TEATRUL DE BALET SIBIU
RAIFFEISEN BANK ROMÂNIA
SIBIU WALKS: DESTINUL TRAGIC AL UNEI STATUI FITS: HIGHLIGHTS EVENIMENTE OUTDOOR
ARTMANIA: CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE ARTMANIA 2023
MARATON: ANA BUGNERIU
Sibiul poate f parcurs în 30 min. în orice direcție.
Cu bicicleta în 15 min. ești oriunde. Cu autobuzul ai putea ajunge peste tot, dar aici sunt unele discuții: acoperirea insufcientă a autobuzelor, întârzierea, trafcul. Cu mașina, e practic să circuli, iar distanțele cam tot în 10 –15 min le parcurgi. Iar aici intervin probemele:
• Sensurile giratorii: o neplăcere totală. Nu să cred că cineva bagă mâna-n foc că sensurile giratorii ajută la fuidizarea trafcului. Ba chiar încurcă! Faptul că într-o intersecție semaforizată îți aștepti cuminte rândul te face să fi mai calm. Ai roșu. Stai. Aștepți. Asculți muzică. Ai verde. Pornești. Simplu, fără complicații. În sensul giratoriu am auzit în ultimele zile claxoane, oameni certându-se, înjurându-se, nervi și supărări. Nu mai zic de poluarea generată de schimbul constant între viteze.
• Viteza care compensează blocajele în trafc de la punctul 1: după ce ai forjat-o și te-au enervat colegii de trafc că nu știu
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 08 (409) | 16 - 31 ma i
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.
Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modifcările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
să folosească un giratoriu, nu mai ai nici tu răbdare, și cum ai scăpat din giratoriu îi dai. Aici este momentul să vorbim despre măsuri de calmare a trafcului, de limitatoare de viteză. Foarte utile. Și oricât de enervant ar f să circuli cu 30/h, va salva niște sufete, ne face mai permisivi cu pietonii, ne calmează în spirit și în trafc, reduce poluarea, zgomotul și face experiența orașului mai plăcută.
• Trecerile de pietoni: dependente de sensurile giratorii, devin un pericol. Șoferi grăbiți și nervoși, proaspăt ieșiți din giratoriul aglomerat, mai trebuie să și oprească la trecere să aștepte să treacă pietonul. Așa de întâmplă accidentele, și dacă citiți presa, în ultimele două săptămâni a avut loc un accident pe zi, între care 50% au fost pietoni accidentați pe trecere. Iată din nou avantajele limitatoarelor de viteză inaintea fecărei treceri de pietoni. Concluzia mea: calmează-te, Sibiu, în trafc. Nervii, agitația și claxoanele nu fac bine nimănui. Acordă prioritate pietonilor și bicicliștilor. Când te mai plângi de trafc, nu uita că trafcul ești chiar tu.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor:
Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
Pe fnal de mai ne facem încălzirea pentru sezonul festivalurilor care stă să-nceapă la Sibiu, odată cu venirea verii. Atmosfera misterioasă din tavernele argentiniene prin viață la Teatrul de Balet Sibiu, unde va avea loc premiera spectacolului ”Tango”, în 27 mai. Muzica vivace și nostalgică în același timp din vastul repertoriu al familiei Strauss se ascultă la Filarmonica de Stat din Sibiu. Iar calorii se dau jos la Maratonul Internațional Sibiu. Iată ce poți face în perioada 16-31 mai!
Festivalul Johann Strauss continuă seria concertelor sale extraordinare la Sibiu, sărbătorind ediția sa aniversară printrun concert susținut de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, sub bagheta dirijorului Cristian Spătaru, sâmbătă, 20 mai, începând cu ora 18, pe scena flarmonicii. Festivalul își va încânta publicul cu muzica vivace și în același timp nostalgică din vastul repertoriu al familiei Strauss și al contemporanilor săi. Cea de-a XX-a ediție aniversară a Festivalului Johann Strauss va aduce în fața publicului piese care nu sunt atât de des interpretate, deoarece opera completă a lui Strauss include nu doar valsuri, ci și polci, cvadrile și alte dansuri. Totodată, va f marcată și aniversarea a 170 de ani de la nașterea compozitorului român Ciprian Porumbescu.
Pășim în vară la cel mai fresh eveniment al Sibiului: Summer Break Festival. Între 31 mai și 5 iunie, în Parcul Sub Arini vor f amenajate trei scene unde vor pune muzică unii dintre cei mai cool DJ din România și Europa. Plus, preparate street food și băuturi alese. Cea mai nouă premieră a Teatrului de Balet Sibiu aduce la viață atmosfera misterioasă din tavernele argentiniene. Spectacolul ”Tango” e un omagiu adus nemuritorului și îndrăgitului tango. Premiera va avea loc sâmbătă, 27 mai, ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”.
În ultimul weekend al lunii mai, în zilele de 27 și 28, sibienii își dau întâlnire la startul celei de-a XII-a ediție a Maratonului. După numărul alergătorilor înscriși, aproape 6.500, se prefgurează a f cea mai mare ediție din istoria Maratonului. Se lasă urme pentru 47 de cauze, care își propun să facă mai bun traiul în comunitatea sibiană. Cursele pentru adulți vor avea loc sâmbătă, 27 mai, în timp ce cursele pentru copii sunt programate duminică, 28 mai.
Anul acesta, alături de clasicele festivități ce însoțesc începutul lunii mai, avem ocazia de a sărbători și un eveniment extrem de important pentru istoria artei și cinematografei: 100 de ani de la nașterea părintelui animației românești, Ion Popescu-Gopo.
Fiind unul dintre cei mai infuenți regizori și animatori din toate timpurile, aniversarea a 100 de ani de la nașterea sa reprezintă o oportunitate de a refecta asupra moștenirii pe care a lăsat-o, începând cu anii de formare și până la momentul în care a devenit unul dintre cele mai importante nume din istoria cinematografcă românească, și asupra impactului avut asupra generațiilor de artiști care l-au urmat, datorită creativității, perseverenței și curajului de a explora noi teritorii, teme și tehnici, ghidate în permanență de un motto clar: „minimum de mijloace, maximum de efcacitate”. (Interviu realizat de Ileana Perneș Dănălache, 1984)
Înainte de a activa în domeniile animației
și flmului, artistul și-a început cariera în anul
1939, când, ca ilustrator pentru diverse reviste
și ziare din România (precum Urzica sau Timpul), a început să deseneze caricaturi
în care, alături de stilul grafc caracteristic, marcat prin trăsături simplifcate (linia aparent banală și rigidă) și prin combinarea culorilor și a texturilor (pentru a oferi dinamism și expresivitate), s-a regăsit și o abordare umoristică a subiectelor specifce naturii umane și modului în care societatea funcționa atunci (element continuat și
în lucrările de mai târziu). Tot atunci, caricaturistul a început să se folosească și de pseudonimul GOPO, construit prin alăturarea numelor de familie ale părinților săi (Gorenco și Popescu).
Vorbind despre contextul în care a ales să pună, într-o lume dominată de efectul Walt Disney (cu care a fost comparat pe întreg parcursul carierei), în proiectele sale, în primplan teme și idei despre realitatea din jur, și nu elemente tehnice de înfrumusețare vizuală a artei, Gopo spunea: „Se trăia într-o perioadă puternic disneyană. În toate părțile
se făceau eforturi pentru a-l ajunge sau depăși pe celebrul coleg de peste ocean. Când am văzut că nu pot să egalez perfecțiunea lui tehnică, am început să fac flme anti-Disney. Deci frumusețe, nu, culoare, nu, gingășie, nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.”
După ce în anii ‘40 a frecventat Academia de Arte din București, specializânduse în grafcă și pictură, în anii ‘50 a început să lucreze la Studioul Cinematografc din București, unde a înfințat secția de desene animate (lucrând alături de tatăl său, Constantin, care era pictor, și de fratele lui, Alecu, specialist în efecte speciale) și a realizat unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.
În urma proiectelor precum „Albina și porumbelul” (‘51), „Marinică” (‘53) sau „Peștișorul cel isteț” (‘55), construite după modelul clasic al fabulei, și încercărilor experimentale specifce anilor ‘50 (când în animații au început să fe folosiți și actori), ca „Fetița mincinoasă” sau „Musca cu bani” (descrise în biografa sa ca find nereușite), în 1957 a apărut și faimoasa „Scurtă Istorie”, datorită căreia a câștigat Premiul Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes și a devenit cunoscut în întreaga lume, scriitorul italian Giannalberto
Bendazzi vorbind despre o „revoluție gopiană” care contrazice majoritatea regulilor stabilite de industrie până în acel moment: „Filmul său acumulează în zece minute idei poetice, într-o povestire umoristică plină de ritm și imaginație. Este foarte important că flmul său nu datorează cu rigurozitate nimic nici lui Disney, nici lui Grimault, nici școlii cehoslovace, nici celei sovietice. Acest flmuleț a fost la Cannes o descoperire care trebuia semnalată prin strălucirea unui mare premiu.” (Georges Sadoul) Filmul a fost realizat folosind tehnica de animație stop motion, care a necesitat o muncă extrem de detaliată, ce a durat aproape doi ani, imaginea mișcării find construită din peste 20.000 de cadre individuale. Un alt element legendar care și-a făcut apariția atunci este și Omulețul lui Gopo, personajul gol, cu cap alungit și trei fre de păr (construit din jocul de cifre 10=11, completat printr-un oval), care trece prin toate etapele evoluției istoriei până ajunge în cosmos și descoperă un nou loc în care își poate duce existența, rămas în sufetele iubitorilor de animație datorită liniilor și feței cu două puncte fxe, descrise de artist ca având „o naivitate ce evocă însăși copilăria omului”. Despre Omuleț (care a fost comparat și cu personajul lui Charlie Chaplin)
și infuențele din spatele său, Gopo spunea:
„Saint-Exupéry face un lucru pe care și mie îmi place să-l fac: măsoară dimensiunea lucrurilor
și a faptelor cu un metru sentimental, cu un metru psihic, cu un metru care aparține mai puțin ochilor și mai mult inimii. El poate face un prinț mai mare ca o planetă și poate adăposti un om într-o foare. Am făcut un omuleț cu mare economie de linii. ”
Alte inovații din peliculă sunt desenul rigid (vizibil atunci când privim modul în care Omulețul își folosește mâinile, ce prind viață și contur doar dacă acesta are nevoie de ele), folosirea celuloidelor transparente, acoperite pe o parte de contur, iar pe cealaltă, de desene cu guașe, care oferă imaginii colorate umbre, lumini și pete (tehnică dezvoltată și din considerente economice) și trecerea de la clasicele sunete folosite până atunci în animație (clopoței, tobe) la o coloană sonoră ce amintește cu totul de universul cinematografc, datorită muzicii originale a compozitorului Dumitru
Capoianu: „Dacă flmul e o iluzie optică, atunci animația e o iluzie la pătrat.”
Gopo a continuat să producă animațiile sale originale, precum „7 Arte” (‘58), premiat la Festivalul de Film de la Tours, „Homo Sapiens” (‘60), câștigător al Marilor Premii de la Festivalurile de Film Karlovy Vary şi San Francisco, sau „Alo! Hallo!” (1962), iar pe lângă proiectele care i-au adus recunoaștere internațională din Italia, Germania, Franța, SUA și Cehia, el a produs, alături de activitatea sa ca artist plastic, grafcian și scenograf, scurtmetraje și documentare: „Colegii mă porecliseră găina cu ouăle de aur! Teama că nu voi mai lua premii cu flmele mele mă teroriza și am fugit în lumea flmului cu actori. ”
animațiile din anii de după „Scurtă Istorie”) aduse problemelor sociale și politice din România vremii, relevante în contextul perioadei comuniste, când a fost nevoit să se supună cenzurii de stat și să își adapteze creațiile. Ion Popescu-Gopo a fost și unul dintre fondatorii
Asociației Cineaștilor din România, lucrările lui find amintite datorită simbolurilor, alegoriilor și umorului lor, în timp ce Premiile Gopo, dedicate moștenirii grafcianului, au luat naștere în anul 2007.
Ne amintim, astfel, și de „S-a furat o bombă” (‘61), „Pași spre Lună” (‘64) sau „Deaș f… Harap Alb” (‘65), în care regizorul s-a jucat cu ridicolul și caricatura, păstrând criticile subtile (prezente și în
www.zilesinopti.ro
Fiind unul dintre cei mai importanți regizori români din toate timpurile și contribuind la dezvoltarea animației (văzută până în acel moment ca un mediu destinat celor mici) ca formă de artă și expresie, creațiile sale rămân încă relevante pentru lumea noastră, cea de astăzi. Așa cum scria Tudor Arghezi, „Diavolul binefăcător al acestui nobil univers delicat și tonic, intercalat în forfota timpului și a existenței agitate, se cheamă cu numele pământesc de Gopo, celebru și căutat de jur împrejurul planetei. Filmele acestui român, cu numele derivat din Popescu, a ridicat Popeștii noștri, luați până deunăzi în glumă și răspăr, până la prestigiul mondial.”
Purtăm cu mândrie titlul de „Partener de tradiție” al FITS!
Domnule Sporiș, sunteți sibian, absolvent al liceului „Gheorghe Lazăr”. Cum e revenirea la Sibiu ca partener FITS?
Într-adevăr, sunt sibian și lăzărist și mă mândresc cu asta, la fel și cu faptul că am crescut în oraș odată cu acest festival al cărui renume îl precede. Prin parteneriatul de tradiție pe care Raifeisen Bank România îl are cu FITS mă bucur foarte mult că putem susține acest eveniment și, astfel, că pot participa la creșterea comunității în care m-am format ca om.
Altfel spus, e o onoare pentru mine să revin la Sibiu și ca reprezentant al unui partener și susținător de cursă lungă pentru FITS.
FITS aniversează în acest an a 30-a ediție. De câți ani este Raifeisen Bank România partener al evenimentului?
Înainte să răspund, aș vrea să felicit organizatorii și comunitatea sibiană pentru aceste trei decenii de parcurs remarcabil.
Îmi amintesc destul de puține de la primele ediții, însă știu că nu aveau nici pe departe anvergura de astăzi, festivalul a crescut colosal!
Revenind la întrebare, Raifeisen Bank
România este partener a mai mult de jumătate din aceste 30 de ediții. Ca să fu și mai precis, suntem sponsori FITS de 16 ani. Este și motivul pentru care purtăm cu mândrie titlul de „Partener de tradiție”.
Ce a determinat acest parteneriat?
Cu siguranță, în primul rând valorile comune, preocuparea pentru excelență în domeniile noastre și dorința comună de a dărui ceva cu valoare inestimabilă publicului.
Principiul nostru fundamental este reponsabilitatea. Susținem mediul economic din România și contribuim la creșterea și dezvoltarea societății românești prin investițiile pe care le facem azi și care se vor refecta în viitor. Misiunea noastră este să ne înțelegem clienții și să îi sprijinim să crească. Facem asta nu doar prin instrumente specifce industriei noastre ci și prin susținerea comunităților din care fac parte clienții noștri. Avem parteneriate și proiecte pentru educație fnanciară, încurajarea unui stil de viață sănătos prin sport și ecologie urbană, voluntariat, asistență socială și, nu în ultimul rând, artă și cultură.
Cum credeți că poate contribui arta la dezvoltarea unor comunități?
Credem că arta este unul dintre principalele resorturi care contribuie
la formarea conștiinței publice și la menținerea comunităților apropiate. FITS educă, emoționează, bucură, oferă un cadru excepțional în care poți asista la spectacole și conferințe de neuitat, poți cunoaște oameni din zeci de țări, iar acest schimb de emoții îmbogățește extrem o comunitate. De fecare dată când sunt la Sibiu în timpul festivalului, pot simți energia cu care oamenii se apropie prin pasiunea comună pentru tot ce se întâmplă în aceste zece zile. Să știți că vin la festival în primul rând în
calitate de spectator, să mă bucur de toată
emoția care învăluie orașul în perioada festivalului: actorii, regizorii, publicul, spectacolele, dansul, muzica, tot. Port cu mândrie ecusonul pe care scrie
Raifeisen Bank România - Partener FITS pentru că este o onoare să contribuim la FITS și o bucurie că viziunea noastră de construire a parteneriatelor pe termen lung dă roade. Suntem membri implicați în comunitate, iar pe durata festivalului atât sibienii cât și turiștii care vin special vor putea interacționa direct cu noi, cu colegi
de-ai noștri prezenți în diverse locații, și cu surprizele pe care le pregătim pentru public.
Cum altfel contribuie Raifeisen Bank România
în comunitate?
Suntem în dialog constant cu toți cei din jur pentru a înțelege care sunt pentru ei temele relevante în care se așteaptă să avem un impact pozitiv. Imaginați-vă o discuție între prieteni la o cafenea din Piața Huet. Provin din medii diferite, au meserii diferite, dar au o temă comună: cum ar putea arăta o viață mai bună în Sibiul lor? Exercițiul nostru este similar, dar la o scară mai mare, și așa putem afa an de an ce anume este relevant. Chiar în felul acesta am decis să adăugăm inovația ca un domeniu strategic pe lângă cele deja tradiționale pe care le-am amintit mai devreme.
Proiectele în care noi ne implicăm sunt momentele în care un copil înțelege cum își chibzuiesc părinții banii, sunt lunile de alergare pentru ca într-o duminică de octombrie să treci linia de sosire a maratonului, sunt plimbările cu bicicleta prin parc, spectacolele de teatru ce îți trezesc bucurie ori acele idei de antreprenoriat care par nebunești înainte să fe puse în practică. Sunt sute de mii de oameni ce trăiesc milioane de astfel de momente într-un an, iar dacă la asta am contribuit și noi, eu cred că putem să spunem că suntem un membru important al comunității.
Ne vedem pe străzile Sibiului, la cafea în Piața Huet și în sălile de spectacol!
DANS
JUAN CARLOS AVECILLA FLAMENCO DANCE
COMPANY
Spania
Regia: Juan Carlos Avecilla
„Afamenkao” este un spectacol care concentrează esența tradiției dansului spaniol – dansul stilizat, dansul bolero și famenco. Trei stiluri de dans complet diferite care se contopesc perfect și evocă trei moduri diferite de a simți dansul, și care se împletesc cu desăvârșire pe scenă prin mișcările celor doi dansatori cărora li se alătură doi muzicieni. Acest spectacol ne poartă pe meleagurile Andaluziei, unde acești artiști ne aduc mai aproape de cultura andaluziană cu mișcările lor sincronizate și dansul armonios și ne conving să ne lăsăm absorbiți de obiceiurile și tradițiile acestui ținut și învăluiți de misticism și pasiune.
România
Concept și coregrafe de: Polgar Tiberiu
și Oprea Ioan
În acest moment artistic incitant de reconstituire, Asociația Castrum Novis înfățișează aspecte ale vieții cotidiene antice – atât ale vieții militare, cât și civile – din Dacia romană. Spectacolul va include o paradă a bacantelor și legiunilor romane, o reconstituire a unei scene militare și anume lăsarea la vatră a unui veteran roman și reconstituirea unei ceremonii de nuntă străveche. De asemenea, publicul se va familiariza cu măreția armatei romane, făcând o incursiune în secolul al II-lea d. Hr. Acest moment artistic se va încheia cu o ceremonie militară dedicată marilor zei Iupiter Optimus Maximus și lui Mars Vltor (Răzbunătorul), preferatul soldaților
CIRC CONTEMPORAN COMPAGNIE OFF
Franța
Concept, regie artistică: Philippe Freslon
„COLOR WHEELS” este un spectacol coregrafc urban, colectiv, combinat cu o instalație de lumini incredibilă! Momentul, ce se desfășoară pe muzică electronică mixată live de un DJ, constă într-o deflare a nouă roți între 2 și 7 metri înălțime, luminate de mii de LED-uri, care își croiesc drum în inima mulțimii. Fiecare roată își generează propria energie, transformându-se într-o insulă electronică și atrage publicul într-un vârtej hipnotic, un balet psihedelic cu efecte pirotehnice. O instalație de lumini grandioasă, suprarealistă și magică!
Franța
De: Claudia Espina
Compania Coquelicot BallOons face din sculptura cu baloane o disciplină artistică în toată regula, printr-un proiect deopotrivă creativ și ecologic.
Această talentată companie din Toulouse a câștigat numeroase premii internaționale pentru creațiile sale, inclusiv pentru sculpturile sale gigantice. Decorațiuni, costume și creaturi uriașe în baloane... sculpturile pot f adaptate la orice tematică, imaginația find singura limită.. Aluzii la universuri cunoscute sau la lumi inventate, totul este posibil datorită tehnicii și experienței „sculptorilor” companiei Coquelicot BallOons.
De: Mariano Guz
Icaro este un visător, un romantic desăvârșit care, prin simplitatea magică a baloanelor de săpun, ne va purta în lumea sa colorată. Acesta ne va încânta și ne va surprinde cu un spectacol distractiv cu peste o mie de bule. Bule uriașe, de foc, de fum, toate acestea stau la baza unui spectacol care va rămâne în amintirile tuturor.
De: Sandra Sardà
Aceasta este o instalație despre fragmente, obiecte, lucruri pe care le-am adunat în atelierul nostru – și în mintea noastră! – și pe care le-am folosit pentru a construi jocuri interactive care să vă stârnească curiozitatea.
Am creat aceste jocuri simple, lăsându-ne ghidați de principiile estetice și mecanice pe care diverse obiecte ni le-au inspirat. Șepci, biciclete, scaune, tuburi, bobine, ventilatoare... orice poate deveni un joc!
Els Recicloperats este un exemplu curios al modului în care putem transforma obiectele nefolositoare în ceva pozitiv, reinventând astfel viața de zi cu zi.
Haideți și voi să vă jucați!
CONTEMPORARY CIRCUS CIRCUMSTANCES
Belgia
Coregrafa: Piet Van Dycke
„EXIT” prezintă întâlnirea a patru oameni care parcurg un drum colectiv. Într-o instalație de mari proporții, impresionantă, cu un perete rotativ și uși suspendate, aceștia se deplasează în și prin spațiu. Se propulsează reciproc, merg, se ciocnesc, se urcă, se cară, se echilibrează și se transformă unul pe altul. Ei vin și pleacă, se întâlnesc apar și dispar. Ca oameni, suntem mereu în mișcare, dar ce s-ar întâmpla dacă nu am ajunge niciodată acasă, sau nicăieri? Și cum rămâne cu tensiunea dintre individ și grup? „EXIT” este un spectacol de circ și de dans incitant, impresionant și solicitant, care îmbină mișcarea, acrobațiile și mișcările cu placa de echilibru într-o manieră unică.
CIRC
CONTAKT
Austria, Germania, Franța
Regie si coregrafe: Collective ConTakt
Priviri, atingeri, ritmuri. „Foley” este un spectacol de circ contemporan care se îmbină cu o muzică live rafnată. Cinci acrobați și un muzician explorează împreună urcușurile și coborâșurile.
Un cablu roșu se strecoară în spectacol, uneori încurcând și creând haos, alteori unifcând grupul. Spectacolul este plin de surprize, ne poartă prin lumi diferite, abordând teme precum vulnerabilitatea, încrederea, blândețea și ludicul.
Fanfara de la Cozmești a fost înfințată în urmă cu aproape 120 de ani, find cea mai veche fanfară din țară, având rădăcini adânci în tradiția și cultura noastră. Aceștia au câștigat numeroase trofee și premii importante la festivaluri și concursuri, datorită tehnicii de interpretare, unică și inconfundabilă, executând fără nici o difcultate orice gen de muzică, doar live, doar „după ureche”, fără a cunoaște notele muzicale, începând cu muzica noastră autohtonă, hora și sârba, continuând cu muzica balcanică, pop, gipsy etc. În anul 1969, participă la primul festival al fanfarelor din țară, având în componență un număr de 80 instrumentiști unde au obținut obținut marele trofeu. După mulți ani de experiență artistică, au început și invitațiile la diverse festivaluri din țară, dar și din străinătate: Italia, Franța, Germania, Lituania, Spania, Polonia, Ucraina, etc. Solista formației, Ina Chiriac, colaborează cu Fanfara de la Cozmești de la vârsta de 14 ani.
DANS
ANSAMBLUL FOLCLORIC PROFESIONIST „CINDRELUL-JUNII SIBIULUI”
România
Spectacol de: Silvia Macrea
Spectacolul propune o călătorie muzicalcoregrafcă în zone etnografce ale României, valorifcând elemente de cultură tradițională românească afate în patrimoniul UNESCO: cămașa cu altiță, doina, jocul fecioresc, Călușul, prezentate din perspectivă tradițională și contemporană. Protagoniști sunt Junii Sibiului, soliști instrumentiști, interpreți de folclor, Marcel Pavel și Vlad Miriță, nume reprezentative pentru muzica pop și operă, și Iuliana Tudor, în rol de povestitor. Panorama patrimoniului cultural se împletește cu videoproiecții, sugestive pentru tablourile tematice.
ȘCOLI
DE TEATRU
DEPARTAMENTUL DE ARTĂ TEATRALĂ, UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
România
Regia și Scenariul : Mihai Mălaimare
În familia Capulet este bal mare, se pune la cale căsătoria Julietei cu Paris, un tânăr nobil, frumos, bogat şi rudă cu Ducele Veronei. La bal se strecoară şi Romeo sperând să uite dragostea nefericită pentru Rosaline. Thybalt îl zăreşte, dar Capulet se opune unui nou duel cu ful duşmanului său de moarte, Montague. Toată lumea dansează şi, dintrodată, destinul îşi croieşte calea. Romeo o vede pe Julieta şi lumea dispare în jurul lor pentru a le face loc să-şi strige fericirea. Cea mai mare iubire pe care a cunoscut-o lumea se dezlănțuie şi totul este sub semnul colosal al Sărutului!
Regia: Zahi Patish & Danny Rachom
„Rhythm in Motion” este un spectacol ritmat care combină dansul și muzica live incluzând percuție corporală, step, hip-hop, breakdance și multe alte stiluri. Dansatorii trec rapid de la un element al spectacolului la altul, folosind o scenografe teatrală non-verbală și mult umor. Publicul se va bucura de un spectacol foarte dinamic, la care este invitat să privească, să asculte și să se lase purtat de val!
Tango înseamnă dans, muzică live, atmosferă. Cum se vor regăsi toate aceste elemente în spectacolul pe care îl pregătești la Sibiu?
Tangoul e un dans al apropierii, al pasiunii, iubirii și intimității și exact această atmosferă ne dorim să o recream pe scenă. Un atu în plus, pe care îl avem la Sibiu, e distribuția în care se vor regăsi dansatori din zona Cuba, Spania, Portugalia, Republica Dominicană, Italia, dansatori care simt ritmul tangourilor într-un mod cu totul aparte, foarte sensibil și profund.
Teatrul de Balet Sibiu prezintă în 27 mai o nouă premieră, ”Tango”, în care dansatorii corpului de balet aduc un omagiu nemuritorului și îndrăgitului tango. Cum reușește spectacolul să transpună publicul sibian în atmosfera misterioasă din tavernele argentiniene, am afat de la coregrafa Amalia Mîndruțiu.
Să treci de la balet clasic la tango e o provocare. Universul tango e fermecător, însă Buenos Aires e departe. Ce te-a inspirat să aduci tangoul pe scena Teatrului de Balet Sibiu? Trecerea de la baletul clasic la neoclasic a fost una frească, pentru că am dansat foarte mult neoclasic pe scena Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanța, în coregrafile lui Horațiu Cherecheș, iar odată cu primele mele lucrări coregrafce pe care le-am creat la Constanța, la Iași, la Belgrad, în China la Lanzhou și astăzi la Sibiu, am revenit în registrul neoclasic. Prima mea montare coregrafcă din registrul clasic a fost ”Cenușăreasa”, pe scena Operei Naționale Române Iași și tot acolo, în anul 2021, am montat primul spectacol de tangouri argentiniene. Ce m-a fermecat dintotdeauna la muzica de tango este ritmul său specifc care m-a inspirat. La începutul carierei, am dansat într-o coregrafe pe muzică de tangouri, creată de Francisc Valkay și am rămas până astăzi cu muzica respectivă în sufet. Buenos Aires e departe, dar tangoul are forța de a ne aduce aproape.
Cât de mare e provocarea realizării unui spectacol despre un univers atât de specifc în tehnică și emoție cu o trupă de balet a cărei principală caracteristică e diversitatea culturală? Nu am niciun fel de emoție la Sibiu în ceea ce privește atât tehnica dansatorilor, cât și expresivitatea, plasticitatea și capacitatea lor de a transmite emoție pură. Diversitatea culturală a acestei companii e un atu pentru orice coregraf, pentru că nu doar ei învață de la noi, dar și noi, cei care lucrăm cu ei, putem învăța de la ei. Am avut deja primele repetiții și am fost suprinsă de capacitatea absolut extraordinară a lor de a învăța într-un timp scurt, elemente coregrafce noi. Sunt foarte receptivi și implicați, ceea ce face ca procesul creativ să fe plăcut și ușor. În același timp, mă bucur de încrederea deplină a domnului Ovidiu Dragoman, care m-a invitat să montez pentru prima dată la Sibiu și căruia îi mulțumesc. O am alături pe doamna Beatrice Rancea, care semnează regia, scenografa și light-design-ul spectacolului, ceea ce întregește echipa de creație.
Premiera spectacolului e programată în 27 mai. De ce le-ai recomanda sibienilor să vadă acest spectacol? Pentru muzica extraordinară, care va f interpretată live de instrumentiști ai Filarmonicii de Stat Sibiu, dar și de artiști de operă din țară, pentru atmosfera unică pe care tangoul o are, pentru bandoneonul care are o tonalitate specifcă tangoului. Am convingerea că spectatorii vor f cuceriți de această întâlnire și-și vor dori negreșit să revadă acest spectacol. Am ales personal cele mai frumoase melodii și partituri din repertoriul tangoului argentinian Astor Piazzola, Carlos Gardel etc. și cred că spectacolul va ajunge la sufetul publicului.
„Anul trecut pentru mine a fost de nota 12. Doișpe competiții la care mi-am bătut recordul la toate cursele: 5, 10, 21 și 42 km. Am fost și provocat pentru că după rezultatul din 2021 de la Maratonul din Sibiu, compania la care lucrez mi-a susținut ideea de a participa la concursuri și așa a ieșit Pe urmele lui Vali, o serie de articole pe platforma internă de comunicare. Am alergat la București, Madrid, Mureș, Pitești, Agnita, Alba Iulia, Cugir și Sibiu. Plus o probă virtuală de 10k la maratonul de la Cluj. Rezultatele or fost foarte bune: 8 plasări pe podium, 3 pe locul 4 și încă 2 rezultate de care-s mândru – locul 12 la semi-ul de la București, unde am fost al doilea sportiv român după
profesioniștii internaționali și locul 66 la Madrid din peste 7500 de maratoniști.
Îs întrebat des ce competiție îmi place cel mai mult și răspund că-s diferite. MIS îmi place pentru atmosferă și prezența prietenilor. Experiența aia când te așteaptă toți la fniș e fără egal. Apoi Madridul e a doua casă pentru mine. Am stat 9 ani acolo. Părinții mei sunt încă acolo. Am făcut școala și am dat bacul în Spania. [...] La Cugir îmi place pentru că de mic am îndrăgit muntele și competițiile montane mi-or rămas la sufet. La București apreciez cel mai mult traseul. E fără prea multe diferențe de nivel, de personal best, te face să vrei să-ți bați recordul. Și tot așa cu fecare loc.
Am început cu alergatul când fabrica la care lucrez a oferit angajaților posibilitatea de a se înscrie gratuit la MIS. Aveam 24 de ani și am alergat la 10k. Am scos un loc bunicel chiar și fără antrenament. Mi-o plăcut și am zis că asta-i de mine, hai să văd ce pot. Mi-am făcut un mic grup de prieteni cu care alergam, un program, cam așa, după ureche, cum știam eu că ar trebui, dar m-am și documentat pe unde am mai putut. De atunci am participat în fecare an la MIS, dar și la alte competiții și am văzut că ieșeam tot mai bine. Creșteam în viteză și mă și simțeam ok. Așa a devenit un hobby, iar în ultimii 3 ani - stil de viață. Acum alerg 6 zile din 7, în medie cam 100 km pe săptămână și combin antrenamentele de viteză cu cele de anduranță.
Regrete nu aș spune că am, doar că am renunțat la unele chestii, ca să mă dedic alergatului, dar nu neapărat ceva important. Recunosc însă că îmi doresc mai mult timp pentru antrenamente. Și de curând am început să mă gândesc cum ar f fost dacă
în Spania m-ar f îndrumat ai mei sau profesorul de sport să alerg. Dar mă uit la partea pozitivă și încă cred că pot face foarte bine și văd o creștere și de acum încolo. Așa că pe urmele lui Vali va continua.”
Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (
TANGO
coregrafa: Amalia Mîndruțiu
27 mai | ora 19:00|PREMIERĂ
ROCK STORY
coregrafa: Marcello Algeri
31 mai | ora 19:00 | spectacol de dans contemporan
BOLERO ȘI
ÎN NUMELE BUCURIEI
26 iunie 2023 | ora 19:00 | în cadrul FITS 2023
Pentru acest spectacol biletele pot f cumpărate de pe site-ul sibfest.ro
Programul pe larg și bilete: www.sibiuballet.ro
YEARS ANIVERSARY 2008 - 2023
Simte ritmul. Rămâi tânăr. La Teatrul de Balet Sibiu.
Foto: Adela Floricioiu (prim solistă), foto credit: TBS, Ovidiu Matiu
În cele ce urmează nu voi spune o poveste, însă voi lansa tuturor invitația de a fi parte dintr-una. Ne apropiem cu pași repezi de ediția cu numărul 30 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Iar faptul că publicul este atât de implicat în ceea ce înseamnă dorința de a participa activ la emoția și miracolul creațiilor care vor fi prezentate mă determină să prezint un caz cu totul special.
Faust semnat de Silviu Purcărete, care se joacă de 16 ani, este cel mai râvnit spectacol din festival. În același timp, este și un motiv de inspirație, de mândrie și de provocări pentru toți artiștii care poposesc în Sibiul festivalier. Astfel, două mari nume de artiști din Japonia, cuceriți de miracolul spectacolului sibian, vin în această ediție aniversară cu două creații ce aduc un elogiu performanței lui Silviu Purcărete. Prima personalitate este Kazuyoshi Kushida – unul dintre cei mai mari artiști din istoria recentă a
teatrului japonez, distins cu o Stea pe Aleea Celebrităților de la Sibiu. Domnia sa semnează spectacolul Faust sub clar de lună, un omagiu adus Faust-ului sibian, într-o formulă kabuki contemporană. Celălalt nume important din spațiul nipon care ne va onora cu prezența sa este Akihiro Yamamoto cu al său spectacol, Faust: Tribut, ce oferă o versiune Noh a capodoperei goetheene.
Ce poate fi mai frumos în această legătură
între cultura niponă și cea română, prin care doi reprezentanți ai celor mai vechi forme de teatru din Japonia aduc astfel de omagii marii creații de la Sibiu? Suntem mândri că toate acestea se întâmplă cu ocazia aniversării a 30 de ani de FITS și că parteneriatul strategic pe care festivalul l-a făcut cu marea cultură japoneză pune pe picior de egalitate ceea ce înseamnă creație și miracol.
Vă așteptăm să fiți parte din Miracol, între 23 iunie și 2 iulie 2023!
26, 27 mai | ora 19.00
8, 22 iulie | ora 19.00
Fabrica de Cultură - Construcții SA - UniCredit
Sala „Eugenio Barba”
În distribuție: OFELIA POPII IUSTINIAN TURCU DANA TALOŞ ADRIAN MATIOC DIANA VĂCARU-LAZĂR CRISTIAN STANCA DIANA FUFEZAN RALUCA IANI MARIANA MIHU – PLIER
ADRIAN NEACŞU PALI VECSEI VLAD ROBAȘ EMŐKE BOLDIZSÁR CRISTINA STOLERIU ALEXANDRU MALAICU CODRUŢA VASIU SERENELA MUREŞAN JOHANNA ADAM
CRISTINA RAGOS CENDANA TRIFAN ANTONIA DOBOCAN VERONICA ARIZANCU ARINA IOANA TRIF FABIOLA PETRI GABRIELA PÎRLIȚEANU MONICA VÎLCU IOANA COSMA
CRISTINA BLAGA-TOMUȘ OANA BRÂNZAN EDUARD PĂTRAȘCU MIHAI COMAN VIOREL RAȚĂ LIVIU VLAD CĂTĂLIN NEGHINĂ ȘTEFAN TUNSOIU ANDREI GÎLCESCU HORIA FEDORCA
Recent am renunțat la mașină, iar majoritatea reacțiilor au fost din registrul: „Vai, dar de ce? S-a stricat”.
Să vă explic: până de curând, comoditatea în Casa de Bălău era mare, pentru că mașina era în parcare, mă aștepta cuminte, pregătită să toarcă la fecare răsucire a cheii, ceea ce pe mine mă făcea să plec întotdeauna pe ultima sută de metri de acasă. Știam că micuța pe patru roți e acolo, orice ar f. Însă micuța aceea, cu toate că mă salva de multe ori pentru că mă ducea rapid oriunde aveam nevoie, mai și consuma multe bancnote din buzunarul
și așa subțire – pentru cumpărături, pentru mici plimbări fără rost, pentru drumurile zilnice până la muncă și înapoi. Asta ar f prima problemă.
Cea de-a doua, pentru mine cel puțin, a fost că timpul petrecut în mașină era, cumva, un timp mort, pierdut. Când conduci nu poți să faci altceva, decât eventual atunci când ești prins în trafcul
nachdenGebrüdernGrimm
ÜbersetzungvonLillyKrauss-Kalmár
REGIE: LillyKrauss-Kalmár
25mai,ora18:00
BILETEONLINEPEWWW.TEATRULGONG.RO
infernal cu pretenții de mare burg suprasaturat de mașini, iar în momentele respective apuci maxim să răspunzi la două mesaje și să schimbi melodia. Iar eu îmi doream să am timp să citesc, ocupație pe care nu o prea iau în calcul când sunt acasă, spre exemplu. Atunci e vremea de seriale.
Așa că, încetul cu încetul, am început să mă gândesc tot mai serios să renunț la cele patru roți personale și să trec la transportul în comun, până când, într-o zi, am luat ofcial decizia. În orice caz, deja de ceva vreme mașina stătea mai mult în parcare decât prin trafc și, săraca, se oflea fără atenție și plimbări. Și uite-așa am început eu să citesc în fecare dimineață și după-amiază, câte 15, poate chiar și 30 de minute, în autobuz.
Fără nervi în trafc, fără plimbări fără rost (care se lăsau tot cu cheltuieli, știți bine cum e), fără timp mort. Acum mă apropii de fnalul cărții Frida Kahlo, de Caroline Bernard, iar o listă întreagă de alte povești mă așteaptă în bibliotecă. Dar destul despre mine! Voi ce mai citiți?
Zeii din fordurile înghețate ale nordului ajung pentru trei zile în centrul Sibiului unde alături de unele din cele mai titrate trupe de metal și rock progresiv, se vor dezlănțui în cea de-a 16-a ediție a festivalului ARTmania. Cu un lineup care include nume ca EMPEROR, PORCUPINE TREE, WARDRUNA, SAMAEL și 3 scene concept demne de sălile lui Odin, ediția 2023 promite un festin rupt din legendele vikingilor.
Când și unde? Festivalul are loc în perioada 2830 iulie 2023. Urmând tradiția pornită încă din 2006, ARTmania se va desfășura în Piața Mare din Sibiu.
Pe cine găsim în lineup?
N-ar f ARTmania dacă în lineup n-am găsi măcar trei legende ale muzicii rock, iar pozițiile principale sunt ocupate în această ediție de PORCUPINE TREE, EMPEROR ȘI WARDRUNA. Iubitorii de armonii complexe și măsuri compuse sunt așteptați în public cu provocări noi de tactare, unde britanicii de la
Porcupine Tree promit o reprezentație care încalcă (aproape) mereu normele de gen ale rockului progresiv. Norvegienii de la EMPEROR urcă pe scena ARTmania într-un headliner show
de excepție, aducând cu ei rif-urile trv kvlt ale black metal-ului scandinav. Recomandăm corpse paint și antrenament la scuturatul pletelor. Cunoscătorii știu de ce :) WARDRUNA vor aduce în Piața Mare din Sibiu sonoritățile neo-dark folk-ului norvegian și ne vor purta într-o călătorie către tărâmurile înghețate ale nordului. Atenție la zeii capricioși și la troli. Dincolo de headlineri, ARTmania a căutat prin toate cluburile și festivalurile, prin toate scorburile, trupe care să bucure și știutorii și curioșii muzicii rock. Festivalul adună într-un lineup cu facultate, cum remarca cineva lângă scenă anul trecut, o colecție neașteptată de artiști care sub umbrela muzicii rock vor aduce pe scenă chitare supărate, tobe nervoase, umor, magie, curaj, troli și destui zei. 3 scene concept. Bun, dar ce caută zeii vikingilor în Transilvania? Și de ce sunt prieteni cu un extraterestru? Stai, care extraterestru? Toate întrebările își vor găsi răspunsul, iar pentru curioși vom lăsa indicii în cele 3 scene concept din ediția ARTmania 2023. Vânătorii de simboluri sunt așteptați cu mic, cu mare în curând, să descopere cum a ajuns crema Asgardului în Transilvania. Vorba englezului, stay tuned!
Bilete și mai multe informații se găsesc pe https:// www.artmaniafestival.ro/
Statuia ajunge la inițiativa contelui Paul de Wallis, în 1734, în partea de vest a pieții Mari. Eleganța ei, patetismul festurilor, faldurile hainelor episcopale, mișcarea corpului, dimensunile asale și ale soclui dar și forma sa încântă prin calitatea sa, prin stilul baroc deosebit pe care ni-l descoperă. Autorul probabil boemian și-a lăsat amprenta, prin realizarea sa asupra întregii piețe centrale a Sibiului.
Pe la fnalul secolului XIV, de pe podul principal din Praga, un înalt prelat este aruncat și înecat în valurile Vltavei. Era vorba de Jan Nepomuk, episcopul mărețului oraș. Peste secole, fgura sa va f recuperată de Contrareforma Habsburgilor. Canonizat, sfântul Nepomuk devine patronul podurilor, iar dacă vizităm orice țară central europeană, o să îi regăsim statuia din loc în loc, la capătul unui pod. Dar în Transilvania, imaginea sa preia și o altă simbolistică, find imaginea revenirii în forță a catolicilor. La Sibiu, administrația militară și birocrații habsburgi comandă o statuie a sfântului pe care o așează la intrarea în cetate, la poarta Ocnei spre podul din fața acesteia. Nu cel din piatră pe care îl cunoaștem, un alt pod de mai mici dimensiuni și probabil construit din lemn. Amplasarea statuilor acestui sfânt în Transilvania poate f pusă în legătură şi cu epidemia de ciumă care a afectat provincia
în acei ani.
Dar această statuie nu a fost iubită și nici dorită de sibienii acelor vremuri. Poate tocmai de aceea garda din piața Mare era poziționată lângă statuie și un gard elegand din fer forjat o înconjura. Se cunosc tentativele de demolare a bisericii romano – catolice, seară pe nevăzute, practicate de sibienii reformați care și-au aruncat furiile și asupra acestei statui.
Cei care au dărâmat-o, în cele din urmă, au fost comuniștii. La mai bine de 200 de ani de când trăia în piața Mare devenită a Republicii, statuia creștină nu putea f acceptată de autoritățile comuniste care decid demolarea sa. Astfel în 1948 este prăbușită și spartă în bucăți. Acestea sunt totuși salvate de muzeografi de la Brukenthal care cer sp le păstreze, având valoare istorică. Astfel bucățile de piatră ajung să stea ascunse și aruncate în curtea a doua a muzeului, uitate de sibienii vremurilor comuniste.
Dar nu de toți...
...iar după 40 de ani de la spargerea statuii, noul paroh al bisericii din piața Mare preia de la muzeu, pe o sumă simbolică, bucățile uitate, le duce în curtea interioară a casei parohiale, fosta mânăstire iezuită. După Revoluție statuia este reconstruită și restaurată iar astăzi poate f admirată în aceeași curte interioară. Uitândute la ea, admirându-i frumusețea barocă, îi poți sesiza si rănile zdrobirii din perioada comunistă. O statuie cu un destin tragic dar o poveste a Sibiului.
În 1972, în vârstă de doar 19 ani, un timid Mike Oldfeld pășea în studiourile Te Manor, din Oxfordshire, Marea Britanie, cu o serie de înregistrări demo și un vis: acela de a-și înregistra în mod profesionist albumul de debut. Ceea ce nu avea să știe mult prea tânărul și sfosul Oldfeld este că rezultatul, Tubular Bells, va deveni un succes fenomenal, nerepetat vreodată nici măcar de Oldfeld însuși.
Vândut în peste 15 milioane de exemplare la nivel global, de la lansarea sa din mai 1973, Tubular Bells reprezintă ambiția bizară a unui compozitor cât se poate de ,,necopt”, care înregistează singur peste 16 instrumente, suprapuse în 274 de imprimări diferite, fără a avea vreodată dorința succesului masiv. De altfel, în acelaşi an, debusolat de magnitudinea fenomenului Tubular Bells, Oldfeld decide să se facă aproape nevăzut și să își dedice următorul an înregistrării albumului Hergest Ridge. Într-o ciudată întorsătură de situație, succesul Hergest Ridge va f umbrit imediat tot de… Tubular Bells, Oldfeld devenind singurul artist care s-a detronat singur din vârful topurilor britanice. Ce-i drept, Michael Jackson și David Bowie au reușit și ei această performanță, însă factorul decisiv a fost trecerea lor în nefință.
Bine-mersi și cât se poate de în viață, adolescentul Mike Oldfeld realizează imposibilul, dărâmând convențiile industriei: fecare față a LP-ului este dedicată unei singure piese de peste 20 de minute, fără versuri sau refrene memorabile, întregul material discografc metamorfozându-se într-un loc
de joacă pentru Oldfeld, care îmbrățișează elementele minimalismului cult cu sensibilitățile rock-ului progresiv și ale jazz-ului. De altfel, cultura pop a păstrat intactă moștenirea lui Oldfeld și prin folosirea intro-ului compoziției Tubular Bells, Part One, drept temă principală a coloanei sonore a flmului Te Exorcist. Cu toate acestea, singurul lucru care ar trebui să ne înspăimânte la Mike Olfeld este imensa lui abilitate de a jongla cu estetici, stiluri și instrumente, fără a-și pierde scânteia de geniu ce l-a transformat într-unul dintre marii reprezentanți ai muzicii britanice.
Luna aceasta, pe 15 mai, Mike Oldfeld împlinește 70 de ani și poate că n-ar f rău să revizităm unul dintre LP-urile emblematice ale secolului trecut, născut din dorința pură de exprimare artistică sinceră, neîngrădită de limitările industriei muzicale. Deși muzicianul britanic a fost cât se poate de proflic în următoarele decenii, pășind și în teritoriul pop-ului mainstream, pare că nimic nu poate să doboare magnifcul succes al Tubular Bells, o creație proaspătă chiar și la 50 de ani de la lansare.
Cum se țin sarmalele la rece timp de 30 de ani
În cele trei decenii de carieră, SARMALELE RECI au abordat în versurile pieselor teme sociale cu care publicul de toate vârstele a rezonat încă de la început, iar muzical, au experimentat melanjuri inedite de rock, jazz, punk, funk și, pe alocuri, chiar folclor... efervescența find unul dintre lucrurile care-i defnește cel mai bine. De altfel, în dialogul nostru, ZOLTÁN ANDRÁS a identifcat trupa, al cărei membru fondator este, cu noțiunea de „lăutari de oraș”, cei care îi veselesc pe oameni live și care îi scot din cenuşiul cotidian. Florin Dumitrescu, textierul Sarmalelor, alături de Zoltán, de Emil Viciu și colegii lor, au creat în timp hit-uri precum Aurolac, Violeta, Gașca de la bloc vrea prost, Ana are mere sau Blonda din blocul meu, ce au ajuns apoi în mintea si sufetul fanilor în timpul a mii de concerte de neuitat. Zilele acestea, Zoltán András, Emil Viciu, Mircea Laszlo Horváth, Ciprian Almășan şi Bogdan Valentin Bereucă își vizitează din nou fanii din toată țara, în turneul aniversar Sarmalele Reci - Anul 30, care se întinde până la fnalul verii și acoperă aproape 20 de orașe, începând din 12 mai.
Zoli, care e secretul de rămâne mereu fresh? Am rămas mereu fdeli acestui proiect, ne-am asumat să mergem mai departe și am conștientizat că mereu sunt lucruri în societate pe care le poți observa și exprima poetic, astfel încât oamenii să se identifce cu mesajul pe care-l transmiți. Asta ține în continuare... sarmalele reci.
Care sunt eroii voștri muzicali? Inspirațiile sunt multiple, pentru că și membrii care au contribuit la acest grup sunt diverși. Evident, e zona de classic rock. De la Beatles la Phoenix și predecesorii noștri români, la AC/DC, Led Zepplin, Pink Floyd sau Sex Pistols și mișcarea punk-rock, ca energie, productivitate, îndrăzneală. Lucruri care au motivat generații întregi.
Vă surprinde ceva privind înapoi la cei 30 de ani
Nu ne-am urcat niciodată pe scenă cu ideea de a rămâne acolo. Mereu am știut că stăm numai cât suntem doriți și relevanți. Dacă vom simți că nu mai e cazul, ne dăm jos, mergem acasă și facem altceva. La început, era un gând foarte pregnant. Pe măsură ce am crescut, nu ne-am mai uitat la ceas. Nu ne așteptam să ajungem la vârsta asta. E o parte din destinul nostru. Cred că cel mai mare dar de la destin a fost realizarea faptului că asta ne-a ținut în viață.
Ce va f în următorii 30 de ani pentru Sarmalele Reci?
Pe 14 septembrie încheiem turneul aniversar printr-un recensământ al publicului nostru la Arenele Romane. Vrem să scoatem piese noi și să mergem mai departe. Cu trecerea timpului, genul ăsta de trupă e ca vinul. Cu cât îl lași în pivniță, cu atât e mai valoros. [...]
cu ZOLTÁN ANDRÁS pe www.zilesinopti.ro
Ladislau Csendes VIOARĂ
Dragan Djordjevic VIOLONCEL
Cellia Costea
CANTO
Sung Jin Kim CHITARĂ
30 iulie - 7 august 2023
Biertan | Richiș | Moşna | Rusești
ICon Arts, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice şi artelor contemporane, se întoarce în inima Transilvaniei!
Mădălina Pașol
Rezervă-ţi un loc până pe 15 iunie şi participă la master-class-urile de la ACADEMIA ICon Arts Transilvania.
Ai șansa să înveți de la muzicieni de renume din Coreea de Sud, Germania, Grecia, Marea Britanie, România, Serbia.
www.iconarts.ro
CANTO
Costin Soare CHITARĂ
Vara ne bate la ușă, așa că e timpul să ne delectăm cu muzici noi, fe că vorbim despre pop dansant, folk intim sau pop-rock cu infuențe Americana.
Prințul neîncoronat al folk-ului noului mileniu revine cu cel deal cincilea material discografc, deși infuențele acustice pare că l-au părăsit în ultimii ani.
Transformat într-o vedetă pop bine produsă, însă îndepărtată de originile sale folk, Sheeran rămâne, totuși, unul dintre puținii artiști care reușesc să adune zeci de mii de oameni pe un stadion, cântând doar cu ajutorul unei chitare acustice. Într-o eră a show-urilor pline de efecte speciale, „efectul Sheeran” este cât se poate de grăitor: un om și o chitară nu îmbătrânesc niciodată. Produs de Aaron Dessner, magicianul din spatele albumelor lui Taylor Swift, Folklore și Evermore, Substract reprezintă un nou capitol în cariera discografcă a lui Sheeran, chiar dacă fanii oldschool vor simți lipsa intimității cântecelor ce l-au transformat pe acesta într-unul dintre cei mai mari cantautori ai prezentului.
Paul Simon și-a petrecut aproape întreaga carieră țopăind dintr-un gen în altul, fe că vorbim despre moștenirea folk pe care a creat-o în anii ’60 alături de colegul Art Garfunkel, folosirea muzicii africane cu infuențe pop pe extrem de popularul LP Graceland (1986) sau îmbrățișarea elementelor de world music de pe Te Rhythm of the Saints (1990). Iată că, după o pauză discografcă de cinci ani, Simon revine cu un album proaspăt, alcătuit în întregime din piese proprii, primul de acest fel din 2016 încoace. Faptul că artistul recunoaște că a scris toate cântecele LP-ului între 3 și 5 dimineața, proftând, probabil, de creativitatea ce se naște în spațiul dintre vis și realitate, ar trebui să ne deschidă curiozitatea, mai ales că Simon, în vârstă de 81 de ani, nu pare să renunțe prea curând.
Au cam dispărut vremurile în care Jonas Brothers erau sursa comentariilor ironice pe YouTube, însă nu mulți am f crezut că în 2023, idolii adolescenților din 2007 vor f la fel de proflici. Te Album, produs de solistul vocal al trupei One Republic, Ryan Tedder, reprezintă cel de-al șaselea efort discografc din cariera celor trei frați și deși am crede că muzica lor încă stă confortabil la granița dintre kitsch și pop de calitate, am f surprinși să afăm că LP-ul prezintă infuențe din partea popului american al anilor ’70, find puternic marcat de moștenirea unor artiști precum Bee Gees, America sau Doobie Brothers. Iată că fascinația milenianilor cu anii ’70 nu i-a ocolit nici pe Jonas Brothers, așa că nu ne rămâne decât să dăm play albumului și să călătorim fe în deceniul șaptezecist, fe în pierduta lume a YouTubeului din 2007.
“Visul meu a fost să dau dansului o altă dimensiune”
“Dintotdeauna, visul meu a fost să creez un show monumental, care să concureze concertele marilor trupe de rock în arenele de mari dimensiuni”, spunea Michael Flatley, vizionarul performer şi coregraf ce a reinventat dansul irlandez tradiţional prin încorporarea de noi ritmuri şi mişcări din dansul contemporan, făcându-l apoi popular pe întreg mapamondul, prin spectacole precum Riverdance, Lord of the Dance sau Feet of Flames. Campion mondial la
Irish Dance la numai 17 ani, tânărul performer avea să se remarce în scurt timp inclusiv prin talentul coregrafc, iar spectacolul creat de el, Lord of the Dance, a avut premiera în 1996, cu un succes colosal, ajungând apoi, în decursul timpului, la peste 60 de milioane de oameni, în peste 1000 de locații, de pe toate continentele. Turneul mondial aniversar al show-ului, „25 Years of Standing Ovations”, are programate circa 200 de reprezentaţii în 15 țări, printre care şi România, cu spectacole la Cluj (18 mai, BT Arena), Sfântu Gheorghe (19 mai, Sepsi Arena) şi Bucureşti (20 mai, Sala Palatului). Retras din lumina refectoarelor ca performer în 2016, dar în continuare un obsedat al deţinerii controlului asupra propriei arte, MICHAEL FLATLEY (n. 1958) a lucrat intens alături de întreaga echipă pentru a pregăti acest turneu, iar faptul că a acceptat un dialog exclusiv de rememorare tihnită a unor paşi esenţiali în evoluţia sa, inclusiv ca muzician, producător de flm şi artist plastic, a reprezentat realmente un privilegiu.
Michael, la 4 ani, cu bunica ta, fostă dansatoare premiată, ai făcut primii tăi paşi. La 11 ani, ai început lecţiile la şcoala de Irish Dance Dennehy din Chicago şi, în ‘75, ca adolescent, deveneai primul american ce câştiga campionatul mondial de dans irlandez. Întrebarea e când ai început să crezi cu adevărat că dansul ar putea deveni pentru tine o carieră?
Ei bine, a fost foarte difcil, căci pentru a ajunge să câştig titlul de campion mondial a trebuit să învăţ să gândesc precum oamenii din comunitate care practicau dansul irlandez tradiţional, or, mie mi-a fost realmente greu să îmi coordonez mişcările părţii superioare a corpului, astfel încât să izbândesc în competiţia aceea. A trebuit să fac sacrifcii care, deşi eram tânăr, au fost profunde. Nu m-am simţit niciodată în largul meu să dansez cu mâinile aproape lipite de corp, nu mi se părea natural.
În mintea mea, îmi spuneam că ceva este în neregulă, doar că eram obligat să performez exact în conformitate cu regulile lor. Erau reguli în interiorul regulilor, erau reguli scrise şi erau reguli nescrise... poate e un cuvânt cam dur, însă mi se părea aproape o obedienţă manifestată faţă de o formă de artă, pe care îmi era foarte, foarte greu, la vremea aceea, să o accept. Eram însă determinat să câştig acel titlu şi, odată ce l-am luat, mi s-a întâmplat o chestie stranie. Eram în avionul de întoarcere acasă, cu trofeul în poale şi, dintr-odată, m-a trăsnit: ‘Doamne, acum ce fac? Asta a fost tot? Am muncit toţi anii ăştia ca să câştig şi acum... la ce-mi foloseşte?’. Nu pot să-ţi descriu sentimentul, dar a fost îngrozitor. Deci, pe
de-o parte, eram fericit că am câştigat şi că sunt campion al lumii şi pe de altă parte, aveam un gust acrişor, că nu prea ştiam ce-o să fac de-aici încolo. Şi, din momentul acela, noul meu vis a devenit să creez ceva cu totul special şi exact asta am făcut... am uitat din acel moment să-mi ţin braţele pe lângă corp şi am dansat aşa cum voiam eu să dansez. Iar viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna. Ştiam că acel beculeţ din mintea mea are însemnătate şi de aceea am plecat în turneu cu Te Chieftains [Michael Flatley a fost cu celebra trupă de folk irlandez instrumental la începutul anilor ’80 - n.r.] şi, în fecare seară, am experimentat noi rutine, noi paşi de dans şi noi stiluri de a-mi mişca corpul pe diferite sonorităţi muzicale, de ajunsesem să provoc bateriştii la duel... ei să bată tobele cum vor ei, iar eu să dansez. Cu cât făceam asta mai mult, cu atât publicul devenea mai entuziast şi atunci mi-am pus problema... ce-ar f dacă în spatele meu ar f o întreagă linie de dansatori, care să facă exact aceiaşi paşi pe care îi fac eu, în acelaşi timp? Dacă am ajuns să fu aclamat în picioare de unul singur, ce s-ar întâmpla dacă aş avea alături de mine 20, 30 sau 40 de dansatori? [...]
Înţeleg că erai împotriva regulilor, însă de unde veneau infuenţele noi? Ca să înglobezi într-un dans tradiţional noi ritmuri şi mişcări, venite din zona step-ului şi a dansului contemporan, în anii când exersai în garajul familiei, trebuia să f fost expus la acestea, să le f văzut undeva...
Asta e o întrebare extraordinară, îţi mulţumesc pentru ea. Adevărul e însă că n-am fost expus la altceva, findcă nu aveam vreo legătură cu ce se întâmpla în materie de dans în Chicago, acolo unde am crescut. Eu şi fratele meu eram amândoi boxeri şi, în afară de asta, eu cântam [la faut - n.r.] şi dansam dansurile tradiţionale irlandeze, deci n-am fost expus la alte forme de dans. Privind retrospectiv, ar putea părea un handicap, însă eu privesc asta ca o binecuvântare dumnezeiască, findcă asta m-a forţat să caut înăuntrul meu, să-mi ascult vocea şi să creez ceva nou. [...]
Suntem încântați să anunțăm deschiderea Festival Lake, un eveniment extraordinar care va avea loc în perioada 1-4 iunie! Acest eveniment plin de culoare și bucurie este dedicat în special familiilor și copiilor, oferind o gamă variată de activități distractive și captivante.
Printre atracțiile principale ale Festival Lake se numără un concert susținut de trupa Antract, împreună cu alte trupe rock talentate. Vă veți bucura și de un concert de muzică folk cu foc de tabără, creând o atmosferă caldă și primitoare. Aceste momente muzicale vor rămâne cu siguranță întipărite în inimile și amintirile celor prezenți.
Dar Festival Lake oferă si multe alte activități! Am pregătit o
varietate de activități captivante pentru cei mici pe parcursul celor patru zile. Atelierele de pictură, jocurile interactive și activitățile sportive vor aduce zâmbete pe fețele copiilor și vor crea amintiri de neuitat. De asemenea, vei putea savura gustări delicioase și băuturi răcoritoare de la standurile noastre cu mâncare și băuturi.
Și cel mai bun lucru este că intrarea la Festival Lake este gratuită pentru toată lumea! Așadar, nu ezitați să aduceți întreaga familie și prietenii pentru a vă bucura de această experiență unică și de atmosfera caldă și primitoare pe care o oferă Festival Lake.
Suntem dedicați creării unui eveniment memorabil, în care fecare moment să fe plin de bucurie și distracție. Echipa
noastră este pregătită să vă primească cu brațele deschise și să vă ofere o experiență minunată. Veniți și fți martorii unei comunități unite și pline de viață!
Pentru mai multe informații despre programul evenimentului și activitățile pregătite, puteți accesa site-ul nostru thelake.ro/festivallake. De asemenea, vă invităm să ne contactați la adresa de e-mail festival@thelake.ro pentru întrebări și informații suplimentare.
Nu ratați ocazia de a vă bucura de un eveniment de neuitat!
Festival Lake vă așteaptă cu drag să fți parte din această experiență incredibilă. Haideți să creăm împreună amintiri deosebite și să sărbătorim întrun mod unic și captivant!
„Toate fricile lui Beau”, o parabolă angoasantă despre singurătate
Regizorul Ari Aster (Hereditary, Midsommar)
construiește în noul său flm, Toate fricile lui Beau, un univers kafkian cu scopul de a evidenția sentimentul fricii și consecințele sale la nivelul subconștientului. Personajul central al flmului independent este Beau Wassermann (Joaquin Phoenix), un bărbat antisocial care se cofruntă cu o formă particulară de claustrofobie.
Aster suprapune peste cadrele cu orașul New York – o imagine dezolantă, a sărăciei, a lipsei de conexiune umană -, imaginea apartamentului mizer, strâmt și fără de scăpare, în care își duce existența Beau. Un spațiu ce se dovedește un „antirefugiu”. De unde pornește starea accentuată de neliniște a lui Beau? Pentru că frica a fost folosită de regizor ca pretext pentru fabricarea unor povești care se desprind dintr-o rețea de evenimente interconectate, fe ele reale, ireale sau fantastice.
Așa cum ne-a obișnuit regizorul, apetența sa pentru o combinație de umor cu grotesc se dezlănuțuie în interiorul lumii suprarealiste, coșmarești, încărcată de obstacole inimaginabile, prin care trece Beau, grotescul capătând puternice valențe horror, la fel ca în cazul flmului său anterior, Midsommar (2019).
Călătoria lui Beau devine interminabilă. Mintea sa tulburată îl conduce către imagini distorsionate ale realității. Din seria unor viziuni recurente ale personajului face parte și una dintre amintirile lui, introdusă prin fashback, care aparține copilăriei lui Beau, aceea a unei după-amiezi petrecute alături de mamă, la masa unui restaurant select, situat pe malul mării.
Joaquin Phoenix (Te Master, Her, Joker) a demonstrat deja în repetate rânduri o predilecție pentru personaje ce se confruntă cu difcultăți de adaptare în societate. Alături de el, o putem revedea pe actrița Parker Posey, ce a devenit consacrată în cinema-ul anilor ‘90, ca preferată a regizorilor independenți Hal Hartley, Richard Linklater şi Noah Baumbach, în rolul lui Elaine, o femeie din trecutul îndepărtat al personajului, ce poate f doar o viziune a lui Beau, o „Fata Morgana” asociată obsesiei unui sărut pasional, care nu a existat cu adevărat niciodată.
Captivarea privitorului se realizează tocmai prin desprinderea de un pattern expozitiv, circumscris de obicei unei narațiuni liniare, un indicator precis al restrângerii opțiunilor interpretative și deplasarea demersului cinematografc către o narațiune deschisă, liberă interpretărilor. Să ne lăsăm, așadar, acaparați de Toate fricile lui Beau din 12 mai, data premierei flmului în România.
joaquin phoenix
din cele mai mari temeri se nasc cele mai mari aventuri
din 12 mai in cinemato G ra Fe
„LOVE AGAIN”: Comedie, romantism și...
Pentru fanii Céline Dion care nu au mai apucat să o asculte live, Love Again poate f un plasture pe rană, căci faimoasa cântăreață joacă în cea mai nouă producție a lui James Strouse. Până să ajungem la rolul ei, să afăm cine este „îndrăgostită din nou”. Mira Ray (Priyanka Chopra Jonas) se străduiește să treacă peste decesul soțului ei și, pentru a reuși să aline din suferință, începe să îi scrie mesaje numărului de telefon ce aparținea fostului ei partener. Ceea ce nu știe Mira e că acest număr aparține telefonului de serviciu al lui Rob Burns (Sam Heughan). Jurnalist find, Rob este atras de misterul mesajelor, dar și de felul în care Mira le scrie, iar în urma unui material pe care îl are de realizat cu Céline Dion, acesta îi cere celebrei cântărețe sfaturi despre cum ar putea avea o primă întâlnire cu Mira. Această comedie romantică este un remake al flmului SMS fur Dich (Mesaje pentru tine), un flm german din 2016, care, la rândul său, este o ecranizare a cărții cu același nume din 2009, scrisă de Sofe Cramer.
Pryanka Chopra Jonas, renumită pentru roluri precum Alex Parrish, în Quantico, Victoria Leeds, în Baywatch, sau Sati, în Matrix Renașterea, este cea care o interpretează pe Mira, alături de Sam Heughan, în rolul lui Rob Burns, actor
popular deja datorită serialului Outlander. Pentru a reuși să păstreze cât mai autentică relația celor două personaje, Chopra și Heughan s-au întâlnit de nenumărate ori
în afara orelor de flmare, majoritatea ieșirilor având loc în casa actriței, pe care o împarte cu soțul ei, Nick Jonas. În această combinație vine şi Céline Dion, ce se joacă pe ea însăşi, oferindune cântece noi, incluse pe soundtrack-ul peliculei.
„M-am distrat foarte tare făcând acest flm. Să am onoarea de a apărea pe marele ecran alături de actori frumoși și talentați precum Priyanka Chopra și Sam Heughan în prima mea producție cinematografcă este un privilegiu pe care îl voi prețui mereu”, a declarat câștigătoarea a cinci premii Grammy, într-un interviu pentru revista People.
În distribuţie îi mai
întâlnim pe Russell Tovey (American Horror Story), Celia Imrie (Te Best Exotic Marigold Hotel), Omid Djalili (His Dark Materials), Lydia West (Dracula) și Nick Jonas, iar James C. Strouse (Grace is Gone) este regizorul lui Love Again. Deși e posibil să ne f ghiftuit în primăvara asta de comedii romantice, o să dau vina pe laitmotivul flmului și voi spune că destinul are cu siguranță un plan, și acela include mersul la cinema pe 12 mai, când apare și la noi, căci cu siguranță este o producție demnă de vizionat!
În 2018, am văzut cum este să fm membri ai „Book Club”, un flm care a întărit ideea că vârsta este doar un număr și că nu ar trebui să te oprești din a râde, a plânge, a te îndrăgosti și a-ți crea prietenii doar pentru că îmbătrânești. Acum, cinci ani mai târziu, se pare că a sosit momentul reuniunii, pentru că regizorul Bill Holderman („Te Old Man & the Gun”/ 2018) și scenarista Erin Simms („Our Souls at Night”/ 2017) ne-au pregătit o continuare... Book Club: Te Next Chapter. De data asta, povestea o să fe mai puțin despre cărți, dar păstrăm personajele, prietenia și vinul, bineînțeles.
În cazul în care ai uitat ce s-a întâmplat în ultimul flm sau poate l-ai sărit de pe listă, „Book Club” se concentra pe viețile a patru femei, prietene de mult timp și membre ale unui club de lectură înfințat în urmă cu 30 de ani. Dorind să condimenteze rutina de zi cu zi se decid ca pentru următoarea întâlnire să discute provocatorul bestseller „Fifty Shades of Grey”. Însă ceea ce le ia prin surprindere este încrederea pe care cartea le-o oferă, aceea de a-și recăpăta viața și a de a începe o nouă etapă, una plină de romantism incitant.
Book Club: Te Next Chapter ne duce în Italia, pentru o excursie ca între fete, o aventură pe care Diane, Vivian, Carol și Sharon nu au avut-o niciodată. Acum, că Vivian este ofcial logodită, femeile își dau seama că aceasta ar putea f singura lor ocazie de a face o excursie, de a călători, de a experimenta lucruri noi și de a se distra. Așa că se hotărăsc să-și rezerve biletele pentru destinația de vis.
Nu-i nevoie să f văzut prima parte ca să înțelegi că toate cele patru știu să se distreze, să dea destul de repede de necaz și să scape la fel de repede, fără a f arestate, așa că tot ce ne rămâne de făcut este să trăim această nouă aventură alături de ele, prin intermediul lor.
Din distribuție fac parte: Candice Bergen („Murphy Brown” / 1988–2018), Jane Fonda („Youth” / 2015), Diane Keaton („Love and Death” / 1975), Mary Steenburgen („Last Vegas” / 2013), Andy Garcia („Te Godfather Part III” / 1990), Don Johnson („Knives Out” / 2019), Giancarlo Giannini („Casino Royale” / 2006) și Craig T. Nelson („Poltergeist” / 1982).
Book Club: Te Next Chapter va f disponibil în cinematografele din România începând din data de 12 mai.
„SISU”,
lui e una extrem de sângeroasă.
Lupta pentru supraviețuire nu se termină însă cu acea primă ciocnire, căci atrage atenția unui ofțer SS deosebit de brutal, care trimite acum tot ce a mai rămas din forțele naziste din Finlanda
Dacă ți-ai pierdut entuziasmul gândindu-te la cât de mult mai ai de așteptat până la lansarea următorului capitol din seria John Wick, se anunță vești bune pentru dependenții de acțiune! Intensă. Din fericire, primăvara aceasta a fost o perioadă de renaștere a filmelor de acest gen pe marile ecrane, urmând să se încheie în forță cu cel mai recent film al regizorului Jalmari Helander, Sisu . Probabil, acesta te va duce cu gândul la primele western-uri ale lui Clint Eastwood, în care momentele de tăcere spun totul sau, mai mult, universul Sisu îți va părea mai „wickian” decât ar putea sugera premisa poveştii.
Scenariul scris de cineastul fnlandez, autorul lui Rare
Exports şi Big Game, ne poartă într-o călătorie în nordul
Finlandei din ultimele zile pline de disperare care au marcat sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial, unde întălnim un miner singuratic, aparent obișnuit, pe nume Aatami
Korpi (interpretat de Jorma
Tommila). Munca istovitoare îi este răsplătită când descoperă o cantitate masivă de aur. Cea mai apropiată bancă este însă la sute de mile distanță şi, în acea perioadă, Finlanda era
ocupată de trupele naziste, care se retrăgeau înspre nord. Korpi pleacă în căutarea unui loc sigur în care să depoziteze aurul până să fe oprit de o echipă de soldați germani, iar naziștii sunt… lacomi. Aceștia încearcă să-i fure câștigurile cuvenite
și să-l execute fără să stea pe gânduri, doar că, în foarte scurt timp, realizează că nu au de-a face cu un miner obișnuit.
Trecutul singuraticului Korpi este unul zbuciumat, plin de violență și dorință de răbunare după ce și-a pierdut tot ce avea mai de preț pe lume, iar reacţia
pentru a-l găsi și a-i fura aurul. Nu există o traducere directă a cuvântului fnlandez „sisu”, dar Korpi este întruchiparea perfectă a multiplelor înțelesuri: o formă de curaj și determinare inimaginabilă în fața unor provocări copleșitoare.
Helander creează un flm de acțiune incredibil de visceral, care a depășit așteptările, dovedind potenţialul imaginativ al industriei europene de flm. Incitant din punct de vedere vizual, îndrăzneț și mereu, dar mereu imprevizibil, Sisu oferă un spectacol coregrafat al macabrului, o demonstrație a ceea ce înseamnă un carnagiu. Acțiunea plină de extravaganță a lui Jalmari
Helander a făcut deja mare vâlvă după premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, iar în scurt timp va putea f vizionat în cinematografele din întreaga lume. În România, premiera a fost anunțată pentru data de 26 mai.
ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST
WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/
Alex Drace-Francis este profesor asociat de istorie literară și culturală a Europei moderne la Universitatea din Amsterdam, iar în toamna anului trecut a lansat volumul: „Te Making of Mămăligă: Transimperial Recipes for a Romanian National Dish”. Autorul a ajuns prima dată în România
în 1990, apoi a revenit cu o misiune umanitară în ‘93-‘94; și-a luat doctoratul cu un studiu despre tipar, educaţie şi dezvoltarea identității naţionale în Principatele Române (respectiv Regatul României) în secolele XVIII şi XIX, iar în pandemie a scris lucrarea de față.
În timp ce riveranii fe ignoră cotidianul, considerându-l banal sau știut de toată lumea, fe sunt ipocriți și ascund sub preș informațiile care par că nu ne fac cinste, măsluind realitatea prin omisiune, alogenii consemnează o sumedenie de detalii și relatează ceea ce văd, miros sau gustă. O fac comparativ, iar de multe ori sunt subiectivi și concluziile se raportează la propriile sisteme de valori, diferite de „obiceiul pământului”. Nu este și cazul lui Alex Drace-Francis, al cărui studiu dedicat mămăligii este, indubitabil, echidistant.
Cumva, fx această neutralitate pedagogică m-a frapat în timp ce îi citeam cartea, și asta doar din cauza faptului că în majoritatea covârșitoare a textelor despre gastronomia românească simți patima și înverșunarea de a dovedi câte ceva. În bucătăria noastră internă, mai mult încercăm să ne impunem teoriile decât să relatăm și sunt un
exemplu elocvent al acestei teze, deși conformația de jurnalist ar trebui să mă împingă spre un tangaj argumentativ, nu spre heirupism.
Dar ni se dovedește încă o dată că străinul familiarizat cu România (poate chiar îndrăgostit sau care măcar a prins drag de ea) ne este mult mai util decât zeci de entuziaști autohtoni. În timp ce Alex DraceFrancis susține încă din titlu că Mămăliga (is) a Romanian National Dish, enorm de mulți dintre conaționalii mei îi vor explica (așa cum îmi explică și mie de mulți ani) că
1. Decebal nu avea porumb, 2. Mămăliga e făcută obligatoriu din porumb, 3. Polenta e mai veche și 4. Nimic nu e al nostru, totul e de la alții. Puteți înlocui mămăliga cu ciorbe, sarmale sau mititei, alte preparate exponențiale pentru bucătăria românească tradițională. Este ceea ce regretatul profesor Vintilă Mihăilescu numea „autorasism culinar” atunci când se limita la raionul food al „excepționalismului negativ românesc”. Nu e cazul aici să detaliem.
autorului pentru această idee și pentru efort. Ne lipsesc abordările pluridisciplinare ale temelor de nișă (deși cu caracter național) care elucidează întreg spectrul de dileme și confuzii, care tot reapar în dezbaterea publică asupra subiectului.
1Mai, mici pe grătar, pădure, ieșire cu prietenii. În timp ce pentru unii, aceasta este ieșirea ideală, pentru cei mai curioși sau mai plictisiți de ceafa de porc mâncată la Cernica, am pregătit mai multe idei de grătar, de prin toate colțurile lumii.
În Iordania, grătarul se numește Zarb și până să vedem ce fel de carne se mănâncă, trebuie amintit faptul că „grătarul” iordanian este și el diferit. Astfel, se sapă o groapă în nisip, pe fundul ei se pun cărbuni și pietre ferbinți sau țevi de fer încinse. Peste, se adaugă carnea de grătar învelită în frunze de palmier. Apoi sunt puse pături, ce urmează a f acoperite cu nisip și lăsate timp de două-trei ore, pentru a se putea găti carnea. Acum
că am afat modul de pregătire, e timpul să știm și ce proteină se împachetează în palmier. De cele mai multe ori e aleasă carnea de miel sau oaie, însă și puiul marinat în lămâie, usturoi, sare și piper este o alegere la fel de populară. Nu putem uita de orezul gătit în frunze de palmier sau de legumele „la grătar”, precum: morcovii, ceapa sau cartofi. Printre garniturile specifce Zarb se numără: humusul, mutabal (similară cu salata de vinete) și salata de roșii cu castraveți.
De pe grătarul japonezilor sunt nelipsite frigăruile de pui, pe care ei le numesc yakitori. Pe un băț din bambus sau oțel, numit kushi, se pun bucățile de pui, marinate în sos teriyaki și sare, iar mai apoi se așează frigăruile pe un grătar cu cărbuni. Există și o variantă dulce-picantă a yakitori, în care sosul teriyaki e înlocuit cu unul din mirin, sake, sos de soya picant și sare. Și pentru că japonezii nu au mereu timpul necesar pentru a face un grătar, s-au gândit la toate, iar yakitori poate f găsit pe la toate magazinele gata preparat.
Celebrul grătar coreean nu putea lipsi de pe listă. Acest tip de grătar este ceva mai sofsticat, în sensul că grătarul este încorporat la masa la care stau participanții. În ceea ce privește carnea, porcul și vita sunt preferate, în special pieptul de porc, carnea de pe coaste sau bulgogi (carne marinată tradițional). Un element esențial al grătarului coreean îl reprezintă garniturile, astfel că printre cele mai populare se numără: salata, usturoiul, ceapa albă, ciupercile și pasta de fasole roșie.
Grătarul flipinez include toate părțile unui pui sau ale unui porc, însă ceea ce e special la el este marinada ușor lipicioasă în care este învelită carnea, dar și prepararea de lechon, porc umplut și făcut la rotisor. Adesea, la un grătar flipinez vom găsi drept garnitură orezul și sawsawan, care este cuvântul flipinez pentru sos și care poate f preparat într-o gamă largă de variante.
In Fiji, grătarul se numește lovo, în traducere liberă, festin în pământ. Astfel că, într-o groapă săpată în pământ se pun pietre vulcanice, lemn și paie. Acestora li se dă foc, iar când pietrele vulcanice au absorbit destulă căldură, diferite cărnuri învelite în frunze de banan sunt plasate peste și acoperite cu frunze de cocotier și țărână, urmând să rămână în acest fel la gătit timp de două ore. Printre opțiunile cele mai populare de proteină se numără: peștele papagal, picioarele de porc și puiul (de cele mai multe ori, întreg). Ca să meargă la grătar, la lovo se consumă și salată de ferigi sălbatice, pastă de tomate și prăjitură flipineză cassava.
Pentru iubitorii de pește, afați că de cele mai multe ori, proteina vedetă grătarul portughez este sardina. Peștele este lăsat pe grătar până ce pielea sa prinde o culoare aurie. Pe grătar se adaugă ardei gras roșu și verde, ce urmează a f tăiat și amestecat cu ulei de măsline, pentru a obține garnitura perfectă pentru sardine.
Spre fnal, vă ofer o versiune de grătar mai de pe la vecinii greci. La ei, grătarul se numește Antikristo și se remarcă prin însăși forma sa unică: o cușcă de metal poziționată în mijlocul focului. La carne, lucrurile stau simplu: miel în vârstă de 10-12 luni, tăiat pe bucăți și condimentat cu sare, lăsat la gătit ore bune pe grătar. De cele mai multe ori, garniturile sunt salate din verdețuri și celebra pita grecească. La desert se servește adesea brânza mzithra, peste care se adaugă miere.
Chiar dacă ne numărăm printre cei care nu se pot despărți de clasicii mici pentru a încerca un alt tip de grătar, am afat un lucru nou pentru momentele când avem cărbuni, dar nu și grill, și anume: că o groapă e îndeajuns.
Prima dată când am simțit gustul acestei plante a fost momentul în care, după 14 ore de zbor, am aterizat în Bali, am ajuns la cazare și am fost întâmpinați cu un ceai de lemongrass și ghimbir. În acea stare de oboseală accentuată, aroma explozivă, forală, proaspătă și ușor picantă a ceaiului a fost exact de ce aveam nevoie.
orez, gustul de lemongrass e omniprezent în Bali. Uneori, pentru că aroma preparatelor tradiționale e efectiv explozivă, nu mai poți face altceva decât să constați că e acolo, în mâncare, alături de sambal (sosul de ardei iute), ghimbir, frunze de lămâi și multe alte arome pe care adeseori nu le poți identifca.
iarbă de lămâie, dar e foarte puțin folosit în mâncare. În Bali, însă, lemongrass se vinde în piețele de legume și fructe, dimineața devreme, la răsăritul soarelui. Pe tarabe găsești mănunchiuri mari de lemongrass, ce arată mai degrabă ca și tijele de praz, iar oamenii cumpără astfel de mănunchiuri pentru că aroma plantei e mult mai puternică atunci când e proaspătă. Dincolo de gătit, lemongrass e folosit și pentru cosmetice, pentru că aroma aceea ce amestecă mirosul foral și pe cel asemănător cu lămâia se pretează perfect pentru creme, loțiuni și săpunuri.
După acel prim ceai de lemongrass băut în urmă cu 3 ani, am căutat gustul de lemongrass imediat cum am ajuns a doua oară în Bali. L-am găsit peste tot, în mâncăruri, în uleiuri cosmetice și creme, în săpunuri și chiar în bețigașele parfumate din ofrandele ce se afă peste tot. Pentru mine, lemongrass e una dintre aromele defnitorii pentru insula zeilor.
Am afat apoi că bucătăria balineză folosește lemongrass pentru aproape orice. De la sate ayam, preparatul cu carne tocată de pui sau pește, ce poate f servit pe tije de lemongrass, la salatele picante peste care se adaugă un praf de lemongrass, la curry, legume și diverse tipuri de
Am găsit lemongrass și în Sibiu, cu tije uscate și tăiate mărunt sau chiar proaspăt, cu tije micuțe, asemănătoare ca aspect și dimensiune cu ceapa verde. În România, e un condiment cunoscut sub numele de citronella sau
TikTok, dar mulți! O trecere în revistă a trendurilor fuide care fac furori, însă provoacă și fori.
Să fm moderni, să fm în tendințe, să fm ba-da-bum, ba-da-bam. Și să le arătăm și altora.
Trendurile de băut pe TikTok sunt un cocteil de „Do It Yourself”, cu „uite ce-am mai combinat”, cu câțiva stropi de „ce se poate bea pe bogăție din sărăcie”, dintr-un recipient care n-a mai fost folosit la băut. Toate astea, flmate și-napoi la lume date, ca să nu murim proști, fără să f dat pe gât licori cu care se delectau odinioară
predecesorii actualului bâlci digital, femeia cu barbă ofine și înghițitorul de săbii analog.
Sigur că, de fapt, TikTokerii redescoperă roata, turnând
în ei cu bidonul ceea ce la noi se chema de multă
s-au viralizat pe TikTok? Mai știți Cola aia așa-zis sănătoasă, „healthy Coke”, care-ți strepezește dinții doar când citești că e compusă din oțet balsamic și apă minerală? Sau de licoarea care s-a răspândit pentru că se pretindea că slăbește cât vezi cu ochii dacă sorbi cafea instant cu zeamă de lămâie, până când nutriționiștii au avertizat că oroarea de „lemon cofee” poate afecta sănătatea?
vreme carcalete, boroghină etc. Să luăm, bunăoară, îmi place să folosesc cu obstinație acest termen, care mă scutește de posibilitatea de a f confundat cu un infuencer-, băutura Home Made, viralizată sub acronimul BORG (BlackOut Rage Gallon, rebotezată Blackout și precedată de un hashtag, care conferă prestigiu și urmăritori). Conține electroliți, arome și alcool în doze păcălitoare. Se consumă din ditamai bidoanele americane, conform principiului n-aduce litrul ce aduce galonul, prin cămine studențești, la petreceri la domiciliu de adolescenți cu părinți plecați și care vor să ardă etapele până la majorat. Și se câștigă o notorietate digitală de proporțiile Internetului când 28 de consumatori, în timpul foarte liber studenți la Universitatea din Massachusetts, ajung la spital cu intoxicație alcoolică. Bravo, puștilor, așa nu! Dar câte aberații de băut nu
Mai nou, într-o succesiune de băuturi indigeste, dar colorate țipător și cu proprietăți așa-zis tămăduitoare, a răsărit hashtag-ul #WaterTok, care face apa chioară, chipurile, mai atrăgătoare. Ingenioasă ca un leac băbesc și efcientă ca o frecție aplicată îndelung unui picior de lemn, însă mult mai dăunătoare, după cum constată specialiștii, această apă îndoită a strâns o frumoasă zestre de peste 103,7 milioane de vizualizări, e numai bună de măritat. #WaterTok înseamnă „aqua chiorensis” îmbogățită cu niscaiva pudre cu arome de drajeuri în culori neon și cu siropuri aromate, mmm, delicios, cum de nu ne-a trecut prin cap?! De aici până la „apă cu tort aniversar”, „apă cu rondele de piersici” sau „apă piña colada” a mai fost doar un pas.
În această lume cu susu-n jos, fe-mi îngăduit să-l prefer pe ardeleanul ignorant și nedus la barista, care, ajuns într-o cafenea italiană, a băut dintr-o înghițitură un ristretto și a zis „da, din ăsta dați-mi!”.
Întrecere de ciclism amator la Sibiu, pe un traseu de 19 km
Unul dintre cele mai iubite și așteptate evenimente marca ACS Aria pentru Sport revine duminică, 21 mai. Criteriul Primăverii e o competiție adresată amatorilor de ciclism și sport și nu numai, ce are ca scop promovarea și încurajarea unei experiențe sănătoase pe două roți, în aer liber. Pentru a-și îndeplini rolul formativ și educativ al mișcării sportive
de masă, organizatorii își propun să reunească la start cât mai mulți participanți sibieni indiferent de vârstă, profesie, sex. Fiecare dintre cele nouă ediții desfășurate până acum au adunat sute de sibieni dornici să pedaleze și să se bucure de o experiență inedită. La fel ca în fecare an, și anul acesta competiția se va desfașura cu trafc rutier restricționat, pe o distanță de 19 kilometri, în Sibiu și împrejurimi. Punctul de pornire al traseulului este Grădina Zoologică și continuă pe DJ 106 A - Rășinari - DJ 106 DPoplaca - DJ 106 R - Calea Poplăcii, intrarea în oraș, zona Inspectoratului Județean de Jandarmi, până la punctul de sosire. Competiția va lua start la ora 09:00. Participanții și câștigătorii vor f recompensați pentru eforturile depuse cu premii supriză și trofee puse la dispoziție de partenerii competiției Criteriul Primăverii.
Trei recorduri absolute înregistrate la ediția din 2023 a m aratonului
Cea de-a XII-a ediție a Maratonului Internațional Sibiu, care va avea loc în ultimul weekend al lunii mai, în zilele de 27 și 28 mai, impresionează prin cifrele sale spectaculoase. Trei recorduri au fost stabilite în 2023: cel mai mare număr de cauze de până acum pentru care se poate alerga, cel mai mare număr de alergători înscriși și cel mai mare număr de voluntari
care vor întâmpina participanții pe traseu. În acest an sunt 47 de cauze selectate, care ating foarte multe domenii precum sănătatea, educația, bunăstarea cetățenilor, arta, siguranța pentru animale etc. Mobilizarea impresionantă a comunității sibiene pentru a ajuta fecare cauză în parte să-și atingă obiectivele stabilește alte două recorduri în acest an. Peste 6.560 de alergători s-au înscris la cea de-a XII-a ediție. Și pentru că un număr atât de mare de participanți cere un număr mare și de voluntari pe traseu, în 2023, peste 600 de voluntari vor pune umărul la succesul și bunul mers al Maratonului. Este o certitudine, ediția din 2023 va f cea mai mare din istoria Maratonului și se anunță a f una fantastică. Sunt bifate toate motivele pentru a nu lipsi sâmbătă, 27 mai și duminică, 28 mai, din Piața Mare, de la Maratonul Internațional Sibiu.
Ce ne leagă! Asta stă scris pe afșul ediției cu numărul 12 al Maratonului Internațional Sibiu. Ce ne leagă? Până să afăm răspunsul în ultimul weekend al lunii mai, în zilele de 27 și 28, am povestit cu Ana Bugneriu despre cum se conturează ediția Maratonului din acest an.
”Avem o comunitate vie, dornică să se implice activ în adresarea nevoilor sale”
Pentru al 12-lea an consecutiv, Sibiul se pune în mișcare la Maraton și aș porni discuția prin a pune semnul întrebării la moto-ul ediției din acest an: Ce ne leagă? Asta ne dorim să afăm și noi. Ce ne mai leagă în 2023? De obicei, la Maraton am venit cu răspunsuri, idei cu care oamenii au rezonat. De data asta credem că e important să devenim refexivi împreună și să ne reamintim ce anume ne face să fm o comunitate. La Fundația Comunitară, noi credem că lucrurile care ne unesc sunt mai importante decât cele care ne separă. Suntem curioși cum vor aborda sibienii această perspectivă.
Care sunt noutățile, provocările pe care le lansează ediția cu numărul 12 pentru participanți, fe ei alergători sau spectatori de pe margine? În acest an, Maratonul impresionează prin cifrele sale spectaculoase. Avem 47 de cauze ale comunității pentru care se poate alerga, cel mai mare număr de până acum și, de altfel, cel mai mare număr de proiecte debutante în eveniment. Cei peste 6.560 de alergători înscriși, vor f întâmpinați pe traseu de 600 de voluntari, aceste două cifre find un alt record pentru evenimentul nostru. Sperăm ca prin generozitatea sibienilor și nu numai, acesta să fe cel mai bun an și pentru sumele mobilizate în folosul proiectelor. Așa cum am obișnuit publicul, cele două zile ale evenimentului vor f presărate cu surprize pe traseu, sub formă de încurajări creative, în Piața Mare, prin experiențele mișto pregătite de sponsori și parteneri, iar Poarta va impresiona atât prin dimensiuni, cât și prin compoziția artistică. Cei mici vor avea parte de o zi memorabilă duminică, 28 mai, când Piața Mare se va umple de activități și personaje
menite să-i distreze și să le ofere o zi specială.
Maratonul are și această dimensiune educativă. De ce crezi că e important pentru tânăra generație să-și antreneze de pe acum spiritul civic?
Poate unul din lucrurile de care mă bucur cel mai mult în contextul Maratonului e tocmai faptul că un număr așa de mare de copii și tineri poate să își dezvolte și să-și exprime valorile, alergând pentru o cauză dragă. E poate singurul context în care centrul orașului se închide pentru ei, iar ei învață că au puterea de a infuența în bine orașul prin acțiunile lor, sunt văzuți și aplaudați pentru asta. Trebuie să fe un mesaj foarte puternic de internalizat pentru ei. Lupta pentru democrație, pentru o societate echitabilă și construită pe valori corecte e una perpetuă, iar ea le aparține și lor, atât în prezent, cât și în viitor, iar Maratonul reprezintă un antrenament excelent pentru transformarea lor în niște cetățeni activi, implicați și cărora le pasă.
Ce spune numărul tot mai mare de proiecte și diversitatea cauzelor aduse în atenție despre comunitatea sibiană?
La Fundația Comunitară Sibiu, ne începem de obicei anul gândindu-ne la modalitățile cele mai bune prin care să ajungem la proiecte și organizații noi care ar f potrivite pentru Maraton. Din fericire, această practică de a ne păstra proactivi și permeabili pentru inițiativele la început de drum a fost bine recepționată de sibieni și iată că, așa cum spui și tu, ne bucurăm de proiecte tot mai multe și mai diverse. Asta nu poate să spună despre Sibiu decât că avem o comunitate vie, dornică să se implice activ în adresarea nevoilor sale, care așa cum e natural, ating foarte multe domenii ca
sănătatea, educația, bunăstarea cetățenilor, arta, siguranța pentru animale etc. Ne bucurăm că evenimentul nostru poate servi Sibiul, iar acest lucru e posibil doar prin modul impresionant prin care oamenii folosesc platforma pe care noi o construim la Maraton.
Câte dintre proiectele selectate reușeșc să-și atingă 100% obiectivele? Vasta majoritate a cauzelor din Maraton reușesc să își atingă și în unele cazuri, chiar să își depășească obiectivul de strângere de fonduri. Cauzele muncesc mult pentru a reuși să strângă susținere în jurul lor, iar noi avem grijă ca doar acelea care duc campanii bune să aibă acces la eveniment. Spre exemplu, dacă o cauză nu reușește să strângă 70% din obiectivul său, nu mai poate participa la ediția următoare. De asemenea, lucrăm alături de cauze astfel încât proiectul pe care îl implementează după perioada de strângere de fonduri să fe adaptat sumelor strânse, fe ele cele propuse, mai mari sau mai mici. Urmărim, de asemenea, proiectele pe perioada lor de implementare și primim raportări despre modul în care au fost cheltuiți banii, iar închiderea acestui cerc de încredere a cărui garant suntem ne-a ajutat de-a lungul anilor să atragem inițiative serioase, puse pe treabă, care ne devin parteneri în multe circumstanțe. Alergătorii și susținătorii văd că lucrurile promise sunt duse cu bine la fnal, iar astfel evenimentul crește proporțional cu încrederea pe care toți actorii implicați o investesc în el.
Pentru că înscrierile pentru alergători s-au încheiat deja, cum se conturează ediția 2023 dacă ne raportăm la cifre?
În momentul de față am trecut de jumătate din obiectivul nostru de strângere de fonduri pentru eveniment, respectiv 647.791 lei, adică 66.25% din cei 977.770 lei propuși.
Problemele fnanciare vor persista pe tot parcursul lunii mai, dacă ai deja datorii mari. Se pare că vei avea sume mari de plătit. Fii mai optimist și astfel vei avea multe zile bune, chiar dacă te mai împiedici de obstacole pe care nu ştii cum să le depășești.
Fă planuri mari pe termen scurt şi bucurăte din plin de fecare zi liberă. Ocupă-te numai de ceea ce ştii că poţi face pentru tine și pentru familia ta și lasă restul pentru mai târziu. O vreme, partenerul de viață va f absorbit de probleme care îi vor ocupa tot timpul liber.
Ieși mai mult cu prietenii sau implică-te în proiecte noi. Ai mai multă grijă de sănătatea ta şi organizează-ţi programul astfel încât să stai mai mult timp cu familia. Copiii, în mod special, îți vor solicita toată atenția și vei avea ocazia să faci lucruri deosebite împreună cu ei.
Este bine să păstrezi relații cordiale cu toate rudele și să găsești pentru fecare un cuvânt bun, un dar și un sfat care să le încurajeze. Vestea bună este că le vei putea ajuta pe toate și la rândul tău vei avea satisfacția de a rezolva probleme mai vechi din familie.
Capeţi mai multă încredere în tine după ce reuşeşti să rezolvi o problemă difcilă în plan sentimental. Este o experienţă care te va ajuta să te maturizezi și îți va arăta că trebuie să te preocupe mai mult interesele personale, decât ale celorlalţi.
Foloseşte toate resursele pe care le ai pentru a strânge o sumă de bani cât mai mare. Va veni o vreme când vei putea face schimbări, liniştit că ai o rezervă de bani pentru micile tale capricii. În ultima decadă a lunii, pleacă în excursii cu prietenii, relaxează-te!
Ultima lună de primăvară este o lună plină de dragoste, în care evenimentele de familie îți vor aduce multe clipe fericite. Vei avea parte de mai mult timp liber pe care îl vei petrece în compania partenerului de viață.
Vei avea parte de câteva momente frumoase care te vor ajuta să treci mai uşor peste problemele fnanciare şi casnice. În primul rând, vei descoperi că ai prieteni sinceri şi devotaţi care îţi vor f alături când le vei cere ajutorul.
Este o perioadă bună să investeşti în confortul tău și al familiei, dar păstrează chitanţele obiectelor mai scumpe. Cu toate acestea, un eveniment sau o veste pe care o primeşti spre sfârșitul lunii te va face să te răzgândeşti în privinţa unui proiect costisitor. E bine să pui niște bani deoparte și pentru călătorii.
Vei f provocat să păstrezi echilibrul între dorinţele celor dragi, partenerului de viață şi propriile tale dorinţe. Relaţia intimă poate avea de suferit, dacă nu vă înțelegeți asupra modului în care vreți să vă organizați planurile de vacanță pentru vara aceasta. Fii precaut în privinţa cheltuielilor.
Vei avea de luat câteva decizii importante pentru tine și familia ta. Vor f momente în care presiunea familiei va f destul de puternică şi, poate, îți vei face alte planuri. Pe de altă parte, știi că apropiații te susțin fnanciar și poți realiza ceva deosebit, poate chiar să cumperi o locuință.
S-ar putea să fi mai obosit și nemulţumit de cei din jur care mai mult încurcă lucrurile. Dar vei rezolva problemele delicate și vei f mult mai liniștit. Vei rămâne fără bani pentru o perioadă scurtă de timp, dar vei găsi pe cineva binevoitor să te ajute la timp.
Adela Dadu e sibiancă de vreo cinci generații, iubește orașul și împrejurimile. A încercat mereu ca prin experiențele și activitățile propuse să promoveze cât mai mult zona Sibiului și să transforme șederea turiștilor într-una de neuitat. Mulți sibieni își iubesc orașul, însă am fost curioși cum și-a transformat această pasiune în profesie: ”Cred că meseria m-a ales pe mine. În 2006 am participat la un curs de ghizi locali, iar din 2007 am început să organizez vizite ghidate pentru turiști din diverse țări. Ceea ce credeam că va f un job de-o vară s-a dovedit o profesie de deja 17 ani. Iubesc Sibiul și an de an am încercat să aduc mai multă valoare experienței locale a turiștilor, să promovez turismul sustenabil și ecoturismul”, ne povestește Adela.
Am continuat discuția dorind
să afăm de la Adela cât de ofertantă e regiunea Sibiului pentru un ghid de turism
și cât de mult s-a dezvoltat infrastructura turistică după anul de cotitură 2007. Adela e de părere că Sibiul s-a maturizat mult: ”A crescut numărul evenimentelor de calitate, multe obiective turistice au fost reabilitate sau sunt în curs de reabilitare, au apărut puncte gastronomice locale, iar turiştii pot participa la drumeţii şi activităţi în aer liber prin programul
’Anii Drumeţiei’. Colinele Transilvaniei şi traseul Via Transilvanica aduc numeroase experienţe autentice concentrate pe starea de bine.”
Întrebată care sunt principalele țări din care provin turiștii care apelează la seriviciile ei și cum ajung să audă despre oraș și despre regiunea Sibiului, Adela enumeră țări precum SUA, Spania, Franţa, Marea Britanie, dar şi ţări mai exotice, precum Singapore, Filipine, Brazilia, Argentina și adaugă ”Acești turiști vin prin intermediul partenerilor sau a platformelor de rezervare online. Mulţi turişti vin şi în urma recomandărilor. Atunci când îşi planifcă itinerariul, majoritatea se informează online, iar Sibiul e o prezenţă vizibilă, un ‘must visit’ pe lista lor.”
Am întrebat-o mai apoi pe Adela ce îi impresionează cel mai mult pe cei care vizitează Sibiul știind că ea e cea mai în măsură să ne dea un răspuns pertinent: ”Sunt impresionaţi de peisaje, natură în general şi biodiversitate. Îi surprinde istoria locurilor, patrimoniul arhitectural, multiculturalitatea, gastronomia delicioasă, atmosfera calmă şi evenimentele. În Sibiu reuşesc să se deconecteze, să se bucure de diverse activităţi şi experienţe locale. Dacă
îi întrebăm cum ar descrie regiunea Sibiului ar spune idilică, sigură, cosmopolită, dinamică, naturală, prietenoasă.”
Pentru cineva care cunoaște regiunea Sibiului ca-n palmă, am vrut să afăm care sunt locurile care-i sunt cele mai dragi, în care îi face plăcere să revină și în timpul liber, iar Adela ne-a mărturisit: ”Iubesc Munţii Cindrel, mirosul fânului prospăt cosit mă umple de energie. Pasiunea mea e fotografa şi atunci când doresc să mă relaxez mă retrag în Colinele Transilvaniei, în împrejurimile fostelor sate săseşti, unde surprind pădurile de stejari seculari, pajiştile înforate, fauna şi fora bogate. Pare romanţat, dar natura e locul unde mă regăsesc cel mai bine, iar Sibiul ne-a binecuvântat cu peisajele sale.”
