01 - 15 iunie DE GURMAND JURNAL
I
ubit de unii, detestat de alții, sparanghelul este o legumă cu personalitate puternică. Una dintre delicatesele lumii vegetale, sparanghelul are o aromă specifică și foarte intensă. Este o plantă destul de pretențioasă, iar perioada în care poate fi recoltat e foarte scurtă, de câteva săptămâni pe an. Din punct de vedere nutrițional, sparanghelul are un nivel ridicat de vitamina A, C, potasiu, fier și calciu. Consumat încă din Grecia antică, când se credea că are proprietăți sacre și afrodiziace, sparanghelul a fost eliminat din dieta europeană în perioada medievală, dar reintrodus în secolul al XVI-lea, fiind foarte apreciat de aristocrația europeană. În zilele noastre, planta reprezintă o preferință culinară a bucătăriei germane, ce are festivaluri dedicate mâncărurilor din sparanghel. Dacă acum 10 ani sparanghelul era practic inexistent în România, în perioada mai recentă, el a început să fie cultivat și de producători locali, unii chiar din zona Sibiului. Există două varietăți de sparanghel prezente pe piața din România, cel verde, care are o aromă mai subtilă, tije mai subțiri și e mai des întâlnit și cel alb, cu tije groase, aromă puternică, dar mai greu de găsit. Unii bucătari susțin că partea inferioară a tijelor nu trebuie îndepărtată și că singura acțiune necesară e spălarea sparanghelului. Alți
PAGINA
42
POP CULTURE MAGAZINE TEXT DE CORINA GRUBER
de sezon sparanghel
bucătari sunt de părere că partea inferioară a tijelor trebuie îndepărtată, din dreptul nodului în care planta se pliază cel mai mult. În ceea ce privește modurile de preparare, sparanghelul este foarte versatil. De la supacremă, care se găsește peste tot în Germania, la includerea în meniul de mic dejun sau, de ce nu, brunch (se potrivește foarte bine cu ouă poșate și somon), sparanghelul poate fi pregătit în nenumărate moduri. Poate fi consumat ca atare, în salate, fiert, la cuptor sau pe grătar. Având o textură fragedă și crocantă, nu
necesită un timp de pregătire foarte îndelungat. Dimpotrivă, dacă e preparat prea mult, va avea o textură mult prea moale, pierzându-și toată fermitatea. Personal, prefer să prepar sparanghelul la cuptor, stropit cu ulei de măsline și acoperit cu un strat fin de parmezan. Parmezanul topit (poate și puțin caramelizat) completează perfect aroma puternică a sparanghelului. Cel mai bine mi se pare că se potrivește cu pește, în special ton sau somon, pentru că toate sunt tipuri de mâncare cu gusturi distincte, ce se completează reciproc. www.zilesinopti.ro
