipei, BMW a anunţat, cu ocazia Giraglia Rolex Cup, alăturarea sa ca partener în proiectul Esimit. „La Esimit Europa urmărim numai performanţa de cel mai înalt nivel. Prin cooperare și inovaţie constantă, ne străduim să atingem perfecţiunea în fiecare domeniu, reflectând potenţialul Europei.

Suntem mândri şi onoraţi de faptul că BMW l-a recunoscut pe Esimit Europa ca fiind unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de yachting din lume. Noi punem la punct o platformă care va aduce acele simboluri ale excelenţei pe podimul celor mai renumite evenimente de sailing din lume.” A subliniat

fan race

S

untem 12 oameni. Ne-am cunoscut cu o zi sau două înainte, dar formăm deja un echipaj. Participăm la Giraglia Rolex Cup, în Golful Saint Tropez, pe un Mylius 14e55, racer pur-sânge.

Suntem aici, pe barca asta, pe marea asta şi cu oamenii ăştia, pentru că BMW ne-a chemat pentru a ne spune ceva.

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, stau şi calculez cam câte cuvinte face filmul ultra-dinamic de yachting de top, pe un vânt extrem, film în care tu eşti protagonist. Eşti acolo, cu o manivelă de vinci în mână şi încasezi valuri în cap. Şi stai şi te gândeşti la mesajul pe care vor să-l transmită cei de la BMW: "Uite, noi punem în scenă o chestie care se cheamă BMW Sail Racing Academy. Oamenii ăştia care conduc barca din al cărui echipaj faci parte o să fie instructori în acea şcoală de yacht racing. Ce părere ai?" Şi te uiţi în jur, vezi nişte navigatori de top, unii proveniţi din lumea olimpică, alţii campioni ai multor curse celebre, unii chiar din gaşca elitistă de la Cupa Americii. Pe lângă profesionalismul desăvârşit în sailing, sunt nişte oameni extraordinari, oameni cu care poţi rezona, oameni care îţi devin prieteni. Şi atunci ce să le spui celor de la BMW, care au adunat o astfel de echipă? Felicitări, băieţi!

Eu unul pot să recomand participarea în această şcoală oricui este dornic să vadă cum este yachtingul de cursă adevărat. Îi pot garanta că se va întoarce cu abilităţi tehnice de sailing mult îmbunătăţite, după o experienţă socială şi umană cel puţin agreabilă.

Apoi, după ce ne-am spălat sarea de Mediterana din păr, într-o seară liniştită, cei de la BMW ne-au povestit şi despre alte acţiuni de-ale lor legate de sailing, în afară de BMW Sail Racing Academy.

BMW a devenit partener în proiectul Esimit Europa 2.

Esimit este un proiect care combină mesaje cheie din lumea sportului, a diplomaţiei şi a afacerilor, pentru a susţine ideea unei Europe unite.

Esimit Europa 2 este singura barcă din lume care navighează sub pavilionul Uniunii Europene, având la bord yachtmani profesionişti proveniţi din şapte ţări europene diferite.

Maxi-yachtul a fost lansat acum doi ani, fiind una dintre cele mai avansate tehnologic bărci din lume.

Rezultatele nu au întârziat să apară, primele două sezoane fiind absolut uimitoare: Estimit a dominat Mediterana, câştigând toate cursele la care a participat şi doborând mai multe recorduri.

Principalul sponsor al proiectului este, poate nu întâmplator, Gazprom. Prin intermediul Gazprom, proiectul Esimit îndeplineşte o funcţie diplomatică

nr. 29 / 2012

25

fan race nr. 29 / 2012

26

Igor Simčič, fondatorul Esimit Europa.

“BMW este partenerul oficial al Proiectului Esimit Europa, parteneriatul fiind convenit pe termen lung. Logo-ul BMW va fi vizibil pe ghiu şi pe un steag pe straiul prova. În plus, ca partener pe flota de maşini, BMW furnizează maşini echipei Esimit Europa. Ca proiect, simbolizează modul de gândire, inovaţia şi spiritul de echipă europene, dar îmbrăţişează totodată conceptul “European Energy”. Astfel stând lucrurile, se potriveşte excelent cu strategia BMW Yachtsport.” a adăugat Dr Andrea Castronovo, preşedinte al BMW Group Central Eastern Europe.

Esimit Europa 2 Fondator al proiectului: Igor Simčič Sub patronajul Preşedintelui Comisiei Europene, Dl. José Manuel Barroso Reprezintă Europa printr-unul dintre cele mai rapide şi mai avansate tehnologic yachturi din lume.

Sprijină cooperarea diplomatică şi de afaceri printr-un simbol sportiv puternic.

A obţinut rezultate de top la toate cursele la care a participat până acum.

Adună yachtmani de top din diferite ţări europene.

Arborează steagul Uniunii Europene.

Barca este înmatriculată în Cipru.

Membră a Federaţiei Slovene de Yachting.

Membră a Yacht Club de Monaco Sponsor principal: Gazprom Sponsori: BMW, Medot, Cinkarna, Materis. Îmbrăţişază conceptul “European Energy”.

Esimit Europa 2 are 30 metri, un echipaj de 18 navigatori profesionişţi de top şi este capabilă să atingă viteze peste 38 noduri.

Lungime: 30 metri.

Lăţime: 5.3 metri. Înălţimea catargului: 44 metri, produs de Southern Spars.

Pescaj: 5.2 metri Cocă produsă de McConaghy Boats

Giraglia este o cursă veche, cea mai veche din Mediterana şi una dintre cele mai celebre.

D

intre aspectele frumoase ale cursei, poate cel mai important de menţionat este că aduce la start bărci dintre cele mai diverse, de la cruisere de familie şi până la super-racere, cu echipaje de profesionişti, venite pentru a bate recorduri.

Este o atmosferă frumoasă, multe bărci (anul acesta au fost aproximativ 180) care se întrec în două etape: cursele inshore – în peisajul superb al golfului Saint Tropez şi cursa de larg, de 241 Mm, St. Tropez – Insula Giraglia (Corsica) – San Remo.

Anul acesta, mai mult decât în alte dăţi, Giraglia Rolex Cup a oferit o experienţă memorabilă. A fost vânt numai bun pentru yachting extrem. În prima yi, 27nd., în a doua 30 şi în ultima zi de inshore 35nd. Pe rafale. În cursa offshore s-au atins şi valori de 40nd. de vânt. De astfel de condiţii ne-am bucurat şi noi, românii prezenţi acolo. A fost barca Natalia, sub pavilion românesc, care a produs performanţe demne de aplaudat (locul 12, 4 şi 2 la cursele inshore, offshore DNF şi locul 19 la general din 72 de bărci)şi am mai fost noi, cei trei români din echipajul lui Fra Diavolo (locul 17, 22 şi 13 la inshore şi 14 la offshore, 14 la general din 72 de bărci).

Să comparăm Giraglia cu regatele organizate în România? Eu cred că ar fi nedrept. Ar fi nedrept, pentru că, în ciuda diferenţelor uriaşe de bugete, vizibilitate, număr şi nivel al participanţilor, în România există oameni, atât participanţi cât şi organizatori de regate care se străduiesc, iar strădania lor se vede în creşterea nivelului an de an.

Da, putem spune că pe un vânt de 35 nd., cum a fost la St. Tropez, în România poate nu s-ar fi ţinut cursa. Sau dacă s-ar fi ţinut, toate bărcile ar fi avut o abordare prudentă. Acolo se mergea cu velele pline, full speed. Dar nu cumva este firesc? La noi majoritatea bărcilor ce se întrec sunt cruisere, pentru care a câştiga o cursă este, evident, de dorit,

dar nu cu orice preţ. Să rupi o velă sau catargul este aproape o tragedie. Pe când la Giraglia, atunci când noi, pe Fra Diavolo, am rupt o randă de carbon, s-a spus: asta e, este o barcă de curse, pentru asta este făcută, dacă se mai rupe câte ceva, este regretabil, dar asumat!

Mi-a placut în cursa Giraglia faptul că o competitivitate crescută nu înseamnă abandonarea politeţii şi a sportivităţii. O barcă ne-a jenat destul de mult, nedându-ne prioritate, la un moment al cursei.

Era o scenă care se putea lăsa cu un protest din partea noastră. Nu am făcut protest.

Seara, târziu, după cursă, am găsit pe punte o sticlă cu vin şi un mesaj de scuze din partea echipajului acelei bărci.

Mă tot gândesc la acea sticlă cu vin. Cred că la acea sticlă cu vin ar trebui să ne gândim mai des cu toţii, noi, regatierii din România.

Giraglia Rolex Cup Giraglia Rolex Cup este o regată numită după insula Giraglia, pe care participanţii trebuie să o ocolească.

Cursa s-a ţinut anual, fără întrerupere din 1953. Este organizată de Yacht Club Italiano, cu ajutorul Yacht Club de France şi Société Nautique de Saint-Tropez.

Din 1997, de când a afost adoptat numele actual, cursa a început să fie susţinută de Rolex.

Regata constă dintr-un set de curse pe durata unei săptamâni, începând cu inshore-urile din Golful St. Tropez urmate de evenimentul principal, cusa offshore.

Cursa offshore a avut diferite puncte de plecare şi de sosire de-a lungul timpului, singurele constante rămânând ocolirea insulei Giraglia şi distanţa oarecum aceeaşi, de 240 mile. În 2012 cursa s-a desfăşuat pe traseul St. Tropez – Giraglia- San Remo, pe o distanţă de 242 mile.

Câştigător overall a fost Near Miss (SUI), un TP52 al lui Franck Nöel, dar Esimit Europa 2 a spulberat recordul precedent obţinând un timp de 14 ore, 56 minute şi 16 secunde.

Rezultatele complete pe www.yachtclubitaliano.it

fan race

Giraglia la a 60-a aniversare

nr. 29 / 2012

27

BMW fan race

în vânt

nr. 29 / 2012

28

Text: Florin Micu Foto: BMW

Clienţii BMW care sunt şi experimentaţi în yachting au ocazia să participe la un eveniment de trei zile, în care se vor antrena în tehnici de competiţie pe veliere.

A

lături de golf şi de sportul cu motor, yachtingul este un domeniu cheie la care BMW se asociază la nivel emoţional.

Navigaţia cu vele reprezintă exclusivitate şi dinamism, alături de tehnologie şi precizie, dar şi sportivitate şi apropiere de mediu. În acelaşi timp, modelele BMW sunt caracterizate prin economie şi ecologie, alături de sportivitate şi dinamică.

BMW este implicat activ în lumea yachtingului mondial începând cu 2002, la nivel naţional, regional şi internaţional, atât la nivel de amatori, cât şi la categorii profesioniste.

De exemplu, BMW Sailing Cup s-a transformat, de la inaugurarea din 2006, în cea mai importantă serie mondială de regate pentru amatori. Formatul a fost dezvoltat în colaborare cu pasionaţii de navigaţie, cluburi şi asociaţii de yachting, totul pentru a ţine cont de observaţiile directe ale lumii nautice reale. În zona Central – Estică Europeană, implicarea BMW este în Campionatul Offshore al Mării Negre (România), Sopot Matchrace (Polonia) şi în Sailing Team Ungaria.

BMW este partener al proiectului Esimit Europa, singurul maxi yacht cu vele de competiţie care navighează sub pavilionul Uniunii Europene şi având un echipaj european. Proiectul este dezvoltat sub patronajul preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, şi simbolizează calea europeană către spiritul de echipă şi de inovaţie. Esimit şi BMW vor realiza evenimente comune cu ocazia următoarelor regate: Esimit Training Session în Valencia, Giraglia Rolex Cup, Maxi Rolex Cup, Bernetti Lomardini Cup, Barcolana.

Pentru orice pasionat de navigaţie, participarea la un asemenea eveniment este greu de descris.

YachtExpert a fost martor activ la Giraglia Rolex Cup, la St.Tropez, făcând parte din echipaj, pe o ambarcanr. 29 / 2012

29

fan race nr. 29 / 2012

30

ţiune de competiţie de cel mai înalt nivel.

Pentru pasionaţii mărcii BMW, sunt la ordinea zilei cursurile de condus în diferite condiţii, organizate de bavarezi. Sail Racing Academy reprezintă o reţetă similară, transferată de la automobile la veliere.

Beneficiind de găzduirea în marina liniştită de la Portoroz, Slovenia, de parteneriatul cu producătorul local de ambarcaţiuni – Elan şi de o echipă profesionistă de instructori, BMW realizează o experienţă exclusivă pentru clienţii săi.

Cele trei zile de curs (pentru că, de fapt, asta este) le asigură participanţilor îmbunătăţirea cunoştinţelor de navigat cu vele, atât la nivel teoretic, cât mai ales practic. Este o posibilitate interesantă de a aprofunda o parte din tainele velierelor în regim de regată, alături de foşti sau actuali performeri, gata să ofere din experienţa proprie. Iar cele trei zile nu sunt deloc liniştite, ritmul fiind alert, mai ales pe apă. Antrenamentul se desfăşoară în golful din faţa marinei Portoroz, pe o suprafaţă relativ mică pentru o regată, cu un

vânt schimbător, motive pentru care sunt necesare volte dese şi rapide, care solicită resurse fizice însemnate. De asemenea, sunt mai mult decât necesare cunoştinţele de termeni specifici în limba engleză.

După prezentarea pentru presă, la care am participat, programul pentru clienţi va avea loc în perioada 18 septembrie – 14 octombrie, timp în care vor fi organizate 12 serii, de câte 24 de cursanţi.

Bărcile de curs - ELAN 210 Lungime totală Lăţime maximă Pescaj Deplasament Balast Suprafaţă randă Suprafaţă foc Suprafaţă spinnaker

6,60 m 2,50 m 0,50 – 1,55 m 900 kg 360 kg 14,7 / 16,7 m2 11,6 m2 52,0 m2

cover story

Navigaţie în stil

nr. 29 / 2012

32

Audi

Text: Matei Covaci-Putna Foto: Audi Sailing Series Media

Audi Sailing Series 2012 face valuri în acest an în apele italiene, campionatul fiind unul spectaculos, amplificat de peisajele superbe din peninsulă.

L

egătura dintre navigaţie şi lux este una veche, Audi având o experienţă bogată în acest domeniu, organizând în anii trecuţi competiţii din Australia până în porturile pitorescului Napoli. Audi Sailing Series 2012 a fost organizată în apele Italiei, existând două clase de ambarcaţiuni de mare performanţă, Audi Megles 20 şi Audi Megles 32.

“Mezinul” este Audi Megles 20, o ambarcaţiune

compactă, rapidă şi bine construită. Carena şi derivorul au fost proiectate de cunoscutul designer Reichel Pugh. Velatura simplă, construită din materiale de calitate bună este uşor de manevrat şi ridicat. Constructorii spun că este o plăcere să navighezi cu un Megles 20, această ambarcaţiune fiind adaptată pentru orice vârstă şi nivel de pregătire.

Campionatul Audi Megles 20 din acest an are cinci etape şi durează din aprilie până în noiemnr. 29 / 2012

33

brie. Concurenţii vor naviga în dreptul oraşelor Loano, Porto Ferrario, Malcesine, Viarregio şi finala la Napoli la începutul lunii noiembrie. În campionat participă un număr impresionant de 28 de ambarcaţiuni, naţiunea predominantă ce participă fiind cea italiană, existând totuşi şi câţiva concurenţi din Elveţia, Monaco, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii care să confirme caracterul internaţional al concursului.

La clasa superioară din Audi Sailing Series se concurează pe ambarcaţiunea Megles 32, o ambarcaţiune de ultimă generaţie, cu design modern ce este folosită în tot mai multe competiţii.

nr. 29 / 2012

34

Suportul Audi în această competiţie este de necontestat flota de Audi Megles 32 devenind prin aceste competiţii una semnificativă. Audi Megles 32 Sailing Series îi atrage în fiecare an pe unii dintre cei mai importanţi proprietari de ambarcaţiuni şi navigatori din Italia. Odată cu evenimentul din Porto Cervo, Audi Megles 32 capătă o importanţă specială, cursa nefiind doar o etapă a Audi Sailing Series, dar şi o cursă a Campionatului European pentru clasa aceasta. Campionatul Audi Megles 32 are cinci etape ce se vor desfăşura în dreptul oraşelor Luano, Porto Ferrario, Malcesine, Porto Cervo şi Napoli.

Megles 20

do şi Giovanni Pavesio conduce clasamentul în acest campionat, şi foarte probabil, după finala din Napoli, vor ieşi învingători la clasamentul general.

Echipa a fost una care a comunicat foarte bine, la victorie contribuind semnificativ şi tacticianul Gabrielle Benussi şi navigatorul Riccardo Simoneschi.

Pentru Audi susţinerea unei competiţii importante de navigaţie poate fi asociată doar cu automobilele sale de înaltă performanţă. Astfel, în evenimentele adiacente competiţiei din Malcesine s-au organizat teste cu Audi R8, supercarul din portofoliu, dar şi cu un foarte rapid Audi RS3 preparat pentru competiţie.

Marina di Loano

Portoferraio

Malcesine

Viarregio

Napoli (Gold Cup)

20 - 22 aprilie 2012

1 - 3 iunie 2012

13 - 15 iulie 2012

14 - 16 septembrie 2012

1 - 4 noiembrie 2012

Megles 32

Marina di Loano

Portoferraio

Porto Cervo

Malcesine

Napoli

12 - 15 aprilie 2012

24 - 27 mai 2012

17 iunie - 1 iulie 2012

19 - 22 iulie 2012

18 - 21 octombrie

cover story

Alături de Audi, competiţia a stârnit şi interesul manufacturii orologere Eberhard & Co. care a devenit cronometrul oficial al Audi Sailing Series 2012 şi sponsor al echipei Audi Italian Sailing Team, echipa de suflet pentru cele două branduri. Brandul sărbătoreşte aniversarea cu numărul 125, marcând acest eveniment cu un logo special ce apare pe velatura ambarcaţiunilor Megles 20 şi Megles 32. “Universul navigaţiei este condus de o sincronizare precisă, îndemânare, coordonare şi precizie la fel ca în industria producătoare de ceasuri” a spus Mario Peserico, CEO al Eberhard Italia.

Audi Sailing Team, condusă de skipperii Edoar-

nr. 29 / 2012

35

Victorie la limită 10 ţări, 9 etape, 8 luni de cursă

Text: Matei Covaci Putna Foto: Volvo Ocean Race Media

nr. 29 / 2012

36

cover story

Ediția 2011-2012 a Volvo Ocean Race va fi amintită pentru mult timp drept cea mai strânsă și interesantă din istoria de 39 de ani a cursei.

nr. 29 / 2012

37

fan race

E

nr. 29 / 2012

38

diția a 11-a a Volvo Ocean Race a fost încă de la început anunțată ca o competiție foarte strânsă, și a confirmat acest lucru pe tot parcursul ei. În acest articol vom parcurge cele mai interesante momente din cele nouă etape ale cursei.

A fost prima dată în istoria cursei când patru bărci aveau încă șanse reale la titlu cu doar câteva zile înainte de final. Ambarcațiunea high-tech Volvo Open 70s generația a treia, este una extrem de performantă, ajutată fiind de determinarea și talentul echipajelor a redus o cursă de mii de mile în ocean la câteva minute la linia de sosire.

Navigatorii și-au împins yachturile și organismele până la limita rezistenței, spărgând oase, bărci și recoduri, înfruntând uragane, mări agitate și temperaturi extreme.

Groupama Sailing Team și-a adjudecat victoria la prima apariție în ceea ce putem numi cea mai lungă și mai dură competiție sportivă din lume.

CAMPER și Emirates Team New Zealand s-au luptat până în ultima clipă pentru locul al doilea, iar PUMA Ocean Racing powered by BERG a prins la limită locul trei al podiumului.

Team Telefonica s-a bucurat de luni bune în fruntea clasamentului mulțumită victoriilor din primele trei etape doar pentru a rupe a doua cârmă și a pierde orice șansă la titlu în timpul Etapei 8 din Portugalia, Lisabona până în Franța, la Lorrient. În timpul Etapei 9 până la finalul de la Galaway podiumul a rămas neclar cu PUMA, CAMPER și Telefonica toate având câte o șansă. Tensiunea a ajuns la cote maxime când toată flota s-a compresat în jurul Fastnet Rock, dar în scurt timp ordinea de final a devenit clară.

“Este un moment foarte fericit pentru noi toți” spune skipperul de 39 de ani de pe Groupama Frank Cammas în uralele mulțimii. „Nu credeam că vom câștiga. Acesta era visul meu!”

Abu Dhabi Ocean Racing s-a plasat al cincilea în clasamentul general după ce a câștigat trei curse in-port și una offshore, iar Team Sanya, singura echipă ce a folosit o barcă Volvo Open 70 generația a doua, s-a clasat pe locul șase.

Skipperul PUMA Ocean Racing, Ken Read, a reflectat la împlinirea de a termina Volvo Ocean Race: „La fel ca niște atleți într-un sport de performanță noi ne-am bucurat de ocazia de a concura între cei mai buni, lucru pe care l-am făcut pentru nouă luni” a spus el. „Întotdeauna este un învingător, întotdeauna un învins, dar în același timp există și mulțumirea de a termina această cursă.”

Desfășurarea acțiunii Volvo Ocean Race Etapa 1 – 6.500 mn din Alicante, Spania până la Cape Town, Africa de sud

Etapa de deschidere a maratonului oceanului a fost un test pe apă și un coșmar logistic la țărm. În primele 24 de ore Sanya și Abu Dhabi au fost forțate să se retragă din cauza unor avarii la carenă și a catargului rupt. PUMA s-a retras mai târziu și ea cu catargul rupt pe cel mai mic grup de insule locuit din lume, Tristan da Cunha. Telefonica și-a adjudecat victoria, urmată de CAMPER și Groupama.

Așteaptă neprevăzutul, cam așa se poate descrie în două cuvinte această etapă, care a fost despărțită în două de către organizatori pentru a contracara amenințarea pirateriei din Oceanul Indian. Telefonica a câștigat primul stadiu la doar 57 de secunde înaintea lui CAMPER. Prinsă întrun vârtej devastator, Sanya a fost forțată din nou să abandoneze, retrăgându-se în Madagascar cu avarii la echipamente. Yachturile au fost urcate pe un vapor și duse dintr-o locație secretă la al doilea start la Shariah. În ciuda faptului că au descoperit o

fisură în carenă, Groupama a navigat către victorie, devansând Telefonica la o distanță de 10 mile.

Etapa 3 – 4.600 mn din Abu Dhabi pânâ în Sanya, China.

Telefonica a reușit din nou să iasă învingătoare, dar nimic altceva legat de Etapa 3 nu a mai fost normal. Din nou etapa a fost împărțită în două și ambarcațiunile au fost încărcate într-un vapor de transport. Abu Dhabi a suflat o victorie neașteptată la o distanță de câteva sute de metri în prima etapă.

Telefonica a condus de la început. Partea a doua a compeției a dus la schimbarea clasamentului de câteva ori în înșelătoarea Mare e Chinei de Sud. Telefonica și-a avariat velatura, PUMA și-a stricat carena după ce s-a lovit de un trunchi de copac, iar skipperul australian al lui CAMPER a sărbătorit ziua Australiei prin trecerea în fruntea clasamentului.

Dar Telefonica a revenit, câștigând această etapă, urmată de Groupama, CAMPER, PUMA, Abu Dhabi și Team Sanya.

fan race

Etapa 2- 5.430 mn din Cape Town până l a Abu Dhabi

Etapa 4 – 5.220 mn din Sanya până în Auckland, Noua Zeelandă.

După ce organizatorii au amânat startul din cauza furtunilor, flota a pornit într-o cursă agitată în care Groupama și-a adjudecat prima victorie. Echipajele au ales rute diferite, Telefonica, CAMPER și Sanya alegând să meargă spre vest prin insulele nr. 29 / 2012

39

Solomon, dar nu a fost destul. În ciuda avariilor la carenă și a câtorva sute de litri de apă la bord, ce l-au făcut pe membrul echipajului din partea presei Yann Riou să declare „Dacă nu ne scufundăm vom câștiga” , Groupama a mers la victorie. A fost un final de vis la Auckland pentru francezi, PUMA terminând pe locul secund, urmată de Telefonica, CAMPER, Abu Dhabi și Team Sanya.

fan race

Etapa 5 – 6.705 mn din Auckland până la Itajai, America de Sud.

În această etapă toate echipele, cu excepția uneia, au fost nevoite să se oprească pentru reparații.

Team Sanya a fost forțată să se retragă cu cârma avariată în primele 24 de ore, fiind nevoiți să transporte cu un vapor ambarcațiunea până la Savannah pentru reparații, pentru a se alătura flotei în Miami. Abu Dhabi au fost și ei forțați să se întoarcă în port cu avarii la carenă, dar s-au întors în concurs. Între timp, celelalte echipaje s-au luptat cu vânturi ce băteau cu viteze de peste 60 de noduri, ce nu erau așa periculoase cum era marea de agitată. Echipele și-au redus obligat ritmul din cauza condițiilor meteo. Abu Dhabi și CAMPER au ajuns la țărm în Puerto Montt din Chile pentru reparații, iar Telefonica s-a oprit la Cabo de Hornos National Park pentru a repara avariile și a-l opri la țărm pe Antonio Cuervas-Mons, navigator rănit. PUMA și Groupama au continuat cursa până când Groupama și-a rupt catargul. PUMA a câștigat prima etapă din acest concurs, urmată de Telefonica, Groupama și CAMPER. Etapa 6 – 4.800 mn din Itajaj până în Miami, USA.

PUMA a câștigat pas cu pas această etapă, navigând până la o victorie glorioasă în orașul de bază, Miami. CAMPER a terminat pe locul doi, Groupama pe trei și Telefonica pe patru, formând pe apă astfel o imagine a clasamentului general. În acel moment erau doar 17 puncte ce îi despărțeau pe tabelă pe primii patru concurenți. Abu Dhabi a terminat pe locul cinci, iar Sanya a continuat să se deplaseze pe un vapor până la Savvanah pentru reparații.

Etapa 7 – 3.590 mn din Miami până în Lisabona, Portugalia.

Alberto, furtuna tropicală din sezonul 2012 de uragane, i-a făcut pe toți cei din concurs să privească îngrijorați această etapă. Noaptea de deschidere a fost una agitată, dar flota a supraviețuit pentru a intra în Atlanticul de Nord. Abu Dhabi a fost echipa care a reușit să folosească vremea schimbătoare în favoarea sa pentru a adjudeca prima victorie, cu nr. 29 / 2012

40

Groupama pe urme, foarte aproape până la finalul cursei. Au urmat în clasament PUMA, Telefonica, CAMPER și Sanya pe șase. Primele patru echipe erau în continuare despărțite de doar 21 de puncte.

Etapa 8 – 1.940 mn din Lisabona până în Lorient, Franța.

Etapa 8 a fost scurtă, dar nu uşoară, după ce au intrat exact în centrul unei furtuni ce i-au dus la viteze record, dar şi la avarii considerabile ale bărcilor. Victoria a fost obținută de Groupama, care a făcut o cursă impecabilă, urmată de CAMPER, PUMA, Abu Dhabi, Telefonica şi Sanya.

Etapa 9 - 550 mn din Lorient până în Gallway, Irlanda.

Etapa finală a fost mai mult o cursă lungă de-a lungul coastei decât o cursă offshore scurtă. Nu a fost timp de odihnă pentru că aici s-a dat lupta decisivă. CAMPER a fost penalizat pentru un incident de la start, dar a recuperat ajungând în dreptul Fastnet Rock la doar şase minute distanță de PUMA, Telefonica, Groupama şi CAMPER. Abu Dhabi a avut probleme la derivor astfel că barca a navigat la doar 90% din capacitate, iar Sanya s-a luptat să țină pasul cu ambarcațiunea lor din generația trecută. Cum briza de pe coasta irlandeză s-a liniştit, tensiunea a crescut, CAMPER reuşind să adjudece prima victorie offshore la doar 10 mile de final.

Groupama a terminat pe locul secund, obținând astfel primul loc în clasamentul general. PUMA a terminat pe locul trei, Telefonica pe patru, Sanya pe cinci şi Abu Dhabi pe şase.

CAMPER with Emirates Team NZ

PUMA Ocean Racing by BERG

Team Telef贸nica

Abu Dhabi Ocean Racing

fan race

Groupama Sailing Team

Team Sanya

Volvo Ocean Race - Clasament final 1

Groupama Sailing Team

253

2

CAMPER with Emirates Team NZ

231

3

PUMA Ocean Racing by BERG

226

4

Team Telef贸nica

213

5

Abu Dhabi Ocean Racing

131

6

Team Sanya

51

nr. 29 / 2012

41

Saloane Nautice în Europa

Text: Matei Covaci-Putna

Saloanele Nautice de pe bătrânul continent sunt specializate pentru toate categoriile de pasionaţi, de la milionarii ce îşi cumpără adevărate reşedinţe plutitoare până la pescarii ce caută bărci pneumatice sau pasionaţii de sporturi nautice nr. 29/ 2012

42

11-16 septembrie 2012

D

acă în luna mai Cannes are cunoscutul Festival International de Film, de peste 35 de ani în luna septembrie oraşul din sudul Franţei este gazda Salonului Nautic, denumit de organizatori „Festival de la Plaisance de Cannes”. Oraşul francez, staţiune de vacanţă preferată de mulţi dintre milionarii planetei pare un loc unde problemele economice sunt ţinute la distanţă, ideal pentru expunerea celor mai recente ambarcaţiuni de lux. Este adevărat că, în ultimii ani, problemele economice globale şi-au spus cuvântul, dar acest lucru nu a reuşit să erodeze atmosfera boemă a salonului francez. Cu peste 80.000 de metri patraţi, mai mult de 500 de ambarcaţiuni expuse şi peste 45.000 de vizitatori pe ediţie, Salonul Nautic de la Cannes şi-a păstrat reputaţia de salon de elită pentru industria nautică mondială.

Terasa Pantiero este, la fel ca şi în alţi ani, destinată celor ce caută servicii, echipamente şi motoare. În ultimii ani a fost remarcată o creştere a spaţiului destinat bărcilor muti-cocă pe apă. Marile şantiere europene şi-au prezentat aici în premieră mondială sau europeană noutăţile, catamarane cu vele şi motor cu lungimi între 10 şi 36 m. A crescut şi spaţiul destinat ambarcaţiunilor pneumatice şi semirigide, amenajat la intersecţia dintre La Traversante şi cheiul Max Laubeuf. Cannes este locul ideal pentru o vacanţă de vară târzie, clima plăcută, atmosfera liniştită şi eleganţa ambarcaţiunilor fiind ingredientele ideale pentru a uita de grijile cotidiene.

event calendar

Salonul nautic de la Cannes

nr. 29/ 2012

43

event calendar nr. 29/ 2012

44

Salonul nautic de la Monaco 19-22 septembrie 2012

O

rganizat în fiecare an la Port Hercules, Monaco Yacht Show se adresează celor mai norocoşi dintre noi, aici fiind prezentată elita ambarcaţiunilor de agrement. Salonul Nautic de la Monaco este cel mai important eveniment la care sunt expuse superyachturi. Anul trecut au fost prezenţi 500 de expozanţi, număr aşteptat şi în 2012, cu toţii adresându-se aici segmentului premium. În cei 9.000 m2 de expoziţie totul va fi la superlativ. Vizitatorii vor putea admira o selecţie de 100 de megayachturi cu dimensiuni între 25 şi 90 de metri din care aproximativ 40 vor fi premiere mondiale.

Acest salon este dedicat, cum am spus mai sus, doar celor mai norocoşi dintre noi. Şi organizarea lui se face altfel aici, în stilul specific regatului. În fiecare an, în luna iunie, salonul este anunţat de evenimentul Monaco Yacht Show Summer Party. Este o petrecere la care sunt prezenţi cei mai importanţi jucători din industrie pentru a socializa şi a pune la cale evenimentul de la sfârşitul verii Monaco Yacht Show, care în acest an a ajuns la ediţia cu numărul 22. În cadrul salonului vor fi organizate câteva evenimente exclusiviste precum Captain Party, o petrecere specială pentru comandanţii de vase, Prix du design, Bal de la mer. Green Plus Yacht Award, premiu dedicat tehnologiilor ecologice şi PYA Sea Changes Forum unde se vor discuta modificările legislative şi tendinţele industriei.

6-14 octombrie 2012

E

diţia cu numărul 52 a Salonului Nautic de la Genova va avea loc la începutul lunii octombrie, în perioada 6-14 octombrie. Salonul Nautic de la Genova confirmă caracterul internaţional din anii trecuti, acesta fiind un salon în care putem vedea tendinţele majorităţii producătorilor europeni.

Este un barometru real al industriei nautice europene şi o oglindă a potenţialilor cumpărători. Salonul Nautic de la Genova reprezintă un efort de revenire a industriei nautice din Italia, prin care s-a încercat o contracarare a scăderii dramatice a vînzărilor.

Piaţa pentru producătorii Italieni se mută din ţările mediteraneene masiv către export în afara Uniunii Europene (80% din ambarcaţiunile construite în Italia sunt destinate exportului). Misiunea operatorilor străini a devenit vitală pentru dezvoltarea industriei. De aici o altă caracteristică a salonului este organizarea de evenimente şi întâlniri de tip ”business to business” în care expozanţii se întâlnesc cu brokeri veniţi în special din Korea, Brazilia, China, Rusia dar şi Orientul Mijlociu. Acestea sunt noile pieţe cu potenţial de creştere, devenind o sarcină importantă a organizatorilor să atragă vizitatori din aceste zone. Se anunţă în acest an expunerea a peste 450 de ambarcaţiuni noi, tendinţa fiind de dezvoltare a ambarcaţiunilor de dimensiuni medii și mici. Mixul ambarcaţiunilor expuse pe apă cu spaţiul expoziţional vast dă puterea salonului organizat în frumosul port medieval italian.

event calendar

Salonul nautic de la Genova

nr. 29/ 2012

45

event calendar nr. 29/ 2012

46

Salonul nautic de la Paris 8-16 decembrie 2012

P

arisul, chiar dacă nu are deschidere la mare, s-a dovedit a fi o locaţie importantă pentru jucătorii din industria nautică, Salonul Nautic de la Paris crescând în importanţă de la an la an.

Parisul, pe lângă farmecul său inconfundabil este și un important centru comercial, inclusiv pentru industria nautică.

Aceast lucru poate fi confirmat și de faptul că este printre puţinele evenimente nautice europene care a anunţat în ultimii ani o creștere a numărului de vizitatori. Salonul a avut în 2011 240.000 de vizitatori, cu 8% mai mulţi decât în 2010.

Acest fapt demonstrează că strategia de creștere a segmentului dedicat sporturilor nautice s-a pliat și pe dorinţele vizitatorilor tipici. Evenimentele și activităţile interactive au menţinut salonul atractiv.

Concursul Paris Stand-Up Paddleboard a strâns 100 de concurenţi, demonstrând creșterea popularităţii sporturilor cu placa pe apă.

Ediţia precedentă, cu numărul 51, a Salonului Nautic de la Paris a fost domiată de amprenta lăsată de jucătorii din regiunea Bretania. Sub denumirea ”Nautisme en Bretagne” evenimentul din cadrul salonului, organizat în parteneriat cu orașele Brest și Lorient a avut ca scop întărirea identităţii regiunii pe plan internaţional prin implicarea în enevimente de calibru precum Volvo Ocean Race și Tonnerres de Brest 2012.

Salonul Nautic de la Paris se adresează în principal celor ce caută bărci mici, pentru agrement, celor specializaţi şi practicanţilor de sporturi nautice.

19-27 ianuarie 2013

U

n adevărat festival al yachtingului și al sporturilor nautice este Salonul Nautic de la Düsseldorf din 2011. Acesta are anual peste 250.000 de vizitatori veniţi din toate colţurile lumii. În cele nouă zile de salon, în cele 17 hale vor fi prezenţi 1.571 de expozanţi veniţi din 61 de ţări. Aceștia vor aduce noi modele de bărci în premieră și cele mai noi echipamente pentru sporturi nautice, dar și pentru ambarcaţiuni.

Dimensiunile salonului sunt impresionante iar organizarea este făcută după rigoarea tipic germană.

Echipamentele și accesoriile au avut în ultimii ani tendinţe de creştere la acest salon. Acest lucru se datorează clienţilor care preferă să-și întreţină și să-și modernizeze ambarcaţiunea deţinută în loc să cumpere una nouă.

Cererea pentru vacanţe petrecute pe apă este și ea una destul de ridicată.

Companiile de charter și toţi expozanţii din domeniul turismului nautic au raportat o creştere al numărului de rezervări în ultimii trei ani. Lacurile din Germania unde se poate naviga fără licenţă sunt extrem de căutate, dar doritorii pot rezerva de la salon şi croaziere exotice.

Producătorii germani şi austrieci sunt recunoscuţi pentru spiritual inovator, iar Düsseldorf este cel mai potrivit loc pentru a vedea tendinţele în materie de tehnologie. Aici au fost expuse în premieră ambarcaţiuni electrice sau care folosesc pile de hidrigen produse de Frauscher.

event calendar

Salonul nautic de la Düsseldorf

nr. 29/ 2012

47

event calendar nr. 29/ 2012

48

Salonul nautic de la Londra 12-20 ianuarie 2013

L

ondon Boat Show ne aminteşte încă odată că britanicii au inventat cuvântul yacht şi aduc la fiecare început de an pe malul Tamisei ultimele noutăţi în materie de ambarcaţiuni şi lifestyle marin. În perioada 12-20 ianuarie 2013 evenimentul se va organiza la Tullet Prebon în complexul expoziţional ExCeL London. O caracteristică a acestui salon este adaptabilitatea la cerinţele pieţei.

La ediţia din 2012 a salonului au putut fi remarcate noi secţiuni şi inovaţii care au adaptat expoziţia nevoilor şi specificului actual al pieţei nautice. În cele 10 zile cât a durat evenimentul sute de expozanţi au prezentat ultimele noutăţi tehnologice, echipamente şi servicii.

Au fost expuse peste 1.000 de ambarcaţiuni pornind de la caiace şi bărci mici cu vele până la yachturi cu motor, dintre care unele chiar au putut fi încercate pe Tamisa. Secţiunile sunt foarte bine delimitate la London Boat Show, spaţiul pentru accesorii, service şi turism este situat în complexul North Hall, ambarcaţiunile fiind expuse în spaţiosul South Hall.

Pentru acest an londonezii anunţă un număr mai mare de bărci expuse pe apă, mai multe posibilităţi de testare şi o îmbunătăţire a facilităţilor de acces şi parcare. Amatorii de ambarcaţiuni de ocazii au la dispoziţie şi spaţiul “Used Boats Marina” unde vor putea căuta ambarcaţiunea dorită la un preţ accesibil.

Cigarette Ducati

Text: Matei Covaci-Putna Foto: Cigarette Media

Două legende, una a motociclismului și una a bărcilor de viteză, și-au unit eforturile pentru a crea o ambarcațiune foarte rapidă, personalizată în stil italian.

George Bush Sr., Regele Hussein al Iordaniei și Regele Juan Carlos al Spaniei dețin ambarcațiuni Cigarette.

Cigarette Racing 42X Ducati Edition este o veritabilă „rachetă nautică” propulsată de două motoare Mercury Racing de 1100 CP ce ajunge la o viteză de 120 mph și costă aproximativ 700.000 $. Ambarcațiunea de 42 de picioare este personalizată în stilul coloristic al Ducati, are prezente însemnele consructorului italian și vine echipată cu un sistem audio special dez-

prezentare

D

ucati este un brand în ascensiune continuă și face eforturi pentru a crește vizibilitatea câștigată prin rezultatele foarte bune din MotoGP și Superbike. O alianță inedită, care trimite puterea Ducati și pe apă, este cea cu Cigarette Boat Company. Această colaborare aduce alături două legende, una a motocicletelor de viteză și una a ambarcațiunilor de înaltă performanță.

Unii dintre cei mai înstăriți oameni ai lumii printre care

nr. 29 / 2012

51

prezentare

voltat de JL Audio. Putem spune că ambarcațiunea reprezintă pentru domeniul nautic un mix între un Ducati Diavel și un Ducati 1198s fiind în același timp un cruiser de mare putere, dar și o ambarcațiune cu specificații foarte apropiate de una de concurs.

Alăturarea celor doi bolizi în aceeași poză crează în imaginația noastră un „garaj de vis” pentru un împătimit de adrenalină și putere.

nr. 29 / 2012

52

Putere și un trecut controversat Dacă Ducati este cunoscut exclusiv pentru motocicletele sale ce au rădăcini desprinse din competiții, trecutul ambarcațiunilor “cigarette” începe din perioada în care se turnau filmele clasice cu gangsteri.

Este greu de delimitat brandul “Cigarette” de termenul generic “cigarette boats”. Sunt ambarcațiuni foarte rapide utilizate timp de aproape 75 de ani pentru a transporta mărfuri valoroase de contrabandă pe coasta americană. Inițial au fost denumite “rum runners” în timpul prohibiției, iar apoi au primit denumirea de Cigarette când a venit vremea contrabandei cu țigări din Canada pentru evitarea taxelor. Denumirea a rămas, iar transporturile au evoluat până la traficul cu cocaină.

Cigarette Racing a fost înființată în 1969 de către designerul, constructorul și pilotul Don Aronow, cunoscutul “naș al curselor de bărci cu motor”. Acesta a câștigat numeroase titluri din Campionatul Mondial de Bărci cu Motor, revendicând cu timpul denumirea “cigarette”.

O personalitate recunoscută la nivel mondial, Aronow a crescut renumele companiei prin competiții și prin asocierea cu celebrități, președinți și regi care i-au fost atât clienți cât și prieteni. În 2002 compania a fost cumpărată de către Skip Braver, care s-a concentrat pe construcția de ambarcațiuni Cigarette cu o calitate ridicată, siguranță și stil.

Eforturile sale și dezvoltarea unei rețele internaționale de dealeri au dus la crearea unui brand renumit în materie de lux și performanță.

Date tehnice Pershing 108' Lungime totală: 12,7 metri Lățime: 2.44 metri Rezervor: 931 l Greutate (la gol): 6 t Motor: 2 x Mercury Racing 1100 QC4v Putere maximă: 2.200 CP Viteză maximă: +104 noduri (120 mph) Număr maxim de persoane: 4

nr. 29 / 2012

53

Performanţe în creştere

C

a de obicei, dl. Laurenţiu Boicenco, antrenor principal la Clubul Electrica Constanţa, dar şi antrenor al lotului naţional la clasa Optimist, a răspuns cu amabilitate rugăminţii noastre de a discuta evoluţiile recente ale sportivilor săi.

Evoluţia clubului Prin prisma rezultatelor din ultimele concursuri importante, Trofeul Callatis, Cupa Burgas, Cupa de primăvară, Alexandropolis Summer Regatta, Campionatul naţional, se poate spune că sportivii de la Electrica au marcat o creştere în performanţă faţă de anii trecuţi. „Putem spune că suntem mulţumiţi de rezultatele sportivilor noştri şi de faptul că au început să vină din ce în ce mai mulţi copii noi.

Avem la clasa Optimist 17-18 copii care merg pe apă, dintre care 7-8 merg foarte bine.

Una dintre performanţele de notat din ultima perioadă a fost participarea lotului de la Electrica Constanţa la concursul internaţional Alexandropolis Summer Regatta din Grecia. O evoluţie foarnr. 29 / 2012

54

Text: Adriat Panait

te bună au avut-o juniorii Vlad Ion şi Luana Boicenco, care s-au clasat pe locul doi şi, respectiv, locul patru la Optimist juniori. La concurs au participat sportivi din Grecia, Bulgaria, Turcia, Israel şi România. A fost o evoluţie foarte bună, având în vedere că în 2011 clasarea aceloraşi sportivi a fost în a doua jumătate a clasamentului.

Sportivi de la Electrica în lotul naţional „Balcaniada este un concurs foarte greu, cu echipaje foarte bine pregătite, mai ales grecii, bulgarii şi turcii.

La clasa Optimist, din lotul naţional fac parte 4 sportivi de la Electrica Constanţa: 2 băieţi – Ion Vlad şi Băraru Cosmin şi 2 fete – Roxana Cacenco şi Luana Boicenco.

La Laser Standard aşteptăm o evoluţie bună a lui Eduard Guţă, care a ieşit campion naţional şi sperăm ca la Balcaniadă să fie într-un vârf de formă.

Vorbim despre evoluţiile lotului naţional la diferite clase, ar trebui aşadar să vorbim despre o pregătire comună a acestui lot, aşa cum se întâmplă, în mod firesc, la alte sporturi. Lipsa finanţării face să nu existe programe de antrenament ale lotului naţional, aşadar baza de pregătire a fiecarui sportiv este la clubul de unde provine.

Lotul se sudează puţin la concurs, dar nu se poate vorbi despre construirea de strategii de echipă, mai ales atunci când suntem la mijlocul clasamentului.

Deşi ne străduim, este foarte greu de egalat performanţa din 1993, când Clubul Electrica Constanţa a câştigat Balcaniada la clasa Optimist prin Liviu Prighidău.”

Concluzii şi păreri despre olimpiadă „A fost un sezon plin, de care suntem mulţumiţi.

Dincolo de implicarea antrenorilor, evoluţia s-a datorat şi creşterii calităţii bazei materiale, în special prin implicarea părinţilor. S-au cumpărat vele

noi, greemente şi chiar ambarcaţiuni. Aici meritul clubului a fost acela de a conştientiza părinţii de oportunitatea investirii în echipament pentru copiii lor, pentru a contribui la creşterea nivelului de performanţă al acestora” , spune dl. antrenor Boicenco. L-am mai întrebat pe Dl. Boicenco cum percep cei din lumea yachtingului românesc fenomenul olimpic. „Olimpiada reprezintă o diferenţă de nivel foarte mare. Sunt necesare investiţii mari pentru a susţine planurile de calificări de patru ani.

Ultima participare românească la Olimpiada a fost la Atlanta în 2006, ţara noastră fiind reprezentată de un sportiv de la Electrica. Acesta a beneficiat de un green card, adică nu a fost nevoit să treacă partea de calificări.

Spuneam că este greu să propulsăm sportivi la acest mare eveniment deoarece probele preolimpice, adică acei patru ani în care sportivii trebuie să participe la minimum trei-patru concursuri internaţionale pe an şi să obţină şi rezultate sunt greu de susţinut financiar.

Dincolo de bani, consider că unii sportivi români ar merita să ajungă acolo, dar depunând un efort deosebit.”

made in romania

Rămâne de văzut cum se va confirma această evoluţie pozitivă a sportivilor la Balcaniadă.”

nr. 29 / 2012

55

Yachting pe Lacul Morii Text: Adrian Panait

Sau cum să ajungi la performanță prin ingeniozitate și perseverență.

A

lex Mihăiță, Președintele Clubului Fapt ne-a împărtășit din aventura dificilă, dar frumoasă, care a fost și este clubul Fapt. Alexandru Mihăiță și Adrian Mihăiță, fondatorii clubului, nu au primit nimic de-a gata, fiecare pas înainte a fost o luptă, iar rezultatele deosebite ale sportivilor lor au fost motivația care i-a ținut în picioare.

Începuturile Toată povestea a început în 2000 pe Lacul Morii din București într-un hangar nefolosit al Apelor Române, obținând, bineînțeles acordul acestora.

Alexandru și Adrian Mihăiță au făcut yachting nr. 29 / 2012

56

Noi piedici ” În 2002 s-a schimbat legea sportului și nu ni s-a mai permis să participăm în competiții sportive organizați ca fundație. Am fost nevoiți să înființăm Clubul Sportiv Fapt cu sediul în Breaza, Prahova.

Am înființat clubul în Prahova în special pentru că, la un moment dat, ne-am găsit în situația în care, dacă vroiam să mai participăm la concursuri, trebuia ca în două săptămâni să avem deja actele pentru club, iar în București ar fi durat mult mai mult.”, povestește Alexandru Mihăiță. ”În 2004, Apele Române ne-au dat afară din sediu pentru că și-au reorganizat baza și hangarul

nostru a devenit clădire de birouri. Căutând un alt loc pe malul lacului, am găsit Primăria Chiajna dispusă să ne dea în folosință un teren de 300 mp cu acces la apă. Acolo am construit o nouă bază, cu resurse extrem de limitate.

Pe uscat, baza era aproape inaccesibilă. Practic, nu exista drum ci trebuia mers pe un câmp care, atunci când ploua, devenea o barieră de netrecut. În aceste condiții, am cărat materialele de construcție de la 500 m distanță cu roaba, pe marginea de beton a lacului, pentru că nici măcar căruțașii din sat nu au acceptat să intre pe acolo.

Mutarea între vechiul hangar și noua locație s-a făcut iarna. Bărcile, împreună cu toate echipamentele, au fost aduse pe apă. Lacul fiind înghețat, s-a impus spargerea cu târnăcopul a gheții pentru obținerea unui canal. Pe acel canal a fost mutat absolut tot”, continuă antrenorul de la Fapt.

Pe parcursul celor întâmplate în povestea noastră de iarnă, cu o bază nautică întreagă mutată pe apă, o parte dintre sufletiștii care s-au implicat acolo au făcut pneumonie, după cum era oare-

made in romania

de performanță la diferite cluburi, cu rezultate deosebite, tatăl lor fiind, de asemenea, antrenor și profesor de yachting.

După ce au început ei înșiși să antreneze copii, și-au dat seama că cel mai bine ar face acest lucru pe cont propriu, punând bazele unui club. În felul acesta erau liberi să își construiască strategiile de antrenament, sistemele pedagogice și relațiile cu sportivii așa cum simțeau că este mai bine, fără a mai fi nevoiți să se conformeze politicilor și mecanismelor ce există în diferitele cluburi.

Așa a luat naștere Clubul Fapt, care, de fapt, la acea vreme, funcționa sub forma unei fundații pe care frații Mihăiță o aveau deja și care avea printre obiectele de activitate și yachtingul.

Acel hangar de pe malul Lacului Morii era singura locație pe care nou înființata entitate sportivă a putut-o găsi.

Ca ambarcațiuni, dotarea lor se limita la patru optimiști și două bărci din clasa Finn, și acelea luate de la alt club (Electrica București) care se pregătea să le arunce la gunoi. L-au cârpit, lipit, vopsit și au obținut astfel o mână de bărci cu care să se antreneze și să concureze.

Problema era că la clasa Optimist erau 4 bărci și 36 de copii care trebuiau antrenați. În plus, bărcile fiind vechi, erau considerabil diferite ca performanță. Așa încât, conform unui sistem relativ complicat de rotație a copiilor în diferite sesiuni și pe diferite ambarcațiuni, a început antrenamentul. În scurt timp, copiii veniți inițial au început să se filtreze. După o lună, mai aveau 11 copii, iar la Campionatele Naționale, adică două luni mai târziu, au mers cu patru sportivi pe Optimist. Din aceștia patru, două fete erau chiar foarte bune.

Una dintre ele, Crancă Petruța, a ieșit campioană națională! După doar trei luni de antrenament!

Atunci s-a văzut rezultatul acelei munci, acelui proces riguros de selecție și antrenament.

nr. 29 / 2012

57

made in romania nr. 29 / 2012

58

Rezultate la Campionatele Naționale 2000 Locul I junioare Optimist 2002 Locul II junioare Optimist 2003 Locul I senioare Optimist, Locul III senioare Optimist 2004 Locul II junioare Optimist, Locul II junioare 470 2006 Locul I junioare 470 2007 Locul II juniori Optimist, Locul II junioare 470 2008 Locul II junioare Optimist 2009 Locul I junioare 470, Locul II senioare 470 2010 Locul I la Campionatul Național Offshore, clasa IRC2, pe ”Luna”

cum de intuit. Așa încât nu se poate spune că nu au fost persoane sau animale vătămate pe parcursul acestor filmări, cum se întâmplă cu unele filme, la sfârșitul cărora este scris acest lucru.

Nu putem decât să avem o admirație mută în fața unei voințe și determinări de asemenea calibru. ”După mutare, am luat legătura cu Școala Generală din Chiajna, cu care am inițiat un proiect. Împreună cu primăria și școala, am înființat Grupul Școlar Doamna Chiajna - singurul liceu cu clasă de yachting din România.

Scopul înființării clasei era facilitarea continuității în pregătirea sportivă. În 2009, Primăria a vândut terenul pe care se afla baza noastră sportivă. Drept urmare, am fost chemat urgent din cantonament pentru că diverși indivizi demolau baza sportivă, la comanda noului proprietar. Am reușit să recuperez o parte dintre materiale chiar din căruțele respectivilor.

După acest episod, am găsit o nouă locație pe malul lacului - o curte unde plătim chirie. Asta nu se mai întâmplă cu nici unul dintre celelalte cluburi de yachting din țară – să fie nevoit să plătească chirie pentru baza nautică. Pentru că accesul la apă este dificil, o parte a bazei nautice este plutitoare, începând din 2012. A durat doi ani să obținem toate avizele și autorizațiile necesare, dar acum am reușit să o vedem pe apă”, ne mai spune dl. Mihăiță.

Performanțe În timp ce conducerea clubului se lupta cu toate aceste piedici, copii produceau pe apă performanțe demne de admirat.

În 2009 a mai fost o performanță notabilă: Doi copii de la club au reprezentat România în prima participare la un Campionat Mondial de Zoom 8. Sportivii de la Fapt au ieșit în prima jumătate a clasamentului deși până la concurs nici măcar nu mai văzuseră niciodată acea clasă de bărci, nemaivorbind de a se mai și antrena pe ele.

Profitând de bunăvoința lui Alexandru Mihăiță, vă pregătim pentru unul dintre numerele viitoare o poveste în continuarea acesteia, tot legată de Clubul Fapt, dar de data aceasta despre planurile acestuia de racing offshore.

Despre tehnică, evoluție și pasiune Text: Iulia Fulicea

nr. 29 / 2012

60

pasiune

P

rima revistă de yachting pe care am citit-o era un număr din “Voiles et Voiliers” de prin 1998. Pe vremea aceea, pentru mine, yachtingul însemna strict Clubul Sportiv la care eram legitimată, barca 470 pe care mergeam, câteva concursuri locale și cam atât. Yachtingul de croazieră era ceva de domeniul S.F.-ului, singurele bărci de acest gen pe care le văzusem fiind construite în garaj de niște oameni pasionați. Citeam în acea revistă despre pericolul supra-tehnologizării yachtingului și cum în curând totul va fi programat pe calculator, de la construcție până la navigare. Cum noile bărci dotate cu sisteme de navigație ultra-performante și materialele high tech vor transforma modul de a face yachting. Pe vremea aceea mi s-a părut interesant articolul, dar nu am vizualizat exact ce vroia să spună. Limitându-mă la lumea mea de atunci, la Clubul de yachting și la barca pe care mergeam, nici nu s-a schimbat dramatic nimic între timp.

Ieșind un pic din cutie, cu ocazia deschiderii noilor porturi de agrement, a școlilor de navigație, a dealerilor de ambarcațiuni și, nu în ultimul rând, a apariției unui număr mai mare de yachturi de croazieră, am început să mă interesez din ce în ce mai serios despre noul fenomen, decoperind o lume a cărei existență o ignoram.

Norocul a făcut ca soțul meu, Victor Fulicea să fie și el pasionat de yachting și ca, după o suită de întâmplări fericite, să reușim să achiziționăm în 2009 ambarcațiunea “Simina”. În momentul acela, știam foarte puține despre ce ne doream de fapt de la un yacht. Vroiam o barcă rapidă, dar care să ofere confort suficient pentru plimbări cu prietenii, pe scurt o struțo-cămilă, o barcă pe care să și locuim când mergem la mare dar pe care să și putem participa la curse dacă era cazul.

Ca fiecare viitor proprietar, am început cu vizitarea unuia dintre marile Saloane Nautice, respectiv cel de la Paris. După multe ore petrecute apoi pe net și discuții cu diferiți dealeri, de la care încercam să aflăm de fapt ce ne dorim, bombardându-i cu întrebări, am ales în unanimitate Elan-ul 410.

Simina este un performance cruiser construit în munți în Slovenia, proiectat de Humphrey Yacht Design, cu o lungime de 12,28 m și o greutate de 8 tone. Catargul este din carbon, produs de Selden, iar chila are o adâncime de 2,45 m.

Neștiind în acel moment că ne vor atrage atât de tare competițiile, barca a fost dotată cu mai multe accesorii de cruising care, de-a lungul timpului, au început să dispară. Pentru început am avut vele de spectra de la Victory, focul se terțarola,

nr. 29 / 2012

61

pasiune nr. 29 / 2012

62

randa se plia într-un lazy-jack; aveam măsuță în cockpit, bimini-top pentru umbră, iar instrumentele de navigație erau Raymarine.

Pe măsură ce am început să participăm la regate și să conturăm un echipaj cât de cât constant, a intrat în scenă răbdarea și tenacitatea lui Victor de a optimiza barca de curse. Pe măsură ce trecea timpul, Simina arăta din ce în ce mai puțin a cruiser si din ce în ce mai mult a racer. Barca a fost ușurată cu aproximativ o tonă, scoțând tot ce nu era absolut necesar, dar lăsând-o în continuare “casa de la mare”, cu tot ce este necesar locuirii minimaliste înăuntru. Din punctul de vedere al curselor, au fost câteva lucruri care au făcut diferența clară față de anul trecut. În primul rând, membrii echipajului nu s-au mai schimbat și astfel au început să își cunoască fiecare postul.

Fiecare membru al echipajului a primit o fișă a postului care descria pașii fiecărei manevre. Din punct de vedere tehnic au dispărut velele de plimbare și au apărut cele de la North Sails, din Carbon Technora 3DL, care au făcut o diferență uriașă încă de la prima cursă. Tot la capitolul tehnică, instrumentele Raymarine au fost înlocuite cu un sistem Tacktick de navigație, Wireless și solar.

Despre asta vorbea articolul din “Voiles et Voiliers” din 98! Nici un fir de tras prin catarg, totul este wireless. De fapt busola Tacktick este singura invenție care a fost adusă și în lumea mea de bărci mici. De când au fost aprobate busolele electronice, toate bărcile 470 au pe catarg acest Micro Compass Tacktick care a revoluționat modul de a concura pe clasele Olimpice și nu numai. Cursul magnetic este corectat în permanență, cu un delay aproape inexistent, fiind foarte ușor de citit.

Echipajul Siminei este format din 70% oameni “de la bărci”, care au făcut yachting de mici, au mers pe Optimist, Laser sau 470 și au petrecut multe ore pe mare sau pe lac.

Din acest procent fac parte și eu. La început a fost destul de greu să

pasiune

ieșim din stereotipurile noastre de genul “noi simțim când se rotește vântul”, noi “știm pe unde să o luăm”, “noi mergem după fumuri, nu avem nevoie de aparate” etc., dar treptat am început să utilizăm tehnologia în avantajul nostru. Câteodată suntem priviți superior și ironic de cei care fac yachting autentic, fără mănuși, fără vestă de salvare, fără busolă, fără cremă de protecție solară, pentru că “așa au apucat ei pe vremea lor”. Cât este “feeling” și cât este tehnologie nu știu exact, dar știu că în momentul în care se îmbină cele două, rezultatul este pozitiv. În cazul ideal, în care echipajul știe ce are de făcut, manevrele ies fluent, strategia de cursă este corectă și barca este optimizată pentru regată, viteza bărcii devine elementul variabil care poate face diferența. Cu ajutorul tehnologiei poți afla care este viteza optimă, înlăturând presupunerile.

Competițiile de yachting de orice fel, curse de Optimist, de clase olimpice sau de bărci de croazieră, Volvo Ocean Race sau America Cup, au ca obiectiv viteza. Deplasarea cu ajutorul vântului, pe apă, este una dintre cele mai lente modalități de transport, iar noi, cei pasionați de regate, facem din asta un sport. Bărcile trebuie să meargă cât de repede este constructiv posibil și evident aici apar diferențe majore în funcție de tipul de yacht. Cupa Americii este deschizătorul de drumuri în acest caz. Știința și tehnica ajută la atingerea unor viteze care păreau imposibile acum doar câțiva ani. BMW Oracle a depășit 30 de noduri cu vela-aripă uriașă, iar Alinghi 5, deși avea vele tradiționale, nu era mai prejos din punctul de vedere al inovațiilor sau al vitezei. Senzori peste senzori, aliaje și sisteme din fibre performante, sisteme de navigație care integrează elemente de meteo în timp real, catarge flexibile etc. fac din aceste bărci un fel de rachete spațiale.

Interesant este că, la o scară mult mai mică, direcția către tehnologizare și computerizare se vede și la nivelul curselor mai autentice sau mai tradiționale și, pe plan restrâns, chiar și la noi în țară. Mai avem multe de învățat și mult de asimilat, iar vestea bună este că inovația în yachting nu se termină niciodată. Priviți retrospectiv la cum arătau primele bărci cu care traversau vikingii mările acum sute de ani și la cum arată astăzi bărcile de la Volvo Ocean Race. Nu putem ști în ce punct al evoluției ne aflăm în acest moment, dar dacă reușim să înțelegem că lucrurile nu se termină aici, cu noi, și că dacă vikingii “simțeau vântul” o făceau pentru că nu aveau de ales, o lume tehnologică plină de posibilități se deschide în fața noastră.

nr. 29 / 2012

63

Metamorphosis

Cum s-a transformat yachtul Marianna în fluture. Povestea lucrărilor de împrospătare a interiorului.

Text: Adrian Panait

Î

n zilele frumoase, pe cheiul din portul Tomis, în lipsa vântului care să-l împrăştie, cheful de muncă pare să se aşeze peste, pe lângă şi pe dedesubtul bărcilor de pe cavaleţi. Mai mulţi oameni pregătesc diverse bărci pentru lansarea la apă din acest an. Activităţi care se desfăşoară de obicei la capătul unui prelungitor ce uneşte sursa de curent de pe chei cu un instrument bâzâitor din mâna meşterului.

Suntem aşadar în luna aprilie. Barca Marianna, un frumos Jeanneau Fantasia 27 din 1989, tocmai şi-a schimbat proprietarul, iar momentul a fost considerat oportun pentru a opera o serie de lucrări de recondiţionare atât pe partea de interior cât şi pe punte şi, evident, cocă. nr. 29 / 2012

64

Lucrările la mobilierul interior ne-au fost încredinţate nouă, adică mie şi echipei mele de meşteri de la ALC (Atelier Lemn Constanţa). Împreună cu Domnul Ioniţă, noul proprietar, am evaluat starea părţilor din lemn şi am observat următoarele: • Aproape toate suprafeţele mobilierului, dar şi uşi, pereţi despărţitori etc, mai fuseseră lăcuite de-a lungul anilor, având un aspect ce se dorea îmbunătăţit. În plus, la părţile inferioare ale pieselor din lemn, acolo unde a existat contact sporadic cu apa din santină, lemnul fusese afectat sub stratul de lac. Pe alocuri era doar o problemă de aspect, adică o zonă înnegrită, dar în alte părţi piesele putreziseră. S-a hotărât şlefuirea până la lemn

caj suprapuse. Pentru lipirea lor s-a folosit răşină epoxidică, recunoscută ca adeziv ultra-rezistent.

• Multe alte aspecte minore au fost analizate cu atenţie şi s-au propus măsuri pentru remediere.

Planul odată făcut, am început lucrarea propriu-zisă.

Primul pas a fost să golim barca de absolut toate obiectele aflate la bord. Totul, de la saltele, sacii cu vele, tot echipamentul de salvare, parâme şi până la ultima minusculă garnitură aflată prin fundul vreunui dulap, a fost ambalat, transportat şi depozitat pentru a nu încurca şi pentru a nu fi prăfuite în urma operaţiunilor de şlefuire.

Poate că multe dintre cele menţionate aici vi se vor părea operaţiuni de la sine înţelese, dar ele dau adevărata măsură a unei logistici deloc simple. În timp ce noi lucram la interior, afară, alte echi-

yacht util

curat şi înlocuirea pieselor total compromise. Părţile încă sănătoase, dar cu diferenţe de culoare, urmau să fie băiţuite, pentru a uniformiza nuanţa şi apoi totul, evident, lăcuit din nou.

• Piesele metalice: balamale, broaşte de uşi, diferite tipuri de suporţi, cârlige, opritori, ocheţi şi altele aveau un aspect învechit, pătat, oxidat, coclit, cu depuneri de calcar, în funcţie de material (inox, bronz, bronz nichelat, aluminiu). S-a hotărât demontarea tuturor pieselor şi trimiterea lor la Bucureşti, la un atelier unde urmau să fie curăţate şi polishate profesional pentru a li se reda aspectul de metal bine întreţinut şi lustruit.

• Canapelele din careu, dar şi patul din dormitor, precum şi cuşeta din prova aveau mare parte dintre placajele ce susţin saltelele fie rupte, fie delaminate. S-a decis înlocuirea lor, piesele noi de placaj urmând să fie, evident, lăcuite.

• Linia de îmbinare dintre tapiţeria de pe tavan şi părţile din lemn era acoperită din construcţia bărcii cu baghete de mahon, dar numai pe alocuri. Pe zonele neprevăzute cu baghetă, tapiţeria din piele sintetică se dezlipise. S-a hotărât confecţionarea şi montarea unor asemenea baghete pe toate liniile de demarcaţie, plus înlocuirea baghetelor deja existente, dar deteriorate, iar cele vechi, dar în bună stare, şlefuite şi relăcuite.

• Două dintre treptele scării de acces în cabină au fost găsite rupte, fiind o zonă cu solicitări mecanice intense. Pentru înlocuirea lor s-a recurs la un artificiu: deoarece pentru toate piesele ce trebuiau înlocuite s-a folosit placaj marin relativ subţire (10 mm), iar pentru treptele scării se impunea achiziţionarea unui placaj mai gros, pentru a menaja bugetul proiectului, s-a decis laminarea respectivelor trepte din mai multe straturi de pla-

nr. 29 / 2012

65

yacht util nr. 29 / 2012

66

pe se ocupau de reparaţii la cocă, la elice şi axul elicei şi, spre final, la partea electrică şi chiar la motor, adică tot în interior.

Să continuăm cu povestea. Am demontat şi debarasat aşadar totul, de la cele mai mărunte obiecte şi până la piese mari, cum ar fi uşile de la dormitor şi baie, uşile dulapurilor, masa de navigaţie, masa din careu, ba chiar pereţii despărţitori. Ei bine, în aceste condiţii, imaginaţi-vă că primeam de la ceilalţi meşteri întrebări de genul: “Unde este bucşa cutare? Era în cutia mesei de navigaţie.” Iar masa de navigaţie nici măcar nu mai exista. De fapt exista, dar demontată, în atelierul nostru aflat la 30 km depărtare. Apoi efort de memorie vizuală pentru a determina în care din multiplele cutii sau saci s-ar afla mult dorita bucşă. Apoi adusă în timp util pentru cei ce o solicitau. Logistică, aşa cum spuneam.

A urmat apoi o perioadă de lucru în paralel, în atelier şi la bord, cu şlefuire, chituire, confecţionat de piese noi în locul celor deteriorate, băiţuire, lăcuire, procurare de piese metalice şi alte materiale.

Apoi echipa s-a “mutat” din nou la bord pentru montaj.

Au venit şi piesele metalice de la atelierul unde au fost lustruite.

Montajul a presupus fixarea pieselor acum finisate la poziţia lor iniţială şi multă muncă de ajustare a pieselor noi pentru a “călca” aşa cum trebuie pe formele bărcii.

Apoi o serie de lucrări de “tuşe” finale, cum ar fi înlocuirea unor bucăţi de mochetă, vopsirea treptelor scării cu vopsea flexibilă şi antiderapantă de tip clor-cauciuc etc.

Cred că e cazul să menţionez şi o serie de insa-

tisfacţii relativ minore: am dorit acoperirea treptelor scării în coală de cauciuc special antiderapant marin (aşa cum au fost cele originale din construcţia bărcii), dar acest material a fost de negăsit, cel puţin în limitele noastre de timp şi buget; un alt exemplu: saltelele sunt fixate de placajul de sub ele cu sistem “arici”, aceste benzi de “arici” trebuiau capsate în placaj, de preferat cu capse din cupru, ceea ce a fost de asemenea greu de rezolvat.

Dar cum totul e bine când se termină cu bine, după aproximativ trei săptămâni de lucru, consider că am încheiat cu succes contribuţia noastră la aspectul reînnoit al bărcii şi spun asta bazândumă pe nivelul de satisfacţie al beneficiarului.

Lucrarea la Marianna nu a fost un proiect dificil sau nu mai dificil decât alte proiecte. A ridicat o serie de provocări pentru care însă s-au găsit soluţii. A fost o atmosferă prietenească, relaxată în majoritatea timpului, am găsit înţelegere din partea proprietarului şi am încercat la rândul nostru să ne pliem cât mai fidel pe dorinţele acestuia.

Marmaris – Bodrum o săptămână pe urmele carienilor Text & foto: Marian Tița

nr. 29 / 2012

68

travel

Prima mea croazieră pe mare la bordul unui velier a fost între Marmaris si Bodrum. De atunci, deși între timp am mai văzut multe locuri în Mediterana, revin cu o foarte mare plăcere aici, descoperind de fiecare dată câte ceva nou.

nr. 29 / 2012

69

travel nr. 29 / 2012

70

C

aria, adică “ținutul abrupt” în limba vechilor locuitori ai acestei zone, este ținutul situat pe coasta de sud-vest a Anatoliei, în Turcia. Locuri pline de istorie, cu peisaje care te trimit cu gândul mai degrabă la Moorea, datorită pădurilor care intră în mare, oameni foarte primitori și mâncare foarte bună. Cam așa ar suna o descriere pe scurt a locurilor de aici.

Ceea ce însă mă atrage pe mine este numărul practic infinit de locuri de acostare și ancorare de aici, condițiile excelente de sailing, cu vânturi prietenoase și vreme caldă din aprilie până în noiembrie. În ultimii trei ani am revenit aici în mod constant. Punctul de plecare al călătoriei pe care o să v-o prezint este Marmaris.

Dar, pe lângă locuri și istorie, Turcia are de oferit multe alte lucruri: meze, pește, fructe de mare, deserturi însiropate, portocale parfumate, rodii dulci și zemoase, raki, berea Efes, vinuri de calitate.

Marmaris este aparent una dintre destinațiile acelea pline de hoteluri all-inclusive, populate cu hoarde de englezi, ruși și români care aleargă să

ocupe șezlongurile și să bea toată berea gratis de la barul hotelului. Cu o faleză lungă, plină de restaurante în fața cărora ești hărțuit de către ospătari kurzi angajați la comision.

Cum spuneam, doar aparent, pentru că în capătul estic al localității sunt construite două dintre cele mai mari și mai moderne porturi de yachturi: Marmaris Netsel Marina și Marmaris Yacht Marin.

Aici, în cele două marine principale, împreună cu încă alte câteva marine mai mici, își găsesc adăpost aproximativ 2000 de yachturi de diferite dimensiuni.

Barca noastră, un Beneteau Oceanis 40 (botezată de către proprietar Solaia, probabil un mare amator de vin, fiindcă în alți ani am avut ocazia să mergem pe yachturi ale acestui proprietar care purtau numele altor vinuri celebre: Barolo, Prosecco, Sarafin), ne așteaptă cuminte în port. Închiriatul ei, după ce am plătit extra-costurile de curățenie finală și formalități portuare, ne-a costat 2100 de euro, adică puțin peste 400 de euro de persoană.

După o tură de aprovizionare, suntem înapoi pe barcă. Aprovizionarea cu mâncare și lucruri

jată de către autoritățile locale cu aceeași sfințenie cu care britanicii protejează bijuteriile Coroanei.

După un drum de peste 8 ore (ne-a ajutat vântul să ajungem mai repede), ziua noastră se încheie la restaurantul Sardunya. Primim curent și apă la ponton din partea casei. Ăsta este un motiv serios ca să mai deschidem vreo două sticle de vin rece. Însă, odată ajunși în Turcia, veți vedea că aproape peste tot restaurantele cu ponton îți dau acces gratuit la curent și apă.

A treia zi ne-am distrat cu vânturile din golf.

Aveam de făcut un drum scurt de doar 12 mile până la locul unde urma să oprim seara, așa că neam jucat în volte și o mică regatta improvizată cu alte 2-3 barci aflate în charter. Destinația serii: Or-

travel

necesare traiului pe yacht, o săptămână este o experiență în sine. Nu știu cum de turcii au reușit ca în supermarketurile lor, pe lângă toate produsele “superioare” venite din Occident, să păstreze în raft o grămadă de produse locale. Așa încât suntem în stare să ne cumpărăm brânzeturi de cea mai bună calitate, măsline provenite din livezi ale localnicilor.

Supriza mare vine însă la casă, unde un angajat al magazinului ne asează marfa pe sortimente, ne-o încarcă cu grijă într-o mașină de marfă și ne-o livrează la bordul bărcii noastre. Gratuit!

Cum vă spuneam, Marmarisul poate fi o capcană turistică, așa că de îndată ce ultima cutie de bere Efes și-a ocupat locul în frigider, o punem pe Solaia în mișcare. La ieșirea din golful Marmaris ne așteaptă cea mai bună caracatiță de pe întreaga Riviera turcă. Unde? La Kumlubüku, în restaurantul unde de 18 ani gătește același bucătar chinez.

Clubul de yachting din Kumlubüku, gazda noastră din seara aceasta, a fost deschis în 1981 și este una din destinațiile pe care nu ai voie să le ratezi dacă ajungi în Golful Marmaris. Mărturisesc că prima oară am ajuns acolo total accidental, datorită unei defecțiuni tehnice la elicea yachtului nostru, însă a fost o descoperire nemaipomenită. Pentru cei care sunt fani ai Google Earth, locația exactă este 36°44’694”N și 28°16’485”E. A doua zi am luat-o întins către Selimiye; la capătul unui drum de 50 de mile ne asteaptă un loc necunoscut majoritații turiștilor care ajung în Turcia prin agenții de turism. Aici, asemeni majorității locurilor în care mergem noi cu yachtul, nu veți găsi servicii all-inclusive, însă vă garantez că veți mânca unii dintre cei mai buni pești și vi se vor servi cele mai alese vinuri turcești. Printre marinarii de agrement, Selimiye este celebru pentru restaurantele cu pontoane private, pentru apa curată, prote-

nr. 29 / 2012

71

travel nr. 29 / 2012

72

haniye. Aici, majoritatea oamenilor vin pentru cărarea prin apă pe care poți merge până la glezne, simțindu-te un fel de profet modern, însă noi am ajuns în Orhaniye dintr-un alt motiv: Luna Begonvil, unul dintre cele mai bine așezate restaurante dedicate veliștilor din zonă. Un ponton modern, cu apă, curent, dușuri foarte curate. Mesele restaurantului sunt așezate direct pe ponton, chelnerii fiind dispuși să facă servirea chiar și pe yacht. După o cină în care am realizat o simbioză aproape perfectă între meze și raki, dimineața poate să înceapă cu o repriză de înot până pe o insulă aflată la câteva sute de metri distanță de Luna Begonvil. Marea este foarte caldă și prietenoasă cu noi.

Marți, în cea de a patra zi, lăsăm în urmă Orhaniye și Luna Begonvil pentru un scurt “swim-break” la Dişlice. E o insulă cu un mic golf și o apă perfectă.

Pauza de înot a fost un fel de preludiu pentru locul în care aveam să ne petrecem seara: Hayit, un sat unde lumea vine pentru peștele proaspăt și felul în care se gătește caracatița la restaurantul Ortam.

Am avut ocazia să luăm cina direct pe plajă, acolo unde patronul și bucătarul ne-au instalat masa în nisip, astfel că valurile ne-au răcorit picioarele toată seara. Într-adevăr, caracatița merită drumul până acolo, la fel și peștele.

A cincea zi ne-a găsit pe drum spre una din destinațiile mele preferate: Knidos. Un oraș ruinat în urma unui cutremur. Locul în care poți vedea cât de trecătoare este gloria lumii. Cândva, un loc prosper, cu bogății de neegalat, o destinație căutată acum 2000-3000 de ani deopotrivă de comercianți, artiști, medici. Aici a lucrat Hipocrate, aici a fost sculptată una dintre primele statui ale lui Venus, aici era unul dintre cele mai mari temple

dedicate lui Apollo. Nimic din toate astea nu mai poate fi văzut astăzi. Orașul a fost distrus complet de un cutremur, iar toată măreția sa de altădată poate fi doar imaginată.

Singurul lucru din Knidosul de astăzi care ne duce cu gândul la civilizație este restaurantul conectat la internet. Chiar dacă nu este unul dintre cele mai bune locuri unde să mănânci de-a lungul peninsulei Datca, restaurantul este un refugiu bun, proprietarii punând la dispoziție o chitară care poate să treacă de la o masă la alta. Într-una din trecerile noastre pe acolo, am câstigat un concurs ad-hoc de “talente muzicale pe mare” cu cântecul “Mă dusei să trec la Olt”. Nu știu ce ar fi zis Maria

mai știm ce să alegem. Pe la 3-4 dimineața salvarea ne vine de la un bol de “işkembe çorbası”, ce altceva decât o ciorbă de burtă. Turcii au localuri care servesc toată noaptea pentru cheflii târzii ciorbă de burtă sau de linte. O chestie foarte faină care la noi nu mai există. Locul cârciumilor ce serveau ciorbă de burtă a fost luat de șaormari și fast-fooduri americane.

Sâmbătă dimineața. Plecăm spre casă. Din avionul Turkish Airlines, vedem golfurile prin care am trecut în săptămâna aceasta. Mici, albe, se văd velierele. Pe ele, oameni liberi, fie pentru o săptămână, fie pentru o viață, bucurându-se de ultimele săptămâni de vară mediteraneană.

travel

Tănase despre noi, dar olandezii, englezii, nemții și celelalte câteva neamuri cu care ne-am întrecut în cântat după 12 noaptea, sigur au fost impresionați de entuziasmul nostru.

Penultima zi a croazierei, joia, am petrecut-o călătorind dinspre Knidos pe lângă insula grecească Kos, ocolind golful Bodrumului, destinația noastră finală. Știam un loc pe care nu puteam să îl ratăm: Gümüşlük. Aici este acum un sat pescăresc care devine un fel de Vama Veche a Turciei (sau, mă rog, cam cum ar trebui să fie Vama Veche într-o țară normală), construit pe ruinele unui oraș antic: Myndos. E greu să alegi unde să iei cina în Gümüşlük. Fiecare restaurant are propria vitrină de pește: aici găsești pești comuni cum ar fi Levrek (biban), Çipura (dorada), pești mai rari și mai scumpi ca Barbun, Orfoz sau Mercan, chiar și pești despre care se spune că ar vindeca boli, așa cum e Izmarit.

Ar fi interesant să îi putem duce pe responsabilii noștri cu dezvoltarea turismului să învețe ceva din experiența unui sat de pescari devenit destinație turistică fără să își piardă din farmecul original.

Ziua a șaptea. Ultima zi a croazierei. E în general o zi mai puțin veselă, deoarece e ziua când știm că cel puțin pentru câteva luni ne vom întoarce la rutina zilnică, la aglomerația din trafic, la stresul jobului de la birou. O luăm încet spre Bodrum.

Ajungem după-amiaza în port. Mai avem o ultimă seară pe care o petrecem la un restaurant aflat în afara zonei turistice. Nu prea vedem turiști pe aici.

Mâncăm din nou prea mult; de data asta ne întrecem în preparate de oaie și legume gătite în feluri la care nu te gândeai. Cu siguranță ultima seară va fi una lungă: Efes, raki, vinuri de Kayra. Nici noi nu

nr. 29 / 2012

73

Călătorie în Scandinavia

Text: Matei Covaci-Putna Foto: Sunreef

Damrak II, cel mai nou catamaran 70 Sunreef Power, a făcut călătoria inaugurală în apele scandinave

travel nr. 29 / 2012

75

travel

P

entru cei mai mulți dintre noi este un vis îndepărtat să-ți cumperi un yacht exclusivist și să pleci cu el pe mare. Totuși, cu siguranță este ceva mai accesibil să închiriezi în regim charter un astfel de yacht. Pentru cei care acum doar visează la asta, le oferim prin acest text o frântură din felul în care își petrec timpul liber doi proaspăt propietari ai unui 70 Sunreef Power.

După ce a fost lansat la Gdansk, Polonia, catamaranul cu motor 70 Sunreef Power Damrak II a plecat în călătoria inaugurală cu proprietarii la bord, Olivier și Katia, alături de fiica lor de doi ani și încă un cuplu de prieteni, Marcus și Mia. Aceștia au fost însoțiți de trei membri ai echipajului: Joc, Shaz și Stephanie. În călătoria lor au vrut să exploreze frumusețea peisajelor nordice neatinse de civilizație, asta înainte de a se îndrepta către Mediterană în timpul verii. Olivier este cel care povestește aventura Scandinavă la bordul noului său Damrak II.

Plecarea din Danemarca Îmbarcarea s-a făcut de pe docurile din fața Hotel Admiral, localizat în centrul orașului Copenhaga chiar lângă Palatul Regal.

“Am sosit în Copenhaga cu o zi mai devreme pentru a vizita orașul cu prietenii noștri, Marcus și Mia, care trăiesc în Gothenburg (oraș învecinat).

Am luat cina la un restaurant tradițional unde am avut ocazia să încercăm smørrebrød, o gustare daneză tradițională”, își amintește Olivier.

“Ne-am îmbarcat pe Damrak II în dimineața următoare. Am fost foarte mândru să văd zâmbetele admiratoare ale prietenilor atunci când aceștia au nr. 29 / 2012

76

văzut yachtul apropiindu-se de docuri pe canal, în fața Palatului Regal. Și ei sunt proprietari de yachturi, așa că aprecierea lor a însemnat mult pentru mine”, mai spune Olivier.

Damrak II este al doilea 70 Sunreef Power Yacht deținut de Olivier și Katia. Aceștia au vândut primul Damrak anul trecut și au cumpărat unul nou, care are câteva modificări minore pentru a fi și mai bun pentru charter. “Șantierul și-a ținut foarte strict termenele limită de producție, astfel că noi putem să ne bucurăm de yacht chiar înainte ca sezonul de vară să înceapă”, explică Olivier. Aceștia au decis ca în drumul din Polonia către Mediterană să facă o călătorie inaugurală în Scandinavia. “Nu am putut să facem această călătorie cu prima noastră barcă pentru că atunci previziunile meteo din Norvegia arătau îngrijorător.” Își amintește Olivier. Din fericire, de această dată vremea a fost prezisă ca fiind fantastică, așa că au fost nerăbdători să înceapă aventura.

După doar cinci minute de la ieșirea din port, a apărut prima dezamăgire! Nu a fost legată de Damrak, a fost doar deziluzia lui Olivier, care își imagina că Sirena din Copenhaga este mai mare de atât. “Pare atât de mică, este greu să o vezi din Damrak și trecem la doar 30 de metri de ea” râdea Olivier. Într-un final aceștia s-au îndreptat către canalul ce separă Danemarca de Suedia. Damrak navighează pe sub podul impresionant ce leagă cele două țări. Pentru aproximativ o oră au testat cea mai eficientă viteză de croazieră pentru noile motoare (2 MAN de 800 CP în loc de 2 Cummins de 455 CP pe Damrak I). Acestea s-au dovedit a fi alese corect. “Pe Damrak I viteza de croazieră era de 10 noduri cu un consum de 22l/h de motor (în total

Sosirea în Suedia După traversarea canalului, Damrak a ajuns în Maarstrand pentru primul anunț radio suedez. Orășelul, ce datează încă din Evul Mediu, este o încântare pentru turiști datorită caselor de lemn colorate din perioada “Belle Epoque”. Dealurile de granit din zonă seamănă cu cele din Bretania, Franța.

“A fost o experiență să navighezi cu Damrak în această zonă, unde ambarcațiunile sunt rar mai mari de 40 de picioare. Rutele de navigație includ canale înguste, doar cu puțin mai mari decât Damrak. Era un sentiment straniu să treci pe lângă casele tipic suedeze de pe cele două insule atât de aproape cu Damrak.” își amintește Olivier. În dimineața următoare Damrak a părăsit Maarstrand și a ajuns în Fiskebäckskil, un oraș pitoresc splendid, unde Marcus și Mia, prietenii lor, au propria casă pentru pescuit.

Cum marina era prea mică, Damrak a stat la ancoră. Fiskebäckskil are o superbă biserică din lemn din secolul 18 cu un interior colorat și multe modele de bărci expuse. După o plimbare prin oraș,

travel

44l/h). La Damrak II, cu toate că motoarele sunt puțin mai grele, atingem 11 noduri la 1350 rpm păstrând același consum. Cu rezervoare ce pot primi 16000 l de combustibil, Damrak poate ajunge la o autonomie de 4000 mile nautice la viteza de 11 noduri, ceea ce este chiar impresionant. Dacă viteza se reduce la 8 noduri consumul scade la doar 6l/h pentru fiecare motor (12l/h în total) ceea ce se traduce printr-o autonomie de 10500 mile nautice, suficient pentru a traversa Oceanul Pacific fără oprire, ceea ce nu am face pentru că există în Polinezia niște porturi superbe”, spune Olivier.

nr. 29 / 2012

77

travel nr. 29 / 2012

78

Olivier și prietenii au decis să cineze pe insula vecină, Kärringön, la un restaurant tradițional denumit Petterssons. “Dacă nu verifici pe hartă nu vei face niciodată diferența dintre o insulă sau pământ suedez. Pentru a putea conduce în această zonă trebuie să cunoști toate conexiunile, complicate, dintre poduri și feriboturi”, explică Olivier. În ziua următoare Damrak a plecat către Smögen. Pentru a explora insulele înconjurătoare, gașca s-a îmbarcat pe Targa 44, barca lui Marcus, ce le-a permis să intre în încrengătura de canale și mici insule.

Smögen este o insulă pe coasta de vest a Suediei ce atrage numeroși turiști mulțumită numărului mare de posibilități de a petrece timpul liber cum sunt plimbările pe pietonalul de 600 m cu magazine și baruri ce servesc preparate tradiționale sau cu plajele perfecte pentru băi de soare și înot atunci când apa e destul de caldă. Împrejurimile sunt liniștite și peisajele sunt impresionante.

Smögen are și o piață de pește de unde poți cum-

păra peștele adus direct de pescari. La standuri se vând și sandwich-uri delicioase sau salate de creveți. Creveții sunt curățați deja și salatele sunt mari și foarte proaspete! Înapoi în Smögen, gașca se pregătea pentru a iniția marea trecere ce îi aștepta. Erau gata să pornească spre Stavanger, în Norvegia. Pentru a face astfel au traversat Suedia către vestul Norvegiei pentru aproximativ 150 de mile nautice, apoi au mers de-a lungul coastei Norvegiei pentru câteva sute de mile în plus. Pentru a se asigura că nu pierd momente importante din călătoria lor aglomerată, au decis să facă acest drum în timpul nopții la viteza de 20 de noduri. Ancora a fost ridicată la șase seara și au pornit către vest.

“Marea este foarte calmă. Ceea ce e și mai bine, vom avea o noapte liniștită și plăcută. După o cină delicioasă pregătită de Shaz, am decis să vedem filme în salon. Cu motoarele la maxim, zgomotul acestora e aproape imperceptibil și nu avem probleme să vorbim și să ne uităm la TV” notează Olivi-

Sosirea în Norvegia Damrak a sosit la ora 6 în dimineața următoare.

“Am aruncat o privire pe geam și am realizat că am ajuns la destinație, yachtul mergând încet de-a lungul docurilor din Stavanger, acoperite de ceață”, își amintește Olivier. Încă din vremea vikingilor, Stavanger este un port comercial mare, ca bază pentru nave de croazieră și petroliere. Orașul a fost ales Capitală Culturală Europeană în 2008. Este situată aproape de unul dintre cele mai frumoase fiorduri norvegiene. Lăsând Stavanger în urmă, Damrak a explorat de-a lungul mai multor mile faimoasele fiorduri norvegiene, până au ajuns la frumosul Lyse-

fjord. Acest minunat fiord lung de 42 km are bucăți de stâncă înalte de 1 km. Este una dintre cele mai pitorești priveliști din Norvegia, recomandată și de National Geographic drept unul dintre cele mai frumoase locuri din lume. Lysefjord are două principale atracții: dealul Preikestolen și muntele Kjerag. Olivier, Katia și prietenii lor s-au cățărat pe munte printre cascade și prin păduri sălbatice. A fost o întâlnire profundă cu natura și o plăcere reală pentru toți. În timpul călătoriei Katia și Anna au apreciat stabilitatea și structura solidă a yachtului, un partener de încredere pentru navigația în orice condiții și confort. După această călătorie inaugurală Damrak a pronit către Marea Mediterană pentru a începe sezonul de chartering. Dar Olivier și familia lui sunt gata pentru noi aventuri cu yachtul. Povestea lor este un exemplu de cum te poți bucura de un yacht, pe care în restul timpului îl poți transforma într-o sursă de venit, sau măcar de amortizare a investiției.

travel

er. El continuă, ”după film am mers pe punte pentru a savura navigația pe timp de noapte, ce este de fiecare dată o experiență de neuitat, mai ales în aceste condiții când se întunecă foarte târziu. Oare soarele nu apune niciodată? Întuneric total este doar trei ore”.

nr. 29 / 2012

79

În caiac Text: Adrian Lipolit Foto: Anca Lipolit

A

m așteptat cu nerăbdare mijlocul lunii august când aveam planificată o tură în Delta Dunării împreună cu Iliuță.

La început m-am întrebat ce traseu să alegem ca să nu repet excursiile pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Chiar dacă nu am experiența lui pot să mă laud că de mic copil am bătut canalele deltei în diferite ocazii și anotimpuri.

Răspunsul lui Iliuță mi-a stârnit un zâmbet: "Delta e frumoasă oriunde dacă știi la ce să te uiți și ești într-o companie plăcută". În facultate am coborât în canoele de 10 de la Tulcea la Mare fără să ne pese de apa care ne intră în bărci prin crăpături, de țânțari sau de grănicerii care ne-au reținut pentru câteva zile crezând că vrem să fugim în Turcia; era înainte de '89. Eram 25 de nebuni care ne-am propus doar să evadăm în natură și am avut parte de amândouă.

Prin anii '90 plecam cu Radu la vale pe Dunăre și după ce treceam de Mila 36 ne hotăram încotro să o luăm; aveam la noi tot ce ne trebuia ca să ne rupem de civilizație pentru câteva zile. Am

nr. 29 / 2012

80

ajuns pentru prima dată în Sulina pe furtună, iar valurile erau atât de mari încât cu greu am reușit să ieșim cu canoea la mal; dar răsăritul unei zile senine ne-a făcut cunoștință cu plaja călcată doar de o herghelie de cai sălbatici.

Mai de curând am petrecut câteva zile de neuitat alunecând pe ape între Tulcea, Mila 23, Sulina și Letea împreună cu membrii a trei generații din familia mea, dar și cu o familie minunată care intră pentru prima dată în “Împărăția dintre Ape”; timpul petrecut împreună a fost una dintre cele mai speciale vacanțe pe care le-am avut.

Iliuță chiar are dreptate: Delta este frumoasă oriunde, dacă ai timp să o descoperi și dacă ai compania potrivită.

Cu aceste gânduri ne-am lăsat călăuziți de Iliuță. Dacă la început doar Raul s-a oferit să ne însoțească, promisiunea că vom avea parte de o tură specială a lărgit grupul la 9 membri. În Tulcea am încărcat caiacele și bagajele pe o șalupă care ne-a coborât pe canalul 35 apoi pe Sireasa până la Cot Candura. De aici ne-am lăsat pe Sontea către Mila 23, padelând care în du-

Oricât de obosiți am fi fost, ne-am delectat la cină cu o plachie delicioasă pregătită de Oana și un vin pe care l-am așteptat toată ziua. Noaptea a fost scurtă, mai ales că a doua zi am “dat fuga” până la Letea ca să prindem răsăritul. Să vă povestesc despre frumusețea sălbatică a pădurii și a dunelor, despre casele din sat rupte din poveștile bunicilor noștri sau despre caii sălbatici? Mai bine nu: vă las să le descoperiți în albumele lui Iliuță.

Tura noastră de caiac a continuat dupa amiază, când ne-am gândit și răzgândit de câteva ori dacă norii amenințători ne vor aduce ploaie și dacă să ne aventurăm sau nu. I-am ignorat și am avut parte de cea mai sălbatică tură la care am participat până acum.

Am intrat pe un așa-zis canal, nu mai lat de 2-3 metri, pe care se poate intra doar când apele sunt

sport

blouri, care în simpluri, în timp ce Ionuț a plecat înnainte către primul popas. Cred că fiecare dintre noi aștepta să i se întâmple ceva spectaculos, dar mințile noastre erau încă agățate în rutinele cotidiene, iar în ochi încă vedeam ambuteiajul de dimineața de pe A2.

"Clicul" l-am făcut când, sub o salcie umbroasă, am întrezărit un foc deasupra căruia un ceaun cât toate zilele ne aștepta să-i dăm binecuvântarea să ne clocotească borșul pescăresc. Am întins masa pe două caiace răsturnate și nu știu dacă foamea sau ineditul momentului ne-au rupt de civilizație și ne-au ajutat să intrăm în ritmul relaxant al turei.

Ne-am răcorit cu un pepene pe care nu am fost în stare să-l răpunem și, la îndemnurile ghidului nostru, am luat-o din loc însoțiți de urarea: "Dacă nu dați din mâini mai cu viață vă prinde noaptea pe drum... și nu știu dacă mai găsim camere la pensiune". Glumea sau nu, cert este că ne-a activat subit și am început cu toți să padelăm pe canal în așteptarea intrării pe Lacul Lighianca.

Ne-am apropiat de destinația zilei însoțiți de coborârea soarelui către apus. Nu este prima dată când am traversat Lighianca și nu am crezut că voi fi așa de impresionat de culori. Cerul, de un albastru pe care-l găsești doar în Dobrogea, era fundal pentru norii care își schimbau coloarea dintr-un alb pufos într-un roșu irizat de ultimele raze ale soarelui. De cealaltă parte a lacului, aproape de linia stufului de un verde crud, un stol de pelicani deranjat de grupul nostru gălăgios și-a luat leneș zborul.

Am crezut inițial că Iliuță a glumit, dar, până să ieșim în Dunărea Veche, s-a lăsat noaptea, iar sosirea la Mila 23 am făcut-o în lumina lunii și a reclamelor pensiunilor de pe maluri.

nr. 29 / 2012

81

sport

mari. Am căutat din ochi o dovadă ca pe acolo au trecut și alți oameni, localnici sau turiști, dar nuferii și ciulinii neatinși sau lipsa măcar a unui vintir neau umplut inima de bucurie că suntem primii care descopereau acest mic paradis. Si cu siguranță am reușit această mică performanță numai datorită faptului că am fost în caiace și canoe. Este adevărat, nu am zăbovit prea mult, goniți de țânțari și de apropierea, din nou, a nopții.

Am încheiat cea de-a doua zi ca și în seara dinnainte, ca invitați ai Oanei, de data aceasta cu un

nr. 29 / 2012

82

somn la grătar și o știucă umplută. Au fost două zile pline în care bucuria de a descoperi locuri noi și peisaje impresionante au eclipsat oboseala kilometrilor padelați.

Stând în jurul mesei și privind pozele făcute de fiecare dintre noi, ne-am amuzat de nerăbdarea, în egală măsură a celor aflați pentru prima dată într-un caiac, dar și a celor mai experimentați, de a fi primii care intră pe un canal, o japsă sau într-un lac.

Apetitul pentru excursiile cu barca în natură și coborârile pe râuri mi s-a deschis pe la vârsta de 12 ani, când m-am visat unul dintre cei trei din cartea lui Jerome K. Jerome „Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)”.

Puțini sunt dintre împătimiții lecturii, care să nu fi citit povestea călătoriei pe Tamisa, de la Londra la Oxford făcută de autor împreună cu doi prieteni, George și Harris și foxterierul Montmorency, care abundă de un autentic umor englezesc.

Cu siguranță că nu voi ajunge vreodată la talentul de autor al lui Jerome K. Jerome, dar sunt la fel de sigur că excursiile pe care le putem face în deltă organizate de Iliuță vor fi unice și cu mult mai spectaculoase decât o coborâre pe Tamisa.

YachtExpert Nr. 29 | 2012

Preţ 12 lei

Revista Nautică RomâNă a u D i s a i L i N G s e R i e s 2 0 1 2

Audi Sailing Series 2012

Navgaţie în stil Audi www.yachtexpert.ro

Sailing - Jocurile Olimpice de vară • Volvo Ocean Race 2011-2012 • BMW - Giraglia Rolex Cup 2012 • BMW Sail Racing • Regate româneşti • Saloane nautice 20122013 • Cigarette Ducati Edition • Made in Romania • Travel - Turcia & Scandinavia Nr. 29 | 2012

www.yachtexpert.ro