INTERVIU
RĂZVAN SĂDEAN
foto © Ovidiu Matiu
Carmen Lidia Vidu
Numele lui Carmen Lidia Vidu e strâns legat de Sibiu. Nu neapărat de teatru, cât de film, de Astra Film Festival. În 2021, Carmen va prezenta în cadrul festivalului premiera oficială a filmului #newTogether. Tot ea e responsabilă și pentru spectaculozitatea galelor festivalului, de 15 ani încoace. Despre toate acestea, și nu numai, am stat de vorbă cu ea în interviul de față. Pe 10 septembrie, în cadrul Astra Film Festival (AFF), va fi proiectat #newTogether, un documentar care cuprinde confesiunile a zeci de artiști în plină pandemie. Care e povestea realizării acestui film? #newTogether e o formă de dialog în izolare, e o mărturie de la Momentul Zero. Fragilitatea noastră, vulnerabilitatea, frica au devenit o limbă universală pe care am vorbit-o cu toții în 2020. Oamenii s-au izolat, timpul s-a oprit în loc și a PAGINA
20
început un nou împreună. Totul a început de la un artist vizual care căuta formule pentru noțiunea de împreună. Apoi, Forumul Austriac din România a preluat căutarea acestui nou împreună. Andrei Popov a generat și orchestrat întregul proiect, cerând în plină pandemie, intervenția, prezența, mărturia, confesiunea a 30 de artiști din România, 30 din Austria, cu privire la ce au simțit în acel moment, la cum au fost surprinși de pandemie, de lockdown, la
ce proiecte au fost obligați să renunțe, la unde sunt localizați, la cum văd relația artistsocietate. Paleta întrebărilor a fost destul de largă. Am fost rugați să ne confesăm printr-o înregistrare. Materialul adunat a fost publicat pe paginile de socializare ale forumului, iar, spre vară, a venit ideea de a-l prezenta sub formă de film. Am fost invitată să pun cap la cap aceste confesiuni, să le regizez. Filmul #newTogether e pe sunet de alarme, de sirene, de primăvară, de orașe mute, de sunete de bucătărie, te taste de calculator, de plămâni, de inimi speriate. Se vorbește la Momentul Zero al pandemiei în Europa. Unii vorbitori sunt articulați, maturi, puternici, alții sunt fragili, dezorientați, unii vorbesc despre ei, alții vorbesc despre artă și societate. Când ne-am simțit și când eram mai singuri, ne-am gândit la ceilalți: din alte blocuri, din alte țări, de alte vârste, cu alte nevoi. Atunci când eram distanțați aveam nevoie unul de celălalt. Filmul vorbește exact despre asta. Ca regizoare am încercat să simt tempoul pandemic și să-l integrez în film ca peste ani, acest produs să devină un reper antropologic care vorbește despre om în anul pandemic 2020. Întâlnirea ta cu documentarul s-a întâmplat la Sibiu, la AFF. Cum ți-a influențat parcursul profesional? Până la întâlnirea mea cu AFF, habar n-aveam ce înseamnă www.zilesinopti.ro
