Zile și Nopți Cluj-Napoca, Septembrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE. EDIȚIA DE CLUJ-NAPOCA. SEPTEMBRIE 2020

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARIA

Monica Bârlădeanu

Despre actorie, televiziune și pandemie Dialoguri fără note: A-C LEONTE | Ars Electronica: H3 Garden Exclusiv: ISABELLA LUNDGREN | ANDREA GAVRILIU: Who Am I? Aniversare: JERRY LEE LEWIS | Arte vizuale: ADRIAN DAMIAN

Ediția a XIX-a

Sibiu Opera

Festival 7-13

Ruxandra DONOSE

septembrie 2020

Teodora

GHEORGHIU

Veronica

ANUȘCA

Melinda

SAMSON

Septembrie 2020

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Vânătorii de voturi, un nou serial... în reluare Ioan BIG, publisher Pe 27 septembrie este programat ultimul episod din noul sezon al serialului de mare (oare?) succes la publicul larg, Vânătorii de voturi, în fapt o reluare a unor episoade cu aceiaşi protagonişti, aduse la zi prin includerea a câtorva noi actori, adaptarea pentru noul canal de transmisie (internetul) şi prin rescrierea unei părţi din scenariu pentru a include noul personaj negativ care nu-i un joker ci un virus.

Dată fiind concurenţa făcută de serialul Spitalul de urgenţă, e greu de anticipat reacţia audienţei - sastisită de nenumăratele runde de alegeri deghizate în reality-show-uri populare - la modul în care vedetele politicii cu vechime pe covorul roşu al instituţiilor bugetare vor performa în studio timp de câteva săptămani lipsite acum de oferte populare de trupe de acompaniament şi de catering, dar avem totuşi unele indicii despre ce ne aşteaptă.

Va fi un serial ca la mama acasă. La propriu, atâta vreme cât în multe cazuri politicienii sunt propriile lor mame. Aşa zic ei. Şi aceşti J.R. Ewing sunt prea numeroşi ca să îi listăm aici cu tot cu averile lor. Arunc-o pe mama din tren?

Va avea ceva din complexitatea Urzelii tronurilor, dată fiind implicarea hârşaiţilor baroni locali în jocuri de putere cu impact bugetar, ale căror hoarde de ‘white walkers’ vor înfrunta orcii proaspăt născuţi în cotloanele noilor partide.

www.zilesinopti.ro

Va fi marketat tot pe modelul mărgelelor colorate şi al apei de foc distribuite băştinaşilor din spaţiul exotic carpato-danubiano-pontic.

Spectatorul primeşte iluzii de mărire şi mici pacheţele promoţionale ca să devină trofeu în panoplia de votanţi.

Va prinde cu certitudine la generaţiile de fani ai serialelor Linia maritimă Onedin şi Familia Palliser care sunt convinşi de mult că telegenia salvează România şi care n-au altă treabă decât să aştepte talonul.

Va fi un spectacol mai mult (ne)sportiv decât politic fiindcă West Wing-ul dâmboviţean e tot în epoca filmului mut iar ceilalţi actori vorbesc de centru, stânga şi dreapta la fel de doct ca un maseur de echipă de fotbal de mâna a treia.

Concluzie? Cu toate că serialul Vânătorii de voturi se vrea un thriller politic, vom avea parte probabil în realitate o tragicomedie (foarte) neagră de o calitate discutabilă, cu un final telenovelistic neconcludent la sfârşit de septembrie, care nu face altceva decât să pregătească terenul pentru un alt viitor sezon al serialului. Iar scenariul acestuia va fi, inevitabil, cel pe care îl merită publicul român plătitor de taxe (scuze, a se citi bilete) pentru că el este cel care... a ales.

PAGINA

3

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică / pagina 19

Artă / pagina 25

Negrul e rege, zice regina Beyoncé ���������������19

ARS ELECTRONICA ������������������������������������������������25

POP STAR: CARLY RAE JEPSEN �����������������������20 “In your fantasy, dream about me”.

ARTE VIZUALE: ADRIAN DAMIAN Anatomia unui performance ieşit din comun ����������������������������������������������������������26

ANIVERSARE: Jerry Lee Lewis ���������������������������21 Jerry Lee Lewis şi ale sale “greatballs of fire” DIALOGURI FĂRĂ NOTE: A-C LEONTE �������22 A-C LEONTE De la Electro-Jazz la Artist in Church Omul cu discurile: BERTI BARBERA ���������������24 THE BAD PLUS ”ACTIVATE INFINITY”

TO KILL FOR ���������� pagina 10 WISH LIST cu chestii mișto din care să se poată inspira oricine.

CO-PRODUCED BY:

PERFORMING ARTS: ANDREA AND THE MACHINE ����������������������������29 ARTĂ INTERPRETATIVĂ: ISABELLA LUNDGREN - Farmecul discret al cunoaşterii de sine ������������������30 ART EXPO: IOANA CIOCAN - ART SAFARI, locul de împrietenire a publicului cu arta ��������������������������������������������������������������������������32

POP-UP STORIES: ������������ pagina 13 Scurtă descriere a unei compoziţii multi-layer.

SOUND & MUSIC: ���������� pagina 16 Multiversul lui VLAICU GOLCEA

STRATEGIC PARTNERS: MAIN PARTNERS:

PARTNERS:

SUPPORTED BY:

ARMATA SELECTĂRII ATENTE A PLASTICULUI

PAGINA

4

www.zilesinopti.ro

CUPRINS

Septembrie 2020

FILM / pagina 35

EAT&DRINK / pagina 43

America Latină virtuală cu Película 5 ����������������������������������� 35

CULINARiA: Efectul pandemiei asupra mâncării ��������������������� 43

TEMATICE: 4 filme care au loc în pădure ������������������������������������������������� 36 CINE COMBO: TOM HOLLAND: Viaţa lui fără Spider-Man ����������������������������������������������������������������� 37

GURMAND: Rața fără varză ������������������������������� 44

SERIALE: 3 seriale despre familii ������������������������� 38 INTERVIU: CONTE DRACULA LAMBERTO BAVA Cineastul şi Demonii lui ����� 40

Lamberto Bava, unul dintre cei mai importanţi realizatori italieni de filme Horror şi Fantasy din istoria cinematografiei.

INTERVIU exclusiv:

�������

pagina 8

Despre actorie, televiziune și pandemie cu MONICA BÂRLĂDEANU

Am devorat fără remușcări o pulpă de rață la Deschis Gastrobar și am fost foarte mulțumit.

TOP: 5 terase din țară unde mănânci paste bune ��������������������������������������� 45 PUB: Ce le place gangsterilor ��������������������������������� 46 TOP: 5 terase din țară unde te poți delecta cu un vin bun ���������������������������������� 47

POVEȘTI DE SUCCES: PATER ����������������������������������� pagina 48 COOL TRAVEL ��������������� pagina 50 HAIHUI cu Swit Rocs: Oaza de verde de pe Valea Prahovei

Festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri

Partener

www.zilesinopti.ro

PAGINA

5

Septembrie 2020

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 8 - august 2020 Tiraj: 20.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@ kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Bogdan Vîlsănescu, bogdan.vilsanescu@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA

6

Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, popculture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”.

Cea mai nouă carte a sa, “Zombies in secolul 21”, a apărut în luna iulie la editura Eikon.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

GEORGE MIHALCEA

REDACTOR

George este jurnalist consacrat și scrie articole de opinie, recenzii culinare și nu numai.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969.

Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe urbane desktop & mobile Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de music &travel realizate de Gruia Dragomir, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, recomandările și interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, George Mihalcea și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

ANTONETA GALEȘ

CONTRIBUTOR

E trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic.

Antoneta este responsabilă cu rubrica Jurnal de brașovean.

Este călător prin lume, iubitor al naturii și om al crestelor de munte. Travel writer, instagramer, hoinărește haihui cu rucsacul în spate, se bucură, râde, fotografiază și împărtășește din fericirea ei.

Săptămânal Swit Rocs scrie în online rubrica de călătorii Hai-Hui cu Swit Rocs.

ANDREA GAVRILIU CONTRIBUTOR

Ca autoare de concepte originale, creatoare de spectacole de dans contemporan şi coregrafă de spectacole de teatru antologice, Andrea Gavriliu reprezintă în mod indiscutabil una dintre cele mai puternice şi constante forţe motrice care menţine ‘alive and kicking’ scena performativă românească din ultimul deceniu.

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative.

www.zilesinopti.ro

GABRIEL BĂLĂNESCU

SWIT.ROCS

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Este antropolog și fotograf pasionat, după 17 ani petrecuți peste hotare s-a întors în țară Mărturisește că pasiunea sa pentru fotografie l-a făcut un om mai bun, un tată mai bun și un soț mai bun.

Gabriel scrie lunar articole de opinie dar și reportaje foto.

BERTI BARBERA

CONTRIBUTOR

Muzician, actor, prezentator de televiziune, compozitor, cu o vastă experiență artistică dar și publicistică.

Activează în mai multe formații de muzică între care cea mai cunoscută și recentă e Platonic Band.

Berti Barbera are pe site rubrica Omul cu discurile

DILMANA YORDANOVA

CONTRIBUTOR

Dilmana Yordanova este unul dintre pionierii scenei new media din România.

A înființat în 2006, în București, studioul KOTKI visuals, fiind printre primii din Europa de Est care au implementat noile tehnologii în artele vizuale și ale spectacolului.

PAGINA

7

EXCLUSIV

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

DESPRE ACTORIE, TELEVIZIUNE ȘI PANDEMIE CU

MONICA BÂRLĂDEANU

foto © Alex Matei

Cum ai ajuns actriță? A fost un lucru pe care ți l-ai dorit de mică?

Am ajuns actriță dintr-un accident, eu pregătindu-mă pentru o carieră în justiție. Cât am fost în facultate, aveam o emisiune la B1 TV și am plecat în State să urmez un curs de îmbunătățire a prezenței, a gesticii etc. în fața camerelor. Cum acele cursuri erau, de fapt, cursuri de actorie, m-a prins mult jocul acesta și cinema-ul în sine. Nu m-am gândit niciodată până atunci să devin actriță, deși îmi plăceau de mică aplauzele și atenția pe care o căpătam în momentul în care spuneam vreo poezioară pe la reuniuni de familie. Tata și-a dorit însă asta pentru mine, cred, din moment ce alegerea numelui Monica a fost inspirația lui, un mare fan Monica Vitti.

M

onica Bârlădeanu a luat drumul actoriei și al televiziunii dintr-o pură întâmplare, iar dacă toate astrele nu s-ar fi aliniat astfel, cinematografia română ar fi fost lipsită de una dintre cele mai frumoase actrițe. Rolurile din „Moartea domnului Lăzărescu” și „Francesca” i-au confirmat talentul, iar interpretarea personajului Carla din popularul serial „VLAD”, difuzat de PRO TV, a readus-o pe Monica pe micul ecran, după ce în 2018 a fost prezentatoarea reality show-ului „Ferma vedetelor”.

PAGINA

8

Care au fost primele tale job-uri sau cele mai memorabile, pentru că știu ca ai avut destul de multe?

Am fost ospătăriță la o terasă vreo 2 veri, cât eram în liceu, apoi am făcut sampling la diverse produse pe stradă și în fața campusurilor universitare, apoi am fost asistentă la Marketing, la tipografia Polirom Iași, apoi iar asistentă la Marketing aici, la București, la Lukoil... Deci, un spectru foarte larg și colorat de job-uri.

Ai prins și o perioadă din comunism, de fapt, cea mai dură. Care sunt cele mai vii memorii ale tale de atunci?

Secretoșenia, teama de un spion nevăzut și de niște consecințe pe care nu le înțelegeam la vârsta aceea, sunt cele mai pregnante amintiri la nivel psihologic. Însă momentele la care mă gândesc acum cu compasiune față de mine și de frații mei, erau cozile lungi la lapte și iaurt în plină iarnă, afară, unde ne așezam de pe la 3 dimineața și îl schimbam pe fratele meu mai mare pe la 5.

Apoi, la 7 mergeam amândoi la școală. Mama nu www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

putea merge, pentru că avea bebeluș nou născut, pe fratele meu mai mic, iar tata era de noapte la lucru. Îmi amintesc și că se înregistra ca o adevărată victorie dacă găseam tacâmuri de pui la alimentară și dacă reușeam să prindem portocale în preajma Crăciunului, preferam să ne uităm la ele și să le mirosim, decât să le mâncăm.

Cum a fost trecerea de la televiziune la film și te-ai mai întoarce să prezinți emisiuni?

Am prezentat „Ferma Vedetelor” și a fost un proiect care mi-a plăcut enorm, deși nu-mi imaginam că aș mai face televiziune. Oamenii se gândesc că, poate, dacă faci cinema, sau seriale TV, să prezinți o emisiune ar fi o întoarcere la ceva ce ai lăsat în urmă, ca și cum ar trebui să stai doar pe un singur culoar în viață. Eu sunt faimoasă deja pentru schimbarea macazului ori de câte ori simt că sunt în fața unui proiect care mi-ar plăcea enorm și din care aș învăța ceva nou despre mine și alții, așa că răspunsul e „DAAAA!”, sigur că aș mai face oricând și o emisiune TV. În televiziunea română te-ai întors cu rolul din „VLAD”. Ce a însemnat pentru tine acest rol și ce te-a convins să-l accepți?

Eu simt ca m-am întors cu „Ferma Vedetelor”, dar acum, desigur, mă bucur că „VLAD” e un proiect absolut fabulos și că am avut șansa să fac parte din el.

Nu-mi dădeam seama ce se așteaptă de la Carla (n.r. personajul interpretat în serial de Monica) și nici în ce direcție va evolua ea, însă îmi plăcea mult povestea, așa că n-a fost nevoie de convingere ca să-l accept. M-am bucurat ca de un câștig la loterie când am primit telefonul cu oferta de a juca în „VLAD”. Și cred că am intuit bine atunci popularitatea și anvergura pe care o va avea acest serial.

Povestește-ne un pic despre pasiunea ta pentru bijuterii și Mooncast.

Am așteptat să termin filmările pentru „VLAD”, ca să re-evaluez această nevoie de a crea o bijuterie nouă. În această perioadă, mai ales cât am fost în carantină, nu m-am putut concentra deloc pe asta. Am învățat însă să gătesc bucătărie super gustoasă moldovenească, după rețetele specifice zonei și ... sushi. www.zilesinopti.ro

EXCLUSIV Cât de mult te-a obligat pandemia să te repoziționezi, inclusiv ca actriță profesionistă și cum îți vezi cariera în continuare, aici sau în SUA? Pandemia a fost moarte clinică pentru multe industrii; cinema-ul, teatrul și toată zona artistică, cu tot ce înseamnă ea, fiind câteva dintre cele mai afectate. Nu știam nici eu, nici colegii mei, când, dacă și în ce condiții vom relua filmările. Însă iată că s-au putut relua într-un final. Cu respectarea restricțiilor de rigoare, am terminat în felul acesta un nou sezon din „VLAD”.

Cum te protejezi în această perioadă de toate fricile și anxietățile care ne preseaza ca indivizi?

Toți am trecut cred prin aceleași stări: anxietate, teama de un dușman nevăzut, incertitudinea viitorului apropiat, mers în orb înainte... Nu știu alții cum au gestionat perioada asta, dar eu una am făcut voluntariat pentru câteva familii cu o situație financiară precară, de care în mod normal avea grijă duhovnicul meu. Deci, am umblat destul de mult prin țară să le las la poartă diverse rezerve alimentare.

Asta pentru că nu sunt toate familiile din București.

Apoi am citit destul de multă literatură pe teme de spiritualitate. Însă, liniștea totală, speranța și încrederea o găseam în rugăciune și meditație.

Spune-ne, te rog, 3 filme pe care le-ai văzut în ultimele 6 luni și care te-au impresionat profund sau care te-au fascinat și inspirat. În ultimele 6 luni m-am uitat obsesiv la „Fauda”, „Billions” și „Meteor Garden”.

Ciudățenia dintre aceste 3 seriale fiind “Meteor Garden”, un serial taiwanez cu povești siropoase între studenții din primul an la facultate. N-aș fi crezut niciodată că m-ar putea interesa măcar așa ceva - practic, o telenovelă taiwaneză jucată absolut „explicit” și cam pentru copii, dar m-a fascinat cum au explorat ei povestea unei Cenușărese moderne, care mai știe și karate și lipește de asfalt orice puști arogant.

PAGINA

9

Septembrie 2020

To kill for...

POP CULTURE MAGAZINE

Aștept să apară noul film scris și regizat de celebrul Christopher Nolan, Tenet.

Un SF veritabil care exploatează ideea de călătorie în timp, un blockbuster cu o structură de puzzle și o dinamică galopantă, în care indiciile sunt oferite gradat. Nolan își creează propriul univers de spioni care manipulează timpul. Miza este uriașă: prevenirea celui de-Al III-lea Război Mondial. Noua producție îi aduce împreună pe Robert Pattinson și John David Washington. Filmul are un buget de aproximativ 225 de milioane de dolari.

PAGINA

10

Libertatea zilelor noastre se măsoară şi în mobilitate. Mocăniţa din Valea Vaserului este o experienţă de neuitat. Ca să menţii trecutul încă viu, pentru generaţiile ce urmează, ai nevoie de pasiune. Ca să susţii această pasiune ai nevoie să mergi. Unde? Pe Valea Vaserului, unde un om reconstruieşte trecutul în fiecare an, pentru vă oferi experienţe de neuitat.

Incontestabil, Deep Purple este una dintre cele mai mari și mai influente trupe din muzica rock și nu numai, iar această afirmație mi-e întărită atât de ultimul lor album, "WHOOSH!", cât și de cartea "Vizuina de aur" scrisă de profesorul de filozofie CĂTĂLIN PARTENIE. Celebra piesă Deep Purple, “Mistreated”, este cântată obsesiv de personajul central, un licean fascinat de chitară și care, indirect, este "abuzat" de sistemul social ai ultimilor ani de comunism din România. www.zilesinopti.ro

GABRIEL BĂLĂNESCU, Fotograf

Eu sunt pentru drumurile astea mai simple, pe două roți. Cu strictul necesar.

Așa a fost anul trecut Camino de Santiago de Compostella, pe coasta Portugaliei și până în Santiago. Am devenit deodată tehnică și am învățat să montez/ demontez o bicicletă. Ce am învățat? Că poți trăi cu puțin: două tricouri, două perechi de pantaloni, o periuță de dinți, izopren - la nevoie. 10 zile; că nu știi când ajungi să pui capul pe pernă, că important e să mergi în continuare chiar și când ești obosit sau, mai ales, atunci; că există mereu soluții și pauze...

Recomand acest drum sau oricare altul oricui îi e frică să se desprindă de comoditatea și comfortul de zi cu zi. Iar Pastel de Nata e formidabil cu un vin de Porto. Buen Camino!

NICU PATOI, Muzician

DELIA MITRACHE – Redactor ZN

ANDA SALTELECHI, Actriţă

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca anumite perioade de timp să treacă mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale.

MĂDĂLINA CIOTEA, Actriţă

Îmi e dor să călătoresc și sper că atunci când Mihnea o să mai crească și o să fie totul bine în lume să pornim la drum. Cred că cel mai mult mi-ar plăcea să vizitez Kyoto, în special Arashiyama Bamboo Grove. Am rămas mereu impresionată de fotografiile făcute în acest loc. Chiar ai senzația că ai trecut într-o altă lume. În plus, Japonia este pe lista mea de foarte mult timp. Abia aștept să bifez :) Pe de altă parte recomand o vizită de câteva săptămâni în Sri Lanka.

Spun săptămâni ca să ai timp să te plimbi și să te bucuri de cele mai frumoase view-uri.

Iar Sigirya Rock este un vis în lumea asta. Ca și Little Adam’s Peak din Ella. M-aș întoarce acolo oricând cu mare drag. www.zilesinopti.ro

Carantina mi-a deschis apetitul pentru filme, multe dintre cele văzute fiind filme spaniole (nu, nu telenovele). Fie că-i spui Contratiempo sau The Invisible Guest, filmul m-a purtat prin o mie de ipoteze, făcându-mă să urăsc pe rând toate personajele, apoi să le apreciez, iar replicile spuse în limba spaniolă... un deliciu auditiv pentru mine. Un film imprevizibil de-a dreptul care arată și faptul că adevărul nu poate fi ascuns pentru totdeauna, oricât ai încerca.

RĂZVAN-IONUŢ GREU, Redactor ZN

Bucureștiul nu este cel mai prietenos oraș pentru un ciclist, așa că mi-am pus rucsacul în spate și am început să pedalez puțin mai departe. Destinație finală: Snagov. Pornind de la Casa Presei Libere merg spre Săftica, un sat din nordul Ilfovului, locul potrivit pentru un mic popas, unde pot admira peisajul.

Continui traseul neîncetat până la Snagov, acolo unde am descoperit cele mai frumoase locuri amenajate pentru plimbările cu bicicleta și cel mai potrivit loc pentru un picnic.

POP CULTURE MAGAZINE

Anul trecut am făcut pentru prima dată o excursie în Croaţia, un road trip în zona Histria și m-am îndrăgostit de orășelele lor, de lespezile albe care pavează străzile, de soarele care apune în mare, de vibe-ul general și de un păhărel de medika rece (un fel de ţuică cu miere). Anul ăsta doream să ajung în insulele Croaţiei, să stau într-un orășel de unde să explorez cu un scooter. Sper să se întâmple în 2021. Şi vreau neapărat să mai văd spectacole făcute de compania de dans belgiană Peeping Tom, după ce am văzut anul trecut Mother, care a fost absolut halucinant și mi-am promis că îi mai văd live, oriunde ar fi să merg.

Cât despre peisajul de la noi, abia aștept să reînceapă spectacolele/producţiile la Centrul independent coregrafic Linotip (love them și e un must tot ce fac ei acolo) și mi-e dor de noaptea muzeelor ca să bântui noaptea prin casa Cuţescu-Stork și casa Theodor Aman.

PAGINA

VLAD BÎRZANU, Actor

TEODORA BRATU, Redactor ZN

Septembrie 2020

11

“Ioan, good luck in the Carpathians!”

MAX BROOKS (scriitor, World War Z) “What a book…A standard from now on.”

UWE BOLL (regizor, House of the Dead) “Wow! What an achievement!

The whole thing looks amazing!”

JACKIE ESTRADA (Administrator, Will Eisner Comic Industry Awards)

TEXT DE DILMANA YORDANOVA

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs Scurtă descriere a unei compoziţii multi-layer

Dilmana Yordanova Proiecţie video generativă. MNAC, 2017 Photo: cadru din video „Study of Self”

U

neori îmi este greu să răspund la întrebarea „Cu ce te ocupi?”. Dacă până la un moment dat era firesc să răspund „sunt artistă vizuală”, ulterior această formulare nu a mai fost suficientă sau tocmai corectă. Cu o formare solidă în pictură mă autodefinesc ca... creatoare de imagini. A existat un gând în liceu să mă inițiez în arheologie dar între timp arheologia a ieșit din planuri, am trecut Dunărea și am ajuns în București studentă la Academia de Artă, secția Pictură. Fără presiune pe tehnică și cu o libertate de explorare, am putut să ies din convenția „ulei pe pânză” experimentând tehnici mai puțin ortodoxe. Pasul următor a fost să descopăr o formă de expresie care se potrivea mai bine căutărilor mele - arta video.

Histories este primul proiect video realizat împreună cu Mihaela Kavdanska în 2001.

Pentru a face montajul, am pus VHS-urile cu materialul filmat pe trei monitoare diferite și am notat timecode-ul pe hârtie. Pe atunci nu aveam propriul calculator. După terminarea facultății în 2000 am abandonat total pictura, am format un duo artistic cu Mihaela și am creat www.zilesinopti.ro

împreună câteva instalații site-specific folosind diapozitive, ulterior instalații și lucrări video.

Apariția softului Resolume a venit cu libertatea de a mixa secvențe video sau animații grafice în timp real. Soluțiile de prelucrare și montaj folosite atunci par basic astăzi, poate și rezultatul era stângaci, dar compensau entuziasmul și prospețimea. Oricum‚ live PAGINA

13

Septembrie 2020

visuals’ era ceva nou, ce puțini dintre noi văzuserăm până atunci.

Prima ediție a festivalului AVmotional din 2004, organizat de Mihaela Kavdanska și Ștefan Tiron la Casa Tranzit, a oglindit această efervescență experimentală a începuturilor anilor 2000. Pentru prima oară accentul la un eveniment a fost pe vizual și colaborare între artiști din medii diferite. Cu AVmotional 03 din 2006 am devenit membru co-fondator al Asociației AVmotional și am continuat dezvoltarea proiectelor împreună cu Mihaela. În 2009 sărbătoream 5 ani de existență a Platformei AVmotional. Produsesem foarte multe concerte, conferințe, prezentări publice, invitasem studiouri multimedia, producători de muzică electronică, artiști cu notorietate internațională. Am lansat inclusiv două DVD-uri cu proiecte românești și am sprijinit inițiative autohtone. În acea perioadă mă defineam și ca artist vizual, dar mai des că organizator de evenimente, curator sau, de multe ori, ca o funcționară multi-tasking dând cu ștampila „conform cu originalul”.

După multe activări în zona evenimentelor comerciale, activitatea noastră a devenit mai complexă, iar colaborările cu alți artiști o practică de bază, astfel că în 2006 am creat studioul multimedia KOTKI visuals, care ajunsese să funcționeze ca o mică agenție de publicitate dar a fost printre primele studiouri din România care a implementat proiecții de video-mapping pe fațade, 3D video mapping pe obiecte și instalații interactive.

0002 Birdville Deep Space (Ars Electronica Center, Linz 2016) Foto: KOTKI visuals PAGINA

14

Spații Vii #abstract, octombrie 2017 Instalatie performative site specifica.

A5 Studio Space, București Foto: Alina Usurelu

De a lungul anilor am colaborat cu Cristian Iordache aka Ygreq Interactive, Şerban Jipa, Vali Chincișan, Alex Rusitoru, Cătălin Crețu, Larisa Crunteanu, Ovidiu Eftimie, dar și cu alți motion grapheri, arhitecți, producători de muzică sau regizori. Mihaela și cu mine am jonglat cât am putut de bine cu proiectele KOTKI visuals, cele AVmotional și cu nevoile personale de exprimare că artiste independente.

Interesul pentru soluțiile tehnologice interactive în relație cu corpul și mișcarea ne-au îndreptat spre colaborări în zona artelor performative, în special dansul contemporan.

Astfel am inițiat proiecte în care scopul a fost dialogul între medii, interactivitatea și investigarea relației între corp și spațiu ca premisă pentru noi concepte. În proiectul meu Clopote și Mecanisme la ZonaD studio (coordonat atunci de Cosmin Manolescu) din 2013, compoziția muzicală creată de Cătălin Crețu și vizualul erau manipulate și transformate în timp real în funcție de mișcări și coregrafie, iar atingerea unui alt corp crea sunete prin folosirea unui set de senzori. În 2014 Simona Deaconescu de la Tangaj Dance Collective a propus să dezvoltăm un performance intermedia în care toate - sunet, lumină și imagine, să fie subordonate mișcării.

Așa s-a născut 0002 Birdville, prezentat în premieră la Explore Dance Festival, la Deep Space din Ars Electronica Center, Linz și la alte festivaluri de dans din țară și Europa. A doua versiune Birdville, total diferită de prima, a fost prezentată în spațiul Point în 2017. În seria de instalații performative Spații vii produsă de Asociația AVmotional, procesul de creație a gravitat în jurul spațiilor de desfășurare şi în 2017/18 am reactivat casa Elias Canetti în Bulgaria, Sala Bolților în clădirea ARCUB, www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

Operaţiunea Marte Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova Foto: Albert Dobrin

Spații Vii #mecanica, iulie 2017 Instalatie performative site specifică.

Sala Compresoarelor, Expirat Club, București Foto: Alina Uşurelu

Sala Compresoarelor a clubului Expirat, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Casa de Târgoveț, Galeria A5, un apartament privat și Memphis Art Space în cadrul Ars Electronica Festival. Fiecare dintre aceste performanceuri avea un caracter durațional, site-specific și efemer. Acțiunea acapara spațiul în care se desfășura, spectatorii deveneau participanți, iar compozițiile muzicale ale lui Mirian Kolev (BG) dădeau un aer general atemporal. O altă etapă a proiectului din București a constat în aplicația de AR Spații vii, prin care s-a re-reactivat experiența.

Prioritizarea proiectelor personale a coincis cu perioada maternității - o etapă din viață mea cu alte provocări și întrebări, unele nu tocmai confortabile. Cele două roluri – de mamă și de artistă nu se puteau aplica decât într-o zonă de activitate în care mă simțeam confortabil emoțional. Study of Self (coding de Ana Cârlan, sunet de Randomform) este cel mai autoreferențial proiect de al meu. A fost prezentat în

Reveria Circul Metropolitan Bucureşti Photo: Alina Uşurelu

2017 la MNAC în cadrul expoziției Error 404.

Teritorii ale absenței, curator Horea Avram, sub formă unei proiecții video generative. În descriere spuneam: “Sunt simultan toate Eu-rile din cronologia propriei existențe… Procesul de uitare, ștergerea memoriei și apariția zonelor cu memorie 0, este redat prin defragmentarea aleatorie a chipurilor (succesiune de portrete personale din vârste diferite) până la dispariția completă a memoriei existente, într-un proces continuu.”

Colaborarea cu scenografa Iuliana Vâlsan a inițiat descoperirea unor alte abordări și posibilități de expresie vizuală, de dată asta în zona teatrului. Am căutat ca proiecțiile video în spectacol să adauge un nou layer narativ și să transfere spectatorilor încărcătura emoțională a vizualului. Consider că însușirea limbajelor artei new-media, încorporarea discursurilor artei contemporane și integrarea platformelor tehnologice actuale sunt vitale pentru sincronizarea teatrului românesc cu tendințele globale în acest domeniu. Cu ocazia expoziției BINAR organizată de The Institute în 2019 în care am avut rolul de curator, am putut cunoaște un număr foarte mare de artiști new-media și designeri cu proiecte la granița între artă și tehnologie și să constat maturitatea propunerilor. În acest context, lucrez acum cu o echipă de ultraprofesioniști la un proiect megacomplex intitulat Who Am I – a robotic humanoid performance. Cu entuziasm am răspuns invitației scenografului Adrian Damian să fac parte din echipa acestui proiect inedit, coorganizat de studioul H3 și teatrul Odeon și regizat de Alexandru Berceanu. Intuiția mea pentru viitor, pentru că planuri momentan nu pot face, este că următoarele proiecte vor fi mai mai asumate tehnic și conceptual și cu siguranță colaborative.

PAGINA

15

SOUND & MUSIC

TEXT DE IOAN BIG

foto © Adi Bulboacă

Încercând să transformăm complicatul în (mai) simplu în ce-l priveşte pe Vlaicu Golcea, vom arunca o privire spre artele performative din perspectiva multiversului ce poartă amprenta sa creativă - muzică şi sound design evitând riscul de a merge pe contrasens, cel de a-l defini excesiv de sumar sau incomplet pe el, ca artist, prin prisma contextului. Proiectele ieşite din comun prin originalitate şi varietate în care a fost implicat (doar) în ultimele luni vorbesc de la sine... în fapt, o fac prin intermediul creatorilor sau realizatorilor lor.

Multiversul lui VLAICU GOLCEA

A

scrie despre Vlaicu Golcea este deopotrivă simplu şi complicat. E simplu întrucât activitatea sa intensă de creator, producător şi performer îl certifică în mod incontestabil drept unul dintre cei mai valoroşi exponenţi ai artei contemporane româneşti şi complicat pentru că diversitatea formelor şi spaţiilor de expresie în care s-a manifestat ca arhitect al sunetelor este atât de mare încât niciun sampling referenţial de proiecte trecute în portofoliu nu

PAGINA

16

poate oferi o perspectivă justă asupra creativităţii şi spiritului său explorator... indiferent că ne-am referi la Jazz şi Electro, la grupurile Aievea şi East Village, la colaborările cu Marta Hristea, Shukar Collective sau Electric Brother, la muzica pentru montări din teatrul independent şi mainstream, pentru documentare şi ficţiuni de cinema, la OST-urile de coregrafii semnate de Vava Ştefănescu şi Sergiu Matiş, instalaţii performative precum Hikikomori sau Prezenţi... sau că proiectele sale s-au materializat la Green Hours, TIFF, Fabrik Potsdam ori MNAC, la Cluj, Berlin, Iaşi, Rotterdam, Lublin sau Praga.

Produs de Teatrelli, difuzat online în aprilie, Urban GIF Show [concept şi coregrafie: Florin Fieroiu] reprezintă unul dintre varfurile de inovativitate şi creativitate artistică ale anului trecut iar Vlaicu Golcea şi-a asumat atât rolul de compozitor cât şi cel de performer.

“Spectacolul Urban GIF Show a început printr-un laborator de cercetare artistică în care echipa de creaţie a investigat interacţiunea dintre Arta GIF, Dans, Muzică şi Teatru. Ca zonă estetică, am orientat atelierul de lucru în jurul principiilor specifice Artei GIF şi am urmărit pe întreaga derulare a lui să găsim soluţii de a prezenta un conţinut performativ, live, întrun tipar estetic nou şi original, rezultat prin “încrucişarea genetică” a unui format digital de imagine cu forme de artă organică.” (Florin Fieroiu). www.zilesinopti.ro

Evenimentul primăverii a fost însă, fără îndoială, inclasificabilul caleidoscop Pop Art audiovizual şi performativ Pool (no water) [autori: Radu Nica, Andu Dumitrescu & Vlaicu Golcea], o producţie a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, ce a avut premiera în iunie, evident, tot pe online. “Sunt convins că nu exagerez atunci când susţin că Pool (no water) este un experiment. Cred că redefineşte ideea de “spectacol”, lucru cât se poate de necesar în anul de graţie 2020. Am ales să parcurgem un drum insuficient sau deloc explorat, reuşind să ducem la bun sfârşit o lucrare care intrigă şi schimbă regulile jocului, ceea ce e perfect.” – Andu Dumitrescu, artist vizual. În august, la TIFF, a avut loc premiera scurtmetrajului al cineastei rome Alina Şerban, Bilet de iertare, al cărui muzică este compusă de Vlaicu Golcea. “Bilet de iertare a fost creat din nevoia de a reda din perspectivă romă povestea sclaviei romilor. M-a interesat să cercetez unde începe povestea românoromă, iar ea începe cu sclavia romilor... Termenul de “iertare” era folosit în timpul robiei romilor și semnifica eliberarea sclavului rom, care era “iertat” de robie.” - Alina Şerban. Filmul a fost recompensat la Cluj cu o Menţiune specială a juriului Zilelor Filmului Românesc.

foto © Adi Bulboacă

Septembrie 2020

Spre finele lunii august s-a finalizat la CNDB unul dintre cele mai incitante proiecte performative ale toamnei, de care Vlaicu este realmente entuziasmat, Coreomaniacii, definit de creatoarea conceptului, coregrafa Simona Deaconescu, ca “un docufiction performativ, care pornește de evenimentele care au dus la epidemia de dans din Strasbourg 1518, denumită și Dansul Sfântului Vitus. Spectacolul are un caracter cinic pe alocuri și aduce în discuție felul în care alegem să ne uităm la dans, pornind de la o serie de mărturii ale “învățaților vremii”, un amestec de pseudoștiință, teologie și mitologie, în cuvinte și mișcări contemporane... Choreomaniacs este numele dat de filozoful Paracelsul dansatorilor afectați de epidemie.”

Pe 10 septembrie, festivalul Ars Electronica va transmite instalaţia de artă performativă Who Am I? A human-robot performance, produsă de studioul H3 în colaborare cu Teatrul Odeon, despre care regizorul Alexandru Berceanu spune: “Who am I? este legat de un moment în care aflăm cine suntem și cine putem fi cu mai mare intensitate ca oricând. Who am I? este momentul în care mă gândesc la spectacol dincolo de teatru, la tehnologie dincolo de utilitate, la viață dincolo de o realitate. Who am I? este momentul în care o echipă cu resurse de creativitate interdisciplinare produce un performance vitalo-industrialo-tehnico-științifico-fantastic așa cum își dorea demult să vadă în București.” Parte a echipei coagulate în jurul creatorului conceptului, scenograful Adrian Damian, Vlaicu Golcea semnează coloana sonoră împreună cu Kinga Ötvös.

Mai multe despre aceste diferite piese de puzzle (dar şi despre altele) desprinse din multiversul sonor pe care VLAICU GOLCEA l-a creat şi care sunt esenţiale în definirea stării de fapt şi de moment al artei contemporane româneşti rămâne să descoperiţi în versiunea extinsă a acestui text de pe www.zilesinopti.ro. www.zilesinopti.ro

PAGINA

17

TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

POP STAR: CARLY RAE JEPSEN Jerry Lee Lewis şi ale sale “great balls of fire” A-C LEONTE: De la Electro-Jazz la Artist in Church OMUL CU DISCURILE: THE BAD PLUS”ACTIVATE INFINITY”

Negrul e rege, zice regina Beyoncé

Î

ntr-un prezent aiuritor în care şahul e blamat ca sport rasist fiindcă albul are “privilegiul” să mute întotdeauna primul...

‘Negrul e Rege’. A apărut Black Is King, noul album vizual produs, regizat şi compus de Beyoncé, ce serveşte drept companion LP-ului curatoriat de superstarul muzicii Pop, The Gift, lansat în 2019 odată cu premiera remake-ului Disney al animaţiei The Lion King.

Anunţat în presa americană ca o celebrare a ‘breadth and beauty of Black ancestry’, acest produs este fără doar şi poate unul magnific din punct de vedere estetic, indiferent că ne raportăm la imagine, scenografie, vestimentaţie sau muzică. Totul este în acord pentru a defini o călătorie senzorială prin care Beyoncé (şi Jay-Z) îşi asumă o reconceptualizare a Regelui Leu din perspectivă afro-americană. Mai exact, avem în faţa ochilor viziunea asupra Africii a unei reprezentante a diasporei globale africane din poziţia acesteia de... ‘regină’ a showbizului american.

Iar aportul său politizat la revalorizarea negritudinii (Blackness), a conştiinţei de a fi african sau de a avea origine africană într-o lume dominată de cultura albilor, este discutabil tocmai prin această opulenţă vizuală care erodează inclusiv adaptarea elementelor de iconografie creştină. Somptuoasa şi romantica Africă a miliardarei Beyoncé rămâne Africa Hollywood-ului (ambele versiuni ale Regelui Leu pe

www.zilesinopti.ro

care se construieşte Black Is King au fost filmate de echipe în întregime albe) ce aminteşte mai degrabă de fictiva Wakanda din Black Panther şi ale sale bogăţii (gândiţi-vă aici şi la Zamunda de unde vine Eddie Murphy în Coming to America) decât de un continent caracterizat de pauperitate şi diversitate etnică. În ciuda bunelor intenţii declarate, o producţie ca Black Is King nu are cum să fie acceptată ca o reprezentare universală a negritudinii pentru că proiectul aparţine unei persoane ce are aproape un statut “regal” prin imensa-i influenţă în Pop culture şi poziţia privilegiată în sistemul capitalist iar universul Disney nu oferă cea mai potrivită bază pentru a reflecta varietatea şi complexitatea negritudinii contemporane. Probabil că Beyoncé consideră că are puterea de a subjuga celelalte viziuni ale membrilor diasporei africane sau ale artiştilor de culoare mai puţin cunoscuţi care şi-au găsit cu greu un locşor pe genericul filmului ei (sau deloc) însă, din acest punct de vedere, Black Is King reprezintă doar o aproximare (minunat filmată) a realităţii afro-americane.

Cu alte cuvinte... o încercare nereuşită de re-apropriere a unei versiuni deja apropriate a poveştii.

PAGINA

19

POP STAR

CARLY RAE JEPSEN “In your fantasy, dream about me”

T

onul personal al muzicii prinţesei Indie Popului canadian aflată întotdeauna în opoziţie cu kitsch-ul elaborat al produselor difuzate de fm-urile comerciale o face ideală pentru serile (încă) fierbinţi şi tot el constituie probabil bariera care a împiedicat-o să ajungă să umple stadioane. Ca şi cele ale vedetelor din mainstream, cântecele lui Carly Rae Jepsen vorbesc de dragoste şi deziluzii, de fericire sau tristeţe, însă nu au nimic din gustul de plastic al compoziţiilor fabricate pe liniile de fast-food muzical, şi de asta piese precum Call Me Maybe, hit-ul ei din 2012 care a scos-o din anonimat devenind #1 în 18 ţări, sau Stay Away, de pe albumul lansat la începutul acestei veri (Dedicated Side B), îşi conservă puterea de atracţie dincolo de avatarurile emoţionale ale relaţiilor personale puse la încercare de un context dificil.

PAGINA

20

TEXTE DE IOAN BIG

Pentru cei care nu au descoperit-o încă pe Carly Rae Jepsen le sugerez un triptic audio care îi caracterizează romantismul sincer până la ingenuitate, Run Away For Me – Julien - Want You In My Room, sau recent lansatul videoclip filmat în carantină, Me And The Boys In the Band, un tribut adus muzicii pop(ulare) şi colegilor săi de turnee, căci e relevant pentru emoţia pe care e capabilă să o transmită, mai ales că pe 21 august a aniversat 5 ani de la E•MO•TION, albumul care i-a confirmat statutul de “indie darling” şi i-a consolidat fanbase-ul: “The late-night dancers we turn into on the long bus drives and the tourists we become in the early mornings.

Here’s to nostalgia city and keeping close the ones that know you best.

Can’t wait for more.”

Carly Rae Jepsen este deseori supranumită, pe bună dreptate în opinia mea, ‘Queen of the Nonpopular Pop Stars’, ridicânduse deasupra unor artiste - altfel nu mai puţin interesante - precum Charli XCX, Solange, Janelle Monaé, Grimes sau Sky Ferreira, ce populează nişa vedetelor ale căror show-uri sunt sold out şi totuşi nu ajung la nivelul de recognoscibilitate care să le facă vânate de tabloide. Şi nu a contat doar talentul de a compune muzică sau versuri ci şi naturaleţea prezenţei sale în faţa publicului.

E•MO•TION conţine referinţe clare la Madonna şi Cyndi Lauper, aşa cum Dedicated trimite la Donna Summer, dar pentru Jepsen nu există nicio diferenţă între om şi performer. “My theatrical side onstage is very much just who I am.

I don’t do the Beyoncé thing where I’m like, ‘And now I’m Sasha Fierce.’

I’m just - I’m always me.” Cine are urechi de auzit... www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

Jerry Lee Lewis şi ale sale “great balls of fire”

A

înregistrat în celebrul Sun Studios din Memphis şi a cântat cot la cot cu Elvis Presley, Carl Perkins şi Johnny Cash în anii ’50, când a fost numit “rock & roll’s first great wild man”. În timp ce Beatles cucereau America, Jerry Lee Lewis a recâştigat Europa în anii ’60... după ce s-a stins scandalul căsătoriei sale cu verişoara minoră. Timp de decenii, de la Whole Lotta Shakin’ Goin’ On şi Sweet Little Sixteen la Me and Bobby McGee şi Chantilly Lace, muzica lui a făcut să danseze milioane de oameni de pe planetă, inclusiv pe români când a concertat la Braşov în cadrul festivalului Cerbul de Aur în 1993. Viaţa sa personală a avut întotdeauna, precum felul în care cântă la pian... un ritm îndrăcit! Jerry Lee Lewis s-a însurat de 7 ori (prima dată la 16 ani), a fost arestat fiindca ar fi vrut să-l ucidă pe Elvis, a intrat în clinciuri cu media fiind credincios dar nu şi religios, şi-a împuşcat din greşeală basistul, i-au fost confiscate regulat părţi din avere fiind suspectat de evaziune fiscală, şi-a concediat propria fiică pe care a dat-o apoi şi-n judecată, şi lista poate continua... supranumele-i de ‘The Killer’ nu vine doar de la incendierea pianului cu o sticlă de Coca Cola plină de benzină. www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE

La cei 85 de ani pe care îi împlineşte pe 29 septembrie, legendarul compozitor şi performer Jerry Lee Lewis reprezintă dovada că muzica însufleţeşte. La propriu! În toamnă, la puţin timp după ce s-a refăcut la ferma sa din Mississippi în urma unui accident cerebral serios, pionierul muzicii Rockabilly şi al Rock’n’Roll-ului a intrat în studio la Nashville pentru a înregistra un album de clasice Gospel şi nu a făcut-o doar cu vocea ci folosind şi pianul... în condiţiile în care timp de trei luni fusese nevoit să reînveţe practic să meargă şi era convins că nu îşi va mai putea folosi vreodată mâna dreaptă atâta vreme cât aceasta nu mai răspundea la comenzi. Fericit că poate să cânte din nou la pian, The Killer a terminat de făcut albumul în primăvara acestui an! T-Bone Burnett, prieten al lui Jerry Lee şi producător al discului, a fost şocat de timpul scurt în care acesta a trecut de la neputinţa fizică la capacitatea de a interpreta integral piesele: “That’s the power of love, you know?”. Burnett, deţinător a 10 premii Grammy, va fi şi co-regizor alături de Callie Khouri (creatoarea serialului Nashville) al noului Biopic documentar dedicat lui Jerry Lee Lewis, produs chiar de acesta împreună cu Mick Jagger, ce va fi lansat în 2021.

Asta da vitalitate. La mulţi ani, Jerry Lee Lewis!

PAGINA

21

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

A-C LEONTE De la Electro-Jazz la Artist in Church Pe 4 septembrie, A-C Leonte, una dintre cele mai originale voci feminine, reprezentând atât scena de jazz românească, cât şi zona muzicală underground, va concerta în formulă de cvartet la Braşov Jazz & Blues Festival, ajuns la a VIII-a ediţie, urmând ca pe 5 şi 6 septembrie să susţină două performanceuri în bisericile evanghelice fortificate din Viscri şi, respectiv, Alma Vii, în cadrul proiectului său Artist in Church, ce îşi propune promovarea inovaţiei muzicale şi totodată valorificarea culturii spirituale a satelor din Transilvania, ca răspuns la nevoia de actualizare și modernizare a ritului și a construirii unei punţi între tradițional și modern. Conceptul Artist in Church reprezintă fructificarea unei idei testate anterior de A-C Leonte care, în urma unei rezidenţe oferite de Mihai Eminescu Trust în 2019, a susţinut un concert performativ în biserica din Floreşti în cadrul proiectului I Am You, născut din dialogul ei cu beatboxer-ul și coregraful Denis Bolborea. De această dată, Alex Arcuş, saxofonist, flautist și compozitor, îi este Anei-Cristina partener într-un tandem creativ neconvențional care îşi propune un dialog live cu publicul în urma reîntoarcerii acesteia într-un mediu care o inspiră. Dat fiind caracterul special al concertelor sale am simţit nevoia unor... lămuriri.

PAGINA

22

INTERVIU DE IOAN BIG

Descrie-mi în câteva cuvinte experienţa revenirii în spaţiul rural transilvan...

Chiar dacă concertele din seria Artist in Church vor fi amplificate, purtând amprenta bagajului muzical electronic, urban, cu care noi am venit, ne-am bucurat să improvizăm plutind odată cu reverberația naturală a bisericii din Florești. Încercăm să păstrăm acest ambient viu, organic și în spectacol. Am pornit de la ideea de ceremonie, însă pe parcursul rezidenței ne-am lasat îmbrătișați de inspirația pe care am primit-o din toate părțile, de la biserică, la natură, la relațiile interumane și toate straturile de sunete care construiesc universul sătesc, decojite până la liniștea adâncă a nopții. Am observat și dezechilibrele care există în www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

unele comunități, înstrăinarea care se infiltrează chiar și aici prin media de proastă calitate, invazia plasticului, camioane care pleacă cu "ceva" dinspre pădure, dar și sclipirile de tradiție păstrate cu grijă de acei oameni care își iubesc rădăcinile. Fără să fim tributari esteticii frumosului, ci mai degrabă transparenței, am încercat să punem în lumină ceea ce am considerat noi că avem nevoie să auzim și să aplicăm mai des pentru a ramâne cât mai verticali față de valorile esențiale umane. Sună ideal și poate cusut cu ață de "PR" acest discurs, dar eu cred că aceasta este direcția, însă adevărul este că mai avem mult de mers, la fel de mult cât ne-am îndepărtat.

Ai păşit pe alt teritoriu odată ce ai început să te îndepărtezi progresiv de Jazz într-o direcție experimentală. Cu ce vine în plus Electronica la masa Jazz-ului?

Jazz-ul rămâne şi în continuare o componentă foarte importantă, chiar şi în formula mea actuală de cvartet, cu Albert Tajti [keyboard & bass synth], Alex Arcuș [saxofon,flaut, synth & fx] și Tavi Scurtu [drum & beat production]. L-am avut și pe Michael Acker la bas, dar el ne-a “părăsit” pentru Viena.

Glumesc! Ne bucurăm pentru el, că şi-a luat avântul, în Viena fiind mult mai conectat cu scena internaţională de Jazz. Având deja o anumită fuziune de grup am hotărât ca deocamdată să nu mai pierdem timp asimilând un nou membru, ne concentrăm www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

pe a crea material nou și avem o dinamică neaşteptat de faină în patru. Lucrăm împreună de câțiva ani buni. Practic, am crescut şi am evoluat împreună în această explorare a soundului, care s-a întâmplat în mod natural. Nu cred ne-am îndepărtat de nimic, cred că ne apropiem de a avea o voce din ce în ce mai cristalină şi de a fi unul dintre cele mai originale şi de forţă live act-uri din România.

de an, artiștii traversează o experiență... hmm, să o numim diferită, fiind nevoiți să se adapteze în fel și chip.

Am transformat această experiență într-un prilej de creație, de dezvoltare, de autocunoaștere, exersând să devin mai bună în ceea ce fac, să urmez calea desăvârșirii, să mă autoeduc fără să tânjesc la fructele muncii... care în cazul acesta ar fi întâlnirea cu publicul și feedbackI Am You ul lui. Toată perioada foto © Ioana Teodora Raicu asta a fost un respiro în care am avut prilejul să creştem un pic mai mult în interiorul nostru, să dăm glas lucrurilor cu adevărat importante, să preţuim mai mult lucrurile de care am fost privaţi, să privim totul cu mai mult respect şi discernământ. Am avut și timpul necesar să procesez experiența I M U, să îmi dau seama ce vreau să păstrez, ce trebuie să îmbunătăţesc și da, să rafinez. Artist in Church poartă cu sine un pic din I M U și e natural, căci nu poţi Artist in Church este un tăia cu foarfeca experienţele pas evolutiv faţă de I Am pe care le asimilezi şi care You, o rafinare conceptuală, te clădesc, însă migrează sau reprezintă o abordare și destul de mult spre altă diferită al aceleiaşi tematici şi atmosferă, una de ceremonie, simbolistici? ne-am propus noi. [...]

Eu aşa simt, că evoluez continuu cu fiecare nouă experiență în care mă avânt. Așa cum Citiţi interviul complet spuneam mai devreme, cu A-C LEONTE primăvara aceasta a fost plină de pe www.zilesinopti.ro “surprize”. De aproape jumătate PAGINA

23

Omul cu discurile

TEXT DE BERTI BARBERA

THE BAD PLUS ”ACTIVATE INFINITY” Schimbarea unui instrument într-o formulă închegată de trio presupune o schimbare sensibilă, mai ales când e vorba de principalul motor melodic. The Bad Plus se află la al doilea album de când pianistul Orrin Evans l-a înlocuit pe Ethan Iverson în 2018. Orientați spre noua direcție, cei trei remarcabili muzicieni se completează într-o abundență de spirit și creativitate, producând unul dintre cele mai bune apărute sub acest nume.

Grupul devine un singur organism și se manifestă viguros, în siguranță și cu multă imaginație. Bucuria e clară, la fel și viziunea, ca în toți cei 18 ani de aventură și refuz al convenționalului, cu un plus de rafinament. The Bad Plus și-au construit un repertoriu original după reguli proprii, devenind unul dintre cele mai puternice formule de trio din jazz-ul actual. ”Activate Infinity” reflectă exuberanța schimbării de componență și indică starea

PAGINA

24

momentului de vârf prin care trece grupul. În societatea profund dezechilibrată și divizată, astfel de exemple de echilibru și gust muzical reprezintă un dram de sănătate, de ordine în haos, libertatea de a exprima ceva personal și sincer, cu sens, fără a fi constrâns de limitele sociale. Cu fiecare membru contribuind la compoziție, ”Activate Infinity” sună proteic și concentrat, scris individual și produs în grup, așa cum trebuie să sune un album autentic de jazz modern.

www.zilesinopti.ro

ARS ELECTRONICA

Artă

© Guerril la Girls

TEXT DE IOAN BIG

Arte Vizuale: ADRIAN DAMIAN Performing Arts: ANDREA AND THE MACHINE Artă Interpretativă: ISABELLA LUNDGREN Art Expo: IOANA CIOCAN

H3 Garden before detach(), proiectul-premieră la granița dintre artă și tehnologie H3 Garden before detach() este un proiect multidisciplinar ce explorează identitatea într-o lume aflată în permanentă schimbare, creat de studioul de artă și tehnologie H3 împreună cu Teatrul Odeon - o colaborare în premieră între o instituție de stat și un studio de artă și tehnologie - selectat anul acesta pentru participare la festivalul Ars Electronica, cel mai important eveniment din lume dedicat culturii electronice şi new media. Între 9 și 13 septembrie, H3 Garden before detach() propune în perimetrul creativ H3 de pe Popa Nan 82 - ce urmează să fie demolat - o nouă perspectivă asupra realității, printr-un spectacol performativ care investighează forme noi de expresie dintre oameni și roboți, o expoziție cu instalații interactive de lumini - before detach(), un tur digital al proiectului și o nouă experiență muzicală semnată Kaustic Nights.

Who Am I? A human-robot performance este un spectacolinstalație la granița teatrului, dansului și a instalațiilor de artă, într-un concept dezvoltat pentru prima dată în România. Cu o scenografie semnată de Adrian Damian, în regia lui Alexandru Berceanu, coregrafie realizată de Andrea Gavriliu, Who Am I? va fi jucat pe o scenă atipică, oferind o experiență multisenzorială imersivă asistată de tehnologia realizată de H3. Dilmana Yordanova crează conținutul video, iar Vlaicu Golcea și Kinga Ötvös semnează OST-ul spectacolului. ‘Dream Team’ul Who Am I? este completat de performerii Vlad Bîrzanu, Mădălina Ciotea, Anda Saltelechi, Eduard Trifa şi Meda Victor.

Kaustic Nights introduce un concept de experiență muzicală în premieră în România. La before detach () exhibition @SebastianComănescu

finalul fiecărei seri, scena devine o instalație de lumini cu ajutorul unor tehnologii complexe, intensificând experiența senzorială a spectatorului.

Trupele Omul cu Șobolani, Șuie Paparude, Cred Că Sunt Extraterestru, om la lună și Electric Brother vor completa în fiecare seară experiența new media.

Studioul de artă și tehnologie H3 dezvoltă din 2017 proiecte multidisciplinare, la granița dintre design, instalații și arte performative. Umanizarea tehnologiei prin regândirea și folosirea ei ca mediu pentru exprimarea emoțiilor fac parte din misiunea studioului H3.

Andrei Mitișor și Florin Niculae sunt co-fondatorii H3, iar Sebastian Comănescu și Răzvan Pascu fac parte din echipa de creație și cercetare.

PAGINA

25

ARTE VIZUALE

INTERVIU DE IOAN BIG

Adrian Damian şi KUKA

ADRIAN DAMIAN

Anatomia unui performance ieşit din comun Memoria oricărui iubitor român al artelor performative, în special a teatrului, conservă aproape cu siguranţă imagini cu scenografiile realizate de către Adrian Damian pentru spectacole puse în scenă în ultimul deceniu de regizori reputaţi precum Robert Wilson, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Alexandru Hausvater sau Alexandru Dabija. La acestea se adaugă contribuţia sa creativă esenţială în definirea identităţii vizuale a unor show-uri muzicale ca We Will Rock You, performance-uri coregrafice sau instalaţii de artă contemporană. Apetenţa lui Adrian Damian pentru noile medii şi tehnologii ca parte a instrumentarului modern de expresie scenografică este detectabilă în mai toate spectacolele aflate încă în repertoriu care îi au numele inclus în caietul program, aşa încât nu e de mirare că mintea sa e cea care a dat naştere ideii singularei instalaţii de artă performativă Who Am I? (transmisă live pe 10 septembrie în cadrul festivalului Ars Electronica). Într-un prezent în care suntem preocupaţi până spre obsesie de boală şi de ştiinţa care ar putea-o vindeca, Adrian Damian ne provoacă să ne punem întrebări existenţiale plecând de la tehnologie prin intermediul unui hibrid performativ inedit, o lucrare de artă surprinzătoare pentru contextul actual, care trimite mai degrabă la legile lui Asimov decât la recomandările lui Rafila.

PAGINA

26

Adrian, în fond ce reprezintă Who Am I? Baza este relaţia între om şi robot dar la un nivel profund de transfer de sens de la unul la celălalt şi relaţia asta e prinsă într-o ţesătură mai amplă ce implică un strat al textului, un strat al luminii, cel al videoului, un strat al sunetului şi un altul al mişcării. Ce va fi foarte interesant când le vom pune cap la cap e cum le ţesem împreună. Este însă de la sine înţeles că nu ne propunem să dăm răspunsuri, că asta e arta, dar cred că a scoate omul din contextul uzual şi a-l pune întrunul excepţional îţi permite o optică mult mai precisă. Evident că poţi face lucruri superbe în relaţia coregrafică dintre doi oameni dar în momentul în care www.zilesinopti.ro

ARTE VIZUALE

provoci o relaţie între un om şi o maşină, ambele cu limitările lor, ambele cu atuurile lor, cred că poţi să vezi altfel lucurile.

Asta mi se pare poate cea mai valoroasă pârghie de exprimare a proiectului. [...] Ar fi total ipocrit să afirm doar că proiectul ăsta a plecat de la o întrebare filosofică şi că ne-am dat seama că cea mai bună formă de expresie e a folosi robotul Kuka şi a face acest tip de spectacol. Este o graniţă foarte blurată, sunt nişte întrebări şi nişte frământări ale mele şi ale oamenilor din echipă, sunt nişte asset-uri, nişte tooluri sau nişte jucării – cum vrem să le zicem – pe care le putem folosi şi de aicea începe jocul cu maşinuţa prin casă :) Cum a apărut ideea de la care a plecat acest proiect?

Sunt două direcţii. Una din autoizolare în care stăteam în living şi mă uitam la roboţelul nostru care se plimba prin casă aspirând. Eram impresionat de cât de bine ştie să ocolească obstacole, să facă lucruri, să relaţioneze cu spaţiul din jur şi a Adrian Damian şi Andrea Gavriliu

apărut atunci întrebarea: ‘Cum ar fi dacă el ar şti real ce face, dacă ar fi o conştiinţă şi nu doar un aparat?’. Şi ce s-ar întâmpla dacă am crea la un moment dat roboţi care să aibă la rândul lor conştiinţă? Şi cum s-ar schimba paradigma de fapt, că asta mi se pare interesant, ce se întâmplă când noi devenim cu adevărat creatori. Ăsta era fluxul meu de gândire în timp ce aspira Rocky prin casă iar asta a coincis cu un moment în care am fost pe la băieţii de la H3 care organizau ‘Kaustik Nights’, nişte seri de concerte. Ideea era că trupa de muzică trebuia cumva spartă în entităţi, să performeze în diferite părţi ale halei, instalaţiile H3 să urmărească concertul iar...

Kuka robotul era una din piesele centrale, astfel încât programau diverse lucruri cu trupa şi cu Kuka. Uitându-mă şi înţelegând potenţialul acestei interacţiuni şi având flash-ul cu roboţelul meu şi cu conştiinţa şi cu oamenii, s-a născut ideea să facem asta ca o echipă într-un cadru în care să ne dăm timp să gândim, să testăm ce gândim, să regândim

ce-am testat şi tot aşa... şi dacă tot eram închis în casă din cauza pandemiei am avut timp să scriu proiectul, apoi să îl dezvoltăm, după care echipa s-a tot expandat.

Singurul robot de care sunt apropiat e cel de bucătărie, dar nu-l văd nicicum intr-o instalaţie de artă. Ce îl califică pe Kuka drept protagonist de performance? În primul rând această asemănare izbitoare a lui cu articulaţia corpului omenesc şi apoi faptul că e şocant prin graţia pe care poate să o aibă o hardughie de o tonă şi jumătate de fier. Şi dacă îi foloseşti interfaţa lui şi modul în care ştie el să-şi înţeleagă accelerarea şi decelerarea, e precum o balenă care iese şi apoi reintră în apă... e un monstru ca mărime însă are o mişcare extrem de graţioasă. Exact asta-i şi senzaţia la Kuka. Dar interesant este nu că robotul poate să imite nişte mişcări ci că, uneori, a le transfera pe acestea de la om la o altă formă de expresie te face să înţelegi mai bine mişcările omului prin oglindire. Şi de asta ceea ce poartă Kuka în spectacol e masca sculptată a Andreei [Gavriliu] pe care se proiectează, exact pentru a vedea cum e relaţia între Andrea şi ‘oglinda’ ei supradimensionată. [...]

foto articol © Adi Bulboaca

Septembrie 2020

Citiţi interviul complet cu ADRIAN DAMIAN pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA

27

TEXT DE ANDREA GAVRILIU

PERFORMING ARTS

ANDREA AND THE MACHINE

M

omentan nu mă pot referi la acest spectacol [Who Am I? A humanrobot performance] decât prin prisma imaginației mele limitate, având în vedere că este încă în proces de realizare și, mai ales, pentru că este un teritoriu complet nou pentru mine.

Pe durata stării de urgență am avut, ca mai toată lumea, momente de reflecție vis-a-vis de experiențele mele ca performer și creator de spectacol. Ajunsesem la concluzia că mi-ar fi util și mi-ar plăcea să am parte și de un alt tip de proces de lucru, să interacționez și cu un alt fel de mediu spectacular. Se pare că și Adrian Damian a avut aceeași intenție și m-am bucurat enorm că s-a gândit la mine pentru a mă include în proiectul său „de suflet”, la care visa de ceva timp. Este unul dintre cei mai ambițioși artiști pe care îi cunosc.

Visează departe, dar cu luciditate și pragmatism.

A reușit să adune o echipă impresionantă și, mulțumită lui, să colaborez și eu cu creatori din sfere necunoscute mie.

Ceea ce este total diferit față de procesul teatral obișnuit în care „mă scald” de obicei, este că, în „Who Am I?”, fiecare compartiment artistic se află pe picior de egalitate în ceea ce privește importanța sa în viitorul produs finit. Nu mai sunt performerii pe primul loc, sau vreo scenografie impozantă, vreo viziune regizorală inedită sau proiecții video spectaculoase. Fiecare dintre aceste straturi componente muncește să existe în cea mai bună

www.zilesinopti.ro

foto © Adi Bulboacă

versiune a sa, dar în armonie cu celelate. Este o provocare mare deoarece avem text, lumină, scenografie, proiecție video, muzică, coregrafie, corpuri, voci și... Kuka.

Kuka este un braț industrial, o „soluție de automatizare inteligentă”. În „Who Am I?”, Kuka devine mai multe personaje, devine partener de dans, devine cel mai precis performer întâlnit vreodată. Kuka nu obosește niciodată, nu încetinește sau accelerează subit, dar tot de om este controlat. Eu sunt pur și simplu fascinată de această „întâlnire”. Mă emoționează grația cu care se mișcă în spațiu și sunt conștientă cam cât de important este să-i cunosc și să-i înțeleg „corpul” pentru a găsi modalități cât mai performante de a-l utiliza.

Pe lângă provocarea de a coregrafia spectacolul, simt un entuziasm pueril – ușor egoist – pentru faptul că am șansa să fiu performer într-un context atât de nou pentru sfera peformativă românească. S-au mai făcut în lume spectacole cu roboți. Multe. ...Unul mai impresionant decât celălalt. S-a făcut cam tot.

Publicul nostru trebuie să vadă asta „pe viu”.

PAGINA

29

ARTĂ INTERPRETATIVĂ

ISABELLA LUNDGREN Farmecul discret al cunoaşterii de sine

N

ominalizată anul acesta la echivalentul suedez al premiilor Grammy, Isabella Lundgren este o prezenţă realmente strălucitoare în peisajul muzical scandinav fiind supranumită, pe bună dreptate, “o Billie Holliday a Suediei” datorită vocii aparte şi talentului său interpretativ absolut remarcabil. La 18 ani, în 2006, începea să studieze muzica la New School University for Jazz and Contemporary Music făcându-şi ‘practica’ în cluburile newyorkeze, în care a devenit repede “de-a casei” cântând împreună cu o varietate uluitoare de artişti, de la Moby, DJ-ul şi producătorul de Electro/Dance/Ambiental, la Eddy Davis, liderul formaţiei cineastului Woody Allen. După cinci ani, Isabella Lundgren (n. 1987) a revenit la Stockholm şi, în paralel cu debutul său discografic (It Had to Be You – 2012), a decis să îşi facă masteratul în... teologie. Un pas formativ aparent straniu dacă pasiunea ei pentru cunoaşterea filosofică nu s-ar reflecta în modul original de abordare şi interpretare a muzicii, indiferent că e vorba de standarde ale lui Edith Piaf şi Irving Berlin ori de versurile pe care le-a compus pentru piese ca Eudaimonia sau A Time for Everything. În dialog, ceaţa din jurul personalităţii enigmaticei Isabella Lundgren s-a disipat însă repede datorită francheţii şi limpezimii felului său de a-şi expune gândurile.

PAGINA

30

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

Noul tău album, Out of the Bell Jar, tribut adus lui Bob Dylan, ne arată o Isabella Lundgren care se aventurează curajos în afara “clopotului de sticlă” al Jazz-ului, cel care i-a conferit statutul de vedetă a artei interpretative. De unde nevoia acestei mişcări îndrăzneţe? Încă de foarte tânără eram extrem de nevrozată şi de îngrijorată de modul în care alţi oameni mă percep însă lucrul frumos la înaintarea în vârstă e tocmai acela că aspectul ăsta - cum percep oamenii ceea ce faci - devine din ce în ce mai puţin relevant iar tu prinzi din ce în ce mai mult curaj odată cu trecerea timpului. Aşa că nu am contemplat riscurile ce pot apărea de obicei când creezi ceva, fiindcă eu cred că mai important este ca lucrul pe care ajung să îl realizez să rezoneze pe deplin cu mine. Iar dacă eu îl privesc şi mă mândresc cu ce-am făcut... atunci mă şi bucur din plin de el. Ăsta e cel mai important lucru. Poate că, într-adevăr, a fost o mişcare îndrăzneaţă din partea mea însă eu n-am perceput-o ca atare.

Mi-a fost foarte uşor şi foarte organic să fac acest album întrucât el reprezintă un omagiu adus unui muzician care a fost foarte influent şi semnificativ pentru mine, în egală măsură din punct de vedere filosofic şi muzical. De asta nu am avut nevoie de mult timp de gândire şi a venit extrem de natural.

Ai amintit de curajul ce vine odată cu vârsta. Să vorbim atunci şi de frică. De ce ţi-e teamă cel mai mult în contextul crizei actuale? www.zilesinopti.ro

ARTĂ INTERPRETATIVĂ Cred că ce mă sperie cel mai tare e că din orice perspectivă am privi contextul - politic, filosofic, religios -, traversăm vremuri în care ne este dificil să ne comportăm civilizat faţă de ceilalţi şi să ne înţelegem unii pe alţii. E un climat polarizat care mie mi se pare foarte infectat, ce afectează modul în care vorbim unul cu altul, cum îl percepem pe celălalt. E simţământul dat de acest ‘ori-ori’ categoric, de opiniile care se cimentează tot mai mult în oameni, de faptul că dacă deviezi de la aceste opinii eşti considerat un trădător al grupului tău şi poţi fi etichetat drept inamic de către persoanele mai radicale cărora te-ai opus expunându-le.

Mi se pare deseori că nu mai suntem dispuşi să lăsăm loc la nicio concluzie constructivă, indiferent de natura acesteia, şi căutăm doar conflictul. De asta mi-e frică, că ne îndepărtăm din ce în ce mai mult unii de alţii pentru că devenim tot mai incapabili să comunicăm unii cu alţii.

Cu gândul la piesa ta Out of the Bell Jar dar şi la A Time For Everything de pe Somehow Life Got In The Way din 2014, mă întreb ce te-a determinat să

începi să compui şi nu doar să interpretezi muzică...

Cred că ajunsesem într-un punct în care nu mai eram chiar atât de plină de mine şi acceptasem faptul că niciodată nu voi ajunge să pot compune o muzică la fel de bună ca cea pe care adoram să o ascult, că n-aş putea compune niciodată un cântec aşa cum au făcut-o Cole Porter sau Bob Dylan.

Odată ce am acceptat asta, am început să încerc, în felul meu, să spun un alt tip de poveşti şi am fost constantă în perseverenţa mea astfel încât, în momentul în care m-am apucat să compun, simţeam cu adevărat că am ceva de spus şi, mai mult, ţineam să o fac, eram confortabilă cu acest lucru. A fost în parte un fel de exorcizare căci m-am dat singură jos de pe propriul piedestal şi am devenit adult... dar a fost şi creşterea încrederii în ceea ce simţeam că vreau să transmit. Puteam în sfârşit să cred eu însumi în orice aş fi avut de spus. Dar, altfel, continui să iubesc să interpretez muzica altor oameni pentru că toată istoria noastră e plină de muzică nemaipomenită.

Eu sunt departe de a putea compune asemenea muzică însă e o călătorie minunată să încerc să o fac.

Citiţi interviul complet cu ISABELLA LUNDGREN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

31

ART EXPO

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

IOANA CIOCAN ART SAFARI, locul de împrietenire a publicului cu arta Referitor la cea de-a VII-a ediţie al celui mai amplu eveniment dedicat artei din România, ART SAFARI, ce are loc în perioada 11-20 septembrie în Victoria Tower din centrul Capitalei, am dialogat cu Ioana Ciocan, curator şi director general al Pavilionului de Artă București – Art Safari, persoana cu adevărat în măsură să ne ofere detalii despre particularităţile expoziţiilor pe care muzeul pop-up le propune publicului.

Cum a luat naștere proiectul expoziţional din acest an și cum l-ați descrie în câteva cuvinte cuiva care încă nu știe la ce să se aștepte de la ediția din acest an? În ceea ce privește expozițiile, cea de-a șaptea ediţie a muzeului temporar Art Safari invită vizitatorii într-o plimbare în lumea de basm imaginată de cunoscutul pictor Sabin Bălașa – prima expoziție dedicată artistului, din istoria Art Safari, dar și prin Veneția marelui maestru Gheorghe Petrașcu – vom pune în scenă o expoziție retrospectivă, cea mai mare din ultimii 50 de ani dedicată acestui artist insuficient cunoscut de publicul român, credem noi. Și asta nu este tot. Art Safari 2020 ne provoacă și la o reflecție asupra unui subiect foarte actual egalitatea de gen - printr-o expoziție-fenomen a grupului feminist Guerrilla Girls, a cărui artă a făcut înconjurul lumii. Vom avea șansa să vedem lucrarea iconică a artistelor, cea devenită virală la nivel global.

PAGINA

32

Și, nu în ultimul rând, vrem să îi purtăm pe vizitatorii noștri într-o călătorie prin arta contemporană bucureșteană a ultimilor 30 de ani, în cadrul unei expoziții ce aduce în fața publicului prima generație de artiști formați în Capitală, după 1989. Acum 2 ani, Pavilionul Central curatoriat de Hervé Mikaeloff ne-a încântat cu foarte multe lucrări ale artiștilor români formați la Școala de la Cluj – de aceea, anul acesta, dăm ștacheta Școlii de București, la fel de prolifică, având în vedere că vorbim de artiști precum Geta Brătescu, Dumitru Gorzo, Vlad Nancă, Alexandru Rădvan, Teodor Graur, Emanuel Borcescu, Roman Tolici.

La pavilionul internațional vor fi Guerrilla Girls.

Cât de important este pentru o operă de artă să includă un mesaj politic?

De-a lungul istoriei, manifestările artistice au reflectat emoțiile și viziunile artiștilor cu privire la anumite contexte sociale, politice economice, culturale. Din spatele unor măști de gorilă, Guerrilla www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Lucreţia în interior Gh. Petrașcu, colecție privată Sabin Bălaşa, Muzele - colecție privată

www.zilesinopti.ro

pentru a fi expusă la Art Safari 2020. [...] Da, cred că avem nevoie să punem pe agendă ori de câte ori este posibil tema (in)egalității de gen. Spun asta, pentru că în România, prejudecățile bazate pe diferențele de gen sunt în creștere, iar îngrijorător este că sondajele arată că tinerii sunt și mai puțin preocupați de egalitate de șanse decât cei mai în vârstă. În România, chiar femeile au prejudecăți împotriva lor. [...]

Cum vedeți rolul pe care-l joacă Art Safari în formarea artei contemporane din România? Încă de la prima ediție, Art Safari a oferit o platformă de expunere și de exprimare a tinerei generații de artiști, care a culminat anul trecut cu Pavilionul Supercontemporan „Young Blood. Arta timpului tău”. Pe de o parte, o platformă de exprimare extraordinară pentru artiștii tineri, probabil cea mai de impact prezentare publică a creației unora dintre ei de până atunci, iar pe de altă parte, o ocazie pentru publicul larg de a intra în contact cu arta Supercontemporană, arta prea

Citiţi interviul complet cu IOANA CIOCAN pe www.zilesinopti.ro

Girls (SUA) demască, încă din 1985, sexismul din artă, punând pe agenda publică inegalitatea de gen și rasială, cu focus pe comunitatea artistică. Una dintre lucrările iconice ale Guerrilla Girls, de altfel primul poster color lansat de artiste, este opera cu mesajul „Do Women Have to be Naked to Get into the Met. Museum?”. Alături de text este înfățișat „La Grande Odalisque” (după o pictură de Ingres), unul dintre faimoasele nuduri din istoria occidentală a artei, cu o mască de gorilă plasată peste chipul original. Lucrarea a apărut în urma unei „numărători” realizate de artiste în Muzeul Metropolitan din New York a nudurilor masculine versus nudurilor feminine expuse în muzeu, din care a rezultat că mai puțin de 5% dintre artiste erau femei, în schimb 85% dintre nudurile expuse acolo erau feminine. Ne bucurăm că lucrarea „Do Women Have to Be Naked to Get Into the Met. Museum?”

(1989) a fost selectată de artiste

Head [2012] - Dumitru Gorzo, colecție privată

puțin explorată a timpurilor noastre. „Young Blood. Arta timpului tău” a însemnat în primul rând expresia societății de azi, pentru că arta creată de noul val de artiști exprimă teme curente „fierbinți”: de la libertatea de expresie, migrație, până la fake news, schimbări climatice, munca în corporație etc. [...] Continuăm acest demers de împrietenire a publicului cu arta zilelor noastre și de susținere a tinerilor artiști români și anul acesta prin expoziția dedicată Școlii de la București.

PAGINA

33

TEXT DE TEODORA BRATU

Film

POP CULTURE MAGAZINE

4 filme care au loc în pădure TOM HOLLAND: Viaţa lui fără Spider-Man 3 seriale despre familii LAMBERTO BAVA: Cineastul şi Demonii lui

America Latină virtuală cu Película 5

D

acă ultimile luni ne-au învățat ceva, este că arta va găsi mereu un mod de a rămâne în prezentă în viețile noastre, indiferent de ce se întâmplă în lume. Cu doar luni în urmă nu m-aș fi gândit că voi aștepta cu nerăbdare un festival de film online, nu m-aș fi gândit că un simplu click mă va purta în nenumărate colțuri ale lumii și că în ciuda distanței sunt aproape de mii de oameni care îmi împărtășesc pasiunea pentru cinematografie. Pornind de la acest gând, Película, singurul festival din România care celebrează cinematografia și cultura IberoAmericană, revine cu a 5-a ediție, online, în perioada 9-16 septembrie. America Latină înseamnă mai mult decât seducție, culori vibrante și ritmuri antrenante, iar filmele pregătite conturează cultura sud-americană așa cum nu mulți o cunosc. Iată câteva titluri de un real interes.

Tu me manques (Bolivia/2019), dramă realizată de Rodrigo Bellott. Simțindu-se respins de propria comunitate și urmărit de cultura cenzurii și de homofobie, Gabriel consideră sinuciderea drept singura scăpare.

Golul lăsat de acesta îi trimite tatăl spre o confruntare emoţională cu iubitul dispărutului.

Piazzolla, los años del tiburón (Argentina/2018), documentar despre Astor Piazzolla, cel mai important compozitor de muzică tango din lume, prezentat printr-o serie de spectacole, filmări intime și materiale din arhivă ale unei personalități aflate constant în căutarea propriul stil.

www.zilesinopti.ro

Marambiré (Brazilia/2017) de Andre dos Santos. Un documentar despre muzică, bătăile tobelor și pașii de dans a sclavilor refugiați din Africa Centrală aflaţi în căutarea libertății.

El Viaje de Javier Heraud (Peru/2019).

Strănepoata poetului Javier Heraud realizează un documentar despre viața unchiului ucis în jungla peruviană la doar 21 de ani. Moștenirea lăsată constă într-o operă poetică fundamentală pentru cultura țării sale.

Această ediție a festivalului include şi Planta permanente (Argentina/2019), Pelé: A Origem (Brazilia/2019), Araña (Chile/2019), Los dias de la ballena (Columbia/2019) și Alelí (Uruguay/2019).

Altfel, lumea cinematografică a festivalurilor continuă să existe... afară. Cât timp mai bate soarele de vară ne așteaptă cu proiecţii outdoor: BIFF, până pe 2 septembrie - cea mai longevivă competiție de lungmetraje din București; Astra Film (Sibiu), 4-13.09 (online, 16-25.10) - festival de film documentar și antropologie vizuală; Itinerama, 14-23.09 - singurul festival de film dedicat călătoriilor; Serile Filmului Românesc (Iaşi), 30.09-4.10 - festival dedicat cinematografiei românești.

PAGINA

35

TEMATICE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

4 filme care au loc în pădure

P

e mine personal mă atrage în mod deosebit acest gen de filme, a căror acțiune se desfășoară în pădure. Nu știu exact de ce. Poate pentru că este un mediu imprevizibil, în general, sau poate pentru că pădurea devine un personaj important în fiecare astfel de film, influențând din fundal și în mod direct destinele personajelor. Sau poate pentru simplul motiv că mi se face des dor de o plimbare prin natură. În orice caz, iată 4 filme a căror acțiune se desfășoară în umbra pădurilor.

„The Blair Witch Project” (1999)

„Apocalypto” (2006)

Există multe filme de groază care au loc în păduri bântuite, dar niciunul nu-ți bagă într-atât de tare frica în oase ca „The Blair Witch Project”. Ai aici o poveste cu care poți să relaționezi foarte ușor: 3 studenți se duc să facă un documentar despre o pădure care ar fi bântuită de o vrăjitoare. Pare o poveste pentru copii, dar ei dispar pe rând, înghițiți de pădure, lăsând în urma loc doar câteva filmări stângace și pline de dovezi… Acestea sunt și cele din care e compus întregul film.

Acesta este unul dintre cele mai bune filme făcute de Mel Gibson, care reușește să surprindă foarte realist felul în care se desfășura viața în junglele din America Centrală în anul 1502, când Imperiul Maya era la apogeul său și nici nu bănuia că Apocalipsa va veni pentru el sub forma coloniștilor spanioli. Întregul film ne prezintă cursa pentru supraviețuire a unui tânăr vânător din junglă, prins între aceste două mari forțe distructive, iar pădurea îi este aliat și salvator.

„Winter’s Bone” (2010) și „Leave No Trace” (2018) Şi în pădurile americane din anii 2000 sunt la fel de captivante ca cele din „Apocalypto”. În „Winter’s Bone” (filmul care a arătat lumii întregi cât de talentată este Jennifer Lawrence și cel care i-a lansat cariera) pădurile din Ozarks sunt casă și ascunzătoare pentru mai multe familii de rednecks implicați în traficul de droguri. Așa cum va afla și Ree (personajul interpretat de Lawrence) e foarte greu să găsești aici ceva sau pe cineva, atunci când oamenii pădurii nu vor acest lucru, iar pădurea are regulile și legile ei, diferite de cele ale lumii de la oraș. Și în „Leave No Trace” pădurea din Portland devine casă pentru cei care vor să să fugă și să te izoleze de societate. Un tată și fetița sa (Ben Foster și Thomasin McKenzie) trăiesc aici bazându-se pe generozitatea, bunătatea și calmul naturii. Dar o mică greșeală le va da peste cap acest trai, iar cei doi se trezesc reintegrați cu forța în societate. Însă puterea pădurii e mult prea mare, e ca un drog, și va începe să lucreze împotriva relației dintre tată și fiică. Întâmplările din „Leave No Trace” sunt bazate pe fapte reale.

PAGINA

36

www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

TEXT DE IOAN BIG

TOM HOLLAND: Viaţa lui fără Spider-Man

T

hriller-ul psihologic The Devil All the Time va avea premiera pe 16 septembrie pe Netflix şi dintre tinerele staruri de pe generic (Robert Pattinson, Mia Wasikowska, Bill Skarsgård) atrage atenţia în special Tom Holland, la primul său rol serios după dobândirea notorietăţii globale ca Spider-Man. Cu excepţia unor Biopicuri eşuate (nu din vina lui), Holland n-a mai demonstrat nimic în afara MCU de la Captain America: Civil War încoace şi e în pericol să rămână definitiv prins în aţele lui Spidey. Pare-se totuşi că a învăţat din experienţa lui Pattinson, coleg cu el şi în The Lost City of Z, care s-a reinventat prin intermediul filmelor Indie în anii post-Twilight pentru a reveni acum în stardom cu Tenet şi The Batman întrucât, în afara Southern-Gothic-ul The Devil All the Time, Tom Holland e cap de afiş în două proiecte incitante, aflate în stadiul de finalizare: Cherry, drama unui medic militar devenit dependent de droguri, şi Chaos Walking, distopia lui Charlie Kaufman în care oamenii îşi... aud gândurile. Să ne reamintim însă de ce ar trebui să îi dăm în continuare credit lui Tom Holland pentru a-şi continua viaţa pe ecrane fără Spider-Man.

THE IMPOSSIBLE (2012) Debutul multipremiat al actorului atunci în vârstă de 16 ani. Beneficiind de cele mai dramatice secvenţe, Tom Holland le fură primplanul lui Ewan McGregor şi Naomi Watts în acest Disaster-Movie cu accente de Thriller bazat pe povestea reală a unei familii de supravieţuitori ai tsunamiului devastator din Oceanul Indian din decembrie 2004, care, în acea perioadă, se afla în vacanţă în Thailanda.

Scenariul blacklist-uit multă vreme întrucât a fost considerat “nefilmabil”, e pus în scenă meşteşugit de către spaniolul J.A. Bayona, care surprinde înspăimântător de bine modul în care Lucas (Holland) şi părintii sai traversează la propriu şi la figurat experienţa, cum fac faţă schimbării dramatice de context şi ce îi motivează să nu se lase pradă disperarii. www.zilesinopti.ro

HOW I LIVE NOW (2013) Rateul SF despre Al Treilea Război Mondial al scoţianului Kevin Macdonald, realizator de documentare mişto (Touching the Void, Return to Podor) şi de ficţiuni ubliabile (The Eagle, Black Sea), merită văzut - în pofida scenariului inept - datorită performanţelor actoriceşti ale tinerelor speranţe (pe atunci) Saoirse Ronan şi Tom Holland, eroi de love story rural dintre o hipsteriţă anorexică din Manhattan şi un ţărănuş “eco” britanic pe fondul unui devastator război civil cu origini teroriste. În rest, nu căutaţi acţiune în acest film fiindcă e clar că Macdonald urăşte The Walking Dead care e mai ‘realist’ decât ceea ce este el capabil să arate, dar veţi găsi destule surse de umor involuntar.

“Last chance to have some fun before the fascist regime.” :) PAGINA

37

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale despre familii

N

u mă bazez pe niciun studiu sociologic atunci când spun că românii au o atracție aparte pentru serialele despre familii, ci doar pe faptul că, timp de 30 de ani, „Dallas”, „Familia Bundy” sau „Tânăr și neliniștit” au rulat zilnic pe fundalul vieților noastre și în subconștientul colectiv. În plus, e bine cunoscut interesul românului pentru ce fac alții și pentru capra vecinului. Așa că iată câteva seriale interesante, despre familii mai deosebite.

„THIS IS US” (2016 -)

„This Is Us” este un serial super premiat, ce se întinde deja pe 4 sezoane și a fost reînnoit pentru încă 3. Fiecare episod este imprevizibil și emoționant (o să verși lacrimi de fiecare dată), iar poveștile spuse aici, despre familia Pearson și fiecare membru în parte, tot oscilează între prezent și trecut, între drame și momente de fericire.

Povestea celor trei copii ai soților Pearson, PAGINA

38

dintre care unul adoptat și ceilalți doi gemeni de sexe diferite, continuă să se dezvolte dincolo de granițele familiei. Ca adulți, fiecare are probleme profunde, ce au explicații în traumele suferite în copilărie, chiar dacă părinții lor sunt exemple cât se poate de pozitive... cu mici scăpări. Toții le gestionează sau încearcă să facă acest lucru, oferind motivație și curaj prin exemplul personal. www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

SERIALE

„LOST IN SPACE” (2018 -)

În centrul acestui serial S.F. se află familia Robinson, ai cărei membri se află pe o navă spațială alături de un echipaj mai numeros, în drum spre a coloniza sistemul Alpha Centauri, pentru că pe Terra viața devine imposibilă. Din cauza unei incident neprevăzut, nava mama se dezintegrază, dar familia Robinson reușește să scape la bordul unei nave de salvare, însă o gaură neagră îi trimite într-un alt colț al universului, pe o planetă necunoscută, plină de mistere și care se aseamănă cu Pământul. Aventurile intergalactice, confruntările cu tot felul de extratereștri și descoperirile suprinzătoare nu fac decât să ne arate ce funcționează și ce nu atunci când mecanismele care leagă o familie sunt puse la încercare.

„YELLOWSTONE” (2018 -)

Serialul ăsta este visul umed al oricărui conservator și iubitor de cowboys, un amestec de „Dallas” și „Bonanza”. Kevin Costner este John Dutton, capul unei familii care de șase generații se ocupă cu creșterea bovinelor pentru carne, pe un teritoriu care se învecinează cu o rezervație Indiană și cu Parcul Național Yellowstone. Este o lume care, pe cât pare de frumoasă, pentru că e departe de orașe și urban, pe atât este de violentă.

Mafia imobiliară, politicienii corupți și industria petrolieră amenință să distrugă liniștea și tradiția familie Dutton, dar membrii acesteia vor lupta pe toate fronturile să-și păstreze stilul de viață, proprietățile și viețile neschimbate.

Serialul e întruchiparea a tot ce e mai bun și mai rău în Statele Unite, prezentat prin prisma unei familii care este ambele. www.zilesinopti.ro

PAGINA

39

CONTE DRACULA

INTERVIU DE IOAN BIG

LAMBERTO BAVA

Cineastul şi Demonii lui

A

opta ediţie a Festivalului Internaţional de Film Fantastic “Dracula” se va desfăşura anul acesta în perioada 14-18 octombrie şi rămâne de văzut cărei personalităţi îi va fi înmânat titlul onorific de ‘Conte Dracula’, oferit în 2019 autorului trilogiei-cult Dèmoni, Lamberto Bava, unul dintre cei mai importanţi realizatori italieni de filme Horror şi Fantasy din istoria cinematografiei. Prezenţa sa la Braşov a fost un bun prilej de dialog despre pasiunea pentru poveştile ieşite din comun, mai ales că legătura familiei Bava cu cea de-a şaptea artă se întinde pe mai mult de un secol. Bunicul Eugenio Bava a fost unul dintre pionierii cinematografiei, realizator de efecte speciale şi DoP al celui mai de succes film mut italian, Cabiria din 1914. Cât despre Mario Bava, tatăl regizorului, e suficient să ne reamintim de clasicele sale Horror Diabolik, A Bay of Blood şi Baron Blood.

Tatal tău, Mario Bava, a învăţat meserie ca asistent al bunicului Eugenio. Asta până la finele anilor ’30 când a decis că trebuie să meargă pe propriul drum.

Tatăl meu a fost întâi director de imagine, unul dintre cei mai buni din Italia, care a lucrat cu Rossellini, cu Pabst,

Eugenio Bava

PAGINA

40

cu Raoul Walsh. Printre primele filme făcute de el ca operator de imagine sunt câteva ce reprezintă nașterea Neorealismului în Italia, pentru că a făcut, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filmând pe submarine, Alfa Tau! și Uomini sul fondo, două filme ale comandan-

Mario Bava

tului De Robertis [cineastul militar Francesco De Robertis – n.r.], iar cel de-al treilea film, a fost La nave bianca, care este prima operă a asistentului lui De Robertis, și anume Roberto Rossellini. Legat de tata, cum de am ajuns eu, apoi, să fiu regizor?

Nu este foarte ușor să fii fiu de regizor, pentru că există o frază în cinematografie... dacă cineva este bun, dacă tatăl este bun, se spune, „Ei bine, este firesc.”, iar dacă nu ești bun, așa cum se întâmplă de multe ori, oamenii spun „Uite şi la ăla, n-are nimic din taică-său.”. Este foarte greu.

Mario Bava a ajuns reputat într-o cinematografie populată de nume grele precum Lucio www.zilesinopti.ro

CONTE DRACULA

Septembrie 2020

Fulci, Pupi Avati sau Ruggero Deodato. Nu i-a fost teamă de concurenţă?

Cu siguranță nu cu Deodato.

Ruggero Deodato, pe care eu îl cunosc foarte bine fiindcă i-am fost asistent, încă nu se născuse în acele vremuri ca regizor, sau dacă făcuse ceva, la începutul anilor ’70, erau filme dintr-un gen total diferit. Nu, competiție nu a fost niciodată, adică... eu îmi amintesc de Lucio Fulci ca de un băiețandru, care era asistent al lui Steno şi totodată prieten al tatălui meu pentru că făceau filme împreună, deci ei se întâlneau și se salutau şi se îmbrățișau. Nici Dario [Argento] nu era, fiindcă vorbim despre o perioadă în care se făceau 250 de filme pe an. Puteau să cheme un regizor pentru un tip de film, un regizor pentru un altul. Tatăl meu era foarte bun prieten, de exemplu, cu cel care făcuse I vampiri, Riccardo Freda. Un mare regizor după spusele tatălui meu care lucrase ca operator şi cu Francisci şi lucrase şi cu Steno. Eu, legat de perioada aceea, nu am auzit vorbindu-se despre vreo competiție.

Tu, Lamberto, ai debutat abia în 1980, cu Macabro, după ani buni în care ai fost regizor secund pentru Mario Bava, Dario Argento şi Ruggero Deodato.

Multă vreme eu nu m-am fi gândit vreodată să fac film iar www.zilesinopti.ro

Demons (1985)

primul motiv e acela că, încă de când eram copil, chiar dacă nu pare, am fost un timid. Primele dăți în care - pe la vârsta de 5 ani - tatăl meu a reușit să mă târască după el pe platouri, m-am simțit rău timp de câteva zile, pentru că vedeam platoul de filmare ca pe un infern... plin de lume care se mișca, care țipa, iar asta pe mine mă deranja. Apoi, crescând, devenisem un spectator, adică îmi plăcea să merg la cinema și să vad filme. Şi având un tată care era regizor, după aia am început să merg şi pe platourile de filmare cu un alt spirit. Nu știu cum dar, de la o zi la alta, uitându-mă cum se fac filmele, am devenit asistent terț, apoi secund și apoi asistent principal... dar odată ce am început să fac filme cu tatăl meu mi-a fost limpede că era important să tai cordonul ombilical. Şi atunci cu oamenii pe care i-am cunoscut am început să lucrez publicitate, dar nu ca regizor ci tot ca asistent şi de acolo am trecut

apoi la realizarea de filme cu diferiți regizori dintre care voi continua să îmi amintesc de Ruggero Deodato, cu care am făcut trei filme datorită cărora am cutreierat lumea iar experiența acumulată de mine ca asistent al lui m-a ajutat să înțeleg multe lucruri.

Nu uit însă nici de cele două filme făcute ca asistent al lui Dario Argento, Inferno și Tenebrae.

Cinci ani s-au scurs până să faci Dèmoni...

Demoni rămâne cu siguranță unul din filmele mele preferate după mai bine de 30 de ani dar, înainte de el şi după Macabro, am mai făcut La casa con la scala nel buio, apoi Blastfighter și după aceea Rosso nell’oceano. Deci am ajuns la Dèmoni când aveam deja o anumită experiență căci patru filme nu sunt puține şi toate au fost plăcute sau bine primite în Italia și în străinătate. [...]

Citiţi interviul integral cu LAMBERTO BAVA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

41

CULINARiA

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Eat&Drink

Rața fără varză 5 terase din țară unde mănânci paste bune Ce le place gangsterilor 5 terase din țară cu un vin bun

Efectul pandemiei asupra mâncării

R

edeschiderea restaurantelor poate fi un pas spre revenirea la normalitate doar dacă am învățat ceva în aceste luni de fiere.

La șase luni de la instaurarea unor restricții care ne-au schimbat stilul de viață, redeschiderea, începând cu 1 septembrie, a restaurantelor și cafenelelor în interiorul clădirilor, inclusiv în cazul unităților de cazare, poate fi un indiciu al revenirii la normalitate, cu indispensabila condiție ca toți, producători și consumatori, să fi învățat ceva în această perioadă.

N-am să enumăr aici o suită întreagă de argumente care demonstrează că, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, ne lipsește educația culinară. În plus, la generalizări și la pase cu călcâiul suntem campioni zonali. Zic doar că, înainte de a deschide șampania pentru a celebra faptul că putem merge din nou la resturant, s-ar fi cuvenit să medităm puțin la ceea se s-a întâmplat în această perioadă sub aspect gastronomic.

www.zilesinopti.ro

De voie, de nevoie, cei din mediul urban ne-am raliat la cele două mari schimbări petrecute în plan culinar: am gătit mai mult acasă și am apelat la comenzi online. Adi Hădean, un Chef pe care-l prețuiesc nespus, sintetizează astfel trendurile pandemiei: „Ce e rău în a mânca acasă? Nimic, desigur, mai ales dacă mănânci ce ai gătit tu. Nu-i rău nici să mănânci mâncare comandată/livrată sau takeaway, dacă poţi face asta în mod conştient. Ceea ce se întâmplă tot mai puţin, judecând după cursa nebună a aplicaţiilor care se întrec să livreze mai repede, mai ieftin. Apeşi un buton şi capeţi în schimb promisiunea că într-o oră vei mânca mâncare caldă. Da’ eu nu aş mai numi-o mâncare.

Aş numi-o nutreţ livrabil, cu tot respectul pentru nutreţ”.

Dar dacă modul în care e preparată sau procurată mâncarea s-a schimbat, permiteți-mi, de dragul conversației, să pun câteva întrebări nevinovate: noi ne-am schimbat? Am înțeles că o mâncare foarte bună nu înseamnă o porție foarte mare?

Ne-am consolat că nici cel mai bun serviciu de livrat din lume nu ne poate

aduce mâncarea la temperatura ideală, la care aceasta e servită în restaurante, și că rața pe varză ne vine invariabil acasă varză pe rață, după ce a traversat orașul? Am aflat că bucata de carne făcută în bucătăria de la domiciliu n-o poate concura pe cea de la restaurant, întrucât nu se compară procedurile de depozitare, macerare, selectare, secționare, prezentare? Am priceput noima pentru care un fel principal are nevoie de timp pentru a ajunge pe masă, deoarece nu suntem la fastfood? Înainte de a acuza că ni s-a servit în ciorba de azi friptura de ieri, ne-am gândit că același vin poate fi diferit ca preț la restaurant față de cel luat de la raft, întrucât cineva ni-l servește, îl desface, îl prezintă la temperatura care trebuie, îl recomandă, îl acompaniază cu felul de mâncare potrivit? În pandemie, ne-am adaptat, inclusiv culinar, cum am putut. Dar acum e timpul să revenim la o veritabilă normalitate, nu la cea de dinainte. Adică să înțelegem mai bine nu finețurile fine dining, ci cum a ajuns puiul în farfuria noastră.

PAGINA

43

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

GURMAND

Rața fără varză Am devorat fără remușcări o pulpă de rață la Deschis Gastrobar și am fost foarte mulțumit.

Păi despre ce vorbim noi aici, domnule - așa se cheamă o bucurie de piesă a lui Cătălin Ștefănescu, pariez că e prima oară menționată între rândurile unei cronici culinare? Păi despre o rață pe care am devorat-o așa cum e îmbucată, cu poftă, o fasole pe scena spectacolului de la Teatrul Act. Deschis Gastrobar - unde am consumat rața care nu era pe varză - e, la rândul său, un spectacol. Un spațiu deschis, pe acoperișul unei foste fabrici, cu clientelă subțire, bucătărie cât se poate de fină și ambianță cool.

Culmea e că stau de vreo nouă luni în preajma acestui spațiu și n-am ajuns decât în august aici: mai întâi, la o bere lungită nespus la telefon, ca să prospectez locul, mai apoi, cu trei prietene, când am și mâncat. Și băut, ca să PAGINA

44

ea, pielea delicios de crocantă, a mers foarte bine alături de spaghete de legume infuzate cu arome indoneziene, un cilindru de orez sățios și câteva mandarine pentru echilibru gustativ. Am mai scris eu că nu se cuvine să ridici în slăvi produse despre care cultura populară ne bagă pe gât varianta că sunt nesănătoase și îngrașă, dar crocanta piele de rață, rumenită îmbietor, a generat artificii ca de Ziua Națională la fiecare furculiță. După cum îi zice și numele, diferența a făcut-o sosul teriyaki. Ce să vă zic, în termeni fotbalistici?

Victorie meritată, meci fără istoric! Și în timp ce înfulecam cât puteam eu de delicat - rețineți, eram cu niște doamne la masă - mi-au venit în minte spusele lui Manuel Vázquez Montalbán (rețin cu predilecție vorbe de duh despre mâncare și băutură, pentru cazurile de avarie când lâncezește conversația la masă, nu mi s-a întâmplat, dar e bine să fii pregătit pentru orice în viață): „Să începi să gătești o rață la ora unu dimineața e unul dintre cele mai rafinate gesturi de nebunie pe care le poate face un om care nu e nebun“.

fiu onest: mi-am luat un gin & tonic foarte cinstit, adică un pahar pântecos de gin Whitley Neill Quince, care a făcut casă bună cu un Fever Tree Tonic, cu piersici și cu busuioc. În tot cazul, e clar că mă întorc acolo, m-am și interesat de programul de weekend, e un loc în care se poate și scrie la un pahar, ceea ce mă îmbie.

Sigur că rața merge de minune cu varză, o combinație banală și fără de greș. Însă într-un spațiu sofisticat precum Deschis Gastrobar, unde se strâng creativii din orașul ăsta, nu mă așteptam să dau peste un fel de mâncare pe care să-l găsesc peste tot. Așteptările mi-au fost răsplătite. Practic, am mizat pe rață teriyaki și bine am făcut. Adică am păpat tot. Pulpa de rață cu carnea bine făcută, să nu te La Deschis Gastrobar, rața sigur n-a opintești cu tacâmurile-n fost făcută la ora aia, dar a fost o nebunie!

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 terase din țară unde mănânci paste bune N-ai cum să scapi de pofta de paste, e în ADN-ul nostru, așa că e bine de știut care sunt locurile unde poți comanda o porție bună de paste, gătite cu ingrediente de calitate și după rețete originale. Am ales câte un astfel de loc din 5 orașe din România, dar nu sunt singurele, pe site-ul zilesinopti.ro găsești și alte sugestii:

BUCUREȘTI BOCCA LUPO (OPEREI)  Str. Dr. Lister 1  0314.050.050 Bocca Lupo este un local foarte frumos, cu multe elemente de decor care să te trimită cu gândul la Italia, de la Fiatul secționat și transformat în stație de făcut pizza, până la lustrele din sticluțe de Aperol Spritz. Dar nici mâncarea nu se lasă mai prejos, iar pastele sunt unul dintre cele mai apreciate feluri din meniu. Cele cu fructe de mare sunt cu adevărat deosebite, așa că ține minte acest lucru atunci când pofta te pune pe dat search în București după așa ceva.

BRAȘOV MASSIMO  Republicii 4  0745.635.888 Pe terasa de la Massimo vei putea încerca multe preparate din bucătăria italiană și poți să fii sigur că pastele sunt cu adevărat deosebite aici. Așa cum scriu și ei în descrierea locului, preparatele sunt gătite cu ingrediente simple, dar de o calitate garantată de la producători atent aleși din belissima Italia - un lucru pe care n-ai cum să nu-l observi atunci când iei masa aici.

CLUJ TORTELLI PASTA BAR  Virgil Fulicea 2  0753.889.880 Toate produsele de la Tortelli Pasta Bar sunt făcute in-house, www.zilesinopti.ro

de la aluatul de paste până la sosuri. Vei găsi mai toate tipurile de paste, dar specialitatea lor sunt cele umplute de tip Tortellini, care le-au inspirat atât rețetele, cât și numele.

Gustul nostru specific e dat și de prospețimea ingredientelor, ceea ce înseamnă că la Tortelli sunt folosite produse sezoniere pentru cele mai bune rezultate, iar acest lucru face ca meniul să se schimbe constant.

TIMIȘOARA AUGUST PASTA BAR  Florimund Mercy 4  0770.675.084 Și la August Pasta Bar pastele sunt făcute în casă, iar în completarea lor vin sosuri care-ți lasă gura apă. Partea și mai frumoasă e că toate sosurile se expun fanteziilor clienților, care pot alege să le combine după cum le dictează imaginația, pofta și papilele gustative.

Sigur nu o să pleci dezamăgit de aici!

IAȘI PIZZERIA GOLDONI  Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfant 18  0749.876.292 Pe vestitul pietonal Ștefan cel Mare și Sfânt, te așteaptă Pizzeria Goldoni. Și, chiar dacă se recomandă drept pizzerie, vei găsi aici și destul de multe feluri de paste bune. Un mare plus este și priveliștea pe care o are terasa, cu vedere spre Palatul Culturii. De încercat sunt mai ales pastele Carbonara.

PAGINA

45

PUB

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Ce le place gangsterilor Am încercat un cocteil bazat pe romul Peaky Blinders și și-a făcut treaba, ca serialul omonim.

Am ajuns prima dată în Grădina Olari, unde e răcoare și pe caniculă. într-o după-amiază lichefiată de august, cu două prietene cu care mă văzusem recent, dar n-apucaserăm să să sporovăim, așa că veniserăm la re-jucare.

Ca de fiecare dată când ajung într-un loc nou pentru mine - și rușine să-mi fie că nu mai fusesem, e cool, cozy, iar străduțele cu case din zona adiacentă au parfum de București locuibil și suportabil - am încercat unul dintre cocteilurile pe care nu le-am testat în altă parte. În meniu, mi-au căzut ochii pe un cocteil bazat pe rom.

Acum nu știu ce părere aveți voi despre rom. Îl beau rar, îndeobște când ajung întrun burg transilvănean unde unchiul și vărul meu mă îmbie de dimineață cu rom stins cu bere până când bucuria revederii atinge cote de avarie. Dar e OK, vorba lui Earl Dibbles Jr.: băutul de rom înainte de dimineața, te face pirat, nu alcoolic. Apropo de pirați, la Olari n-a fost nevoie să întreb, ca Jack Sparrow odinioară, „Why is the Rum gone?”, pentru că m-am rezumat la un pahar, iar rom era

din belșug. L-am ales pentru că, ei bine, m-a sedus și denumirea: Peaky Fuckin Blinders.

Evident, știam de „Peaky Blinders”, serialul de pe Netflix, așa că n-am ezitat și am comandat mintenaș cocteilul cu pricina. Ulterior, am văzut și serialul, care, cum ziceam, își face treaba, mai ales când e atât de cald încât n-ai decât varianta de binging cu perdelele trase.

Protagonistul Cillian Murphy face toți banii, e interesant de urmărit cum un irlandez consacrat de personaje antipatice vorbește cu accent de Birmingham într-un rol în care, firește, realizatorii reușesc să ni-l facă simpatic, deși e un gangster. Altminteri, serialul e previzibil ca o pasă cu latul la mijlocul terenului, dar, na, e Netflix, nu Telecinemateca.

E drept însă, n-am reținut un moment în care gangsterii să bea rom în serial, își toarnă cu nemiluita whisky scoțian sau, dacă e pe alese, irlandez, dar n-are a face. Însă m-am luat cu vorba și nu v-am zis de fapt care-i treaba cu băutura. Mda, cam așa se întâmplă când se implică romul.

Rețeta!

Peaky Fuckin Blinders e un cocteil inventat de o barmaniță de la Olari, după ce distribuitorii băuturii Peaky Blinders, un rom caraibian infuzat cu mirodenii naturale, l-au adus aici, cu tot cu o șapcă amintind de serial (nu erau lame în cozoroc, am purtat-o și eu). Rețeta sună așa: 40 ml de rom Peaky Blinders, 20 ml Cointreau, 20 ml Cold Brew Coffee, sirop de zahăr, fresh de lămâie, felie de portocală. E răcoros, ca vorba dulce și mult aduce.

PAGINA

46

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 terase din țară unde te poți delecta cu un vin bun Bem vin la toate ocaziile importante, dar și atunci când vrem să transformăm un moment banal într-unul memorabil. Sau, pur și simplu, atunci când ni se face poftă. Așa că, atunci când vrei să bei un pahar de vin bun, într-o atmosferă plăcută, nu uita de această listă cu 5 locuri din țară cu oferte impresionante de vinuri din lumea întreagă:

BUCUREȘTI PÂINE ȘI VIN  Actor Ion Brezoianu nr. 4 La Pâine și Vin vei găsi așa: flatbreads (pizza), platouri cu brânzeturi și mezeluri ce provin de la mici producători locali, feluri deosebite de pâine, un design superb și foarte multe vinuri românești ce provin doar de la crame recunoscute, din toate regiunile viticole cu tradiție din România: Dobrogea, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Crișana – Maramureș, Banat și Moldova. Așa că, dacă vrei să ajungi să cunoști cât mai multe vinuri deosebite din România, aici e locul.

BRAȘOV LE SOMMELIER  Diaconu Coresi 6  0744.566.326 Le Sommelier este unul dintre locurile din Brașov cu o selecție impresionantă de vinuri.

Aici vei găsi etichete de pe 4 continente, plus o selecţie de brânzeturi fine şi gustări în combinaţii perfect echilibrate pentru că trebuie să-ți mai și clătești gura cu ceva între două pahare de vin.

Unde mai pui că terasa de aici e deschisă până în octombrie.

CLUJ BUJOLE  Piața Unirii 15  0739.932.247 Cei de la Bujole și-au modificat www.zilesinopti.ro

recent meniul de vinuri. Au peste 70 de etichete locale și internaționale, iar în funcție de vinul ales, ți se va recomanda și feluri de mâncare din meniul lor care să se potrivească și să-i amplifice gustul. Neapărat de încercat este vinul Karakter de la Aurelia Vișinescu, delicat și bogat în arome intense de zmeură, căpșuni și fragi.

TIMIȘOARA VINTO, GASTRO WINE BAR  Florimund Mercy 4  0770.670.409 Vinto este un wine bar în care care-ți propune și o experiență culinară deosebită. Conceptul de aici se bazează pe gastro socializare sau „sharing”, adică îți este sugerat ca atunci când ieși cu prietenii aici să comandați diferit, dar să parcurgeți împreună gustativ. Au listate peste 200 de etichete, iar 36 dintre ele sunt disponibile la pahar.

IAȘI CORRIDO  Lascăr Catargi 16  0232.707.747 Corrido e un restaurant mediteranean cu influență spaniolă și care s-a dezvoltat în jurul unui meniu generos de vinuri din mai multe colțuri ale lumii. Localul are o terasă la înălțime, cu o priveliște plăcută, așa că e locul ideal pentru a încerca niște noi sortimente de vin, alături de câteva tapas.

PAGINA

47

POVEȘTI DE SUCCES

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

pe linie paternă, iar noi insistăm foarte tare pe această tradiție din tată în fiu, dar mai puțin știut este că fiecare generație a avut în poveste o femeie - străbunica, bunica, mama și fiica, Irina, Fata din Povestea PATER.

PATER

afacerea de familie care transformă țuica într-o băutură spirtoasă premium PATER este o afacere de familie din Argeș, care produce băuturi spirtoase premium după o reţetă veche de peste 5 generaţii. Familia Mărăşoiu se ocupă de întreg procesul de producţie şi îmbuteliere, iar din 2017 și până în prezent băuturile PATER au reușit să câștige premii la concursurile internaționale de profil. De fapt, aceasta este și impactul pe care-și doresc să-l aibă afacerea lor, să schimbe mentalitatea în legătură cu băuturile tradiționale românești, și nu-și doresc să concureze cu băuturile spirtoase industriale. Irina Mărăşoiu ne-a răspuns la câteva întrebări despre afacerea de succes a familiei sale.

Cum a apărut PATER? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Primul gând legat de PATER a apărut prin 2013, în timp ce îmbuteliam țuica producție proprie. Eu și fratele meu neam spus: „Ce-ar fi dacă am face un brand premium de țuică?”

Conceptul a venit natural: PAGINA

48

PATER, tată, cap de familie, părinte, preot. Tata este distilatorul, cel care face magia PATER, și numele l-am ales ca un omagiu adus lui și acestei tradiții transmise din tată în fiu de peste cinci generații.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre PATER. PATER este un concept plecat

Povestiți-ne un pic despre băuturile tari pe care le faceți șiprin ce se deosebesc de celelalte de pe piața.

Ceea ce diferențiază PATER este pasiunea pe care o punem în fiecare sticlă. Pasiunea are în spate experiența acumulată de-a lungul generațiilor.

Poate să sune romanțat, dar noi facem tot ce ține de PATER și o facem împreună.

O băutură bună are nevoie de haine pe măsură, așa că am realizat o prezentare unică, care să ne reprezinte și să spună povestea noastră. Și ne-am descurcat destul de bine, având în vedere că PATER a primit Medalia de Aur pentru design și concept - „Spirits Artwork & Bottle Design Gold 2018 for PATER” în cadrul IWSC Design & Media Awards de la Londra.

Dacă vorbim strict despre produs, avem cinci sortimente: Țuică de Prune, Rachiu de Pere, Rachiu de Struguri, Rachiu de Gutui și Rachiu de Mure.

Urmează să lansăm încă două sortimente în viitor. Toate băuturile sunt distilate într-un cazan de cupru tradițional, din cele mai bune fructe, majoritatea din livezile noastre. Distilăm o singură dată, băuturile din piață sunt dublu sau triplu distilate, și nu ne filtrăm băuturile. Tatăl meu consideră că, cu fiecare distilare, se pierde din gust și din aromă, același lucru se întâmplă www.zilesinopti.ro

Septembrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

și la filtrare.

Distilatele PATER se laudă cu medalii la concursurile internaționale de băuturi alcoolice. Țuica a obținut Medalia de Argint și Rachiul de Struguri a câștigat Medalia de Aur la „Spirits Selection by Concours Mondial de Bruxelles” și, chiar luna acesta (august), PATER Rachiu de Mure s-a întors acasă cu Medalia de Bronz de la „International Wine & Spirit Competition”.

Cât de greu a fost să ajungeți în meniurile barurilor sau restaurantelor din țară?

Nu suntem încă foarte prezenți în meniurile din țară, am fost însă extrem de bine primiți de restaurantele de fine dining din Bucureșți, acele localuri care doresc să ofere clienților lor o experiență autentică și gustoasă.

Nu ne dorim să fim prezenți în locurile unde criteriul principal de selecție este prețul, deoarece nu putem să oferim produse de calitate care să concureze cu prețul băuturilor industriale.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Provocările apar la tot pasul, dar probabil cea mai grea parte a fost procesul de autorizare, care a venit cu multe piedici și a durat foarte mult.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Ne dorim să schimbăm mentalitatea legată de băuturile tradiționale românești. Țuica se poate lupta cu orice băutură internațională, fie ea whisky, rom, grappa, schnaps. Vrem să ne mândrim cu ce e al nostru și să avem o piață unde să se consume cât mai mult produse locale.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

Nu există: „Nu se poate”!

Cum v-a afectat pandemia și cum v-ați adaptat în această perioadă?

PATER este prezent în special în restaurante, hoteluri și aeroport. Toate acestea au fost lovite dur de pandemie și noi alături de ele. Nu ne-am dorit să intrăm cu produsele noastre în lanțurile mari de magazine, cele care probabil mai generează vânzări în această perioadă, așa că discutăm mai mult de o așteptare, decât de o adaptare. La noi a început sezonul de producție și avem cu ce să ne ocupăm timpul, până mai revin lucrurile la normal.

Ce planuri aveți pentruPATER pentru restul anului? În ultimele luni ne-am concentrat pe un proiect nou, Distileria PATER. Când va fi gata și se va și putea, intenționăm să avem un circuit turistic care să includă Distileria. În paralel lucrăm la unul din cele două sortimente noi, pe care dorim să-l lansăm în decembrie, și ne folosim tot timpul liber pentru îmbutelierea și etichetarea produselor existente.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe piețele de afară?

Avem comenzi de la străini, dar se comandă local, nu facem foarte multe expedieri internaționale.

Cochetăm cu ideea de a exporta, dar momentan nu avem planuri concrete.

PAGINA

49

TEXT & FOTO DE ROXANA CARCEAG

COOL TRAVEL

HAIHUI cu Swit Rocs Oaza de verde de pe Valea Prahovei

O

vorbă din bătrâni zice „Spune-mi pe unde conduci, ca să îți spun ce ai vrea să eviți”. Ei bine, nu trebuie să îmi spui prea multe, ca să îmi dau seama că nici tu nu te omori după ambuteiajele de pe Valea Prahovei. Și că ți s-o întâmplat și ție de vreo câteva ori să simți cum trece viața pe lângă tine, în timp ce erai blocat într-o parcare uriașă de stopuri și avarii și lumini de poziție. Și că visai să se caște un drumeag taininc, pe care să te strecori și să ajungi în Rai, unde toate claxoanele și vorbele de bine se transformă în susur de apă și foșnet de frunze, roșul stopurilor în verde crud, galbenul avariilor în turcoaz sticlos iar mirosul de eșapament, combustibil și altele posibile în aer proaspăt de munte. Ei, să știi, acel drumeag tainic, chiar există și se numește Cheile Zănoagei.

PAGINA

50

Din Sinaia până la camping Zănoaga, unde poți parca mașina, este doar o aruncătură de băț. De acolo, pașii te vor purta către visul pe care tocmai îl aveai mai devreme. Liniștea, puritatea, culorile la care visai, sunt toate acum în jurul tău.

Traseul Cheile Zănoagei, cu o lungime de 6 km, este unul relaxant și accesibil oricui iubește natura, poartă o pereche de încălțări cu talpă aderentă și nu are vederea foarte sensibilă. Asta deoarece nuanțele de verde și turcoaz de pe drum pot crea adevărate șocuri cromatice retinei!

Dacă dorești, poți face un scurt detur către Cascada 7 Izvoare, te poți abate la întoarcere pe la Lacul Bolboci sau poți face o drumeție de 2 ore până pe Vârful Zănoaga Mare, cel mai înalt punct din zonă. În cazul în care nu ești un împătimit al drumețiilor, poți ajunge în aceste zone și cu mașina. Indiferent de condiția fizică, atâta timp cât iubești natura, în zonă se va găsi cu siguranță ceva de făcut care să îți fie pe plac și care să te abată de la neplăcerile create de Valea Prahovei sau de cotidian.

Acum nu zic, trebuie că ai și tu ai zile în care te simți întocmai ca într-un ambuteiaj pe Valea Prahovei – neputincios. Ai vrea să mergi înainte, dar nu ține de tine.

Nici a te întoarce nu-ți vine.

Așteptarea te agasează, nu ai idee cât o să dureze și nici cum o să se termine. Ai vrea să găsești un drumeag pe care să te retragi și să visezi. Să ai un pic de timp cu tine, timp în care să înlocuiești zgomotul claxoanelor cu o liniște dătătoare de sens și lumina agasantă a stopurilor cu blândețea caldă a naturii. Între timp, cel mai probabil, ambuteiajul de pe Valea Prahovei s-a risipit de la sine.