20 minute read
SIBIAN/CĂ
foto © Gabriela Cuzepan
Bobby
Advertisement
voluntar pe viață
Totul a început în 2009. Aveam un grup de prieteni din copilărie, cu care weekend de weekend ne adunam și făceam același lucru și, la un moment dat, ne-am plictisit. Și am zis ok, hai să facem ceva nou, să nu stăm doar în cartier, ci să întâlnim oameni, să descoperim noi experiențe. Din întâmplare, atunci făceam și atletism și un coleg de acolo a spus de Crucea Roșie Sibiu. Că se organizează, vară de vară, un mega eveniment, cu mega tabără, cu 80-90-100 și ceva de copii din toată țara și timp de o săptămână se fac traininguri, vin cei de la Poliție, secția canină, să facă un fel de demo - cum antrenează cățeii, ce pot să facă și unde îi folosesc. O grămadă de experiențe pentru a ne dezvolta. Și am zis super, vreau la Crucea Roșie. Prin Răzvan am ajuns acolo și de-atunci am devenit dependent de voluntariat: începând cu Crucea Roșie, Garda Națională de Mediu, Forumul German al tinerilor, după care, la facultate, Clubul studenților economiști și, într-o vară, vedeam la un moment dat o grămadă de persoane care purtau un tricou pe care scria Voluntar, de la Festivalul de Teatru. Și am zis ok, hai să văd și eu despre ce este vorba. Următorul an, am devenit și eu voluntar la FITS. Și acolo a început nebunia mai amplificată - pentru că acolo se întâmplă mult mai multe lucruri și am reușit să cunosc o grămadă de persoane. Am ajuns să cunosc personalități care mai de care, de la Tim Robbins la Prințul Charles, am ajuns să iau cina cu diverși ambasadori ai Japoniei, aici în România - și nu cred că, stând acasă, poți să experimentezi așa ceva. N-aș putea spune că îmi place să voluntariez într-un domeniu anume, pentru că, la un moment dat, la toate te scoate din zona de confort. Și de fapt asta îmi place - să am o nouă provocare, să fac ceva ce în mod normal n-aș fi făcut și atunci nu prea contează pe ce sector e, ci, mai degrabă, cantitatea de experiențe noi pe care mi le dă. Și dacă nu, faptul că ajutăm lumea - asta e acolo tot timpul. Voluntariatul n-are limite. M-am înscris și am trecut de prima etapă, de exemplu, pentru prima tură în jurul lunii. O să fie a lui Elon Musk, proiectul se numește #dearMoon, și este un tip din Japonia care a cumpărat locul lui și încă 8 locuri în navă și o să le ofere cadou celor care se înscriu voluntari. Și am făcut chestia asta. Aștept, dacă am noroc să fiu selectat, aș duce voluntariatul undeva în afara planetei. Ar fi next level, ar fi primul Erasmus care a ieșit din orbită, din atmosferă, ar fi primul voluntar din Sibiu, din România, care s-ar duce în jurul lunii și înapoi.”
Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania
Veneția: înainte și după pandemie
Anul acesta Veneția va fi, cu siguranță, destinația turistică a sibienilor. Într-o perioadă incertă, în care orașele turistice ale lumii încearcă să își revină după 2020-ul pe care ne chinuim să îl uităm cât mai repede, la fel și Veneția se vede în situația ciudată de a se obișnui din nou cu turiștii. Vorbim despre un oraș ce primea până mai ieri peste 20 de milioane de turiști anual, cel mai vizitat obiectiv din Italia, și care, la fel ca restul lumii, a pus pauză vieții anul trecut. Vă scriu din Veneția, din camera de hotel aflată la 300 de m. de Piazza San Marco ce aseară am fotografiat-o aproape nederanjat de turiști. Ora 21:00 m-a prins pe canale căutând ceva de mâncare, întrebându-mă constant daca nu cumva există oră limită până la care ai voie pe străzi, deoarece nu vedeai suflare de om și nici magazine deschise. Doar câte un francez pierdut printre casele înalte, ori o gondolă rătăcită în lumina lunii, îmi amintea unde mă aflu. Dar este foarte bine așa. Orașul mi s-a dezvăluit într-o cu totul altă formă, fără să fiu purtat de valurile de oameni ce curgeau de obicei spre piațetele și magazinele ce trebuiau bifate, conform ghidurilor turistice. Așa am descoperit câteva restaurante pe lângă care în anii trecuți am trecut fără să le observ, la fel cum am reușit să sorb un pahar pe terase unde până acum nu aș fi prins loc fără o rezervare în prealabil. O înghețată la cornet cu panacota și noce & fichi de la Gelatoteca Suso. O pâinică cu prosciuto și una cu somon, alături de un pahar cu Bellini, la San Giovanni Vini e Cicchetti. O poză de pe podul Rialto... Veneția este acum orașul turistic așa cum nu l-am mai văzut niciodată în ultimii 15 ani, de când îl vizitez constant. Aerisit și vizitabil, exact așa cum și-au dorit localnicii mult prea încărcați de aglomerația obișnuită dintr-un an obișnuit.
Marea, clarul de lună și Poezia
Povestea spune că totul a început într-o garsonieră, în Piața Amzei, odată cu întâlnirea între poet și actor. Nichita Stănescu l-a invitat pe studentul Constantin Chiriac în casa lui, pentru a-l ruga să facă un recital din opera sa. Dar, vai, atât de mare era opera neobositului făuritor al „necuvintelor”, încât niciun recital nu îi putea surprinde esența! Povestea avea să continue după moartea lui Nichita, în Costineștiul anilor ’80, unde Constantin Chiriac câștiga toate premiile la Gala Tânărului Actor. Dar mai avea un dor. Un dor de Nichita. Astfel, recitalul îndelung pregătit s-a născut la malul mării, într-o noapte de vară, prin bunăvoința directorului stațiunii, sedus de lumina din ochii actorului. Mai era nevoie de un loc special – un promontoriu cu o șină de tren legând marea cu uscatul, clarul de lună, un scaun, câteva reflectoare și, pe deasupra tuturor, poezia așteptându-și ascultătorii. Și pentru că magia poeziei chiar funcționează, dragă cititorule, întregul Costinești s-a adunat să fie martorul acestui miracol. Să fi fost 14.000? Cine s-ar fi așteptat ca acel miez de noapte să găzduiască un eveniment atât de măreț? Cine s-ar fi așteptat la acea îmbulzeală și la acea rumoare stinsă ca prin farmec de vocea lui Constantin Chiriac, urcat pe un stâlp, pentru a domina cu privirea puhoiul de oameni și pentru a rosti primele versuri? Și cine ar fi crezut că în acea mulțime Valentin Silvestru și Valeria Seciu, președinți ai juriului Galei, aveau să fie călcați în picioare de spectatorii entuziaști, mânați de dragostea lor pentru Nichita? Dar, cum poezia este energie care circulă fără astâmpăr, a doua zi, Constantin Chiriac a fost chemat în camera de hotel a președinților pentru o nouă reprezentație. Doar pentru ei. Pentru că poezia lui Nichita creează dependență. Iar poezia e singurul drog care ne înalță sufletul.
VASILE ȘIRLI
Cu toate că trăiește în
Franța de 35 de ani, publicul sibian îl cunoaște pe compozitorul Vasile Șirli mai ales pentru muzica pe care acesta a creat-o pentru spectacolele puse în scenă de Silviu Purcărete� Ce anume l-a făcut să revină constant la Sibiu de-a lungul anilor și cum a fost să profeseze timp de trei decenii pe tărâmul lui Disney din Paris, am aflat chiar de la Vasile Șirli� În plus, avem impresii la cald despre prima reprezentație a spectacoluluifenomen ”Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, din 2021: ”Spectatorii au aplaudat îndelung ceea ce au văzut, celebrând parcă reluarea unei vieți normale” �
Deși trăiți în Franța de 35 de ani, sunteți cunoscut la Sibiu pentru muzica pe care ați compus-o pentru spectacolele puse în scenă de Silviu Purcărete, ba chiar aveți și o stea pe Aleea Celebrităților din Parcul Cetății� Ce înseamnă Sibiul pentru dumneavoastră după atâția ani de când reveniți aici constant?
Sibiul meu este Teatrul, cu oamenii lui, cei văzuți și cei nevăzuți, Festivalul Internațional de Teatru, spectatorii, interpreții, organizatorii și sibienii, întâlnirile și reîntâlnirile cu personalitățile și anonimii atrași de FITS.
Ați creat de-a lungul câtorva decenii muzica pentru zeci de spectacole semnate de Silviu Purcărete� În ce fel rezonați cu universul său artistic și ce v-a făcut să spuneți ”Da” de fiecare dată când v-a propus să colaborați?
Pentru felul său de a decripta și interpreta un text. Asist la maximum de repetiții pentru că sunt surprins întotdeauna de felul său de a ne dezvălui tainele, nuanțele și subtilitățile subiectului propus, text pe care credeam că-l știu foarte bine.
În 12 iunie ați fost prezent la reprezentația spectacolului ”Faust”, primul eveniment cultural amplu cu public din acest an la Sibiu� Cum a fost reîntâlnirea ”pe viu” cu echipa acestei producții fenomen și cu publicul după o perioadă în care cultura s-a mutat mai mult în online?
E întotdeauna emoționant să-ți revezi partenerii de lucru, cei
în Parcurile Disney. De altfel, atunci când oboseam, când mă întrebam de ce fac ceea ce fac, la ce bun, mergeam în Parc, să mă plimb printre ei. Privirile lor, entuziasmul, încântarea, râsul lor, uneori aprecierile lor directe, m-au făcut să continui, să mă întorc în studio cu gândul că pot contribui la bucuria pe care o aduce Lumea Disney.
pe care îi apreciezi și cu care ai parcurs un drum artistic lung și bogat. M-am bucurat să fiu la Sibiu, să văd întreaga echipă în fața spectatorilor, în fața celor care, parcă, nu se lăsau duși la sfârșit, care aplaudau îndelung ceea ce au văzut și parcă celebrau reluarea unei vieți normale.
În perioada următoare, la Sibiu se vor relua multe dintre spectacolele pentru care ați realizat muzica� Ba chiar ”Călătoriile lui Gulliver” va fi adaptat pentru platforma Scena Digitală� În ce fel vă mai solicită aceste spectacole după premieră?
Reluarea repetițiilor muzicale este necesară chiar în stagiunile normale, cu atât mai mult acum, după o pauza foarte lungă. Multe din spectacole au muzică interpretată pe viu de către actori, muzicăpersonaj. Așa este la “Faust”, așa este și la “Povestea Prințesei deocheate”, ca să dau doar două exemple. Reîmprospătarea interpretării muzicii este utilă pentru întreaga trupă, mai ales când sunt înlocuiri în distribuție. Rolul meu este de a conforta interpreții, de a-i ajuta să integreze cât se poate de bine momentele muzicale în discursul teatral.
Numele dumneavoastră a fost legat timp de trei decenii de Disneyland Paris� Cum a fost experiența de a lucra pe tărâmul lui Disney și care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le purtați în suflet?
O experiență extraordinară prin complexitate, intensitate, exigență și solicitare la perpetuă înnoire, într-un context multicultural și multigenerațional. Amintirile frumoase sunt nenumărate. Mai ales cele legate de “oaspeți”, așa cum sunt considerați vizitatorii
Ați fost director muzical la Disneyland Paris, ați compus muzică de film, de teatru și muzică ușoară� Care e relația dumneavoastră de zi cu zi cu muzica, dincolo de meserie?
Eu cred că este o relație normală, desigur marcată de anii de practică a muzicii. Ascult muzică cu plăcere, cu admirație (când este cazul), cu interes (mai întotdeauna). Ascult muzică mai ales în mașină, de toate genurile, de cele mai multe ori la radio, radio-ul ca sursă de informație și de diversitate.
POP-uP STORiEs
LOCALURI LEGENDARE în Pop culture
În universul Pop culture localurile au o simbolistică cu totul aparte. Sunt locuri de plecare, de tranziție sau de revenire, unde destinele personajelor se schimbă radical, indiferent că ne gândim la cei şase prieteni care se întâlnesc la Central Perk pentru a face față vieții de zi cu zi (serialul Friends), la Mia Wallace (Uma Thurman) și Vincent Vega (John Travolta) dansând în concursul de twist de la Jack Rabbit Slim’s (Pulp Fiction) sau la cei patru hobbiți care, porniți în aventura vieţii lor, îl întâlnesc pe Aragorn în pub-ul The Prancing Pony în drumul lor spre Rivendell (LOTR). Aceste tipuri de spații simbol au existat, există și vor exista întotdeauna și în lumea reală, prin intermediul personalităților și istoriilor faimoase care, precum în cărți sau filme, sunt legate de anumite locuri (sau localuri) devenite de legendă.
CBGB, New York
Aflat la intersecția dintre Bowery și Bleecker Street în East Village, Manhattan, CBGB & OMFUG (Country, BlueGrass, Blues and Other Music For Uplifting Gourmandizers), fondat în anul 1973 de Hilly Kristal, este un club rămas în istoria muzicii datorită trupelor legendare pe care le-a găzduit pe scenă de-a lungul timpului, precum Ramones, Blondie, Dead Boys, Talking Heads, Joan Jett, Sonic Youth, Beastie Boys, The Police, Korn sau... Moby. Într-un articol din 1998, Hilly Kristal spunea: „Primul an a reprezentat un exercițiu de perseverență și răbdare, iar dorința mea de a prezenta muzicieni care își cântau propriile piese fără a copia sunetul altora a rămas neschimbată... Am numit
această muzică street rock, iar
artiștii care, așa cum spune Duff McKagan de la Guns N' Roses, s-au simțit protejați și încurajați să performeze fără inhibiţii.
foto © The Ramones, CBGB apoi PUNK - rock and roll-ul‚ vino așa cum ești și cântă ce
crezi’”. Chiar dacă CBGB și-a închis porțile în 2006, legenda sa este perpetuată de fanii și
La Closerie des Lilas, Paris
Fondată în 1847, La Closerie des Lilas este o cafenea pariziană care în anii '20, Les Années folles, a servit drept loc în care scriitori și artiști ai „generației pierdute” precum Zelda și Scott Fitzgerald, Pablo Picasso, Gertrude Stein și Ernest Hemingway se întâlneau pentru a dezbate idei și concepte despre artă și societate. Mai mult, legenda spune că este și locul în care F. Scott Fitzgerald i-a prezentat lui Hemingway - care a scris aici părți din Fiesta/Soarele Răsare) primul manuscris al romanului Marele Gatsby, pentru a-l citi. Alături de Les Deux Magots (frecventată de Simone de Beauvoir, Albert
foto © Art library Fundação Calouste Gulbenkian
Wilde la Modigliani, s-au refugiat in compania „zanei verzi”, al absintului, iar daca ajungeți în Paris, cafeneaua aflată în Montparnasse vă așteaptă și astăzi pentru a-i descoperi povestea şi poveştile.
Vince Gill și Garth Brooks, iar printre vizitatorii săi cunoscuți se numără Dolly Parton, Craig Wiseman, Johnny Cash, Carrie Underwood, Bono, Jon Bon Jovi, Ed Sheeran și T Bone Burnett. Printr-o atmosferă reprezentativă pentru sufletul muzicii Country - unde sinceritatea și experiențele personale stau la baza creației -, cu o regulă a casei bazată pe respect (nu se vorbeşte în public în timpul concertelor), The Bluebird Café rămâne legendară pentru tinerii artiști care visează să-și spună poveștile personale fără controlul caselor de producție asupra versurilor lor. Prin urmare, dacă ajungeți în ‚Orașul Muzicii’ și aveți chitara alături, vă puteți încerca oricând norocul.
foto © Earth Trekkers
The Bluebird Café, Nashville
Un alt local notoriu pentru istoria sa muzicală este The Bluebird Café. Înființată în 1982 de Amy Kurland, cafeneaua cu 90 de locuri reprezintă locul unde artiști Camus, James Baldwin și James Joyce) și Café de Flore, La Closerie des Lilas rămâne unul dintre cele mai faimoase localuri europene în care, timp de mai multe decenii, reputaţi oameni de cultură şi artă, de la Oscar
și compozitori din Nashville (și nu numai) au ocazia să-și cânte compoziţiile proprii în cadrul evenimentelor Open Mic sau Sunday Writers Night. Bluebird a găzduit și lansat artiști precum Taylor Swift, Keith Urban,
The Eagle and Child, Oxford
Din categoria localurilor frecventate de (acum) clasici creatori de ficţiuni literare se evidenţiază The Eagle and Child, un pub cu o istorie începută în secolul al XVII-lea situat pe St Giles Street, care a devenit faimos in anii ’30’40 datorită grupului literar universitar „The Inklings”. Membri ai acestui cenaclu informal, J�R�R� Tolkien (Stăpânul Inelelor/LOTR) și C�S� Lewis (Cronicile din Narnia), au mulțumit de-a lungul timpului pentru suportul creativ primit în cadrul întâlnirilor săptămânale de la pub, căruia i-au dat porecla de „The Bird and Baby”. Alte personalități literare ce au făcut parte din „The Inklings” și au frecventat The Eagle and Child sunt: Owen Barfield (filosof și poet englez), Charles Williams (poet, dramaturg și critic literar) și Nevill Coghill (cărturar cunoscut pentru traducerea modernă a Povestirilor din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer). În prezent, pub-ul este închis pentru renovări, urmând să se redeschidă și ca hotel în 2022, când va fi din nou pregătit să primească vizitatori în faimosul Rabbit Room, spațiul unde aveau loc întâlnirile Inklings.
Formosa Cafe, Hollywood
Înființată în 1925 de boxerul Jimmy Bernstein, Formosa Cafe face parte din istoria Epocii de Aur a Hollywood-ului. Fiind aproape de studiourile Warner Bros., localul a fost frecventat de staruri de cinema precum Humphrey Bogart, Clark Gable, Lana Turner, James Dean sau Marilyn Monroe. La Formosa, Frank Sinatra petrecea ore-n şir privind-o pe Ava Gardner dansând, John Wayne sforăia după o cură de whisky pe o canapea de piele roşie până la ora micului dejun şi tot aici Elvis a lăsat bacşiş unei ospătăriţe... un Cadillac. De asemenea, cafeneaua din West Hollywood a apărut și în filme precum L.A. Confidential, Beverly Hills Cop II și The Majestic. În prezent, orice persoană care vrea să călătorească în timp pentru câteva ore poate rezerva o masă, Formosa fiind un must-see pentru cei pasionați de cinematografia clasică americană și pentru cei care s-au întrebat întotdeauna cum arăta viața de zi cu zi a celebrităților care au făcut istorie.
Totuși, povestea localurilor de legendă nu se termină cu cele 5 pe care le-am prezentat. Dacă ajungeți în Viena, în Café Frauenhuber găsiți locul unde W. A. Mozart și Ludwig van Beethoven cântau pentru clienții cafenelei între anii 1782 și 1797. În Café Korb, Sigmund Freud și cei din Societatea Vieneză de Psihanaliză se întâlneau săptămânal pentru a discuta. Dacă ne mutăm în Praga, Café Louvre era frecventată de Albert Einstein și Franz Kafka. În Veneția, în Piața San Marco, Caffè Florian, cea mai veche cafenea din Italia, era un loc iubit de Carlo Goldoni, Canaletto și Giacomo Casanova, în timp ce, în Roma, Antico Caffè Greco era vizitată de Richard Wagner, Hans Christian Andersen și John Keats. Indiferent de loc, moment istoric sau cultură, poveștile și călătoriile celor mai cunoscuți dintre noi continuă să inspire nenumărate generații, amintirile lor fiind păstrate prin spațiile simbolice pe care le-au marcat.
Odată cu redeschiderea localurilor, vă invităm să căutați măcar unul care să vă facă să simțiți că ați găsit ceva unic. Poate fi un loc în care tinerii artiști se exprimă liber, unul în care scriitorii țin dezbateri legate de opera lor sau un simplu loc în care liniștea și cafeaua sunt tot ce contează. Căutați localurile care au deja o istorie cunoscută, precum Cafeneaua Capşa din București ce aniversează anul acesta 135 de ani, dar și pe cele despre care, poate, în viitor, oamenii vor scrie... fermecați.
SOIREES DE LA MODE este show-ul de Fashion cel mai longeviv din România� A ajuns, iată, la a 25-a aniversare – el având loc, în medie, de două ori pe an. Particularitatea lui este dată de tema aleasă şi propusă designerilor români selectaţi, care crează câte o mini-colecţie de 4 piese, special pentru eveniment. Le Diplomat de la Athenee Palace Hilton a fost gazda acestei ediţii şi a majorităţii celorlalte.
De-a lungul timpului au fost alese teme iconice de genul: Brâncuşi / Regina Maria / Maria Tănase – dintre personalităţile româneşti… sau Audrey Hepburn / Marilyn Monroe / Jackie O – iconuri internaţionale… Maximalism vs Minimalism / Futurismul în modă – ca trenduri… Agnes Toma / Wilhelmina Arz / Lucian Broscăţean – designeri români speciali… sau Karl Lagerfeld / Alexander McQueen / Pierre Cardin – dintre personalităţile lumii modei omagiate astfel. Cea mai specială dintre ediţii a fost cea dedicată – în premieră absolută – in memoriam, unui designer român, Răzvan Ciobanu, la câteva luni de la tragica dispariţie a inspiratului creator. Atunci au fost 20 de designeri şi tot atâtea momente unice.
Personalitatea aleasă ca temă pentru această ediţie de final de primăvară şi început de vară a fost marele creator francez dispărut dintre noi la finele lui 2020, la 98 de ani, PIERRE CARDIN�
PIERRE CARDIN este cea mai longevivă personalitate a lumii modei� Acesta a sărbătorit în vara lui 2020, într-o ceremonie specială, la Opera Garnier din Paris, aniversarea a 70 de ani de activitate, designerul francez aflându-se în atelier şi lucrând la viitoarea colecţie şi la 98 de ani. El este, în mare, creatorul actualului sistem internaţional al modei prin inventarea retail-ului – aducând creaţiile de couture în magazine – motiv pentru care a şi fost exclus, aberant, din rândul couturierilor. Tot el a inventat sistemul de licenţe – alt fundament al comerţului actual, el ajungând să aibă licenţe pe numele lui pentru fashion, parfumuri, mobile... şi până la avioane de lux.
Mai mult, Pierre Cardin a fost cel care a creat moda ca un bun şi o pasiune universală� El a dus creaţiile vestimentare în premieră absolută la Moscova - dincolo de Cortina de Fier -, în Iran şi India… creând practic premizele actualului sistem al modei ce acoperă creativ întreaga planetă. Tot el este şi cel mai premiat designer din toate timpurile, fiind posesorul a nu mai puţin de 3 “Degetare de Aur” – cea mai mare distincţie din lumea modei. Pierre Cardin era şi apropiat de România, la un moment dat având chiar două fabrici aici. A venit des în România şi o iubea foarte mult – asta am aflat într-o discuţie privată cu maestrul, după marele său show de la Palatul Les Bulles de lângă Nice, la care am participat.
SOIREES DE LA MODE 25 – “Un Secol de PIERRE CARDIN” – un superb omagiu al creatorilor români pentru o imensă personalitate a istoriei modei. Povestea continuă…
DIALOGURILE ARTELOR: ARHITECTURA vs FASHION
Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU
Eu cred că artele nu sunt izolate. Ele au un dialog interior asigurat de creativitatea umană şi unul exterior dat de contextele în care se pot întâlni şi vibra, cumva, la unison. Exact acest experiment conceptual l-am explorat şi creat între două arte cu intense personalităţi şi cu domenii intersectate sofisticat în zona LIFESTYLE-ului: ARHITECTURĂ şi MODĂ.
Am ales pentru aceasta una dintre cele mai moderne, sofisticate şi complexe clădiri noi din Bucureşti – MUZEUL DE ARTĂ RECENTĂ – un experiment în sine. Acolo e o magistrală lume întunecată savant, cu acea fostă casă plutind parcă pe transparenţa parterului, numai lumina şi cu detaliile zidite grafic ducând cumva spre un futurism distopic de o poezie aparte. Lor le-am adăugat creaţiile a 8 designeri de top din România, spectaculare, întunecate şi de o plasticitate aparte fiecare. A rezultat un căutat “Dialog al Artelor” într-o autentică ALL BLACK WORLD în care arta fotografică şi-a făcut şi ea simţită prezenţa prin savantele rezolvări de negru pe negru, ale creaţiilor vestimentare în raport cu detaliile muzeului – un test de cultură a luminii şi a decupajelor în sine. Reuşita a fost deplină. Povestea continuă…
După studiul “RED” de la Athenee Palace Hilton şi “Dialogul Artelor 1: PICTURĂ vs FASHION” de la ArtSafari 2020, acum mergem mai departe, mai adânc, în sfera Artyului de rafinament cu acest cel mai recent “ALL BLACK WORLD” – “Dialogul Artelor 2: ARHITECTURĂ vs FASHION”.
Foto: Cristian Floriganta Imagine: Adelina Pestriţu Locatie: Muzeul de Artă Recentă (MARe) Creaţii: Alexandra Calafeteanu / Rhea Costa / Aleha Toncea / Iza Van Dee / Studio Cabal by Diana Dianu / Mitiliane Couture by Andreea Simona / Amazing Fashion by Anda Marinescu / Atelier Bolero /
