TÂRG
Primăvara începe cu Târgul de Cariere
facebook.com/zilesinoptiSibiu
Brukenthal Palace Cafe Avrig
SIBIENI CELEBRI: EMIL CIORAN | POVEȘTI DIN CULIESE: GEORGE BANU
ANIVERSARE: IGGY POP & THE STOOGES | INDIE STAR: WEYES BLOOD
ARTA ANIMAȚIEI: CENTENARUL GOPO | ART hi STORIES: BOB DYLAN
ECOTURISM:PRODUSE LOCALE ȘI SUSTENABILITATE | IN MEMORIAM: VIVIENNE WESTWOOD
Vă mai amintiți că înainte de pandemie aveam festivaluri care băteau și milionul de spectatori pe ediție? Da, se întâmpla chiar în Sibiul nostru, oraș cu nici 200.000 de locuitori. În momentul în care această practică părea cu totul dată uitării, noile reguli de finanțare pe Agenda Culturală vor să o reînvie. Pe scurt, se propune ca evenimentele culturale să primească finanțare în funcție de numărul de spectatori pe zi și, ca o noutate, în funcție de numărul și notorietatea artiștilor prezenți.
De ce e insalubră o astfel de măsură pentru sectorul cultural? Pentru că mută atenția organizatorilor de la efortul de a curatoria un program autentic la preocuparea de a umple
săli și de a avea pe afiș cât mai multe nume sonore pentru a obține finanțarea dorită. Iar ne vom minuna cum unele festivaluri vor anunța mai mulți spectatori în câteva zile decât pot umple în mod real sălile orașului în câteva luni, după principiul hârtia bate realitatea. Atunci când vine vorba despre invitați, lucrurile sunt și mai sensibile și nuanțate pentru că multe
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit
nr. 03 (404) | 01 - 15 martie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.
Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
dintre festivalurile sibiene s-au remarcat de-a lungul timpului tocmai prin faptul că au avut printre invitați artiști aflați la începutul carierei care ulterior au devenit nume importante la nivel național sau internațional. Până la urmă, festivalurile ar trebui să aibă și menirea de a descoperi viitorii mari artiști înaintea tuturor, fie că vorbim de actori, regizori de teatru sau film, dansatori, muzicieni etc. Dar astfel de nume nu vor mai putea fi cuantificate de noile bareme care se ghidează după popularitatea artiștilor și numărul de spectatori pe care îl atrag în detrimentul actului revelator de a identifica artiști necunoscuți, dar cu potențial. Practic, îndeamnă organizatorii la un proces de lucru mai leneș pentru că e mult mai ușor să cooptezi vedete decât să sapi după nume promițătoare, dar care nu au ajuns încă pe buzele tuturor.
Astfel de reguli nu fac decât să deregleze ecosistemul cultural local, să încurajeze cultura de masă axată îndeosebi pe diseminarea conținuturilor comerciale și să lase pe dinafară orice încercare de a ieși din tipare.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor:
Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
urs narcoman... şi adulții se mai destind câteodată!
Jack și Rose revin pe marele ecran
Luna martie nu aduce doar primăvara, ci și două premiere pe scena teatrului sibian: ”Toate operele lui Molière”, în regia lui Daniel Plier, care aduce un elogiu marelui scriitor la 350 de ani de la moartea sa și ”Jocul de-a vacanța”, în regia lui Florin Coșuleț, o comedie romantică inspirată din realitate. Cele două spectacole vor avea premiera în a doua jumătate a lunii martie, dar până atunci ne delectăm cu evenimente unul și unul. Iată recomandările Zile și Nopți pentru perioada 1 - 15 martie.
Inspirat de tragedia originală a lui Shakespeare, spectacolul creat de coregraful italian Marcello Algeri comprimă povestea de dragoste dintre Romeo și Julieta la numai cinci zile și spune de fapt povestea de dragoste a fiecăruia dintre noi. Montarea de la Sibiu nu e o tragedie politică sau de dragoste. Cei doi îndrăgostiți din Verona rup cercul de tradiții, obligații și îndatoriri care le caracterizează familiile de generații întregi. Ei nu aleg banii, poziția socială, ci iubirea, chiar și în moarte. Abordarea originală a montării lui Algeri constă în alegerea muzicii rock pentru universul sonor al spectacolului. Întâlnirea dintre literatura clasică, muzica rock, dansul contemporan și publicul sibian va avea loc sâmbătă, 11 martie, ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”. Preț bilet: 20/10 lei.
Actrița Cristina Ragos aduce pe scenă povestea surorii celebrei Antigona, Ismena, într-un onewoman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță. Spectacolul se va juca în zilele de 11 și 12 martie, de la ora 17, la Centrul Cultural Habitus. De peste 15 de ani pe scena de comedie și cu milioane de vizualizari pe youtube, Dan Badea este unul dintre cei mai îndrăgiți comedianți din România. Alături de Dan Țuțu și Andrei Garici vă invită la un show inedit marți, 7 martie, ora 19, la Centrul ”Ion Besoiu”.
Trei dintre operele marelui compozitor
Brahms: ”Uvertura Academica op. 80”, ”Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor, op. 102” și ”Simfonia nr. 3 în Fa major” vor fi interpretate de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, violoncelistul Bogdan
Postolache și violonistul Cosmin Bănică, sub bagheta maestrului dirijor Cem Mansur, în cadrul concertului simfonic programat joi, 9 martie, ora 19, la Filarmonica sibiană. Preț bilet: 40/20 lei.
Horia are 26 de ani, a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică
Ion Luca Caragiale din București, profil licență
- Artele spectacolului, secția: Actorie, iar în prezent este actor la Teatrul Național ”Radu Stanca”. Îi place foarte mult ceea ce face. În Sibiu locuiește de aproape trei ani, iar de atunci publicul l-a putut vedea în numeroase spectacole. Dacă doriți să-l vedeți pe scenă pe unul dintre tinerii actori ai Naționalului sibian sunteți așteptați în sala de teatru în 25 martie, la spectacolul ”Livada de vișini”, în regia lui Dumitru Acriș.
TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul ASTRA, străzile din centrul orașului și Teatrul Național ”Radu Stanca”.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - FITS.
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Plimbările lungi prin Parcul Sub Arini.
UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Telemeaua de bivoliță cumpărată din Piața Cibin.
CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI La Benjamin SteakHouse.
CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE
SIBIULUI Acele momente când vreun eveniment animă orașul și îl scoate din hibernare.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI
VEDEA TOT ORAȘUL Dealul Dăii.
SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE
REVITALIZATE Nu știu exact ce să spun aici, dar ruina fostului Palat al Justiției de pe Bulevardul Victoriei mă cam deranjează. Poate se întâmplă ceva acolo.
FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA
DE SPIRIT A SIBIULUI Sibiul este ca un bătrânel care uneori întinerește foarte mulți ani și după revine la vârsta lui și tot așa. Sibiul este foarte diferit în funcție de perioada în care îl vizitezi.
SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Eu sunt în Sibiu de vreo trei ani și mereu am spus că Sibiul stă prost cu viața de noapte. Mi se pare că adoarme mult prea devreme.
Odată cu 1 martie marcăm nu doar prima zi de primăvară, ci și începutul unei întregi luni dedicate femeii. Celebrăm feminitatea în 1 și 8 martie, și nu numai, cu mărțișoare, ghiocei, mici cadouri sau gesturi de tandrețe care exprimă respectul și aprecierea față de toate femeile din viața noastră. Și totuși, de ce e martie luna femeilor și care e legătura dintre începutul primăverii și celebrarea ideii de feminitate? Am căutat răspunsuri în psihologie, istorie și cultură.
Luna martie este despre femei, iar această sărbătoare nu se epuizează în 1 și 8 martie, ci continuă în fiecare zi a primei luni de primăvară. Există o legătură limpede între sărbătorirea femeilor și începutul primăverii, care simbolizează revenirea la viață, bucurie, speranță, iubire, fertilitate. La fel cum natura se reînoiește, tot așa și oamenii simt nevoia unui nou început după o iarnă lungă și grea. Astfel că, bărbații își reafirmă sentimentele
de dragoste și apreciere față de femeile din viețile lor prin cadouri mai mult sau mai puțin simbolice, precum mărțișorul, buchetele de flori sau bijuterii. Cadourile oferite în această lună femeilor nu au rolul doar de a impresiona, ci și de a un suflu nou relațiilor dintre bărbați și femei, indiferent de natura lor. Aceasta e o posibilă explicație a motivului pentru care bărbații au dedicat femeilor tocmai această lună în care însăși natura revine la viață.
Martie este declarată drept luna femeii la nivel internațional ca urmare a contribuției pe care o dețin femeile în istorie și în societatea contemporană. Chiar dacă femeia a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri - zeiţa Cybele, mama zeilor, a fost sărbătorită încă din anii 250 î.H., iar Rhea, zeiţa pământului și mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp, a fost venerată în vremea Greciei Antice - prima Zi Internațională a Femeii e consemnată în luna martie a anului 1911. Acest moment istoric a fost posibil datorită unui lung șir de evenimente prin care femeile au luptat pentru
drepturi egale în raport cu bărbații. Se știe că acum mai bine de 100 de ani, majoritatea femeilor lucrau în domeniul textilelor sau al serviciilor casnice și erau supuse discriminării sociale. Opresiunea și discriminarea au făcut ca femeile să devină tot mai implicate în campanii prin care își propuneau o schimbare de mentalitate. Până să devină motivul unei sărbători, femeile au avut de înfruntat multe bătălii cu societatea dominată de bărbați, la nivel micro și macro, unele nefiind definitiv câștigate nici măcar în zilele noastre. Astfel de momente din istoria cu ”I” mare și ”i” mic sunt consemnate nu doar de cărțile de istorie, ci și de filme, precum ”Suffragette”
(2015) - povestea unor femei care riscă tot pentru a obține dreptul la vot, ”Little Women” (2019) - viața a patru surori într-o lume a bărbaților care nu le oferă prea multe variante, ”Hidden Figures” (2016) - trei femei de culoare se încăpăţânează să lupte împotriva prejudecăţilor şi vor să arate cu orice preţ că pot fi utile ţării care le marginalizează, ”On the basis of sex” (2018) - arată cât de greu îi este unei femei în secolul 20 să reușească într-o societate patriarhală în timp ce dorește să profeseze avocatura și să fie simultan și mamă și soție. În ciuda unui trecut tumultuos, în zilele noastre avem multe figuri feminine emblematice, unele chiar fictive, fără de care e greu să ne imaginăm cum ar fi arătat viața în prezent: Regina Elisabeta I, Maria Antoaneta, Mata Hari, Gertrude Stein, Peggy Guggenheim, Marilyn Monroe, Frida Kahlo, Coco Chanel, Anais Nin, Edith Piaf, Maria Callas, Catherine Deneuve, Marina Abramović, Pina Bausch, Virginia Woolf, Marie Curie, Oprah, Cleopatra, Mona Lisa, Mary Poppins, Nadia Comăneci, prințesa Diana, Audrey Hepburn, Cindy Crawford sau Sophia Loren. Și e doar o simplă enumerare, fără nicio pretenție de listă exhaustivă. Fiecare are propriile modele inspiraționale cu care rezonează, fie că vorbim de femei-vedete cunoscute în toată lumea, fie că vorbim de femeile din viața noastră, mame, prietene, surori, soții sau colege.
Luna martie e așadar dedicată tuturor femeilor, de la cele notabile din istorie care au schimbat puțin câte puțin lumea, până la cele cu care interacționăm în viața de zi cu zi. Zilele lui Mărțisor sunt fără doar și poate despre feminitate, gingășie și despre prospețimea unui nou început învăluit în cele mai înmiresmate și mai personale ofrande.
Viața lui Cioran începe în 1911, la Rășinari, în sânul unei familii din nobilimea transilvăneană. Deși legat de ținuturile natale, e cunoscută replica sa ”Coasta Boacii e pentru mine o chestie absolut capitală, restul pare de o mediocritate fără pereche”, viața lui se împarte între România și Franța. Cei mai mulți îl cunosc pentru cărțile sale din tinerețe: ”Pe culmile disperării”, scrisă pe când avea doar 22 de ani și ”Schimbarea la față a României”, operă care cuprinde idei controversate de care autorul se va dezice mai târziu. Cioran va fi frământat toată viața de teme precum alienarea omului, rolul vieții și al morții sau păcatul originar.
Înainte de a ajunge la Paris, primul contact al lui Cioran cu străinătatea a fost
Germania. În 1933, a obținut o bursă a Fundaţiei Humboldt care i-au permis să-și continue studiile de filosofie începute la Universitatea București, la Berlin și să-i aprofundeze pe Nietzsche și Schopenhauer. România i-a mai fost din nou casă din 1936, când a predat filosofie, timp de un an, la Liceul ”Andrei Şaguna“ din Braşov. N-a fost însă atras de această latură pedagogică. De altfel, Cioran le spunea elevilor să nu înveţe, fiindcă filosofia
nu trebuie învăţată, ci trebuie judecată. În 1937, Cioran a plecat cu o bursă de studii în Franța. În 1945 a publicat ultima carte în limba română și i-a fost retrasă cetățenia de către comuniști. S-a stabilit la Paris în cartierul latin pe care nu l-a părăsit niciodată și a trăit ca apatrid pentru că nu a acceptat cetățenia franceză. Din acest moment, Cioran publică doar în franceză. În ultimii ani ai vieţii, e chinuit de boala Alzheimer şi e internat la Spitalul Broca, unde partenera sa Simone Boué îl vizitează zilnic. Mormântul său se află în cimitirul Montparnasse din Paris. Una dintre cele mai emoționante relatări despre viața lui Cioran o face Matei Vișniec, scriitor român stabilit la Paris, în piesa ”Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, o întâlnire subiectivă și imaginară între Vișniec și Cioran, pusă în scenă în 2004 de regizorul Radu Afrim la Naționalul clujean.
În weekend-ul 17-19 februarie am dat o fugă în orașul de pe Bega pentru a vedea cum celebrează timișorenii debutul programului Timișoara, Capitală Europeană a Culturii, program de care neam bucurat și noi în 2007. A fost un weekend intens, în care evenimentele s-au înșirat unul după altul, purtându-ne prin aproape tot orașul. Ne-am întors cu sentimente amestecate.
Ne place că am avut un sentiment de ”Veneția în timpul Bienalei de Artă”, cu multe expoziții ample și ambițioase: Victor Brauner, Paul Neagu, Adina Pintilie sau ”Chronic Desire” - 35 de artiști în 4 spații.
Ne place că evenimentele te purtau prin tot orașul, ocazie numai bună să descoperi clădiri, piațete și cartiere cu farmec, precum Palatul Ștefania, Faber, fostul depou de tramvaie sau cartierul Iosefin.
Ne place că cele mai multe evenimente au avut acces gratuit în weekend-ul inaugural. Chiar și transportul în comun a fost gratuit, asta pentru cei care au avut de unde afla această informație.
Ne placecă că primarul orașului a avut cuvintele la el în momentul în care a căzut curentul la ceremonia oficială de deschidere. Fritz a amintit că și Sibiul a trăit această ”rușine” și că o ia ca pe un semn bun.
Nu ne place că în plimbările de la un eveniment la altul, dar și în turul cu tramvaiul-manifest desenat de artistul sibian Dan Perjovschi am trecut pe lângă sute de comori arhitecturale lăsate în paragină.
Nu ne place căau existat greșeli elementare în comunicare. De pe pliantul dedicat weeekendului inaugural lipseau cu desăvârșire adresele sau intervalele orare în care puteau fi vizitate expozițiile.
Nu ne place că timișorenii păreau mirați de agitația de pe străzile orașului lor. Am avut aproape în permanență senzația că evenimentele erau mai degrabă destinate turiștilor decât localnicilor.
Nu ne place că singura atracție outdoor constă într-o schelă metalică amplasată în Piața Operei, din vârful căreia stai față în față cu urmele gloanțelor din ‘89 de pe fațadele în ruină ale Palatului Löffler.
În 2000, când FITS împlinise 7 ani și dobândise deja stabilitate și anvergură internațională, am fost invitat la Taormina, în Sicilia, unde se decernau Premiile Europa. Printre câștigătorii acelei ediții se număra Lev Dodin, creatorul spectacolului antologic Frați și surori, o producție extraordinară și longevivă, a cărui distribuție a avut trei generații de actori.
Cel care aduna toate aceste nume emblematice ale scenei europene la Taormina era George Banu, Președintele Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Încă de atunci, Domnia Sa era o legendă vie, râvnită de marile teatre și companii care îl invitau pentru a le vedea producțiile. O personalitate de excepție pe care, la rândul meu, doream să o cunosc. Din fericire, într-una din acele zile chiar am avut parte de această întâlnire providențială. Mă plimbam pe una din stradelele Taorminei, când un domn frumos, cu o figură foarte interesantă, m-a oprit pentru a-mi spune „Bine ai venit!”. L-am
George Banu – o prietenie eternă recunoscut. „Constantin, a continuat, știu ce faci în Sibiu și tocmai de aceea te-am pus pe lista invitaților de onoare.” Tot atunci mi-a spus că, în hotelul în care eram cazați, camerele noastre erau vecine. Astfel a început o prietenie de 22 de ani, curmată de timp în 21 ianuarie al acestui an. George Banu a fost consilier al festivalului sibian încă din 2001, sfătuindu-mă în toate deciziile. Grație acestei prietenii, FITS a avut șansa de a găzdui an de an nume și producții importante din întreaga lume. Dar, mai presus de toate, grație acestei prietenii, s-a creat probabil unul dintre cele mai frumoase dialoguri, nu doar între noi, nu doar între publicul festivalier și artiști, ci și între culturile lumii care și-au lăsat amprenta an de an aici, la Sibiu. Acest dialog nu va putea fi niciodată curmat de moarte. George Banu va fi alături de noi, din mijlocul stelelor, în toate edițiile care vor urma, o prezență care va dăinui în sufletele celor care l-au cunoscut și admirat. Iar această prezența nu va dispărea niciodată. Pentru că prietenia cu Domnia Sa e un lucru etern.
1 MARTIE 19:00
DE: DAN LUNGU REGIA: MARIANA MIHU – PLIER
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
2 MARTIE 19:00
DE: DAVE FREEMAN REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
3 MARTIE 19:00
FELII
DE: LIA BUGNAR REGIA: LIA BUGNAR
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
4 MARTIE 17:00
DE: AUREL BARANGA REGIA: THEODOR-CRISTIAN POPESCU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
5 MARTIE 17:00
DE: MIHAIL SEBASTIAN REGIA: FLORIN COŞULEŢ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
7 MARTIE 19:00
DE: HEINER MÜLLER REGIA: HUNOR HORVATH
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
8 MARTIE 19:00
DE: MARTA BARCELÓ REGIA: MARIANA CĂMĂRĂȘAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
9 MARTIE 19:00
DE: WILLIAM GIBSON REGIA: DAN GLASU
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
10 MARTIE 19:00
DE ADAM LONG, JESS WINFIELD, DANIEL SINGER
REGIA: DANIEL PLIER
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
11 MARTIE 17:00
OLEANNA
DE: DAVID MAMET REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
11 MARTIE 17:00
DE LOT VEKEMANS REGIA: HUNOR HORVÁTH
CENTRUL CULTURAL HABITUS - PIAȚA MICĂ NR. 4
12 MARTIE 17:00
DE LOT VEKEMANS REGIA: HUNOR HORVÁTH
CENTRUL CULTURAL HABITUS - PIAȚA MICĂ NR. 4
12 MARTIE 17:00
DE: ERIC EMMANUEL SCHMITT REGIA: DIANA FUFEZAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
17 MARTIE 19:00
DE: ALEKSANDER ŚCIBOR-RYLSKI REGIA: VICTOR OLĂHUȚ
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
18 MARTIE 17:00 AVANPREMIERĂ
JOCUL DE-A
DE: MIHAIL SEBASTIAN REGIA: FLORIN COŞULEŢ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
19 MARTIE 17:00 PREMIERĂ
DE: MIHAIL SEBASTIAN REGIA: FLORIN COŞULEŢ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
21 MARTIE 19:00 PREMIERĂ
REGIA: DANIEL PLIER
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
24 MARTIE 19:00
DE: W. SHAKESPEARE REGIA: ANDRIY ZHOLDAK
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
25 MARTIE 17:00
A.P. CEHOV REGIA: DUMITRU ACRIȘ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
26 MARTIE 17:00
MOROI
DE: ADA MILEA ȘI CĂTĂLIN ȘTEFĂNESCU
REGIA: ALEXANDRU DABIJA
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
27 MARTIE 19:00
DE: CSABA SZÉKELY REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
29 MARTIE 19:00
DE: YASMINA REZA REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
30 MARTIE 19:00
DE: AKI KAURISMÄKI REGIA: RADU-ALEXANDRU NICA
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
31 MARTIE 19:00
DE: MIHAIL SEBASTIAN REGIA: FLORIN COŞULEŢ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
Dacă Suleika Jaouad scria despre un muzeu al vindecării, Alexandra Furnea publică un jurnal al unui dublu supraviețuitor: al unei nopți de foc și al spitalelor nevindecării. Jurnalul lui 66 consemnează neconsemnabilul: oroarea din noaptea de noiembrie în care zeci de tineri au ars de vii în clubul Colectiv. Jurnalul de criză este dublat de un jurnal al existenței în spitalul de arși. E ca și cum Alexandra ar fi captivă, precum Iona, în burta unui pește uriaș, din care nu există scăpare. Dincolo de fiecare burtă spintecată cu speranță se profilează o altă burtă, un alt cerc al infernului.
De când sunt internată aici, am învățat că pacientul este, de cele mai multe ori, un martor neputincios la observațiile schimbate între
medici și personal. Nu există timp și interes pentru dialog. Întrebările sunt întâmpinate cu indiferență. Lucrurile se spun peste capul nostru, cu glasul îndreptat în gol, parcă spre nimeni, și totuși spre toată lumea. Discursul este rareori personalizat, intim, între bolnav și doctor. Dacă plângi, nu găsești consolare, ci ești certat, acuzat că ești slab. Deciziile se iau fără să fii consultat. Pur și simplu trebuie să deduci care îți este soarta din replicile care nu-ți sunt adresate.
Alexandra pune degetul pe "rănile infernului": indiferența ucigașă, superficialitatea, bârfa răutăcioasă, oportunismul, nepăsarea sau chiar satisfacția resimțită față de suferința unui străin, absența aproape completă a empatiei ș.a. Finalul literar al acestui proiect mi-a adus aminte de Extrem de tare și incredibil de aproape de J. S. Foer, unde băiatul care și-a pierdut tatăl face un exercițiu mental de întoarcere în timp până la momentul în care am fi fost în siguranță.
Ăsta e lagăr de exterminare, nu un spital
La începutul fiecărui an, ne gândim la planuri de viitor, la ce ne dorim să se întâmple în perioada următoare ori la cum va arăta viața noastră profesională sau personală. Este momentul în care, poate, ne întrebăm dacă e timpul pentru altceva. La această întrebare, de cele mai multe ori, este greu de răspuns, dar Târgul de Cariere te ajută să afli răspunsul și să faci un pas important în cariera ta. Fie că ești la început de drum, urmărești o schimbare, cauți răspunsuri sau pur și simplu dorești să iei pulsul mediului profesional, ești invitat la Târgul de Cariere!
Ediția de primăvară Târgul de Cariere debutează la Sibiu, în 10-11 martie, între 11:00 și 18:00, la Sala Sporturilor Transilvania. Angajatorii momentului din diverse domenii de activitate sunt în căutare de talente și abia așteaptă să îți prezinte povestea companiei lor, ofertele de angajare sau oportunitățile pe care ți le pun la dispoziție, în încercarea de a te convinge să li te alături. Nu în fiecare zi ai ocazia să te afli față în față cu angajatori din sfere profesionale atât de diverse și să discuți cu aceștia, într-un cadru relaxat, cu multe zâmbete și entuziasm. Napoleon Hill spune cândva că nu trebuie să cauți oportunitățile la distanță, ci în apropiere, chiar în locul în care te afli. Așadar, vino să cauți oportunitățile chiar în orașul tău!
1. iei pulsul pieței muncii și afli tot ce e nou
2. interacționezi direct cu angajatorii momentului din diverse domenii de activitate
3. te poți remarca în fața angajatorilor încă de la eveniment
4. ai șansa să îți găsești jobul potrivit sau să îl obții pe cel mult-visat
5. ai acces la stagii de practică și diverse internship-uri
6. primești pe loc răspunsuri la întrebările tale
7. afli mai multe despre ce presupune procesul de recrutare
8. te informezi în detaliu despre domeniul de interes
9. descoperi domenii noi și, poate, te reprofilezi
10. poți testa în cadrul evenimentului produsele companiilor prezente
11. participarea la eveniment te poate ajuta să alegi drumul profesional care ți se potrivește cel mai bine
12. poți afla care sunt, în linii mari, cerințele angajatorilor din diferite domenii de activitate
13. descoperi ce beneficii oferă diverse companii viitorilor angajați
14. adaugi contacte noi în agenda ta
15. rămâi în contact cu recrutorii, fapt care nu poate să fie decât benefic
16. afli cum să te pregătești pentru interviul de angajare
17. afli cum ar trebui să arate CV-ul tău pentru a impresiona angajatorii
18. ți se deschid noi orizonturi și perspective
19. ai posibilitatea de a câștiga premiisurpriză
20. primești broșuri, cărți de vizită și muuuulte materiale promoționale
20 de motive pentru care să participi la Târgul de Cariere
Pentru că niște cifre sunt mereu binevenite și te ajută să elaborezi planuri și strategii, cu scopul de a progresa și a deveni mai bun, mai jos se regăsesc câteva statistici din sezonul trecut, de la Târgul de Cariere | Sibiu: 30 de companii, 1.010 joburi, 1.562 participanți la evenimentul
fizic, 6.535 vizitatori online, 12 interviuri online.
De asemenea, 95.12% dintre participanți au transmis că sunt mulțumiți de modul în care s-a derulat Târgul de Cariere, iar în viziunea acestora principalele puncte forte ale evenimentului sunt: accesibilitatea, numărul de companii prezente, diversitatea ofertelor de angajare,
oportunitatea de interacțiune directă cu angajatorii, atmosfera plăcută, notorietatea și echipa.
După 17 ani de implicare și dedicare în piața forței de muncă din România, Târgul de Cariere e locul
în care angajatorii
și candidații au oportunitatea să stea față în față, să schimbe impresii
și să discute despre oportunități profesionale, cultura organizațională, procesul de recrutare sau mediul de lucru. Așadar, indiferent că ești în căutarea unui job sau dorești să afli care sunt noutățile și tendințele din mediul profesional, Târgul de Cariere îți oferă variante.
Dacă ești amator de festivaluri de muzică electronică, cu siguranță vei ghici DJ-ul și melodia din următoarele versuri: „Let’s get down, let’s get down to business”. Evident, vorbim despre Tiësto și ce îl face cel mai potrivit DJ pentru acest Dragobete.
1.Născut în 1969, în oraşul olandez Breda, Tiësto şi-a început cariera la 26 de ani, din pasiunea pentru muzica remixată, ceea ce ne duce la motivul numărul unu... este ambițios, întrucât la numai doi ani de la debut, a semnat cu renumitul label Black Hole Recordings, care promova toate hit-urile dance ale vremii.
2.Al doilea motiv: este talentat. Primul său album, In My Memory (2001), i-a adus numeroase premii la categoriile House și Dance, dar și titlul de DJ-ul #1 acordat de DJ Mag(azine), care realizează anual un Top 100 cei mai buni DJ din lume. În 2003, Tiësto a câștigat trei trofee la TMF Awards, două la Dutch DJ Awards, unul la MTV Europe Awards și a fost votat din nou DJ-ul numărul 1 din lume în topul DJ Mag.
3.Motivul numărul trei (ce are legătură cu motivul doi) îl regăsim în anul 2004, când Tiësto mixează în mod absolut memorabil la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din Atena, în faţa a mai mult de 70.000 de oameni, dar și pentru miliarde de telespectatori din toată lumea. În același an, Tiësto apare pentru a treia oară în Top 100 al DJ Mag.
4.Al patrulea motiv... știe să rămână relevant. În 2009 se petrece o reinventare muzicală pentru Tiësto, acesta schimbându-și stilul cu albumul Kaleidoscope, care, potrivit criticilor, are o direcție muzicală inclasificabilă.
Motivul patru și jumătate... este și premiat. În 2015 primește un Grammy pentru cel mai bun remix ne-clasic și lansează albumul Club Life: Volume Four New York City.
5.Al cincilea și cel mai bun motiv:
Tiësto îşi lansează în 2023 Drive, noul album, exact de Dragobete. Fanii Tiësto se pot aștepta la o nouă schimbare muzicală din partea artistului, spre zona House. Albumul conține 12 melodii, iar o parte dintre acestea au fost deja lansate și au devenit hit-uri: The Motto, Hot in It, 10:35 și The Bussiness.
De ce Tiësto a ales o nouă rută? Într-un interviu a explicat că genul Trance va fi mereu o parte din el, dar pentru a rămâne un producător şi un artist relevant, trebuie mereu să schimbe viteza și să se reinventeze. Aceasta e și metafora din titlul albumului, răspuns la faptul că, indiferent de stadiul în care se află muzica electronică într-un anume moment, Tiësto va „conduce” întotdeauna în avangardă. Drive apare pe 24 februarie şi sunt convinsă că motivele invocate sunt mai mult decât suficiente pentru a adăuga puțină muzică electronică marca Tiësto la înclinaţia spre romantism din această perioadă.
Cuani în urmă, Ozzy Osbourne l-a reclamat pe medicul care i-a prescris într-un singur an 13.000 de doze din 32 de droguri pentru a-l scăpa de dependenţa de... droguri, ce jalona, în combinaţie cu alcoolul, existenţa agitată a heavy-rockerului încă de la debutul cu Black Sabbath. După jumătate de secol de excese, este un miracol că ‘Prinţul Întunericului’ e încă în viaţă, mai ales că, în ultimul timp, semnele funeste au devenit frecvente - boala Parkinson, pneumonia, intervenţiile chirurgicale după accidentul casnic - şi fiecare apariţie părea să aibă caracter testamentar, de la turneul The End, cu Sabbath, la cel sugestiv intitulat No More Tours. Cu toate astea, asumându-şi postura de “pacient”, prizonier în celula propriei minţi, Ozzy continuă
să ne cânte şi să se descânte: ‘I’ll never die / ‘Cause I’m immortal’!
În 2023, până ca Ozzy să
împlinească 75 de ani, albumul
său Patient Number 9 este un favorit la câştigarea de premii Grammy, pe 5 februarie, fiind nominalizat la patru categorii, ‘Best Rock Album’, ‘Best Metal Performance’ pentru Degradation Rules, ‘Best Rock performance’ şi ‘Best Rock Song’ (Patient Number 9), şi reprezintă un must-listen cap-coadă, până la ultimul acord de pe Darkside Blues piesă de pe acest al 13-lea album solo, dar şi un must-see, pentru că videoclipul piesei ce dă titlul LP-ului este regizat de legendarul artist de comics-uri Todd McFarlane (Spawn, The Amazing Spider-Man), în tandem cu M. Wartella, notoriul cartoonist newyorkez de la The Village Voice, şi conţine o serie de desene create chiar de Ozzy, animate pentru ilustrarea solo-ului de chitară al regretatului super-chitarist Jeff Beck, decedat pe 10 ianuarie.
Universul delirant al lui Ozzy Osbourne este memorabil inclusiv prin fauna all-star care îl populează, alături de vechi
“rezidenţi”, precum Tony Iommi şi Zakk Wylde, nume esenţiale pentru evoluţia Rock-ului contemporan, acceptând să devină “pacienţi” alături de Ozzy: Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Metallica), Duff McKagan (Guns N’Roses), Mike McCready (Pearl Jam), Chris Chaney (Jane’s Addiction), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers), John Homme (Queens of the Stone Age) şi, nu în ultimul rând, un alt dispărut prematur, Taylor Hawkins, de la Foo Fighters. Extraordinara surpriză o constituie însă prezenţa lui Eric Clapton, One of Those Days, ne aduce aminte de energia pe care o degaja în perioada Cream şi nu de cea Tears in Heaven, fiindcă pe Patient Number 9, Osbourne are o perspectivă radical diferită, împrumutată ca expresie de la Neil Young: “Better to burn in Hell than fade away”. Aşa cum o spune chiar el, Ozzy e nemuritor. Indiferent cât va mai reuşi Rockerul să fenteze Moartea, personajul său, Pacientul 9, va rămâne viu în memoria noastră.
Anul acesta sărbătorim jumătate de secol de la lansarea unor albume cult, de la revelatorul The Dark Side of The Moon până la controversatul Aladdin Sane sau manifestul proto-punk Raw Power.
Toate acestea au trecut testul timpului cu brio, fiind la fel de relevante și la împlinirea vârstei de... 50 de ani.
Dacă vreodată esenţa unui album a fost încapsulată în întregime de titlul său, acesta a fost Raw Power, cel de-al treilea
LP al grupului (deja dizolvat)
The Stooges. Lansat pe 7 februarie 1973, după insuccesul cu Fun House din ’70, Raw Power a ridicat ștacheta pentru valul de trupe punk ce avea
să urmeze, rămânând unul dintre cele mai electrizante materiale discografice
înregistrate vreodată. Sălbăticia muzicală s-a născut, după spusele unuia dintre creatorii
săi, James Newell Osterberg
Jr., alias Iggy Pop, „cu nesaț, droguri, atitudine și o colecție de discuri”. Chiar dacă la acea vreme nu a fost deloc apreciat, albumul-manifest a influențat nume precum Kurt Cobain, Johnny Marr, Steve Jones sau Morrissey.
Raw Power a fost înregistrat după prima dintre multiplele rupturi ale grupului The Stooges. Se poate spune că acela care a salvat situația a fost chiar David Bowie. Pop a fost convins să înregistreze muzică nouă, iar lui i s-au alăturat chitaristul James Williamson și mai vechii săi camarazi, Scott și Ron Asheton. Bowie nu s-a dezis și a ales chiar să producă albumul.
Raw Power a fost lansat după o perioadă de apatie generală în muzică. Albumul atrage și la 50 de ani, tocmai pentru că nu a lăsat loc de compromisuri sau ,,jocuri murdare” pentru a-și extinde publicul. Nu este un album ușor, în niciun caz. Soundul raw, nelucrat, amintește de White Light/White Heat al celor de la Velvet Underground. Chiar și piesele ,de dragoste’ cântate de un Iggy Pop de nestăpânit, care ne duce cu gândul pe alocuri la Jim Morrison, au un ton pervers, sălbatic, hardcore.
Înapoi la origini?! Iggy Pop pare că a aflat secretul tinereții fără bătrânețe, păstrându-și aproape intacte efervescența, nebunia și energia de odinioară. După ani în care a experimentat numeroase stiluri muzicale, printre care și jazz, 2023 a început în forță, IGGY POP lansându-și noul material discografic, Every Loser, ce reaminteşte de nonconformismul și lipsa barierelor din Raw Power.
Pasionații de sound-uri raw din România vor putea sărbători cei 50 de ani de proto-punk așa cum se cuvine! ‚The Godfather of Punk’ va păși în această vară pentru prima dată pe pământ românesc, concertând în cadrul festivalului Electric Castle (19-23 iulie).
Pentru fanii scenei Indie americane, unul dintre highlight-urile lunii
februarie îl reprezintă turneul european al cantautoarei
NATALIE MERING, ce aniversează anul acesta 20 de ani de când performează sub pseudonimul Weyes Blood, inspirată fiind de romanul sardonicei scriitoare Sudiste
Flannery O’Connor, Wise Blood. Pentru melomanii nefamiliarizaţi cu stilul aparte al experimentalistei Natalie Mering, un mix inclasificabil de Folk psychedelic, DIY Noise
şi Soft Rock, albumul And in the Darkness, Hearts Aglow, lansat la finele anului trecut, reprezentând a doua parte dintr-o trilogie aparte începută cu uluitorul disc de Pop orchestral din 2019, Titanic
Rising (definit de artistă ca
“The Kinks meets WWII or Bob Seger meets Enya”), se constituie într-o excelentă bază de start
în descoperirea uneia dintre cele mai originale prezenţe din underground-ul milenial.
Amintind mai puţin de căutările de sine din spaţiul Noise, de pe LP-ul de debut Weyes Blood, The Outside Room (2011), ori de madrigalele Folk din The
Innocents (2014), în favoarea influenţei pe care a avut-o colaborarea de dată mai recentă a Nataliei cu Lana Del Rey sau asocierea în turneu cu Kacey Musgraves, prin ale sale elegante 10 piese orchestrate în manieră Baroque-Pop, And in the Darkness, Hearts Aglow este, fără îndoială, unul dintre cele mai reuşite albume din 2022, an post-pandemic pe care Mering îl caracterizează în piesa The Worst Is Done drept “... a long strange year / Everyone’s sad / They lost what they thought they had / We lost our voices / Can’t keep with all the changes / It’s a different world”.
Temele de pe And in the Darkness, Hearts Aglow nu sunt neapărat noi, date fiind crizele pe care le traversăm cu toţii, căci Weyes Blood cântă despre sechelele singurătăţii din izolare, despre impactul
tehnologiei asupra comunicării interumane, despre pierderea identităţii, însă artista surprinde sub forma unui “colaj dinamic”, într-un mod extrem de personal - de la explorarea mitului lui Narcis până la abordări deliberat retropop-ish, à la Carole King sau Phil Collins -, neliniştile generale legate de viitorul incert, pentru care doar capacitatea noastră de reinventare reprezintă speranţa de contrabalans. Nu întâmplător, probabil, titlul albumului, And in the Darkness, Hearts Aglow, poate fi interpretat şi ca o trimitere la Hearts in the Darkness, romanul lui Joseph Conrad, tradus la noi ca Inima întunericului. Un avanpost al progresului, parabolă realmente impresionantă despre natura umană. După cum ne reaminteşte, uşor melancolică, Natalie Mering, “when your heart’s on fire, smoke gets in your eyes”.
Dincolo de delectare, de completarea unui mediu benefic, muzica este despre conectare, despre limbajul pe care-l folosim în relația cu ceilalți sau fluxul care se creează între artist și spectator în timpul unui concert, dar și în timpul unei audiții. Conexiunea cu noi înșine, conexiunea dintre muzicieni și, desigur, ceea ce publicul primește din energia creată. În ultimii 25 de ani, basistul Avishai Cohen a devenit unul dintre cei mai străluciți creatori de conexiuni, un super-greu al jazz-ului
contemporan, cu un catalog care stă alături de legendele genului din toate timpurile. Cu noua formulă de trio, alături de pianistul azer Elchin Shirinov și fenomenala Roni Kaspi la baterie, Avishai Cohen înaintează pe drumul deja format cu spirit de aventură. Un traseu fascinant, alcătuit expert, fără risc de accident sau plictiseală. E drept, un trio are tot ce trebuie. Pianul e orchestra, ritmul pulsează împreună cu frecvențele din cheia Fa și deja avem totul. Dar din acest format cunoscut se disting doar cele care pot să extragă unicitatea, excepția care deviază de la banalitate. În 2022, noul trio al lui Avishai își manifestă spectaculoasa unicitate pe albumul „Shifting Sands”, cu un repertoriu bine format în concertele susținute cu un an înainte. Conexiunea dintre atingerea umană, sunet și spirit duce la un album perfect așezat, matur și în același timp dominat de entuziasmul specific muzicienilor aflați la început, manifestându-și libertatea creativă în mediul creat de un lider care știe foarte bine ce face.
Asociația Pro ECO-TUR București, împreună cu Fundația Gopo, doresc să transforme anul 2023 într-o aniversare specială, cu ocazia împlinirii, pe 1 mai, a 100 de ani de la nașterea marelui artist cineast român Ion Popescu-Gopo.
Pregătirile au început din timp, iar primul element al acestei construcții a fost achiziția domeniului centenarulgopo.ro.
Cea dintâi manifestare confirmată din cadrul Centenarului este realizarea în București a unei expoziții de afișe originale ale peliculelor marelui regizor. Vor fi afișe realizate și tipărite în România, dar și în Cuba, Cehoslovacia, Germania, Spania, fosta Iugoslavie sau fosta Uniune Sovietică. În afară de Capitală, organizatorii intenționează să prezinte retrospectiva în cât mai multe orașe din țară, dar și din străinătate.
Două expoziții de fotografii, afișe și desene în original au fost deja organizate la Biblioteca Națională a României și Muzeul Municipiului București-Palatul Suțu, urmând ca lucrările expuse să meargă la Brașov, în luna februarie, și apoi în alte orașe ale țării. ONG-urile implicate speră într-o colaborare eficientă cu autoritățile locale și centrale românești, dar și în ajutorul mediului privat, prin sponsorizări, donații ori voluntariat - pentru că... pasiunea schimbă tot!
Ion Popescu GOPO s-a născut la 1 mai 1923, la București, și a activat în domeniul artistic încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost primul realizator de animație din lume premiat cu un Palme D’Or la Festivalul de la Cannes. Trofeul a fost adus în România pentru pelicula „Scurtă istorie”, în anul 1957. Omulețul creat de marele regizor a făcut înconjurul lumii și a provocat inclusiv invitarea autorului român de către Walt Disney personal la sediul central al studiourilor sale din Burbank, California. Cariera sa a continuat cu scurtmetraje, dar și lungmetraje, cu filme de animație, dar și cu actori, fiind un pionier al combinării reușite ale celor două mijloace de exprimare cinematografică. Multe dintre acestea au primit premii și distincții naționale și internaționale.
Vizionarul regizor, scenarist, actor, desenator a avut o carieră bogată, pe parcursul căreia nu a ezitat să abordeze multiple fațete artistice. Din păcate, ne-a părăsit prematur pe 29 noiembrie 1989, însă rămân limbajul cinematografic inovativ și noutățile aduse în arta filmului, care fac din numele lui Ion Popescu Gopo un reper al secolului XX, un nume care va marca viitorul. În memoria sa au fost create Premiile Gopo, care recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice naționale din anul precedent.
Laureat al premiului Nobel pentru literatură şi câştigător al zece Grammy-uri pentru muzică, iconicul cantautor Bob Dylan rămâne ceva mai puţin cunoscut pentru manifestările sale în zona artei vizuale, expuse publicului pentru întâia oară cu 50 de ani în urmă prin intermediul unei serii de desene în cartea sa, Writings and Drawings. Asta după ce, post-Woodstock, sătul să fie etichetat “purtătorul de cuvânt al unei generaţii”, Bob Dylan lansase în ‘70 ironicul Self Portrait, album împănat de cover-uri Pop şi Folk - de la Paul Simon la Gilbert Bécaud -, care include pe copertă un portret pictat chiar de muzician.
Abia în noul mileniu, lucrările de artă vizuală ale lui Bob Dylan au început să devină subiect de interes expoziţional - combo-ul de la Gagosian Gallery din N.Y., The Brazil Series la Statens Museum for Kunst din Copenhaga, “porţile”
şi peisajele americane de la galeria londoneză Halcyon -, însă întotdeauna show-urile sale au avut caracter punctual, tematic, neoferind pasionaţilor de artă posibilitatea unei panoramări experienţiale ale lucrărilor muzicianului... până la Retrospectrum, cea mai vastă retrospectivă Bob Dylan organizată vreodată, curatoriată de Shai Baitel, directorul artistic al Muzeului de Artă Modernă din Shanghai, vernisată în China în 2019, apoi relocată, din toamna lui 2021, la Frost Art Museum din Miami până în aprilie 2022, şi care a ajuns acum, în sfârşit, în Europa, mai exact în spaţiul futurist imaginat de Zaha Hadid al MAXXI, Museo nazionale delle arti del XXI secolo din Roma, unde rămâne deschisă publicului până pe 30 aprilie 2023.
În cadrul expoziţiei monografice
Bob Dylan: Retrospectrum pot fi descoperite peste 100 de creaţii vizuale ale lui Dylan, nu doar picturi, acuarele sau desene, dar şi sculpturi în metal sau lucrări video, care acoperă aproape exhaustiv cei peste 60 de ani de carieră - ce debutase, în fapt, înainte de Writings and Drawings, cu reprezentarea pictată a trupei The Band pe coperta albumului Music From Big Pink, din 1968 -, structurate sub forma unui jurnal care documentează evoluţia surselor de inspiraţie ale unuia dintre cei mai prolifici artişti în viaţă, în opt secţiuni tematice: Early Works, The Beaten Path, Mondo Scripto, Revisionist, Drawn Blank, New Orleans, Deep Focus şi Ironworks. De ce Retrospectum reprezintă un must-see? Într-un mod foarte simplu, ne spune chiar Bob Dylan: “This exhibition is meant to provide perspectives that examine the human condition and explore the mysteries of life that continue to leave us perplexed. It’s very different from my music, of course, but every bit as purposeful in its intent.”. În acest început de an... toate drumurile duc la Roma!
Artist tot mai greu de descifrat, mai ales în secolul XXI - pare acum premonitoriu că a primit în 2001 premiul Oscar pentru piesa cu titlul Things Have Changed -, Bob Dylan a devenit o prezenţă perceptibilă public doar în clarobscur, asemenea unei Garbo sau Marlene, aşa cum, de altfel, legendarul cantautor apare în concertul-eveniment din 2021, Shadow Kingdom. Misterul ce continuă să îi înconjoare persona alimentează întrebări fără răspuns, întrucât nu ştim decât foarte puţin despre rotiţele lui interioare şi ce le angrenează într-un mod atât de original. După cum scria însuşi artistul, “If I wasn’t Bob Dylan, I’d probably think that Bob Dylan has a lot of answers myself”. Din acest punct de vedere, ‘Regele (pen) umbrei’ a surprins destui fani la finele anului trecut, când a publicat The Philosophy of Modern Song, prima sa carte de proză de la Chronicles: Volume One încoace, care înglobează nesperate răspunsuri legate de preferinţele lui Dylan pentru 66 de cântece... care nu sunt compuse de el.
Într-o dezordine aproape suprarealistă, Bob Dylan ne oferă o baleiere caleidoscopică, prin comentarii şi posibile interpretări subiective ale unei varietăţi incredibile de piese, de la The Whiffenpoof Song, din 1909 (versiunea lui Bing Crosby),
până la My Dirty Life and Times, al lui Warren Zevon, din 2003, bifând nonşalant deceniile pe ritmuri Country, Rock’n’Roll, Americana, Punk, Soul sau Rock. N-avem Beatles sau Stones, dar sunt Clash
şi Grateful Dead, nu apar Joan Baez sau Chuck Berry, însă au loc Judy Garland şi Johnny Cash, deci chiar dacă titlul cărţii începe cu “filosofia”, nu avem de-a face cu scrieri despre dialectică sau ontologie muzicală, ci cu un soi de jurnal
intim al lui Bob Dylan, rezultat al experienţelor personale, reflectate prin imagistica specifică lui, abstractă, incitantă, întunecată şi înţesată de simboluri.
Având ca fir comun raportul său cu muzica modernă, Bob Dylan întregeşte astfel un triptic tematic, prin folosirea cuvântului vorbit, cântat şi, acum, scris... fiindcă, până la volumul The Philosophy of Modern Song, a existat emisiunea de radio pe care Dylan a realizat-o între 2006 şi 2009, Theme Time Radio Hour, accesibilă integral online, o captivantă călătorie în istoria muzicii presărată cu replici memorabile ale artistului ce-şi asumă postura de DJ, iar după aceea, între 2014 şi 2017, Bob Dylan a cântat zeci de compoziţii din Great American Songbook pe trei albume de cover-uri “istorice”: Shadows in the Night, Fallen Angels şi Triplicate. Rămâne un mister dacă acest triptic a fost conceput de către Bob Dylan ca atare, însă reprezintă rezultatul fascinant al experienţelor unui talent inegalabil, care a contribuit esenţial la schimbările şi nuanţarea întreg spectrului Pop culture.
Luna februarie este destinată în cinematografe în principal entertainmentului, aducându-ne pe marile ecrane felurite tipuri de basme pentru oameni mari, plăcute şi ușor de digerat pentru publicul matur, cu haz, mister și acțiune din plin. Două dintre acestea ne-au atras atenţia în mod deosebit prin ineditul poveștilor...
(r. Camille Delamarre)
Assassin Club, ce are loc în lumea spionilor internaționali și a asasinilor de elită, are o premiză ce aminteşte un pic de reuniunea de killeri din Bullet Train, promiţând să fie la fel de cool ca acesta. Printre ucigașii pe bază de contract, Morgan Gaines (Henry Golding) este cel mai bun dintre cei mai buni, dar când se vede angajat pentru a ucide șase oameni în întreaga lume, ajunge să descopere că toate „țintele” sunt asasini profesionişti, angajați pentru a-l omorî pe el, dintre care doar Falk (Noomi Rapace) se poate lăuda cu abilităţi apropiate lui... aparenţele pot fi însă înşelătoare. Sub îndrumarea mentorului său, Jonathan Caldwell (Sam Neill), Morgan trebuie să îi anihileze pe Falk și pe ceilalți asasini pentru a se menține în viață, dar și pe iubita lui, Sophie (Daniela Melchior), folosită ca pion în jocul mortal, care-l forțează pe Morgan să facă un sacrificiu imposibil: singura cale de a-i salva viața este să și-o piardă pe a lui. Misiune... imposibilă? Premiera: 17 februarie.
(r. Elizabeth Banks)
Titlul filmului: Cocaine Bear e suficient de sugestiv, dar mai trebuie ştiut că e bazat pe o poveste reală din anii ’80, deci... viaţa bate filmul, cea a ursului care a făcut supradoză, după ce a ingerat o pungă cu cocaină abandonată în nordul Georgiei, în 1985, rămas în memoria publică sub porecla de Pablo Eskobear. Altfel, filmul promite entertainment plin de umor negru şi... sângeros, după cum anunţă sinopsisul său oficial şi putem vedea în trailer. Un grup caraghios de polițiști, infractori, turiști și adolescenți se grupează într-o pădure, unde un baribal (ursul negru american) de peste 200 de kilograme începe să atace cu sălbăticie pe oricine îi iese în cale, după ce înghite accidental o mare cantitate de droguri. Din distribuţie fac parte, printre alţii, regretatul Ray Liotta, în ultimul său rol, Keri Russell, O’Shea Jackson Jr., Christian Convery-Jennings, Alden Ehrenreich și Jesse Tyler Ferguson, iar regia este semnată de Elizabeth Banks (Charlie’s Angels). Premiera: 24 februarie.
După 25 de ani de la prima întâlnire cu personajele Jack Dawson (Leonardo DiCaprio) și Rose DeWitt (Kate Winslet), începând cu 10 februarie, fanii vor putea privi din nou, în cinematografe, povestea de dragoste a celor doi, într-o versiune modernizată (4K 3D), relansarea fiind planificată de regizorul James Cameron, care numește filmul „a timeless celebration of love”, pentru a coincide cu Valentine's Day.
Intitulat inițial Planet Ice, filmul, inspirat din tragedia care a avut loc
între 14 și 15 aprilie
1912, când nava de croazieră Royal Mail Ship Titanic, aflată în drumul său spre New York, s-a scufundat după ce tribordul s-a lovit de un iceberg, având la bord aproximativ 2.200 de pasageri (dintre care doar 705 au supraviețuit), prezintă, alături de povestea fictivă dintre Jack și Rose, și nenumărate elemente care s-au întâmplat cu adevărat în noaptea accidentului. De
exemplu, în timp ce pasagerii așteptau să urce în bărcile de salvare, orchestra Titanicului (formată din opt muzicieni), care cânta în mod obișnuit în salonul de lux al vasului (decorat ca un tribut adus Palatului Versailles), s-a mutat pe puntea navei pentru a calma călătorii, muzica auzindu-se până în momentul în care Titanicul s-a scufundat cu ei.
Un alt element real prezentat în film este și numărul insuficient de bărci de salvare de pe vas (20, care puteau salva
doar 1.178 de persoane), alături de modul în care sunt ilustrate diferențele sociale dintre pasageri. Titanicul era poreclit „The Millionaire’s Special” și avea la bordul său călători precum afaceristul
american Benjamin Guggenheim, jurnalistul
britanic William Thomas
Stead și unul dintre fondatorii magazinului Macy’s, Isidor Straus. Dintre oamenii salvați, doar 174 nu se aflau printre cei privilegiați. În ceea ce privește producția peliculei, în 1997, producătorii au investit aproximativ 200 de milioane de dolari în dezvoltarea filmului, în timp ce nava din realitate a costat 7,5 milioane (care valorează aproximativ 180 de milioane în prezent).
După lansare, Titanic a câștigat 11 Premii Oscar, printre care și Best Picture, Best Director, Best Editing și Best Original Song (pentru piesa My Heart Will Go On).
Pentru a sărbători aniversarea filmului, James Cameron s-a ocupat, alături de National Geographic, și de o serie documentară cu premiera pe 5 februarie, Titanic: 25 Years Later, în care a explorat atât istoria vasului, cât și controversele din jurul producției... precum faimoasa scenă în care Jack se sacrifică pentru a o salva pe Rose.
În februarie, luna în care inimioarele ne înconjoară și romcomurile de pe Netflix nu ne mai par îndeajuns de convingătoare, pentru cei care s-au săturat de clișeul „Valentine’s Day”, propun o poveste romantică mai interesantă care, în mod ne-ironic, are premiera de Dragobete: Empire of Light. Romantism fără dramă nu se poate, filmul nefiind scutit de încadrarea în acest tipar, în afară de faptul că este scris şi regizat de Sam Mendes, câștigător de Oscar pentru American Beauty și de Glob de Aur pentru 1917: Speranță și Moarte.
Pe coasta de nord a comitatului Kent din Anglia anului 1980, o întâlnim pe Hilary Small (Olivia Colman), managerul cinematografului Empire, angrenată într-o relație cu un nou angajat, Stephen (Micheal Ward). Pare ceva „clasic” filmelor de dragoste, dar să ne amintim că Sam Mendes a regizat şi Skyfall, din franciza James Bond, deci banalitatea nu îl caracterizează. Ce este deci inedit în acest love-story? Că Stephen e cu mult mai tânăr decât Hilary, pregătindu-se să plece la Universitate și, în al doilea rând, băiatul este de culoare, motiv pentru care, din momentul angajării sale la cinematograf, cei doi se
confruntă cu numeroase dovezi de rasism sau xenofobie din partea clienților. Mai mult, Hilary suferă de schizofrenie, are relații sexuale cu superiorul ei însurat, Donald Ellis (Colin Firth), și a fost nevoită să își ia un an sabatic, internată fiind într-un spital de psihiatrie, deci este evident că nu avem de-a face cu un romance obişnuit.
Nominalizată pentru rol la Globul de Aur, Olivia Colman, câștigătoare deja a numeroase premii Golden
Globes, Emmy, BAFTA și Oscar, în special pentru serialul The Crown şi filmul The Favourite, face o treabă excelentă în Imperiul luminii în portretizarea schimbărilor emoționale ale lui Hilary, însă și relația de mentordiscipol pe care a stabilit-o cu Micheal Ward a jucat un rol important, Colman menționând public faptul că l-a forțat pe tânărul actor ca, timp de o săptămână, să o țină constant de mână și să îi descrie ceea ce simte, pentru a putea interpreta cât mai exact diferența de vârstă dintre personaje. În afara distribuţiei ultratalentate, cu Olivia Colman, Colin Firth, Micheal Ward, Toby Jones (în rolul proiecţionistului), Tom Brooke (asistentul lui Donald), se remarcă echipa creativă stelară din spatele
camerelor: DoP-ul Roger
Deakins (Blade Runner 2049, Kundun, 1917), monteurul Lee Smith (oscarizat pentru Dunkirk) sau tandemul de compozitori
Trenz ReznorAtticus Ross (The Social Network). Concluzia?
Poate ca Empire of Light nu e filmul clasic de dragoste la care ne scoatem partenerul pe 24 februarie, dar cu siguranță va face Dragobetele memorabil tocmai prin
îndepărtarea de clișeul relației perfecte.
Comedia de aventuri
Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc (premiera: 24 februarie) are acţiunea plasată în China anului 50 î.Hr, unde prințesa Fu Yi (Julie Chen), întemnițată în urma unei lovituri de stat, reușește să se elibereze și să fugă în Galia pentru a solicita ajutorul a doi războinci curajoşi, Astérix (Guillaume Canet) și Obélix (Gilles Lelouche), în speranța că magica poțiune ce le oferă puteri supraomenești ar putea-o ajuta... iar pentru că cei doi viteji nu se dau niciodată înapoi în fața unei noi provocări, aceștia acceptă fără să stea pe gânduri solicitarea prințesei, care vrea să se întoarcă pentru a-și salva atât mama, cât și țara. Astfel, cei trei pornesc într-o aventură primejdioasă spre China, neștiind că și
Iulius Cezar (Vincent Cassel), alături de puternica lui armată, se îndreaptă deja spre Regatul de Mijloc.
Pentru numeroșii fani ai benzilor desenate, tandemul Astérix-Obélix nu necesită o introducere, cei doi războinci ai Galiei reușind încă din 1961 să-i încânte pe oamenii din întreaga lume cu peripețiile și aventurile lor. Cu peste 300 de milioane de volume vândute și cu traduceri disponibile în peste 100 de limbi, seria de benzi desenate s-a bucurat de o atenție deosebită din partea industriei cinematografice, de-a lungul anilor fiind lansate numeroase adaptări, printre cele mai de succes producții regăsindu-se cele care i-au trimis pe Astérix și Obélix în Marea Britanie
(1986), alături de vikingi (2006) sau în Grecia Antică, la Jocurile Olimpice (2008).
Sequel la Astérix & Obélix: God Save Britannia, din 2012, filmul de anul acesta, Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, este regizat de Guillaume Canet, care îl și interpretează pe Astérix, iar povestea originală are la bază un scenariu de Philippe Mechelen și Julien Hervé, inspirat de universul din benzile desenate ale lui René Goscinny
și Albert Uderzo, fără a fi însă adaptarea unei anume istorioare create de aceştia. Realizat în contextul pandemiei, este de înţeles de ce Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, primul film live action din franciză în care Gérard Depardieu îi face loc, fără ranchiună, lui Gilles Lelouche în rolul lui Obélix, este mult așteptat de amatorii de comedii efervescente, mai ales că o vor vedea pe îndrăgita Marion Cottillard preluând de la Monica Bellucci rolul Cleopatrei şi pe veteranul actor comic Pierre Richard ca Panoramix, iar regizorul-actor
Guillaume Canet a declarat că şi-a propus să revină la stilul memorabilului
Astérix & Obélix: Mission Cléopâtre. Vom vedea din 24 februarie ce mai face poţiunea magică din eroii noştri!
Restaurantul Palatului Brukenthal din Avrig a devenit membru al proiectului Historic Cafes Route - Ruta Cafenelelor Istorice, o inițiativă a Consiliului Europei ce are ca scop protejarea și promovarea culturii, patrimoniului, istoriei, artei, arhitecturii, gastronomiei, cafenelelor istorice. În data de 25 martie, va găzdui primul mare eveniment dedicat artei, culturii și gastronomiei din anul 2023. Brukenthal Palace Cafe e prezentat pe pagina oficială a proiectului: www.historiccafesroute. com. Pe lângă imaginile interesante și deosebit de sugestive ale locației, vizitatorilor site-ului le sunt oferite și câteva detalii despre amplasare, poziționare pe hartă, date de contact.
”Cafeneaua în stil baroc e o bijuterie de la poalele Carpaților, o parte a unui mare palat și găzduiește constant diverse evenimente culturale. Datorită particularității locului, acesta a găzduit recent un important festival european de modă. În timpul verii, oaspeții își pot savura cafeaua în grădina încântătoare, iar iarna se pot relaxa la cafeneaua interioară”, se menționează pe site-ul proiectului Historic Cafes Routes.
Historc Cafes Route: dezvoltarea turistică a orașelor europene prin promovarea gastronomiei, tradițiilor și patrimoniului local
Historic Cafes Route are până în acest moment 90 de membri din 15 țări ale Europei, dar numărul acesta crește constant. Toți
membrii acestui proiect trebuie să respecte valorile și principiile Consiliului Europei și anume drepturile omului, democrația culturală, diversitatea, înțelegerea reciprocă și schimburile transfrontaliere. Alăturarea la această rețea europeană asigură membrilor protecția și promovarea ideii de ”cafenea istorică” în întreaga lume, accesul la experți din întreaga lume, pentru a lucra împreună în vederea atingerii obiectivelor comune pentru protecția și promovarea cafenelelor istorice, promovare și recunoaștere europeană și internațională. De la crearea sa, în anul 2014, și până în prezent, Historic Cafes Route a intermediat stabilirea de contacte importante la nivel european și internațional. Rețeaua a creat relații puternice între membri și instituțiile UE, precum și cu alte organisme culturale europene, asociații, cadre universitare și experți în patrimoniu, turism, cultură. Rețeaua își propune să facă din cafenelele istorice părți ale patrimoniului imaterial la nivel internațional. Cafenelele istorice sunt considerate în prezent valori culturale intangibile în Grecia și Austria, prin ordin al ministerelor Culturii și UNESCO.
Historic Cafes Route depune toate eforturile pentru a garanta cafenelelor istorice că vor fi mai bine și mai rezonabil reprezentate atunci când vor avea de-a face cu organele de decizie la nivel național, european și global, pentru a garanta protecția tradițiilor și a patrimoniului cultural european. Rețeaua încearcă să organizeze evenimente comune, care să întărească legăturile dintre membrii săi. Cultura, artele, patrimoniul au fost și vor fi întotdeauna în centrul fiecărui eveniment.
Cafenelele istorice conectează trecutul cu prezentul și viitorul
”Reprezentanți ai instituțiilor care au dus la apogeul culturii europene după secolul al XV-lea, oameni ai Literelor, Artelor și Politicii, frecventau cafenelele bătrânului continent, unde puteau schimba liber opinii, se inspira și crea. În același timp, din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea, răspândirea cafelei și creșterea paralelă a consumului acesteia au avut ca rezultat înmulțirea rapidă a cafenelelor în aproape fiecare oraș din Europa. Cafenelele istorice au devenit
leagăne de schimburi culturale, schimburi de idei, osmoză socială și dezbateri politice. Ele sunt o parte integrantă a moștenirii urbane, urmând adesea stiluri arhitecturale interesante, de la neobaroc la art nouveau, la art deco și modernism. Această rețea oferă călătorilor posibilitatea de a porni într-un itinerar tematic interesant și încântător, de a face un pas înapoi în timp, de a se bucura de luxul cafenelelor din epoca de aur și de a se familiariza cu rolul important pe care l-au jucat în trecut și continuă să-l joace în prezent, în modelarea istoriei culturale a Europei. Cafenelele istorice sunt locul ideal pentru socializare și dialog intercultural”, se menționează pe www.historiccafesroute.com.
Eveniment amplu dedicat artei, culturii și gastronomiei
Sâmbătă, 25 martie, începând cu ora 18:00, va avea loc vernisajul expoziției ”Arta Universală cu maestru Mircea Codrea”, în Sala Festivă a Oranjeriei Palatului Brukenthal Avrig, o manifestare de suflet, pregătită pentru promovarea unui important artist local, pictorul Mircea Codrea, vechi și bun prieten al frumosului complex baroc de la poalele Munților Făgăraș. Participanții la vernisaj vor putea admira în cadrul expoziției reproduceri ale unor celebre picturi realizate de mari artiști ai lumii, precum Leonardo da Vinci, Botticelli, Van Gogh sau Rembrandt. Evenimentul va fi onorat de participarea pictorului lituanian Gintaras Meskauskas, stabilit în California. În continuarea vernisajului expoziției, Brukenthal Palace Cafe Avrig va organiza o degustare de vinuri, ce va completa un meniu culinar artistic conceput special pentru acest eveniment.
Pentru a funcționa optim, creierul, care este 60% grăsime, are nevoie de o dietă echilibrată, cu carbohidrați și grăsimi de calitate. Un creier adult de dimensiuni medii cântărește 2% din greutatea corporală totală a unui om, dar folosește mai mult de 25% din energia necesară funcționării întregului organism.
Dintre toate organele, creierul este cel mai afectat de calitatea alimentelor consumate, așadar, iată o listă cu cinci alimente care stimulează activitatea creierului:
Creierul nostru arde mai mulți acizi grași omega-3 decât orice alt organ din corp. Acizii grași produc mielina, teaca groasă care învelește celula nervoasă (neuronul). Aceasta asigură transmiterea influxului nervos rapid și sigur între receptori, celulele nervoase și efectori, astfel gândim mai repede și ne adaptăm mai bine la condițiile de mediu. Peștele, în special cel gras, este o sursă excelentă de omega-3. Studiile au arătat că două porții de somon, macrou, hering, dar și sardine sau ton, consumate în fiecare săptămână, pot reduce riscul de accident vascular cerebral cu 50%!
Afinele și murele au un nivel ridicat de antioxidanți, care mențin sănătoasă bariera hematoencefalică. Membrana neuronului este un filtru care lasă alimentele bune să intre în celula creierului, blocând substanțele nocive. Afinele ajută la îmbunătățirea memoriei și pot ajuta la inversarea unor modificări degenerative cauzate de vârstă.
Legumele verzi, precum salata, spanacul, kale, verdeața și sparanghelul, sunt bogate în acid folic, un nutrient responsabil cu menținerea funcției neurotransmițătorilor. Cele mai bune surse de acid folic sunt legumele cu frunze verzi, dar și lintea, fasolea, avocado, năutul și anghinarea.
Creierul nostru este un devorator de glucoză și are nevoie de o cantitate mare de carbohidrați (potriviți) pentru a funcționa la cote maxime. Spre deosebire de alte organe din corpul nostru, creierul nu stochează glucoză, astfel că el are nevoie de o aprovizionare constantă. De asemenea, encefalul folosește doar glucoză ca sursă de energie și nu proteine sau grăsimi, cum mai pot utiliza toate celelalte organe. În concluzie, este bine să alegem zilnic alimente integrale, naturale, neprelucrate, cum ar fi fructele și legumele, și nu carbohidrații ambalați și procesați, de tipul biscuiților și dulciurilor concentrate!
NUCi & SemiNȚe Nucile și semințele sunt o sursă excelentă de omega-3. Nucile crude sunt unul dintre alimentele cele mai bogate în nutrienți valoroși pe care le putem mânca zilnic, dar în porții mici. Sunt bogate în proteine vegetale, grăsimi sănătoase, fibre, vitamina E, calciu și multe alte vitamine și minerale. Nu lăsați să treacă mai multe zile fără să mâncați 5-6 nuci, 10 migdale sau o mână de nuci caju!
Știți bancul ăla cu ardeleanul care purta căciula pe vârful capului? Întrebat dacă nu îi e frig, acesta răspunde că nu o mai poartă pe urechi de la accident. Ce accident? „Îi oferise cineva o pălincă și nu a auzit”. Am aflat de gluma asta de la prietenul Cezar Ioan (a.k.a. vinul.ro) și tot cu el am stat de vorbă îndelung despre subiectul distilatelor românești. Concluzia e că multe dintre restaurantele românești poartă căciuli din alea groase cu urechi legate cu șnur sub gât.
În vară am fost prin Grecia, unde am consumat iresponsabil beri grecești, vinuri grecești și ouzo/ mastică. De mai multe feluri. Pe principiul că după masă (ba chiar și, neindicat, înaintea ei) „merge o citirică”. Ba chiar face bine și la digestie sau mai ponderează balonarea de la bere. În iarnă am fost prin Austria, Germania și Cehia, unde am rupt norma la șnapsuri locale, că era cam frig și mi se cam luase de vinul fiert din târgurile de Crăciun. La întoarcere, la jumătatea unui tur de forță Praga-București într-o singură zi, am oprit la o ciorbă și o tocană de burtă de vită pe lângă Nădlac. Am întors meniul ăla de vreo trei
ori în căutare de un distilat local, nu de alta, dar când ești copilot nu bei bere sau vin, că nu ții neapărat să vizitezi multe benzinării. Nu aveau. De fapt aveau, dar mai așa, pe sub mână (deși a fost trecută pe bon): adică am întrebat ospătarul și mi-a adus ceva din producția sau colecția (nu am înțeles bine) patronului. Bună, nu zic nu, dar era un distilat cu acces limitat.
N-am înțeles de ce nu era pe meniu, măcar lângă votcă și coniac, deși le-aș vedea evidențiate în rubrică separată. Posibil evaziune fiscală, posibil „rușine cu izmenele de pe noi”, vorba lui Adi Hădean.
Am degustat în ultimii ani zeci de țuici, pălinci, rachiuri, vișinate și afinate, ba chiar și un țoi de curcubăta (lichior de pepene galben), la un Punct de Gastronomie Locală din Densuș. În timp ce scriu acest articol îmi readuc aminte că văzusem, la o distilerie din Ardeal (Sanct Georgius), o pălincă de țelină pe care tot zic că o să o comand să o împart cu Ciprian Muntele. Avem în acest moment zeci, sute de producători de astfel de distilate, multe dintre ele remarcabile, producători care au depășit nivelul home-made și/sau pentru uz domestic. Plătesc accize, plătesc angajați, au contracte cu marii distribuitori, livrează în vârf de munte, participă la degustări ș.a.m.d. Căutați-o pe Irina Mărășoiu, de la Pater, sau pe Ștefan Gogotă, de la La Horincie, gustațile și pe cele de la marii producători (Alexandrion, Bran), savurați o pălincă de Bădăcin sau, dacă vă dă mâna, luați sticlele de colecție de la Zetea din cireșe amare sălbatice etc. Nu de alta, dar noi suntem primii care putem construi branduri gastronomice de țară. Și alea nu sunt votci, whiskeyuri sau coniacuri. Poate doar vinarsul.
facem măcar un pic gânduri în această direcție, exercițiul în sine ne ajută foarte mult să nu mai facem risipă. Ceea ce este deja un mare pas în economisirea și protejarea tuturor resurselor naturale implicate în producția mâncării cum ar fi energie, Funcționează cel mai bine cu produsele locale fiindcă în acest caz cunoaștem produsele și modul lor de folosire mult mai bine decât al unor creveți din oceanurile pământului.
Termenul de sustenabilitate e deja folosit prea mult.
Chiar și atunci când e folosit de giganți industriali sau firme din domenii imposibil de catalogat drept sustenabile. Așa că m-am gândit dacă pot găsi argumente care să vorbească în favoarea produselor locale atunci când ne gândim la sustenabilitate și cum putem să ne asigurăm că ceea ce mâncăm ajută cumva la protecția mediului și combaterea schimbărilor
climatice. Eu cred că aceste schimbări se întâmplă acum în timp ce eu scriu aceste rânduri și tu citești ceea ce am scris eu. Nu sunt deloc adeptul teoriilor că cumva în viitor planeta singură va reechilibra ceea ce noi oameni am stricat. Și mai cred că ține fix de fiecare dintre noi să combată, așa cum poate mai bine cauza lor. Printre altele mâncând așa încât
comportamentul propriu să nu ducă la dezechilibre și mai mari în natură.
Mă gândesc de fapt la două aspecte mari când caut aceste argumente care să susțină folosirea ingredientelor locale versus mâncare importată:
1. economisirea
și combaterea risipei alimentare
2. alegerea unor surse sustenabile de hrană
Ce pot să vă spun este că tot ceea ce facem e foarte important: cum păstrăm hrana în frigider? cum trecem peste anumite clișee estetice care ne inhibă să consumăm mâncarea
urâtă? cum ne obișnuim să ne punem cantități foarte mici de mâncare
și să nu aruncăm nimic? cum ne organizăm ca mâncarea pe care o avem să fie consumată în timpul corect? Cred că dacă ne
Legat de punctul doi, Slow Food ne dă deja o mână de ajutor: cunoașteți producătorul și nu lăsa mâncarea să călătorească, îndeamnă această mișcare politică internațională. Adică cum facem să alegem mâncare de calitate, cu gust și sănătoasă, curată – nefăcând rău mediului iar corectă având în minte un preț accesibil pentru consumator dar mai ales pentru producător. Ce ziceți, e greu să îți imaginezi că dacă comanzi un steak de vită din America de Sud, impactul tău asupra mediului este de ca. 40 de ori mai mare decât dacă mănânci ceva identic local? Sau că dacă încerci să supraviețuiești din hrană vegetală mai scazi cu încă 20-25 de ori impactul tău asupra mediului? Poate că nu realizăm încă dar fiecare steak din farfurie face diferența. Întrebarea e doar dacă ne pasă. Catastrofa climatică e acum, aici, doar reacția noastră e întârziată.
Cel mai răspândit și vechi program de arhitectură este programul de locuire. Pornind de la simple adăposturi, acesta s-a dezvoltat continuu în funcție de zona geografică și perioada istorică. Cu o mare varietate de tipuri de structuri funcționale și tipuri de locuințe, subiectul a făcut permanent obiectul dezbaterilor, reglementărilor și politicilor publice. Felul în care locuim ne influențează viața pe toate planurile. Putem alege să împărțim o parte din spații într-o locuință
colectivă sau să avem intimitatea unei locuințe individuale, putem alege liniștea zonelor rurale cu specificul acestora sau tumultul urban. Tipologia locuințelor moderne este atât de variată și de complexă încât criteriile pe care se bazează alegerile beneficiarilor sunt, de cele mai multe ori, greu de definit. În contextul în care în România, peste 95% dintre locuitori trăiesc într-o locuință pe care o dețin și principala investiție este cea în proprietăți imobiliare, deciziile în acest domeniu ne influențează pe termen foarte lung.
„Dialogul dintre client și arhitect este o conversație cât se poate de intimă, întrucât atunci când vorbești despre construirea unei case, vorbești despre vise.”
arh. Robert A. M. Stern
O perioadă de o jumătate de secol, locuințele colective s-au dezvoltat și au inundat orașele participând la dezrădăcinarea populației și depopularea zonelor rurale, în urma politicilor publice de la acea vreme. După multe valuri puternice succesive, migrația tinerilor spre oraș și mai departe, peste granițele țării s-a diminuat. Timid, o parte dintre cei plecați revin, în încercarea de a-și regăsi rădăcinile și liniștea. Și pentru că o vorbă din bătrâni spune că nu poți să treci prin viață fară să plantezi un pom, să faci un copil și să construiești o casă, în sate și la periferia marilor orașe au apărut locuințe noi, construite cu mai multă sau mai puțină atenție la contextul în care sunt amplasate.
Idealul locuirii în societatea românească îl constituie casa pe pământ, cu curte și loc de parcare. Pe cât de banal sună, pe atât de complex este procesul prin care se ajunge de la idee la casa dorită. Configurarea temei de proiectare, povestea casei, este, de cele mai multe ori, rezultatul dorințelor beneficiarilor, văzute prin prisma experiențelor acestora. Procesul de căutare și deciziile funcționale, tehnice și estetice sunt complexe și rezultatele cele mai bune se conturează atunci când există comunicare și încredere între viitorul locuitor al casei și arhitectul care dă forma viselor. Tot în urma experiențelor și a culturii estetice se conturează și alegerea unui stil arhitectural predominant al construcției. În funcție de contextul în care aceasta este amplasată, poate să fie în armonie cu mediul sau, în mod excepțional, să facă un contrast care să evidențieze atât obiectul de arhitectură, cât și cadrul. Influențele arhitecturii europene în special, mediteraneene, germane, nordice sunt regăsite de multe ori în dezvoltările noilor cartiere urbane și periurbane.
Pe măsură ce ne îndepărtăm de zonele dezvoltate recent, regăsim lumea de odinioară, în sate sau în cartierele de case ce au supraviețuit „modernizării” din perioada comunistă. Aici este un izvor de inspirație și studiu extraordinar pentru arhitectura tradițională românească și spiritul acesteia. Arhitectura tradițională românească nu este unitară, având specific în funcție de zona geografică și influențele istorice ale acesteia și s-a dezvoltat și rafinat, adaptându-se vremurilor, dar reflectând permanent condițiile contextului local, așa cum se arată în ghidurile de bună practică.
Printre arhitecții care au mers împotriva curentului și au avut curajul să abordeze arhitectura tradițională românească se află și doamna arhitect Liliana Chiaburu. Cu un portofoliu impresionant de lucrări finalizate și o muncă de supraveghere de șantier continuă, aceasta păstrează viu un stil arhitectural în care detaliul și delicatețea proporțiilor cântăresc cel mai mult.
„Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii. Te simţi ocrotit.
Într-un astfel de spaţiu nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit.
Eşti liniştit şi liber.”
Dame Vivienne Westwood, “The Godmother of Punk”, a fost una dintre cele mai influente personalităţi din întreaga istorie a Pop culture, o vizionară care a revoluţionat Fashion-ul prin design-urile sale rebele şi a mutat undergroundul în avangardă, deopotrivă cu reverberaţii estetice în muzică, cinematografie, new media şi videogaming, şi altele, de ordin militant, în spaţiul politicii anti-înarmare şi pro-drepturile omului. Şi nu numai... pentru că activismul ei s-a manifestat cu putere în orice cauză cu impact semnificativ asupra viitorului planetei şi al speciei umane, de la pericolul reprezentat de încălzirea globală până la protejarea libertăţii accesului la informaţie.
Pe parcursul a jumătate de secol, de la provocatoarele creaţii din era Punk, realizate în anii ‘70 împreună cu Malcolm McLaren, Vivienne Westwood s-a arătat în permanenţă consecventă în atitudinea ei anti-establishment, fie şi dacă ne gândim doar la apariţia ei pe coperta Tattler din 1989, în ţinuta comandată, dar nelivrată lui Margaret Thatcher, cu legenda ‘This woman was once a punk’, la tricourile de copii lansate în anii 2000, cu sloganul ‘I AM NOT A TERRORIST’, sau la susţinerea pentru Julian ‘WikiLeaks’ Assange, căruia i-a gândit costumul pentru nunta lui din închisoare, din martie anul trecut. Până în ultima clipă, creatoarea, în buna tradiţie a subculturii Punk, a utilizat Fashion-ul ca un instrument de luptă social şi politic. Vivienne Westwood a reprezentat faţa subversivă a Fashion-ului.
Dincolo de militantismul civic, tot spectrul Pop culture îi datorează enorm acestei forţe culturale, care a contribuit decisiv la schimbarea radicală şi ireversibilă a modei postbelice în concept, design, decupaj şi fabricaţie, încă din anii Sex Pistols şi a magazinelor SEX şi, mai apoi, Seditionaires, trecând prin perioada opzecistă “New Romantic”
- de la look-ul lui Adam Ant
şi baletul Petrushka la colecţia Clint Eastwood - spre a fi desemnată British Designer of the Year la începutul anilor ’90 şi a-şi transforma casa de modă într-un brand global, adoptat progresiv inclusiv de foarte tinere vedete K-Pop, precum Somi (Dumb Dumb) sau Blackpink (Jenni şi Rosé, în Lovesick Girls).
Post-2000, creatoarea de modă a colaborat cu Richard Branson pentru design-ul uniformelor stewardeselor de pe Virgin Airlines, Lunafreya poartă o rochie de mireasă creată de Vivienne în RPG-ul Final Fantasy XV, din 2016, Dua Lipa s-a îmbrăcat în Westwood la Brit Awards în 2021, iar lista e... nesfârşită. Putem spune că, din perspectiva influenţei pe care continuă să o aibă Vivienne Westwood, prin plecarea ei dintre noi, pe 29 decembrie, omenirea a pierdut anul trecut o a doua Regină!
La câțiva ani după căderea comunismului, începuse să se răspândească în orașele țării noastre tunsoarea la cerere de tip „Punk”, care devenise de fapt un răsfăț și, de ce nu, un manifest al adolescenților și tinerilor cu amintiri ceaușiste. Ceea ce e important, de fapt, e că Punk-ul a întrecut forma muzicală și pe cea vestimentară și a devenit subcultură și o stare în sine. Și dacă e să vorbim despre energia punkistă - și avem număr limitat de cuvinte - cel mai bine ne agățăm de unul dintre pivoții acestei mișcări, designerul și activista Vivienne Westwood.
The Queen of Punk a fost, spre deosebire de ceilalți designeri, mereu model pentru propriile sale creații. Asta înseamnă că, atât la prezentările sale de modă, cât și în viața de zi cu zi, aceasta își purta hainele create chiar de ea, obicei foarte neobişnuit, dacă analizăm look-ul majorităţii creatorilor de modă, care au obiceiul să se afișeze în cele mai minimaliste, dar impecabile ținute... nesemnate de ei înşişi. Astfel, în cele ce urmează, vom vorbi pe scurt despre stilul personal al lui Vivienne Westwood.
Vivienne Westwood (1941-2022) a fost, în primul rând, un observator minunat al timpurilor și al oamenilor, atât figuri publice, cât și oameni obișnuiți. Înrădăcinată în viața englezească underground a tinerilor, ce erau anticorupție, anti-consumerism, anti-autoritate, și fascinată în adolescență de mișcarea hippie, Vivienne a devenit o voce a tinerelor generațiilor încă de la decizia de a renunța la meseria de profesoară pentru a crea haine cu mesaje scandaloase. Așadar, motivul pentru care, chiar și în 2023, lumea vede în designer o inspirație este promovarea prin sine. Vivienne Westwood a devenit cunoscută pentru că ieșea în evidență, era vizibilă, tot timpul promovându-și valorile prin propriile acțiuni și look-uri.
Mesaje pe textile. Începutul relației cu Malcolm McLaren, adept al Situaționismului, și deschiderea magazinului de pe King’s Road, pe atunci numit Let It Rock, au adus-o pe Vivienne la adevăratul sine, și acela este momentul când a început să fie mai vocală cu mesajele sale. Latura activistă, spunea ea într-un interviu, a avut-o mereu, fiind convinsă că e de fapt în natura oamenilor, iar atașarea ideilor sale pe haine era un mod de exprimare foarte directă. De la vopsirea și schimbarea părului într-un blond vâlvoi, a început apariția mesajelor precum
The Reasonable Demand The Impossible, semnul svasticii și celebrul God Save The Queen, creat pentru piesa trupei Sex Pistols. Ulterior, odată cu
interesul pentru protecția mediului și a drepturilor omului, tricourile sale au fost imprimate cu mesaje precum Climate Revolution și I am not a terrorist, please don’t arrest me, susținând totodată și ideea că Punk-ul englez, spre deosebire de cel american, nu avea doar rolul de a șoca, ci și pe cel de a influența social.
atunci era Sex, inscripționat pe spate - și a jonglat cu stilurile. Unii observatori spun că în momentul în care o estetică propusă de ea ajungea în culmea gloriei, renunţa să o mai folosească. Acest lucru se poate vedea și în trecerea de la Punk la New Romantic, când a început să îmbine trecutul cu viitorul, cu ajutorul corsetelor și a minicrinolinelor.
Feminin vs. androgin, în orice caz, fără vârstă. Privind la fotografiile cu Vivienne, din trecut și ceva mai actuale, realizăm că look-ul ei nu a putut fi niciodată încadrat în aria de masculin sau feminin, pentru că întotdeauna s-a jucat cu proporțiile, și-a acceptat corpul - și aici nu mă pot gândi decât la fotografia cu ea și Jordan, cu numele magazinului de îmbrăcăminte, care pe
Mereu în centrul atenției. Orice apariție a lui Vivienne Westwood reprezenta un soi de inspirație, iar dacă aveți probleme cu garderoba, iată câteva aspecte pe care le puteți observa la ea: layering-ul și combinațiile de pattern-uri, niciodată prea multe, mereu susținute, purtarea bijuteriilorstatement, tocuri pentru foarte multe ocazii și haine ce pot părea vulgare, purtate însă atât de bine, încât nu puteau fi niciodată etichetate astfel.
Sper să vă lăsați inspirați de cea care a fost Vivienne Westwood, atât ca stil personal, cât și ca atitudine!
Primăria Sibiu a anunțat dublarea finanțării acordate din bugetul local pentru activitățile sportive, de la 6 milioane de lei la 12 milioane de lei. De anul acesta, prin Agenda Sportivă vor fi sprijinite financiar nu doar evenimentele și activitățile sportive, ci și echipele sportive profesioniste din primul eșalon valoric al Campionatelor Naționale, precum BC CSU Sibiu
și FC Hermannstadt. “Anul acesta am dublat finanțarea acordată din bugetul local pentru activitățile sportive, de la 6 milioane de lei la 12 milioane de lei. Sportul sibian, inclusiv activitatea sportivă a cluburilor profesioniste din primul eșalon valoric al Campionatelor Naționale, va avea deci un suport financiar semnificativ din partea administrației locale”, a transmis Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu. În 2022, cele mai importante finanțări le-au primit FC Hermannstadt - 1,9 milioane de lei și BC CSU Sibiu - 1 milion de lei, pentru Turul Ciclist al Sibiului au fost oferiți 470.000 de lei, Raliul Sibiului a avut alocați 320.000 de lei, Sibiu Open 2022 a primit 270.000 de lei, Juniorii de la BC CSU Sibiu au primit de asemenea 265.000 de lei, iar pentru Transylvanian Grand Prix au fost acordați 209.000 de lei.
În această perioadă, veți fi foarte sensibili, iar hormonii vor înnebuni. Dacă ai un partener, vei avea atât momente foarte plăcute, pline de iubire, cât și neînțelegeri, mai ales în planificarea viitorului împreună.
Luna aceasta vei fi mai predispus la răceli, așa că odihnește-te și nu exagera inutil; nu vei pierde nimic. Aveți o mare șansă să veniți cu o idee bună, pe care o veți putea implementa mai târziu, datorită bunăstării fizice și mentale. Vei prospera și din punct de vedere financiar.
Pregătește-te pentru schimbări mari în viața personală. Dacă simți că nu ai mai mers nicăieri de mult timp, este timpul să faci ceva în acest sens. Dacă te gândești să îți schimbi locul de muncă, cel mai probabil vei găsi ceva care îți va plăcea cu adevărat. Meditația ar trebui să vă ajute.
Capricornii vor avea parte de unele dezamăgiri în ceea ce privește relațiile. Te vei confrunta cu sentimentul că ești mereu atras de persoana nepotrivită și că vei rămâne singur pentru totdeauna. Nu te lăsa copleșit de aceste sentimente; nu e adevărat.
Taurul poate aștepta cu nerăbdare o cantitate infinită de curaj. De aceea, luna aceasta este momentul potrivit ca să depășiți obstacolele care te țin pe loc de mult timp. Vei fi, de asemenea, foarte sociabil și datorită comportamentului tău plăcut vei câștiga mulți fani.
Cu mult entuziasm, te vei îmbarca în tot ceea ce îți iese în cale și vei excela în toate. Acest lucru vă poate deranja împrejurimile, ceea ce va fi invidios pe succesul vostru. În compania altora, veți ieși în evidență cu abilități excelente de comunicare și un simț al umorului.
Te vei simți cel mai bine atunci când vei fi îmbrățișat de o persoană apropiată. Nevoia ta de a-ți împărtăși sentimentele va fi foarte puternică, așa că, dacă nu există nimeni în fața căruia să-ți deschizi inima, vei avea tendința de a fi melancolic sau chiar deprimat.
Nu te aștepta la mari realizări sportive în această lună pentru că vei fi obosit și s-ar putea să te confrunți cu unele dureri musculare. Cu toate acestea, mintea ta nu se va odihni, așa că vei putea folosi această perioadă calmă pentru a-ți pune ordine în gânduri.
Martie va aduce multă energie și putere, pe care Gemenii le vor folosi în principal în beneficiul condiției lor fizice. Cu toate acestea, nu exagera chiar la început, corpul tău nu poate fi pregătit pentru o astfel de sarcină și ai putea fi rănit. Aproape totul va fi o bucată de tort pentru tine, așa că nu-ți fie teamă.
Fecioara va învăța o mulțime de lucruri noi. Memoria ta va fi foarte bună în această perioadă, rămâi deschis la noi informații și încearcă activități care necesită gândirea analitică. În același timp, puteți aștepta cu nerăbdare o doză mare de creativitate, așa că nu vă fie teamă să experimentați.
Săgetătorii vor începe să se simtă foarte încrezători și relaxați. Vei radia energie pozitivă, care îți va atrage prietenii și apropiații, de aceea aceștia vor simți nevoia să petreacă timp cu tine. Agenda iți va fi plină de întâlniri cu prietenii tăi, vei deveni foarte popular, prin simțului umorului.
Peștilor cu privire la viitorul cu partenerul lor ar putea fi destul de dezordonate Chiar dacă vei fi în mare parte bine dispus, aceste sentimente te vor afecta. Nu ar trebui să îți ascunzi îndoielile și ar trebui să încerci să vorbești despre ele cu partenerul tău acum.
S-D:
Am asociat, pe un motor de căutare, 3 cuvinte în limba roână, care au legătură cu expresia “viață sănătoasă” și am obținut circa 370000 de texte care tratează subiectul folosind și cele 3 cuvinte. Dacă am căuta doar “viața sănătoasă”, fără nici un alt filtru, am găsit peste 2 milioane de rezultate doar în limba română. Am deschis primele 30 dintre aceste texte și, fără excepție, am găsit capitole, pasaje, sau cel puțin o frază, două, referitoare la rolul pe care îl au activitățile sportive în susținerea unui stil de viață sănătos. Unde cauți, unde te intorci, unde întrebi, cineva te îndeamnă la MIȘCARE. Și dacă este vorba doar despre o plimbare, sportul pare să fie unul dintre pilonii pe care se sprijină speranța
noastră de viață sănătoasă, fericită și echilibrată. Cred că iese un doctorat pe bune doar din fisarea si clasificarea activităților sportive în funcție de beneficiile și rezultatele asociate fiecărui tip/categorie de mișcare.
Un alt pilon identificat în cadrul acestui ministudiu empiric, folosind metoda observației directe, deci nimic științific, ar fi RELAXARE. Cu infinitele ei planuri, metode, procedee, tehnici sau secrete! În condițiile în care relaxarea aproape a dispărut pentru om după păcatul originar, totuși, nu poate exista mișcare fără relaxare, pentru cine vrea “o viață
lungă și sănătoasă”. C’o fi (sa) una, c’o fi (b)alta sau piscina, masaj de recuperare, stresul muscular trebuie alungat cumva.
A treia constantă pe care am descoperit-o este ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ. Referințele in limba română depășesc 3 milioane de texte, din surse extrem de diverse. Se scrie foarte mult despre acest subiect, este întors pe toate părțile, sunt prezentate o mulțime de experiente personale, studii profesioniste, rețete miraculoase sau concluzii bine documentate. Un lucru este foarte limpede, accesul la resurse alimentare extrem de diversificate, din întreaga lume, fără bariera alimentelor de sezon, trebuie gestionat cu atenție. In final, dar nu în ultimul rand, toate aceste informații sunt aproape inutile și nu pot fi exploatate fără resursele pe care le genereaza MUNCA. Deci, imperativele momentului ar fi: alimentatie sănătoasă, mișcare și relaxare înainte, în timpul programului de lucru și după!
Muncă, alimentație sănătoasă, mișcare și relaxare
