Caravaggio - ultimii patru ani

ADRIAN GRAUENFELS

Caravaggio – ultimii 4 ani

Caravaggio Sursa: https://historia-arte.com

În mai 1606, la vârsta de 34 de ani Caravaggio omoară la Roma pe Ranuccio Tomassoni într-o ceartă plecată de la un pariu, îl pune, îl pierde, e rănit, învinuit de crimă, pasibil de sentinţa de moarte, o întinde spre Roma să mai facă ceva pictură, nomad între Malta și Sicilia e mereu pe fugă, nu-i plac ideile Renașterii, caută ţărani de model, pictează sfinţi cu degete murdare, cu bătături grosolane, picioare arse de munca grea a câmpului, niște zei păgâni în semiumbra chiaroscuro de ev mediu ce se termină fără glorie, lumina se târăște greu prin ceaţa dimineţilor toscane…

Auzi cum bat clopotele de sâmbăta mare? aude, pictează nebun în trei zile fantastica „Cină la Emmaus”,

Sfânta Catarina Sursa: Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid Cina din Emaus (Caravaggio, Londra) Sursa: es.wikipedia.org

apoi e arestat tot la o bătaie, vede gratii, pipăie fierul căutând slăbiciunea lui, reușește să evadeze, schimbă paleta, se duce să dea lecţii lui Velasquez, care e dulceag, decide, prea multe femei, îl vizitează pe La Tour, se vede copiat, invidiat, nu-i pasă, are un destin, pune sânge, mult sânge, motivele pagane dispar, moartea e pretutindeni, tenebroasă, hai să fac o crucificare, zice, o face: „Crucificarea sfântului Andrei”, mort de o moarte miraculoasă pe când soldaţii încearcă să-l dea jos de pe cruce, lumina Domnului îngheaţă mișcarea, o femeie leproasă privește de jos în sus, sus este El, jos soldaţii în armurile epocii, ne lasă atât spaţiu cât să intrăm în tablou, în copleșirea lui din 1607, papa trimite soldaţii să-l aducă pe tavă,el la Siracuza - Sicilia, se ascunde, la o masă afumată de lumânări și seu de vită scrie o scrisoare în latină: Mirabilis ecco, cere iertare, pardonul papal, dar Papa ezită să răspundă, deci scapă de soldaţi deghizat în precupeaţă, găsește un om cu barbă patriarhală, îl pictează nud, plata: 2 taleri și un castron de supă acră, pune o robă roșie pe model,

Crucificarea Sfântului Andrei Sursa: es.wikipedia.org

Flagerarea lui Hristos Sursa: es.wikipedia.org

îmbrac-o, nu, mai bine una albă, murdară de noroiul golgotei, mâna dreaptă ţâșnește într-un spaţiu care nu e al nostru, doar un apostol deschide braţele în extaz..

Doamne, zice, stau cu Hristos la masă, coș cu fructe, apa Iordanului în cana simplă de lut, i se pare vulgar, șterge totul, mereu nemulţumit, repictează în nuanţe mute de verde-maro, nu prea mai e lumină în anotimpul ăsta ceţos, ia pictura cu el la Neapole, merge pe jos prin praf, picioarele - răni deschise trece o căruță cu o femeie în negru, urcă, zice văduva, se urcă, se ascunde în casa ei, etajul doi, se iubesc un timp, deși ar fi preferta un băiat în pat, e calm, spălat, pieptănat, mese ...două pe zi: spaghete cu ierburi și usturoi, vin Montecatini sau ce se găsește, lumina meridională tocmai bună, degeaba, are clipe senine prevestitoare de furtună, nu poate picta nerealist, e momentul „Flagelării”, schiţează un Crist torturat în stil clasic, nu baroc, e prea devreme pentru

Necredința Sfântului Toma Sursa: www.culturacolectiva.com

Iudita și Olofern Sursa:https://www.theartnewspaper.com baroc, e doar 1608, el realism tragic face, fără să dea un nume, sintezele sunt acolo în atitudinea contorsionată a trupurilor fără ecou într-un spaţiu fără dimensiuni, doar reprezentare indusă a durerii, asta vrea, părăsește văduva, prea mult usturoi, îi zice, se mută la un tânăr, Simone Petratto, negustor de pânzeturi, se ceartă și cu el în timp ce are viziunea unei finale lucrări, nu poate face pace cu trecutul, e nevoie de o fabulă enormă, dar cine să pozeze „David cu capul lui Goliath”? alege pe Campacio Felipe, un fost coleg de pat... acum este la culmea creaţiei, știe exact cum să dea expresie victorioasă pe faţa unui David slab, seminud, în mâna dreaptă sabia scurtă, în stânga capul decapitat al unui Goliath nefinisat, plin de sudoarea lupţii date, face zâmbetul lui David radiind de compasiune, nu caută triumf, e doar un martiriu aici, nici sânge nu

e, poate adorarea călăului, pare determinat să termine, e insuportabil de multă violenţă în lumea asta plină de simboluri dramatice, într-o seară de noiembrie tabloul e aproape gata, Caravaggio se așază să-l vadă prima dată, se dă 5 pași în spate, nu e mulţumit, rupe o pensulă, nici Campacio nu mai vrea să-i pozeze fără plată, îl gonește, are nevoie de alt model pentru capul lui Goliath învinsul, dar nu mai e vreme de schimbat feţe, ia un cuţit cu lamă veneţiană, se auto decapitează, continuă să se picteze pe el ca Goliath, cu furie în propria sa nefericire, mai are timp de o ultimă carafă rece, semnează pe spate Caravaggio AD 1610 și se duce să moară în timp ce jos în curtea pustie mesagerul papal descăleca aducând smerit, imensa iertare...

David și Goliat Sursa:https://imgur.com

Dr. Loucas Aristodemou trăiește în Nicosia, Cipru. Și-a făcut studiile universitare în România (Institutul Politehnic București). A trăit 10 ani în România de care se simte legat sufletește, a învățat perfect limba română și are buni prieteni români. Deține un masterat în Tehnologie Mecanică, un doctorat în administrarea afacerilor și titlurile EurIng și CFA. A lucrat ca cercetător-profesor universitar, Director General al Afacerilor și Consultant Extern al Commonwealth-ului. Cu o activitate bogată în publicistică, a colaborat cu ziarul studențesc „Acțiunea Studenților” și a fost redactor-șef și editor juridic al revistei „Lumea Tehnică” și al ziarului „Calitatea vieții” A fost autorul unei Enciclopedii de matematică (cinci volume) și alte manuale educative, a publicat numeroase articole în diferite reviste și ziare și a prezentat prelegeri și studii la conferințe științifice în Cipru și în străinătate. De ani de zile este protector al drepturilor și intereselor consumatorilor, participând la comisiile parlamentare, la ECCG, ANEC și ECOSOC din UE și la o varietate mare de programe de radio și televiziune. Pasionat de poezie, în 2020 publică un volum de versuri intitulat „Apusuri și Irisuri” (în traducerea poetului), care cuprinde, printre alte multe poeme, și câteva poezii în limba română.

Prezentare de Georgeta Resteman

LOUCAS ARISTODEMOU

Mă risipesc în cuvinte

Mă risipesc din nou și astăzi, Exact cum am făcut și ieri La fel cum o să fac și mâine Și cum voi face mereu în viaţa aceasta.

Mă risipesc în cuvinte și fraze Nu contenesc să le împletesc Să le redau vigoarea, viaţa Așa cum numai sufletul ordonă

Să reușesc să reînviu cu ele visul Pictând în cuvinte și fraze dulci Imagini frumoase, descriind Prin culorile spiritului sufletul matur.

Să le imprim curgerea aceea fluidă Ca dintr-o fântână arteziană, Neîmpiedicat și neostenitor, O curgere sigură și fără oprire

Precum apa rece și gâlgâită Care ţâșnește neîncetat și neforţat Din crăpaturile rocilor dure Pe care timpul le-a curăţit și le-a albit...

Te iubesc nebuneşte!

Ghicești prin abilităţi magice Pe care le preiei de la mine... Cum ai reușit să faci asta? Este posibil doar un singur lucru: Sigur, tu „furi” din dragostea mea Deși, se poate întâmpla și invers Fiindcă procedând așa Nu “sustragi”, ci doar extragi esenţe din ea Ca astfel să ţi se întoarcă dublu!

Din nou ești foarte norocoasă Pentru că atunci când pari „în pierdere” De fapt, Te încarci cu energie din lăuntrul meu Din corzile sensibile ale eului Îmi „furi” dragostea O încălzești la pieptul tău, Între sânii tăi frumoși Ca să-i sărute, să-i mângâie, să-i răscolească Iar ei s-o îmbălsămeze cu parfumul lor.

Hai, conspiră frumos, De ce nu, poate cu puţină viclenie... Întoarce-ţi-voi dragostea toată Într-un joc delicios Când un râu răcoros te va scălda intens, Îmbătător, crescător, incintant, repetitiv, Un val nesfârșit de dute-vino Care să-ţi renască zvâcnirile sufletului Echilibre, drumuri, mări revărsate...

Oricum îţi aparţine, este a ta! De la tine și de la mine - pentru tine De la tine provine - la mine crește La tine se întoarce, te vrea! Deschide-i, primește-o afectuos În atotfrumosul și cald palatul tău Acolo unde păstrezi cu grijă Iarba magică, sâmburele vieţii...

Așa dulce curge dragostea mea în tine Închide-ţi ochii și deschide-ţi palatul Deschide-ţi izvorul miraculos al vieţii Las-o să-ţi parcurgă coridoarele oaselor isoscele Las-o să te ridice pe aripile ei puternice Să te plimbe în galopul ei extravagant și nebun Să te călătorească într-o nebunie frumoasă Să te conducă în mod culminant progresiv, Într-un mod îmbătător de frumos și dulce Să te alunece lin în lumea extazionismului ei Oh, această dragoste a mea, dulce și nebună…