Bianca NEAGU, Aleea C a stanilor

ALEEA CASTANILOR

Bianca NEAGU

Intr-o zi răcoroasă de primăvară,în timp ce mă îndreptam spre liceu, cu capul plecat parcă, încercând să aud mai bine sunetul plăpândelor vieţuitoare ce îi cântau în armonie soarelui ce îşi făcuse apariţia pe cer, o pată de culoare, nemaivăzută pe solul care aştepta să prindă culoarea de verde crud, mi-a captat atenţia. Încă atentă la concertul naturii, nu am băgat de seamă intrusul din scenariul posomorât al acelei zile, o floare mistică, de culoare albastră, care m-a făcut să mă abat de la drum şi să mă îndrept către şirul de flori ce ducea în curtea Spitalului judeţean. Acolo se află o clădire de patrimoniu, aflată astăzi în totală degradare. Aici, la 9 decembrie 1917, reprezentaţii guvernului român şi ai celui rus, pe de o parte, şi reprezentanţii Triplei Alianţe semnau Armistiţiul, prin care România înceta acţiunile militare pe frontul românesc în timpul Primului Război Mondial. Documentul a fost semnat de generalul Alexandru Lupescu, fiul actorului Ioan Lupescu, cel care a construit primul teatru în Focşani, şi de generalul Kurt von Morgen, ca reprezentant al Triplei Alianţe.

Casa Apostoleanu, 1917

Amintirile mele zboară înaite de tristul moment, când familia Apostoleanu ridica zidurile acestei clădiri, una dintre cele mai vechi din Focşani Moldova. Clădirea poartă încă aerul boem al sfârşitului de secol XIX, construită în stil european, cu accente romantice. Gheorghe Apostoleanu era un cunoscut jurist şi om politic, preşedinte al Curţilor de Apel din Iaşi şi Focşani, deputat şi senator în mai multe legislaturi. Magistrat, politician, ctitor, întemeietor şi susţinător al şcolii în general (a susţinut discursul inaugural al Liceului Unirea din Focşani, la 7 ianuarie 1866), Gheoghe Apostoleanu îşi doarme somnul liniştit în Cimitirul Nordic şi a dat şi numele străzii liceului spre care mă îndrept - astăzi, strada Alecu Sihleanu. Deschid încet uşa şi întrezăresc, prin lumina difuză, imaginea soţilor Apostoleanu sorbind o ceaşcă aromată de ceai, alături de Duiliu Zamfirescu sau de Ion Mincu. Ascult cu atenţie recitalurile muzicale şi cenaclurile literare în serile târzii de toamnă, atunci când, timp de peste douăzeci de ani, aici s-au născut principalele societăţi culturale ale vremii. Podeaua scârţâie încet şi puţin mai încolo zăresc figura zveltă a regelui Carol I, a reginei Elisabeta sau a regelui Ferdinand, personalităţi care au făcut cinste acestei familii de focşăneni, ori de câte ori treceau prin bătrânul oraş. Dau mai departe pagina caietului cu amintiri şi îmi aduc aminte, cu tristeţe, că această clădire a fost naţionalizată de regimul comunist în anul 1945. Timp de treisprezece ani, clădirea a găzduit cartierul general al trupelor sovietice din zonă, staţionate aici până în 1958. Apoi clădirea este destinată spitalului, cu secţiile de chirurgie şi reumatologie, până prin anii 90, şi astăzi este total parasită. Casa a fost revendicată după anul 1990, după apariţia legii proprietăţii, iar autorităţile au fost obligate să o retrocedeze moştenitorilor familiei Apostoleanu. Ulterior, imobilul a fost donat în 2017 Consiliului Judeţean Vrancea, moştenitoarea explicând că nu are urmaşi, dar ar dori ca focşănenii să-şi aducă aminte de strămoşii familiei: Dăruiesc această parte de casă Focsaniului si judeţului Vrancea, unde străbunii soţului meu au muncit pentru bunăstarea populaţiei. A s dori ca această casă să devină un muzeu, cu o mică placă, „Casa Apostoleanu”, în amintirea celor care au fost. A s dori să fa ceţi cât se poate de repede, ca să ajung să văd si eu această casă cum a fo s t înainte. Această rugăminte e ca să vă grăbiţi un pic, că nu mai sunt la prim a tinereţe, spunea Cecilia Tatiana Apostoleanu în vara anului 2017.

C asa A postoleanu, 2017 Privesc peste umăr, în timp, şi zăresc o altă clădire şi o altă frumoasă amintire. Colegiul „Alexandru Ioan Cuza” şi-a început existenţa ca Şcoala Secundară de Fete de gradul I, în data de 8 iulie 1889. Atunci, domnii Tipeiu, Pamfil, Mironescu şi Toma, toţi profesori la Liceul „Unirea”, s-au întrunit în cancelaria liceului şi au hotărât înfiinţarea unei şcoli secundare de fete. Iniţial, şcoala s-a înfiinţat prin înscrierea unui număr de 66 de eleve şi, după ce a funcţionat prin diverse localuri, s-a mutat în 1889 în localul propriu din Cuza Vodă, sub denumirea de Şcoala nr. 2 de fete. Această şcoală a stat sub conducerea doamnei Maria Caian până în 1897. Se făcea simţită, mai mult ca oricând, nevoia unei şcoli pentru educaţia fetelor şi la Focşani. Şcoala de fete a funcţionat în casa lui Iordache Pruncu şi ulterior, după adoptarea unei noi legislaţii în domeniul învăţământului, s-a transformat în şcoală profesională. Clădirea se află în spatele actualului Colegiu Naţional, într-o avansată stare de degradare, deşi face parte din rândul clădirilor de patrimoniu. Construcţia a fost realizată în jurul anului 1830 de Iordache Pruncu, prefectul de Putna. La moartea acestuia, în anul 1866, casa s-a împărţit între soţie şi copii şi, ulterior, a fost vândută familiei Guriţă, originară din zona Panciu. La începutul secolului XX, clădirea şi-a schimbat proprietarul şi acesta a închiriat-o Ministerului Instrucţiunii Publice pentru Şcoala Secundară de fete. Ulterior, prin anul 1925, clădirea a fost cumpărată de acelaşi minister pentru a fi mai bine administrată şi întreţinută.

Deschid cutia cu amintiri şi văd cum, în 1928, primele eleve ale şcolii secundare din Focşani păşeau peste pragul acestei clădiri încărcată de istorie. Construită în stil elveţian, casa era realizată din cărămidă, înconjurată de un zid masiv, acoperit în partea de sus cu ţiglă roşie, ca majoritatea clădirilor vechi din Focşanii anilor 1830. Până în 1931, această clădire a servit Liceului de Fete, dar după construirea actualului sediu al Colegiului „Cuza”, clădirii i s-au dat diverse destinaţii şi a suportat numeroase reparaţii care i-au şters şi distrus farmecul de altă dată. Din anul 1940 aici a funcţionat Liceul Teoretic de Fete şi apoi Şcoala Medie Mixtă. Înainte de 1989, clădirea a fost inclusă pe Lista de Inventar cu monumente istorice de pe teritoriul judeţului Vrancea. Şi actuala clădire, Corpul A, este încărcat de acelaşi farmec al istoriei. În 1928 este realizat proiectul actualei clădiri a Colegiului „Cuza” . Proiectul a fost realizat de Virginia Spiru Haret, prima româncă arhitect, ajutată de Fr. Hamel. Planul localului cuprindea mai multe săli de clasă, cu două ieşiri, pe strada Cuza Vodă şi strada Pruncu, actuală Ana Ipătescu. Construcţia a început în 1930 şi s-a realizat prin subvenţie publică, în special din banii părinţilor elevilor. Inaugurarea clădirii s-a realizat la 14 septembrie 1931, de Ziua Crucii, în prezenţa marelui istoric Nicolae Iorga, prim ministru şi ministru al instrucţiunii publice. Între anii 1931-1937 şi 1970-1971 acestei clădiri, Corpul A, i s-au adăugat şi alte spaţii destinate funcţionării - săli de clasă, cancelaria, cabinet director, secretariat, bibliotecă, pe faţada dinspre strada Cuza Vodă.

Actul de donaţie al Casei Pruncu.

Casa Pruncu, 2018. Paşii mei grăbiţi spre liceu ajung într-un alt loc încărcat de istorie - Casa Leon Cracalia (proprietar actual familia Şelaru). Situată pe strada Cuza Vodă la numărul 41, izolată faţă de alte clădiri, locuinţa a fost destinată după 1990 unor cluburi, deşi este monument istoric. Clădirea, care poartă amprenta secolului XIX, a aparţinut unui erou, Leon Cracalia, căpitanul care a preluat comanda batalionului din Regimentul 10 Dorobanţi Putna, după ce maiorul Gheorghe Şonţu murise, în timpul asaltului asupra redutei Griviţa, din 30 august 1877. M ilitar de carieră, căpitan din 1871, aceasta a fost şi ultima luptă la care eroul de doar 39 de ani a mai participat. Peste casa lui s-a aşternut uitarea, iar moştenitorii direcţi sau statul nu îi acordă astăzi nici cea mai mică atenţie.

Casa Leon Cracalia

Călătoria mea se apropie de final! Cu sufletul la gură, paşii mei grăbiţi mă duc către alt loc încărcat de poveşti, misterioasa casă Tatovici. Casa Tatovici a fost construită la jumătatea secolului XIX de Constantin Tatovici, un important negustor focşănean şi proprietar de întinse suprafeţe agricole la Răstoaca. Încă din acele timpuri, imobilul de pe Cuza Vodă avea o sală de baie cu plăci de mozaic pe jos, cu cadă, lavoar, instalaţie de apă caldă şi rece şi canal de scurgere. Constantin Tatovici este şi cel care a înfiinţat în Focşani Casa de Credit a Agricultorilor „Putna” şi Moara C. T. Tatovici, deci un om avut. Cu toate acestea, după doar 4-5 ani de la ridicarea frumosului imobil, în plină criză economică, negustorului i se declară falimentul şi pierde tot. Toată averea îi este confiscată, inclusiv impunătoarea casă de pe strada Cuza Vodă. Zece ani mai târziu casa este cumpărată de familia savantului Marin Popescu Spineni. Ulterior, clădirea a devenit după 1950 Secţia de Sănătate a raionului, apoi a judeţului. Din anul 1985, Casa Tatovici a trecut în administrarea Muzeului Vrancei, iar până în 2015 aici a funcţionat Secţia de Ştiinţe ale Naturii. În martie 2015, Secţia a fost închisă publicului, pentru că imobilul fusese grav afectat de un cutremur de 5.7 grade Richter, din noiembrie 2014. Încă prinsă în magia ce învăluia clădirea, sunt ruptă din vis de un clopoţel ce se auzea în depărtare, ce chema toţi elevii în sălile de clasă. Aşa că, mi-am luat inima în dinţi si m-am lăsat purtată de picioare către liceu, dar am rămas cu gândul la lăcaşurile pline de istorie, acum parcă uitate, de pe aleea castanilor.

Casa Tatovici.

Harta oraşului Focşani.

B IB L IO G R A FIE Caian, F. Dimitrie, Istoricul oraşului Focşani, Editura Terra, Focşani, 2013, pag.74-84, pag. 143-157. Dimitrescu, I.M., însemnări cu privire la oraşul Focşani, Editura Terra, Focşani, 2013, pag 7-88. Nichita, Dan; Nichita, Silvia Vrînceanu, Elita unionistă din Focşanii Unirii. Istorii. Destine. Patrimoniu, Asociaţia „Eu, tu şi ei”, Focşani, 2020. https://justitiecurata.ro/galerie-foto-casele-monument-istoric-din-focsanilasate-de-izbeliste-de-proprietari/; https://invrancea.ro/casa-apostoleanu-focsani/. http://djcvn.cultura.ro/index.php?option=com_sppagebuilder&view=pag e&id=175.

B ianca NEAGU este elevă la Liceul de Artă „Gh. Tattarescu” din Focşani (în clasa a IX-a, la momentul participării la proiect), clasa prof. M arian a Dascălu. A împletit pasiunea pentru istorie, stimulată cu măiestrie de profesoara ei - distins cadru didactic focşănean, cu o promiţătoare îndemânare eseistică, pentru a ne reda o pagină din istoria Bulevardului „Cuza Vodă”, filtrată de sensibilitatea ei adolescentină. O adăugăm, cu încredere, echipei noastre de colaboratori ai bibliotecii.