ARTA CINEMATOGRAFICĂ
ISTVÁN SZABÓ
Muzica de operă şi opera cinematografică
C
âştigător de Oscar, BAFTA şi David di Donatello, multiplu premiat la festivalurile de Cannes şi la Berlin, longevivul cineast maghiar István Szabó reprezintă una dintre cele mai importante valori pe care Europa de Est le-a dat artei cinematografice. Invitat special la TIFF, realizatorul octogenar şi-a prezentat cel mai recent film, Raport Final, o nouă colaborare cu Klaus Maria Brandauer, actorul pe care l-a făcut celebru în anii ’80 prin Mephisto, Colonelul Redl şi Hanussen. Plecând de la pasiunea pentru operă a personajului principal din Raport Final, ne-am reamintit că pentru István Szabó muzica clasică nu este un jucător pasiv cu rol estetic în fundalul filmelor sale ci, în frecvente cazuri, chiar una dintre pietrele de temelie ale poveştilor pe care şi le imaginează, şi asta încă de la scurtmetrajul său de diplomă, Koncert, din 1963, dar cu dovezi mai relevante peste ani în portofoliul său, precum Taking Sides, Offenbach Secret sau Meeting Venus. Un dialog pe această temă cu unul dintre maeştrii celei de-a 7-a arte a fost realmente un privilegiu.
PAGINA
36
INTERVIU DE IOAN BIG
În Raport Final, muzica are, la propriu, ultimul cuvânt. Ce poate explica importanţa pe care o daţi constant muzicii în crearea unei poveşti cinematografice? Este ceva personal. Tatăl meu a murit când eu aveam 7 ani şi atunci am fost nevoiţi să ne mutăm - împreună cu mama şi cu sora mea - în casa bunicii, în care locuiau şi mătuşa mea cu soţul dânsei. Cei doi formau un cuplu foarte interesant. Cântau în fiecare duminică la pian piese de muzică clasică la patru mâini şi câteodată invitau şi alţi oameni să facă acelaşi lucru. Iar eu, copil fiind, am devenit persoana care îi ajutam întorcând paginile partiturilor. Dar, desigur, habar n-aveam să citesc notele, aşa că trebuia să ascult cu atenţie muzica şi să aştept să primesc un semn de la ei... şi atunci întorceam pagina. În felul ăsta am învăţat pe de rost compoziţii fantastice de Beethoven, Haydn, Schubert, Chopin, ba chiar am început să intuiesc momentul când trebuia să întorc foaia. Mai târziu, m-au dus la operă, părând să cunoască cum trebuie cântate notele. Stăteam acolo în întuneric iar el avea o lămpiţă, privea partitura, şi nu întotdeauna era fericit cu felul în care se cânta... şi mai am destule amintiri din astea. Muzica este o parte foarte importantă din viaţa mea. [...] www.zilesinopti.ro
