Muze ale alternativului românesc şi dorințele lor în materie de industrie muzicală

Care e diferența între Valentine’s Day și 1 sau 8 martie? Punguțe urâte, cu flori înșirate prin galaxii sau ursuleți total neatrăgători, din punct de vedere estetic, avem oricând, însă cred că ce avem în plus în luna martie, intitulată și Luna Femeii, e multitudinea de opțiuni în materie de apreciere. În viziunea mea, nu e despre gesturi colosale, „spontane” cereri în căsătorie și buchete gigantice, ci mai degrabă despre aprecierea femeilor din viața fiecăruia și a lucrurilor pe care ele ni le oferă. Astăzi vorbim despre muzica oferită de femei, de la hip-hop la muzică lăutărească, și despre viziunile pe care le au în comun, adunate prin trei întrebări. Precizez că nu sunt artiste alese la întâmplare, ci femei care sunt deopotrivă muze și creatoare, femei pe care sper să aveți ocazia să le ascultați performând live. Începem cu întrebarea „Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult în industria muzicală din România, când vine vorba de femei?”, iar continuarea o găsiți pe zilesinopti.ro.

ANA COMAN, artista care te ia de-o parte și îți spune că a simțit cândva la fel, apoi îți lasă drept bandaj muzica ei: „Femei care au încredere în ele. Știu din proprie experiență, dar nu numai, cât de greu e să ții frâu emoțiilor când ești pe scenă. Și mai știu și cum e să simți că nu ai niciun cuvânt de zis, știu cum e să ți se spună că te enervezi degeaba și că ești prea emotivă și prea implicată în proiectul tău, lucruri pe care mă îndoiesc că bărbații din industrie le aud. Avem voie să tragem cu dinții de ce ne dorim, să ne luptăm pentru muzica noastră și să ne pese dacă ceva iese prost. Dacă suntem prea dedicate, cuvântul dedicat e înlocuit cu exagerat. Ar trebui și avem voie să avem încredere în noi.”

DORA GAITANOVICI, făuritoare de povești nemuritoare și rock plin de savoare, pe care să simți și să dai din cap, la un loc: „Mi-ar plăcea să văd mai multă forță, să văd răutate și energie. Mi-ar plăcea să văd mai multe figuri feminine care se impun prin duritate și putere. Cred

LUCIA, cea cu voce soft, versuri de feeling, care te transpun în universul ei:

„Mai mult «mentorat» voluntar, făcut în contexte informale. Eu așa simt că am crescut și am învățat cel mai frumos: primind sfaturi de la alte femei în muzică, care au mai multă experiență decât mine, și le mulțumesc tuturor celor care au avut răbdarea și bunătatea să le împărtășească. Și cel mai mic sprijin contează, mai ales când ești la început de drum, deci share your wisdom, ladies.”

CORINA SÎRGHI, artista care te teleportează în timp, propovăduitoare a muzicii lăutărești autentice:

„Mai multe femei în rochii care să cânte frumos.”

IOANA, cea care te cutremură și în folclor, și în hip-hop, echilibrul dintre feminitate și duritate:

„Mi se pare că în ultima perioadă au apărut în industrie noi personaje feminine și că se schimbă ușor, ușor totul, sound-ul, vin voci bune, personalități puternice și îmi place ce văd acum. Mi-ar plăcea să văd mai mult accent pe muzică și pe mesajul transmis, decât pe imagine, chiar dacă e importantă și ea, dar sunt de părere că muzica primează în final și trebuie să oferim oamenilor muzică de calitate, mișto și fresh și să ne aducem o contribuție, să încercăm să fim cât mai autentici. Și unitatea, când vine vorba de femei, sunt mai multe concerte de băieți, mai ales când e vorba de rap, de underground, dar am reușit toamna trecută să fiu host-ul primului eveniment Underground Queens, cu ajutorul băieților, Bean, AFO și toată brigada, am invitat niște gagici mișto și am creat un moment foarte tare împreună. Cred că lumea e dornică de acest tip de evenimente.”

MĂDĂLINA PAVĂL, artista care ne pune cu muzica ei în mijlocul apelor, munților, față în față cu originile și dorurile noastre:

„Ca prim gând, ar fi mai multe colaborări între artiste, mi-ar plăcea să văd mai multe colaborări în industria muzicală, ar fi frumos chiar și din mainstream, combinat cu muzica de nișă pe care o facem noi. O altă idee, ar fi să existe niște întâlniri între oamenii din industria muzicală, cu scopul de a împărtăși concret, trăiri, experiențe și deși îmi dau seama că poate fi complicat la nivel de industrie, îmi imaginez că măcar noi, gagicile, am reuși cumva să dăm startul genului ăstora de întâlniri.” [...]

Spre Nord

Un thriller românesc realmente impresionant

Filmat pe nave de transport ce traversează oceanul, cu dialoguri în cinci limbi şi cast internaţional, unul dintre cele mai ambiţioase proiecte româneşti din ultimii ani, Thriller-ul psihologic Spre Nord, reprezintă primul lungmetraj de ficţiune al apreciatului realizator de filme documentare Mihai Mincan (Emigrant Blues, Omul care a vrut să fie liber) şi se bazează pe o poveste inspirată din fapte reale. „În 2016 am avut ideea de a ecraniza un incident violent care avusese loc în mijlocul Oceanului Atlantic, pe un vas de tip cargo aflat în drum spre America. Deși faptele din care Spre Nord s-a inspirat parțial se întâmplaseră la mijlocul anilor ’90, mi se părea că-mi spun multe despre lumea în care trăiam... Au trecut de atunci șase ani, iar lumea s-a schimbat prea puțin de atunci”, a explicat autorul filmului, apreciat deja deopotrivă de critici (care l-au premiat la Biennale di Veneția, unde a avut premiera mondială) şi spectatori, fiind câştigătorul Premiului Publicului la Les Filmes de Cannes a Bucarest.

Încadrat în genul Thriller, o surpriză dacă ne gândim la numărul restrâns de astfel de producţii româneşti din ultimii ani, Spre Nord vine cu un concept unic, menit să asigure o adevărată experiență cinematografică. Dumitru (Niko Becker), un tânăr român fermecat de mirajul

„visului american”, decide să urce clandestin la bordul unei nave care pornește din sudul Spaniei și are ca punct terminus America de Nord. El devine astfel prizonier voluntar al vasului condus de un grup de ofițeri taiwanezi intoleranţi faţă de acest fel de pasageri, iar ajutorul vine doar din partea lui

Joel, un marinar filipinez cu credință în Dumnezeu, care își propune să-l salveze cu orice risc. Dinamica relaţiei dintre cele două personaje se schimbă însă progresiv, din cauza mai multor factori externi.

Chiar prin natura plot-ului, Spre Nord se relevă ca un film aparte, tematica fugii clandestine fiind prea puţin fructificată în cinematografia noastră recentă (avem doar un exemplu, scurtmetrajul Apele tac, din 2010, de Anca Miruna Lăzărescu). De imaginile impresionante din Spre Nord responsabil este DoP-ul George ChiperLillemark (Touch Me Not, Imaculat), iar montajul a fost asigurat de Dragoş Apetri (Malmkrog, Balaur). Muzica întregește perfect imaginea, fiind concepută de profesionişti reputaţi din țară și din străinătate, precum tandemul de compozitori Marius LeftăracheAlessandro Cortini, deci un român multipremiat pentru OST-uri (Closer to the Moon, Urma) şi un muzician italian, component al trupei Nine Inch Nails, sau... câștigătorul de Oscar şi BAFTA pentru sunetul filmului Sound of Metal, sound designer-ul francez Nicolas Becker. În condiţiile date, e limpede că, din 17 martie, drumurile cinefililor duc... Spre Nord!

foto © Alex Gâlmeanu

Andreea, ştim că în serialul Spy/Master e vorba despre o săptămână din viaţa unui consilier al lui Ceauşescu, care, agent dublu fiind, alege să fugă în SUA. Cemi poţi spune despre rolul tău şi care e raportul dintre ficţiune şi realitatea istorică?