în Pop culture

nou statut), astăzi, când vorbim despre protagoniștii din Popular culture, nu putem exclude personajele feminine care, de-a lungul timpului, au contestat și rescris atât modelul eroului clasic, cât și rolul și locul femeilor în universul narativ.

Conform scriitoarei Amy Allen, personajele pornesc în călătoria lor pentru a-și însuși trei tipuri de putere: power-over (dominarea cuiva), power-to (puterea revendicată, personală) și power-with (momentul în care personajul își folosește forța pentru a lupta, alături de ceilalți, împotriva sistemelor de opresiune), toate având în centrul lor un element comun: cunoașterea. Astfel, prin cunoaștere, libertate și curaj, eroinele zilelor noastre se îndepărtează de stereotipuri și prejudecăți, devenind modele ale diferitelor experiențe feminine, care ne pot inspira și în propriile povești.

Pentru început, lumea literară a reprezentat întotdeauna o puternică sursă de inspirație în ceea ce privește eroinele Pop culture. De aceea, nu putem uita de una dintre cele mai iubite vrăjitoare din toate timpurile: Hermione Granger. Descrisă de Emma Watson (care i-a oferit personajului statutul de icon odată cu interpretarea sa) ca fiind un arhetip marcat prin inteligență, bunătate, empatie (după Bătălia de la Hogwarts, Hermione a lucrat alături de Ministerul Magiei pentru a susține drepturile elfilor și animalelor magice, reușind să schimbe identitatea lor în legea vrăjitorilor, amintind de modelul powerwith), curaj și integritate, eroina a devenit, din momentul în care a fost introdusă publicului, un simbol feminist. Alături de ea, tot din universul Harry Potter, le avem și pe Ginny Weasley, care este, pe tot parcursul întâmplărilor, un personaj extrem de hotărât, loial, amuzant și talentat (devenind campioană de Quidditch, după timpul petrecut la Hogwarts) și pe Luna

Lovegood, pe care ne-o amintim ca fiind întotdeauna neînfricată

(atât în ceea ce privește personalitatea ei, care este un exemplu perfect de power-to, cât și rolul jucat în poveste) și lipsită de prejudecăți (bunătatea sa pură ajutând-o să vadă lucrurile diferit față de ceilalți).

Apoi, în distopia „Jocurile Foamei”, construită de scriitoarea americană Suzanne Collins, a fost introdusă una dintre cele mai emblematice personaje feminine din toate timpurile: Katniss

Everdeen (adusă la viață pe marele ecran de Jennifer Lawrence). Începându-și povestea prin tema sacrificiului de sine, Katniss devine aproape un mit modern, prezentând un nou tip de erou, devenit simbol al revoluției sociale (unde avem, din nou, power-with): ea nu doar că luptă, prin inteligență, curaj, talent și putere, cu sistemul opresiv în care trăiește, unde elitele (dependente de indivizii pe care îi asupresc) se îmbogățesc prin exploatarea celor considerați inferiori prin lipsa statutului social sau monetar, dar reușește să îi inspire și pe cei din jurul său să se împotrivească modelului social, schimbând, astfel, lumea.

Mai departe, nu putem uita de eroinele construite de Jane Austen, precum

Elizabeth Bennet („Mândrie și Prejudecată”), Emma Woodhouse și Elinor Dashwood („Rațiune și Simțire”), care contrazic categoric stereotipurile asociate femeilor în societatea vremurilor, de Scout Finch („Să ucizi o pasăre cântătoare”), care, la rândul ei, respinge ideea feminității convenționale și luptă pentru cei care, într-o lume a prejudecăților, discriminării și divizării sociale, nu își pot folosi vocea sau de Galadriel, Éowyn și Arwen, din universul lui Tolkien, alături de Meg, Jo, Beth și Amy March (Little Women), fiecare dintre ele reprezentând un model diferit, dar la fel de important, de feminitate și putere.

Dacă ne îndreptăm atenția asupra universului cinematografic, vom descoperi o nouă serie de personaje feminine iconice, devenite astăzi repere. Putem începe, astfel, cu Holly Golightly, care, deși este creația lui Truman Capote, a devenit ceea ce cunoaștem astăzi (un personaj care refuză să accepte normele impuse, trăind după propriile reguli) prin intermediul lui Audrey Hepburn, în 1961, odată cu ecranizarea romanului

Breakfast at Tiffany's. O altă eroină îndrăgită până în prezent este și Prințesa Leia (Star Wars), care își dedică viața, precum Katniss, pentru a schimba lumea în care trăiește („Aș prefera să fiu un monstru care crede în ceva, care ar sacrifica totul pentru a face galaxia mai bună, decât să fiu cineva care stă pe margine și privește”), devenind un simbol al revoluției și un lider demn de urmat.

Un alt icon feminist din universul de film este și Elle Woods (Legally Blonde), care, redefinind ideea eroului feminin, perceput, uneori, ca fiind puternic doar atunci când reproduce caracteristici asociate, în mentalul colectiv, genului masculin (feminitatea fiind privită, în narațiunile clasice, ca un element superficial), prezintă cum stereotipurile distorsionează modul în care îi privim pe cei din jur (amintind și de Cher Horowitz, din Clueless) și cum forța pornește din interior.

Apoi, diferită de tipologiile enumerate mai sus, Miranda

Priestly (The Devil Wears

Prada) reprezintă un alt personaj care, deși este descris ca fiind antieroul poveștii, devine iconic prin dorința sa de a atinge, cu orice preț, perfecțiunea (element extrem de important în transformarea eroinei, Andy) și prin respectul pe care îl are atât pentru profesia sa, cât și pentru sine (vorbind despre stereotipurile asociate femeilor de succes).

Din seria revenge stories, ne putem gândi la trei personaje de neuitat: Beatrix Kiddo (Kill Bill), Amy Dunne (devenită celebră pentru faimosul monolog „Cool Girl”) și Jennifer Check (Jennifer's Body), în timp ce, în lumea televiziunii, le amintim pe genialele

Cristina Yang și Beth Harmon, pe neînfricatele

Olivia Pope (Scandal), Annalise

Keating și Rosa

Diaz, pe Fleabag, personajul creat de Phoebe WallerBridge, și pe cele patru eroine din Sex and the City.

În ceea ce privește universul supereroilor, în care sunt prezentate cele mai multe mituri moderne (alături de noile lor personalități mitologice), există o serie de personaje feminine iconice, cel mai cunoscut fiind Diana Prince (Wonder Woman), care a rămas un simbol feminist până în prezent. Alături de ea, le avem și pe Carol Danvers (Captain Marvel), Natasha Romanoff și Yelena Belova (Black Widow), Harley Quinn,

Wanda Maximoff și Shuri (Black Panther), în timp ce, în lumea jocurilor video, prima și cea mai faimoasă eroină din toate timpurile rămâne Lara Croft, un personaj devenit simbolic prin inteligență, curaj, încredere și forță.

În final, apropiate construcției eroinelor Marvel și DC, nu putem uita, datorită modului în care au sfidat normele sociale, nici de protagonistele Disney. Ne gândim astfel la Mulan, Belle, Merida, Tiana, Moana, Jasmine, Anna și Elsa.

Indiferent dacă ne îndreptăm privirea asupra literaturii, cinematografiei, televiziunii sau jocurilor video, în universul Pop culture vom găsi întotdeauna personaje care să ne inspire prin modurile în care resping stereotipurile și prejudecățile celor din jur, făcându-ne, astfel, să avem puțin mai multă încredere în propriile călătorii.

Foto: Warner Bros., Disney, Vogue

„Cum am intrat în lumea artei și cum am ajuns să intru iară în lumea aviației.

Între 4 și 7 ani aveam o obsesie cu avioanele. O obsesie așa mare, întrucât pentru ziua în care am împlinit 8 ani, mama mi-o luat cadou un bilet către München. Din cauză că eu vroiam să zbor cu avionul și de ziua mea numai asta îmi doream: să zbor cu avionul, să zbor cu avionul! Încă mai țin minte, era un zbor de la Blue Air, cu 737 probabil 500. Eram foarte-foarte axat pe a deveni pilot la vârsta respectivă. Și părinții mei, ca să mă motiveze să învăț mai mult, să-mi fac temele și să învăț matematică și fizică mi-au zis ‘Luca, ca să devii pilot trebuie să știi foarte bine matematică și fizică’. Și eu n-am interpretat-o ca atare, eu am interpretat-o ca ‘Luca, tu nu știi matematică și fizică, tu n-ai ce căuta ca pilot’. Și n-am purtat o discuție, nu s-o clarificat decât când aveam vreo 19 ani chestia asta. Dar din cauză că eu am interpretat-o așa, am zis ‘Ok, hai să ne axăm pe altceva’. Și m-am axat pe muzică, 1 an mai târziu descoperind chitara, la mare.

Fiind axat pe muzică deja de câțiva ani și intrând și în lumea de producție muzicală, încet-încet, de capul meu, am vrut să fac chestia asta la nivel profesionist. Și din cauză că în România și în majoritatea Europei de Est nu găseam școli de inginerie de sunet și producție muzicală, singura opțiune pe care am găsit-o a fost în Marea Britanie. Și, na... am luat notele care îmi trebuiau în BAC și am aplicat la facultățile care știam că predau, 100%, chestia asta. Și chiar înainte să termin liceul, o venit covidu' și a trebuit să facem un brainstorming cu ai mei, să găsim alte opțiuni, să avem o chestie fiabilă, dacă în timp ce eram eu în Marea

Britanie s-ar fi ivit niște probleme financiare și n-ar fi putut să mă susțină acolo. Și ne-am gândit la Politehnică, am zis că nu-mi place, nu prea vreau să fac chestia aia. Ne-am gândit la psihologie, am zis că poate-i fain, dar în același timp nu știu exact dacă mi-ar plăcea să mă axez neapărat pe asta. Dacă n-am alte opțiuni, ar merge ok. După aia a zis maică-mea ‘Copile, dar tu n-ai vrut să te faci pilot când erai mic?’ ‘Ah! Ba da. Chiar că!’ Și ne-am uitat, am găsit opțiuni, am căutat tot felul de chestii, am făcut calcule și deși inițial am ajuns la concluzia că ar fi prea scump, am găsit o academie de pilotaj și ni s-a părut că e mult mai ok financiar, mai ales că au școală în Ungaria, foarte aproape de noi. După pregătire de matematică, fizică și un examen destul de riguros de intrare, am reușit, împreună cu aproape 20 de oameni, să intru în grupa noastră.

Cam asta-i povestea.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (