PERFORMING ARTS
POP INTERVIU DECULTURE IOAN BIG MAGAZINE
PAGINA
18
imperiul muzicii, după cum partenerii săi de comunicare sunt membrii ansamblurilor pe care le dirijează, tinerii muzicieni pe care îi îndrumă sau spectatorii cărora ţine să le ofere experienţa unui act interpretativ memorabil. Un dialog de fond cu un muzician pentru care nu există no man’s land-uri între muzica clasică şi cea contemporană, între arta cultă şi cea pop(ulară) a fost pentru noi realmente un privilegiu.
foto © Thomas Brill
O
baleiere sumară a biografiei sale este mai mult decât suficientă pentru a realiza că unul dintre cei mai valoroşi dirijori contemporani cu noi, Cristian Măcelaru, trăieşte eminamente cu, prin şi pentru muzică. Şi asta din primii săi ani de viaţă petrecuţi în Timişoara ca violonist în “orchestra” unei familii cu zece copii educaţi să iubească culorile sunetelor şi o adolescenţă dedicată studiului care l-au făcut cel mai tânăr concertmaestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami, debutant la Carnegie Hall la numai 19 ani şi câştigător al Premiului Solti pentru Dirijori la 24, şi până la actuala sa poziţie de dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln şi de director muzical al Orchestre National de France, dar şi al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo din California. Ignorând în mod deliberat frontierele trasate formal, indiferent că acestea sunt geografice, stilistice sau de limbaj muzical, dar foarte atent la prezervarea spiritului şi identităţii creaţiei şi performanţei artistice, Cristian Măcelaru se relevă a fi deopotrivă un conducător şi un slujitor în
foto © Adriane White
CRISTIAN MĂCELARU “Mă inspiră constant ideea de a nu mă specializa”
www.zilesinopti.ro
