la Strada Mihail K ogălniceanu

DE LA ULIŢA „COTU BUMBACULUI” LA STRADA „MIHAIL KOGĂLNICEANU”47

Ing. Petru MINCU

Municipiul Focşani are la ora actuală, un număr de 272 străzi, potrivit ultimului Regulament privind nomenclatura stradală, aprobat prin Hotărârea nr. 504 a Consiliului Local Focşani din 12.12.2018. Întorcându-ne în timp, prima carte ce descrie străzile oraşului o găsim în 1869 scrisă de Ion Ionescu - Agricultura Română din judeciulu Putna. Acesta scrie că, „în tergulu Focsianii sunt peste 100 uliţi, cele mai multe nenumite încă” . Încă de atunci oraşul era împărţit în patru despărţiri administrative: Despărţirea I - Culoarea Roşie, Despărţirea II - Culoarea Verde, Despărţirea III - Culoarea Galbenă si Despărţirea IV - Culoarea Albastră. Un an mai tarziu, în 1870, potrivit unui document de arhivă pus la dispoziţie de domnul Florin Marian Dîrdală48, denumit „Lista pentru Străzi si numerotaţie de culoare albastru”, găsim 21 de străzi în această despărţire şi un total de 76 străzi în tot oraşul. M ult mai târziu, în 189649, apare sub egida „Primăriei Urbei Focsiani”, un Tablou de Numirea Stradelor şi Pieţelor din oraşul Focşani, care ne arată că în acel an, nomenclatura stradală număra 202 străzi, pentru ca, de exemplu, în 1913, să ajungă, datorită contopirii mai multor artere, la doar 185 de străzi. Strada care face obiectul acestui studiu, se afla în Despărţirea IV - Culoarea Albastră, aproape de centrul vechi al oraşului50, dar şi de centrul actual. Această stradă se afla în proporţie de 95% în partea muntenească a oraşului Focşani, deci în Ţara Românească şi doar o foarte mică parte era peste Gârla Hotarului, făcând parte din Focşanii Moldovei. Este vorba de strada Mihail Kogălniceanu, una dintre puţinele străzi centrale din oraş care mai păstrează clădiri vechi, cu o importantă încărcătură istorică, stradă

47 Extras din Petru Mincu, Istoricul străzilor din Focşani - lucrare aflată în manuscris. 48 Florin Marian Dîrdală - Inspector, custode al sălii de studiu la Serviciul Judeţean

Vrancea al Arhivelor Naţionale.

49 Tablou de Numirea Stradelor şi Pieţelor din oraşul Focşani, Admise de consiliul

Comunal prin hotărârea No. 45, 46 şi 47 din 1894, semnata de primarul D. Tzanu. 50 Centrul oraşului Focşani, a fost până în anul 1977, la intersecţia str Mare a Unirii cu str. I.C. Brătianu (actuală Republicii).

ce m-a fermecat din copilărie, pe când mergeam în vizită la mătuşa şi verii mei, care locuiau în casa Stănescu51, la numărul 15. Cea mai veche denumire dată acestei străzi am găsit-o în 1848, pe când se numea Uliţa „Cotu Bumbacului”, deoarece începea din cotul pe care îl făcea Milcovelul - Gârla Hotarului, ce era graniţă între Moldova şi Ţara Românească şi despărţea Focşanii Moldoveni de Focşanii Munteni. Această informaţie am găsit-o pe Planul Moşiei Oraşului Focşani din Munteni, realizat de inginerul hotarnic Gh. I. Scipioni, aflat în colecţia de planuri a Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea. Acest plan, corelat cu Planul Oraşului Focşani al Pricipatului Valahiei, capitala judeţului Râmnicu Sărat, ne arată, conform detaliului din figura 1, că uliţa aceasta se întindea pe axa nord-sud, între pârâul Milcovelul pe la cotul bumbacului, apoi intersecta Uliţa „Sfântul Ioan” (azi bd. Dimitrie Cantemir), după care trecea prin spatele grădinii mănăstirii Sfântul Ioan şi se termina în Şoseaua ce trece la Moldova (numită mai târziu, Calea Naţională, apoi Calea „Cuza Vodă”, strada „Cuza Vodă” - azi, strada „Maior Gh. Pastia” (figura 1). Se observă că în 1848, această uliţă număra 20 proprietăţi, în 1870, conform Listei de culoare Albastru, Strada „Cotu Bumbacului” avea proprietăţi de la No. 1 până la No. 20. În 1872 A. Caetonovici52 realizează o schiţă a părţii moldoveneşti a străzii, în partea stângă a gârlei care a ţinut loc de hotar - figura 2.

Fig. 1: Uliţa Cotu Bumbacului - detaliu de pe planul oraşului de Scipioni din 1848. 51 Vasile Stănescu Putna - Licenţiat la Iaşi, avocat în Baroul judeţului Putna din anul 1905. 52 Anton Caetanovici, arhitect si inginer al judeţului Putna la 1870-1874.

Întorcându-ne la anul 1848, Conform Anexei din „Istoricul...” de Caian, identificând numerele caselor de pe planul Scipioni, observăm că în partea de nord a străzii, pe partea dreaptă, la numărul 170, locuia Kir Ene Belea, chiar unul din semnatarii listei, mare boiangiu, care îşi avea magazinul pe Uliţa Târgului. Acestei case îi vom oferi o cercetare mai amanunţită, datorită faptului că este singura care a supraveţuit până în prezent. Apoi, în sudul străzii, pe partea stângă, la intersectia cu Şoseaua ce duce la Moldova, la numărul 126, locuia serdarul Teodorache Fleva, tatăl lui Nicolae Fleva, viitorul deputat de Putna, ministru de interne, primar al Bucureştiului, unul dintre cei mai buni oratori ai epocii sale. Un alt punct important pe harta de la 1848, este casa de la nr. 166, numită „Casa de zid cu scânduri”, a Monastirei Sfântul Ioan, care se afla la intersecţia cu uliţa Sfântul Ioan, pe locul unde, în anul 1881, se va construi primul sediu propriu al Liceului Unirea (azi sediul Arhivelor Naţionale Vrancea). Vecinul de la nord, la nr 169, se numea Gheorghe Sârbu - vânzător de vin, care peste ani, potrivit Actului de veşnică vânzare nr 1546, din 18 aprilie 1898, pentru suma de 13000 lei, va vinde terenul cu casă, domnului Iacob V. M isir53, preşedintele Camerei de Comerciu şi Industrie54 pentru circumscripţia VII Focşani, cu scopul de a se construi clădirea ce a adăpostit Camera de Comerţ. Peste drum de „Casa de zid cu scânduri” a Monastirei Sf Ioan, la numarul 165, locuia Dascălu Teodosi, iar vecin cu acesta, la nr 163, se afla una din importantele instituţii ale statului, şi anume Vama nouă, aflată, potrivit descrierii din Anexa lui Caian, pe terenul boierilor Sihleni. Menţionăm că Vama veche dintre Moldova şi Ţara Românească s-a aflat pe Uliţa Târgului, devenită mai târziu strada „Mare a Unirii” . La numărul 179, se afla în 1848, Beciul Monăstirii Sfăntul Ioan, loc în care, peste timp, se va construi Bufetul din Grădina Publică a oraşului Focşani.

53 Iacob V. Misir - Unul dintre cei doi fii ai negustorului armean Vartan Misir, frate cu

Ghiţă Misir si tatăl lui Teodor I. Misir, cel care va ajunge primar la Galaţi 54 Camera de Comerţ şi Industrie avea arondate judeţele Putna şi Râmnicul Sărat.

Fig. 2: Schiţă realizată de A. Caetanovici în anul 1872, din care se observă, podul şi traseul gârlei ce despărţise Focşanii Moldoveni de Focşanii Munteni, pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu. Cercetarea de faţă va face o prezentare pe bază de documente şi imagini a clădirilor vechi şi reprezentative rămase în picioare până în ziua de azi, de pe strada ce în prezent se numeşte Mihail Kogălniceanu. Trebuie menţionat că această arteră a avut de a lungul timpului doar trei denumiri şi anume, de la 1848, Uliţa „Cotu Bumbacului”, apoi, din anul 1881, se va numi strada „Liceului”, datorită faptului că Liceul Unirea îşi construise sediul la intersecţia cu „Bulevardul Şcoalelor”, apoi din anul 1912, strada „Mihail Kogălniceanu”, denumire rămasă până în zilele noastre. A fost printre puţinele străzi din oraş căreia nu i-a fost schimbată denumirea de regimul comunist după anul 1948, când, din cauza noii puteri instaurate în România, majoritatea străzilor din oraş şi-au pierdut numele vechi, luând nume de comunişti români, dar mai ales sovietici. În planul lui Petru F. Radovici, din 1896 (fig. 3), se observă că strada luase deja numele de strada „Liceului” .

Fig. 3: Detaliu din Planul detaliat al lui Petru F. Petrovici din 1896. Astfel, începem periplul nostru din partea nordică a străzii, de la intersecţia cu actuala stradă a Republicii. Prima clădire de pe partea stângă este impunătorul sediu al Băncii Naţionale a României (fig. 4). Aceasta a fost construită în anul 1925, după planurile arhitecţilor Ştefan Constantin şi Radu Dudescu. Până la ridicarea acestei clădiri, BNR avea sediul în clădirea de la numărul 3.

Fig. 4: Banca Naţională a României.

Următoarea clădire, la numărul 3, este primul sediu al BNR din Focşani. Agenţia din Focşani a funcţionat în casele cumpărate de la David Alpern, încă din anul 1894. După anul 1925, BNR s-a mutat în noul sediu iar fostul sediu a devenit casa directorului filialei BNR. Printre ultimii locatari s-a numărat Victor A. Puiu, fost inspector general la Banca Naţională a României. Acesta era fiul directorului de la şcoala primară nr. 2 de băieţi, Alexandru Puiu. După venirea regimului comunist, în această clădire a funcţionat Banca Agricolă. În prezent, casa a fost cumpărată şi supusă unui amplu proces de reabilitare şi restaurare de către doamna avocat Roman, fiind un exemplu de urmat în ceea ce priveşte punerea în valoare a caselor vechi din oraş.

1930 : Casa Directorului BNR - spate dreapta

La numărul 7, se află casa cea mai veche de pe această stradă, fostă proprietate a lui Kir Ene Belea. Potrivit documentelor de arhivă pe care le- am descoperit în cursul acestui an, pe 12 mai 1880, Dimitrie Belea, probabil fiu a lui Ene Belea, vinde „Casse Focşani” lui Berl Carnio. Pe fiica acestui B. Carnio, Clara, o regăsim apoi ca proprietar şi în 1896, în planul detaliat al lui Petru F. Petrovici - vezi fig. 3 . Trebuie menţionat că, în timpul regimului comunist, aici a fost sediul ziarului „Zorile Putnei” apoi al ziarului „Milcovul” . Din anul 1970 a devenit Grădiniţa de copii nr

14. În timpul directoratului doamnei Elena Deac, casa şi curtea acesteia au intrat într-un amplu proces de reabilitare, cu largul concurs al domnului colonel doctor Romulus Deac.

Fig. 6: Colonel Doctor Romulus Deac în faţa grădiniţei. La numărul 13, găsim o casa aparte, cu o istorie controversată, ce se află pe Lista Monumentelor Istorice Vrancea, având cod LMI, VN-II- m-B-06446 şi denumirea de Casa dr. Blum. Este vorba de actualul sediu al Bibliotecii Judeţene Duiliu Zamfirescu. Din planul detaliat al lui Petru F Radovici, din 1896, observăm că în acel an proprietatea aparţinea lui Ştefan Vasiliu, fiind un teren viran fără vreo clădire construită pe el. Nici în planul lui Radovici din 1908, pe terenul respectiv nu apare vreo locuinţă. Totuşi, peste 1 an, după luna mai a anului 1909, am găsit în actele de arhivă ale Tribunalului judeţului Putna, faptul că avocatul Ştefan Vasiliu, locuia la adresa din strada „Liceului” 13. Mai mult, în 1910, apare o carte poştală ilustrată cu Villa Ştefan Vasiliu (vezi figura 7). Toate acestea vin să contrazică informaţia din Lista Monumentelor Istorice, care spune că această clădire ar fi fost construită de doctorul Blum. Datorită documentelor din arhive am aflat că în anul 1939, casa trecuse la doctorul colonel C. Faur - a se vedea şi figura 9, în stanga se observă o plăcuţă pe care scrie doctor C Faur. Tot la Arhivele Naţionale Vrancea am descoperit şi faptul ca această clădire se află în Tabelul imobilelor naţionalizate în judeţul Putna din anul 1950. Astfel, la numărul 76 apare: „Dr. Faur,

Focşani strada M. Kogălniceanu 13, imobil (naţionalizat) complect” . Deci, putem afirma cu certitudine, că vila respectivă a avut doar doi proprietari şi anume, Ştefan Vasiliu şi C. Faur. Apoi, după naţionalizare, în timpul perioadei comuniste, a fost în administrarea IGO şi a Casei judeţene de Pensii.

Fig. 7: Villa Ştefan Vasiliu.

Următoarea casă, la numărul 15, a aparţinut avocatului Vasile Stănescu Putna. Acesta a cumpărat terenul viran de la un anume Lascăr Gheorghiu, care apare ca fiind proprietar în jurul anului 1896. Casa a fost locuită de familia acestuia până în 1948, când s-a instalat în ea Intreprinderea de Gospodărire (IGO), iar familiei i-a fost rezervată doar o cameră în spatele casei. În timp, casa a fost împărţită în mai multe apartamente, astfel că a fost locuită de diverse familii, printre care enumerăm familia Stănescu, familia Iancu, familia Lungu, familia Cornienco.

Fig. 8: În partea dreaptă, casa Stănescu. Trecând pe partea dreaptă a străzii, o clădire veche şi frumoasă, este clădirea fostei Camere de Comerţ şi Industrie. Aceasta, a fost construită în anul 1899. Potrivit cererii făcute în data de 29 ianuarie 1899, de către preşedintele Camerei, Iacob V. Misir, acesta se adresează Primarului pentru a primi aprobarea unei autorizaţii de construcţie pentru noul sediu al Camerei. În figura 10 se poate observa clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie în anul 1939, fotografiată din curtea casei doctorului C. Faur.

Fig. 9: Camera de Comerţ şi Industrie. Ultima clădire prezentată este monumentalul sediu al Liceului Unirea (azi Arhivele Naţionale Vrancea). Denumirea de strada „Liceului” se datorează tocmai construirii în 1881, pe acest colţ al străzii, a importantului edificiu. Din anul 1866, când s-a înfiinţat, Liceul Unirea nu a avut un sediu propriu, el funcţionând doar în case particulare. Aici, între aceşti pereţi, au predat printre alţii, profesorii Dimitrie F. Caian, Ştefan Mincu, au învăţat elevii Ştefan Longinescu, Anghel Saligny, Simion Mehedinţi, Duliu Zamfirescu. Liceul Unirea avea curtea elevilor în partea din spate, până în gardul Camerei de Comerţ, iar în partea stângă se afla casa directorului - dărămată pentru a face loc blocurilor. Liceul Unirea a funcţonat aici până în anul 1900, când s-a mutat într-un sediu nou şi mult mai spaţios, în care funcţionează şi astăzi. M utarea liceului Unirea, a făcut ca în clădire să se mute Şcoala Profesională de fete, care a funcţionat aici până în 1948. După venirea la putere a regimului comunist, între 19481955, a funcţionat Şcoala Pedagogică din Focşani, apoi, o perioadă, a fost cămin de orfani. Decidenţii din acea perioadă au hotărât să mai ridice câte un etaj pe laturile clădirii şi au mutat sediul securităţii în ea. În prezent este sediul Arhivelor Naţionale Vrancea.

Fig. 10: Liceul Unirea în anul 1899.

B IB L IO G R A FIE 1. Dimitrie F. Caian, Istoricul oraşului Focşani. Scris cu prilejul Jubileului de 40 de ani de domnie a Majestăţii Sale Regelui Carol I, Focşani, Tipografia, Legătoria de cărţi şi Stereotipia Diaconescu, Gh. A., 1906. 2. Dimitrescu, I. M., însemnări cu privire la oraşul Focşani, pref. G. G. Longinescu, Focşani, Institutul de Arte grafice „Bucovina”, I. E. Torouţiu, 1931. 3. Ionescu de la Brad, Ion - Agricultura Română din Judeţul Putna (reeditare), Focşani, Terra, 2018. 4. Monografia Judeţului Putna, coord. Ion Diaconu Focşani, Tipografia şi legătoria de cărţi „Cartea Putnei-Alex. P. Alexandrescu”, 1943. 5. Milcovia - Revistă regională de studii, anii I - VII. 6. N. Al. Rădulescu - Călăuza oraşului Focşani, Focşani, Tipografia „Cartea Putnei”, 1932. 7. Cronica Vrancei, coord. profesor doctor, Horia Dumitrescu. 8. Arhivele Naţionale VN - Primăria oraşului Focşani. 9. Arhivele Naţionale VN - Prefectura Judetului Putna. 10. Arhivele Naţionale VN - Tribunalul Judetului Putna. 11. Arhivele Naţionale VN - Colectia de planuri şi documente.

S ursa fotografii

Figurile 1, 2, 3, 9 - Arhivele Naţionale Vrancea. Figurile 4, 5, 6, 7, 8, 10 - Colecţia Petru Mincu.

P e tru M IN CU s-a născut la Focşani, în anul 1973, si este un remarcabil colecţionar de cărţi poştale, documente şi fotografie veche. Este, de asemenea, pasionat de bibliofilie şi de istoria oraşului Focşani, remarcându-se, în opinia sa, ca, „probabil”, cel mai bun cunoscător al caselor şi al oamenilor vechi din oraş. Este un colaborator constant al bibliotecii noastre şi donator al unor duplicate de interes pentru memoria noastră locală.