Mâncăruri chinezești (ne) obișnuite

Ca europeni nu am putea avea ca fel de mâncare patrupedul cu care locuim, însă câinele sau pisica sunt printre cele mai obișnuite preparate în China, urmând ca în cele ce urmează să fac un fel de top al mâncărurilor inedite consumate de chinezi. de treapta înaltă a societății chineze pe timp de iarnă, supa conține carnea a cinci tipuri de șerpi și alte ingrediente precum ciuperci, ghimbir, frunze de crizantemă și alte ierburi. Se crede că are și proprietăți medicinale precum stimularea circulației și vindecarea artritei.

Balut

Arici de mare

Se spune că populația chineză mănâncă orice merge, înoată, zboară, se târăște sau crește în pământ, așa că nu e o surpriză faptul că printre preparatele populare în China se numără ariciul de mare, în interiorul căruia se gătește omleta. Astfel, carapacea ariciului de mare este tăiată în jumătăți, conținutul acesteia fiind gătit la aburi alături de ouă. Gustul este unul specific, însă cea mai apropiată descriere este cea de ouă fierte cu somon.

O altă creatură a mării foarte populară în China este meduza. Adesea se consumă crudă în salate dar chinezii o mai preferă și în baie de ulei deoarece, deși gelatinoasă, prin prăjire devinde crocantă.

Următoarea poziție în așa zisul top al preparatelor neobișnuite (pentru noi) se numără tarantulele și scorpionii. Sunt catalogate drept gustări și pot fi gătite pe grătar, fierte sau coapte, unele regiuni servindu-le în borcane asezonate cu diverse ierburi.

Supa de șerpi

este de asemenea un preparat foarte comun. Inițial consumată doar

Balutul, răspândit și în alte zone ale Asiei, este un pui de rață nedezvoltat în interiorul unui ou fiert și asezonat cu oțet și sos de soya. Prima dată este băut lichidul din interiorul oului, urmând ca mai apoi să fie mâncat conținutul. Balutul este adesea consumat vara alături de bere, fiind și el catalogat ca gustare.

Adesea serviți alături de tăiței sau orez, viermii de mătase sunt atât de populari în China încât pot fi găsiți congelați, la conservă, sau gata gătiți în regim de street-food. Gustul lor este asemănător cu cel al creveților sau al crabilor și sunt foarte apreciați de chinezi pentru textura gumoasă pe care o au.

Ca desert neobișnuit, chinezii adesea consumă jeleu realizat din carapacea țestoaselor. Acest desert este

Viermi de mătase

Jeleu de ţestoasă

realizat din partea inferioară a carapacei țestoasei și diverse ierburi. Preparatul este consumat pentru proprietățile sale medicinale. Astfel se crede că ajută la buna funcționare a rinichilor, îmbunătățește circulația sângelui și facilitează creșterea masei musculare.

În cazul în care se dorește creșterea libidoului, un preparat recomandat în cultura chineză este sistemul reproducător al berbecului. Dacă nu se găsește această parte a ovinei, se crede că testiculele de pui vor rezolva și ele problema. În general, acest preparat este consumat de bărbați, modul de gătire preferat de aceștia fiind fierberea.

Supă de liliac

Înainte de a încheia acest top, atribuim mențiuni speciale și următoarelor preparate:

greieri și căluți de mare

prăjiți, populari pentru gustul cremos, și supa de liliac, care se prepară prin fierberea unui liliac întreg alături de ierburi, ulterior fiind consumat atât lichidul cât și liliacul.

Mâncarea cu cel mai bizar mod de preparare este însă de departe oul de o sută de ani. Astfel, ouăle de rață sau pui sunt puse la murat într-un amestec de argilă, cenușă, sare, limetă și rămășițe de la culegerea orezului timp de câteva luni. În acest timp gălbenușul devine gri, cu o textură cremoasă, iar albușul va dobândi o nuanță de negru, ușor transparentă și o consistență de jeleu. Gustul acestui preparat a fost comparat cu cel al brânzei cu mucegai, însă mirosul emanat de preparat a fost descris ca unic și foarte puternic.

Am ajuns așadar la finalul acestui top care poate nu este decât un inventar a celor mai inedite preparate chinezești. Astfel, am aflat că un chinez pune semnul egalității între un câine, un pui și un căluț de mare și că... cultura chineză se dovedește a fi mai puțin pretențioasă în privința a ceea ce mănâncă însă pune mare accent

pe modul de

preparare.

Oul de o sută de ani