Viața orașului...

Începutul de primăvară se face tot mai simțit și în viața orașului! Până la sfârșitul lunii avem două premiere la Naționalul sibian, un festival dedicat filmului francez, concerte simfonice la Filarmonica sibiană, seria de proiecții ESTE Filmul de Miercuri și, nu în ultimul rând, debutul primului festival de muzică blues din peisajul cultural al Sibiului. Sunt suficiente motive de distracție astfel încât astenia de primăvară să fie dată uitării. Iată recomandările Zile și Nopți pentru perioada 16 - 31 martie.

FeStiVaLUL FiLmULUi FraNCeZ

În weekend-ul 24 - 26 martie, la Centrul Cultural Habitus vor fi proiectate cinci filme în cadrul unei noi ediții a Festivalului Filmului Francez la Sibiu. Evenimentul de deschidere va avea loc vineri, de la ora 20:30 când va fi proiectată comedia polițistă ”L’Innocent”, în regia lui Louis Garrel. Festivalul continuă sâmbătă, de la ora 18:00 cu ”Le Lycéen”, cel mai recent film al lui Christophe Honoré, care urmărește trăirile emoționante ale unui adolescent care se confruntă cu pierderea tatălui său, iar de la ora 20:30 cu ”La Nuit du 12” de Dominik Moll, recent recompensat cu premiul César pentru cel mai bun film. Duminică vor fi proiectate filmele ”Au revoir le bonheur”, de la ora 18:00 și ”Les Enfants des Autres”, de la ora 20:30. Festivalul marchează în acest an ediția cu numărul 27.

Luna martie aduce un nou festival în peisajul cultural al orașului: Sibiu Blues Nights, care va avea loc în zilele de 31 martie și 1 aprilie, la Filarmonica sibiană. Pe scenă vor urca Wille & The Bandits, Marius Dobra Band, alături de șase proiecte muzicale românești.

Dirijorul Gábor Horváth conduce concertul simfonic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu, al cărui invitat special e Mihai Ritivoiu, pianist român stabilit la Londra, laureat al Concursului Internațional

”George Enescu”. Concertul va avea loc joi, 23 martie, ora 19.

Repertoriul Teatrului Național ”Radu Stanca” se îmbogățește cu spectacolul ”Joaca de-a vacanța”, care va avea avanpremiera în 18 martie, ora 17 și premiera în 19 martie, ora 17, în Sala Mare. În regia lui Florin Coșuleț, spectacolul e o comedie romantică inspirată dintr-o întâmplare reală, o poveste de dragoste, plină de realități imediate, accesate însă abia după ce unul dintre personaje decide să taie orice legătură de comunicare cu exteriorul. Preț bilet: 30/25 lei.

Ofelia Popii

Ofelia Popii nu are nevoie de prea multe introduceri. În cei 22 de ani petrecuți pe scena Teatrului Național ”Radu Stanca” a devenit una dintre cele mai apreciate actrițe din Sibiu și din țară. Rolul lui Mefisto a devenit un reper pentru actriță. E fascinată și astăzi de rol, cu toate că de atunci a jucat în zeci de spectacole de teatru și filme. Despre ”Faust”, teatru și film, întâlniri esențiale, roluri de suflet, dar și ce a făcut-o să rămână la Sibiu mai bine de două decenii, am stat de vorbă cu Ofelia.

După 16 ani de la premieră, în luna mai se reia superproducția ”Faust”. Cum resimți astăzi emoțiile și presiunea personajului Mefisto, longevitatea lui, dar și succesul uriaș de care încă se bucură?

Cu cât crește renumele unui spectacol, cu atât crește și presiunea de a te ridica la nivelul faimei lui. ”Faust” a prins o viață proprie și există o mare responsabilitate pe umerii noștri de a păstra viu spectacolul, de a ne ridica la așteptările spectatorilor, care vin deja cu speranțe foarte mari de a asista la o experiență unică. Norocul este că sunt absolut fascinată de personajul meu și îmi place la nebunie să mă joc cu multitudinea lui de ”măști”. Spectacolul are o construcție extraordinară și rolul meu presupune un efort fizic și psihic pentru care trebuie să mă pregătesc. Aștept cu emoție reluarea spectacolului și întâlnirea cu Mefisto.

Anul trecut publicul te-a putut regăsi și pe marele ecran în filmul ”Om câine”. Cum percepi diferența dintre teatru și film? Unde te regăsești mai mult?

Îmi place enorm de mult să joc în filme, mi-aș dori să am această ocazie mai des. Mă regăsesc, ca artist, în ambele, atât pe scenă cât și pe platoul de filmare simt o mare bucurie să mă exprim. Din unele puncte de vedere, prefer teatrul. Iubesc teatrul ca experiență unică, imediată, pentru felul vibrant al întâlnirii, pentru că ai posibilitatea de a aprofunda în timp personajul. Din alte puncte de vedere, prefer filmul. Deși despărțirea e dureroasă, e mai ”sănătos” psihic să pui punct personajului și zbuciumului, implicit. Apoi, mijloacele de expresie sunt mai de finețe decât în teatru. Munca în sine e mai puțin solicitantă atât fizic cât și psihic.

Atât teatrul cât și filmul sunt posibile datorită întâlnirilor. Care sunt întâlnirile cu cea mai mare însemnătate pentru tine pe care le-ai avut până acum?

Toate întâlnirile au însemnătatea lor. Toate te învață ceva, te pregătesc pentru ce va urma. Întâlnirile cu textul scris care mă inspiră în lucru, întâlnirea cu echipa artistică e importantă atât pentru creativitate cât și pentru starea de bine din timpul repetițiilor și a spectacolelor viitoare, unii regizori m-au ajutat să ”citesc” dintr-o anume perspectivă partitura mea. Sunt unii regizori care au constituit și o școală pentru mine, cum e dl. Purcărete, de departe cea mai complexă experiență teatrală pe care am avut-o. Dar și alți regizori, unii cu care am lucrat chiar puțin, au fost extrem de importanți pentru devenirea mea artistică: Andrei și Andreea Grosu, Armin Petras, Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija, Yuri Kordonski, Lia Bugnar, Dumitru Acriș etc. A contat mult propunerea de text pe care au avut-o pentru mine, dificultatea rolului, punctul lor de vedere artistic care m-a îmbogățit cu nuanțe noi.

Din 2001 joci pe scena TNRS. Care sunt cele mai valoroase trăsături ale peisajului teatral sibian care te-au făcut să rămâi aici mai bine de două decenii?

Motivul principal pentru care am rămas la Sibiu atâția ani a fost faptul că teatrul mi-a oferit posibilitatea de a mă întâlni cu regizori foarte mari. Pentru aceste întâlniri, care m-au ajutat să cresc artistic, am rămas aici.

Tot la Sibiu ai cunoscut și ipostaza de profesor de an la specializarea actorie din cadrul Școlii de Teatru și Management CulturalDepartamentul de Artă Teatrală, ULBS. Care sunt valorile pe care îți dorești să le transmiți studenților tăi?

E mult de vorbit aici. Datoria mea e să îi pregătesc pe studenți pentru meseria de actor, pe care să fie capabili să o profeseze după ce termină școala. Orice profesor le insuflă studenților și valori morale, eu cred cu toată ființa mea în cinste, corectitudine, onestitate, muncă susținută. De asemenea, e de datoria mea să le dau un feed back onest, pentru a avea o imagine realistă despre sine și propria valoare. Cred că puterea unui actor constă, dincolo de talentul său, și în a nu se minți pe sine.

Pentru că suntem în martie, lună în care celebrăm femeia, ne poți spune dacă ai vreun personaj feminin de care te-ai atașat mod special dintre cele pe care le-ai interpretat și de ce?

Ultimele spectacole ale mele mi-au dat ocazia să mă întâlnesc cu două personaje feminine deosebite. Anul trecut am avut premiera cu spectacolul ”Mass” în regia soților Grosu, în care interpretez o mamă ce încearcă să recupereze imaginea curată a fiului ei care a omorât un alt copil și apoi s-a sinucis. E un rol greu, dar foarte frumos. Iar în februarie anul acesta, de ziua mea, am avut premiera unui spectacol pe un text superb al lui Cehov, ”Livada de vișini”, în regia lui Dumitru Acriș, unde interpretez un personaj minunat scris și foarte greu de jucat, Liubov Andreevna Ranevskaia. E un personaj dificil care mă fascinează și am avut mare noroc că am ocazia să îl interpretez. Am lucrat cu Dumitru atât de frumos, atât de interesant, primesc acest rol ca pe un cadou real, care mi-a dat ocazia să privesc adânc de tot în mine. Dumitru e un regizor minunat și îi doresc o carieră lungă și interesantă. Am mare încredere în el.

Editorial de Gruia DRAGOMIR Senior Editor