Pagina 2
Adresa Redacţiei Str. Regiment 11 Siret, Nr 12-14 Tel/Fax. 0236430235 E-mail: liceulracovita@yahoo.com
Colectivul redacţional Sabina PENCIU- clasa a X-a F Cosmin Andrei POPESCU- clasa a X-a A Luca ILIE- clasa a X-a B Nela PINTILIE- clasa a X-a B Nicoleta IFRIM- clasa a X-a E Alina STRAT- clasa a X-a E R E D A C Ţ I A
Colegiul redacţional Prof. Iulia ANGHELACHE Prof. Adina TODORAN Psiholog prof. Silvia BANEA Prof. Aura COZMACIUC Prof. Marian DRĂGOI Prof. Delia HUMELNICU Prof. Camelia NENU Prof. Nicoleta ALEXE
Prof. Prof. Prof. Prof. Prof. Prof. Prof.
Mihaela POPA Ofelia PANAINTE Cătălina RADU Cristian ROLEA Corina ROTARU Mihaela SANDU Emilia SERGHIUȚĂ
PROFESOR COORDONATOR: MARIANA CONSTANTIN
Pagina 3
Din Cuprins Pag. 4 Pag. 5 Pag. 6 Pag. 12 Pag. 13 Pag. 14 Pag. 17 Pag. 19 Pag. 20 Pag. 22 Pag. 24 Pag. 26 Pag. 27 Pag. 28 Pag. 29 Pag. 30 Pag. 32 Pag. 33 Pag. 34
IMNUL LICEULUI Sunt LICEAN POETICA Informatică - ECDL RELIGIA Rubrica PSIHOLOGULUI PLASTICA Germană Franceză Engleză Istoria Matematică Biologie Fizica Chimia Talent Ştiaţi că? Umor DECEMBRIE, luna darurilor de suflet
Pagina 4
Imnul Liceului Teoretic “Emil Racoviţă” I: Din tabloul pus in ramă Racoviţă ne priveşte Și scrutând el viitorul In mod cert că se gândeşte Oare cei ce-mi vin pe urme Nu vor socoti in van Truda mea de-o viaţă-n-treagă Rodul geniului uman R:Vreau să fiu cercetător Vreau să fiu explorator Vreau să fiu si farmacist Vreau să fiu un bun chimist Vreau să fiu cercetator Vreau să fiu explorator Vreau să fiu ce-am invatat Un om bun cu-adevărat…cu adevărat
II: Ne asigurăm maestrul Că ce-i bun nu piere-n veac Vom păstra cu străşnicie Tot ce-n urmă-i a lasat
Noi simţim cu toţi povara Uriaşei moşteniri Și-ncercăm să ducem ţara Spre noi culmi nu spre amintiri Versuri scrise de prof. Mihaela Popa
Pagina 5
Sunt licean Liceul e locul unde începi un nou capitol în viţă, locul în care te reinventezi, locul în care toţi pornim de la o anumită egalitate pentru ca mai apoi să se formeze o ierarhie. Mie, personal, liceul mi-a lăsat o impresie foarte bună. Dimineata chiar mă trezesc cu drag, cu gandul că vin la liceu. Acest loc atrage, deoarece ca persoană ce faci parte dintrun colectiv doreşti să îţi descoperi colegii...să socializezi. Liceul este un nou mod de a ne ocupa timpul. Un nou neexplorat inca. Deşi au trecut două luni de şcoală, noi încă suntem noi, încă încercăm să ne gasim un loc al nostru. Codreanu Anca-Elena, clasa a-IX-aF Sunt „ boboacă” la Liceul „Emil Racoviţă”, în clasa a-IX-a A. Încă de la început am avut şansa să primesc sfaturi bune de la elevii acestui liceu din generaţiile anterioare. Datorita îndrumărilor doamnei diriginte Lospa Valentina şi a profesorilor, am putut pricepe şi înţelege mai uşor începutul anilor de liceu, cu bucuriile, greutăţile şi responsabilităţile de până acum. A durat ceva timp până m-am acomodat cu ceilalţi colegi de clasa, fiecare având personalitatea, interesul şi situatia familială specifică. Cred că cel mai important aspect în viaţa unui adolescent este de a-şi forma cât mai multe prietenii. După părerea mea acest lucru implică o activitate cât mai largă în cadrul liceului, implicit al societăţii. Aştept cu interes evenimentele ce vor urma în viaţa mea de licean. Sper să nu dezamăgesc! Tudorie Simona-Georgiana, clasa a-IX-a A După prima zi de şcoală, am avut impresia că am intrat într-un labirint, din care probabil voi reuşi să găsesc ieşirea la sfârşitul clasei a-XII-a. Totul era nou, încurcat şi ciudat. Eu eram speriată, nedumerită,dar totodata eram curioasă să îmi cunosc colegii, să văd care este diferenţa dintre şcoala generală şi liceu, pentru că tot am auzit în generală :,,O să vedeţi voi ce greu va fi la liceu...! Aceste diferenţe le aflu în fiecare zi şi îmi dau lacrimile când mă gândesc ce frumos a fost în cei opt ani care au trecut. Ilie Adriana, clasa a -IX-a F A fi un licean este o experientă nouă, mai ales în primul an. În clasa a-VIII-a ne-am rupt de lumea cu care eram obişnuiţi, de vechii prieteni şi profesori, iar în toamnă am păşit cu emoţie pe pragul liceului, intrănd într-o lume total necunoscută şi cu persoane străine. În clasa a-IX-a cunoaştem noi persoane, dezvoltăm noi prietenii şi începe maturizarea. Chiar dacă ne simşim ciudat şi nu prea ştim de la început ce se întâmplă în jurul nostru, a fi boboc la liceu este o experinţă minunată şi care nu poate fi uitată. Bălan Alina-Gabriela, clasa a-IX-a G
Pagina 6
Emoţie de toamnă de Bucur Marta, clasa a XI-a G Poate fur, poate răpesc ceva din poezia lui Nichita Stănescu dar un singur lucru tind să pecetluiesc: bucuria de a revedea covorul de frunze auriu ce se aşterne la începutul fiecărei toamnei. Magia , vraja şi incantaţia te cheamă să fii în mijlocul naturii unde au inceput să răsune somptuoasele simfonii ale toamnei. Singură păşesc alături cu mâna întinsă în aşteptarea unui dar sau măcar a unei frunze. Mă gândesc unde sunt vremurile de odinioara când nu eram un copil iar natura o mamă bună, caldă şi protectoare. Stau singură pe bancă şi ascult glasul dulce şi suav ce se strecoară printre frunzele uscate. Aud chemarea pădurii şi strigătul ei sfâşietor: “singurătatea asta înfricoşătoare ususcă totul în jurul ei”. Dure Având acum darul pe care mi l-am dorit privesc în mână o frunză ce-şi varsă lacrimile de rouă în palma mea. Îmi retrag mâna şi o ating de obrazul rece, crispat şi observ că dintr-o odată faţa îmi arde şi lacrimi amare năvălesc din ochii mei. Sunt lacrimi ale unei emoţii de toamnă când am cunosc atât bucuria şi tristeţearea , apăsarea şi lipsa dragostei au deschis răni adânci în mijlocul acestui paradis unde până astăzi nu credeam că va invada răul , ura şi gândul acela că trebuie să distrugi. Nu face omule imensa greşeală de a-ţi răpi din faţa ochiilor acest spectacol minunat ce vrea decât să te lumineze, să te întoarcă din drumul pe care ai pornit. Ascultă crezul naturii şi nu te teme, va fi mereu acolo unde tu ve-i dori să o vezi şi să-l asculţi. Încearcă să te risipeşti printre culorile sclipitoare ale toamnei şi lasă-te purtat de magicul auriu al frunzelor ce par a fi ca o zi din viaţa noastră. La fel ca şi noi natura suferă şi îndură odată cu fiecare pas aspru şi tărăgănat pe pământul rece. O zi care a trecut, înseamna o zi pierdută în care numai poţi îndrepta, numai poţi repara ceea ce ai stricat prin suflarea străpungătoare. Trecerea ireversibilă a timpului: “ fugit ireverssible tempus “, ne condamnă să privim in jur şi să vedem în jur cât de multe s-au schimbat şi cum am devenit din niste copiii, oamenii mari cu greutăţi, necazuri şi probleme. Cu o singură armă şi un singur scut mă plec şi mă rog Providenţei pentru a mă ajuta să nu eşuez în luptă, să nu incalc singura lege a naturii: “ De ce omori, de ce striveşti tot ce eu m-am chinuit să clădesc?”. , atât dragostea cât şi pedeapsa din privirile şi glasul unei lumi cutremurătoare care nu m-a oprit să spun: “cu adevărat emoţia toamnei a luat chip îngeresc şi purtare duhovnicească”.
Pagina 7
Testament
În pieptul meu creşte..rădăcină de vis.. În stele zâmbesc..în luna sunt trist.. de Radu Claudia Alice, clasa a XI-a G În soare iubesc..în mare te cer.. Şi da..încă sunt..fărâmă de cer.. Sunt toamna pierdută în veri ce-au trecut, O frunză pierită în recele-apus, Un om între oameni..şi o jumătate.. O urmă de ploaie,uscată de vânt, O filă nescrisă..ce-o dai la o parte.. Un vânt ce adie şi piere tăcut.. Sunt tot ce ştiu..şi învăţ a fi.. Testamentul meu este..umbra din zi.. Sunt cerul ce plânge mereu tot mai trist, Şi norul ce-ascunde un soare aprins, Aştept şi-am să las..în urma mea.. Un pom fără frunze,uscat şi amar, Idei care luptă,cuvinte de nea.. Şi poate chiar valul pierdut în alt val, Zâmbet ce plânge..din zâmbetul meu.. Şi pasul ce spune..ASTA SUNT EU.. Sunt liniştea nopţii,ce uita-a vorbi, O stea argintata,în vechi reverii, O umbră plăpândă,şi un ultim pas, Şi poate o vorbă,din tot ce-a rămas.. Sunt pasul din vară,lăsat în nisip, Iubirea trecută,ce a revenit, Sunt eu,amintirea,a tot ce a fost, Şi poate dorinţă,de-a fi ce n-a fost.. Un vis ce încânta,o lume de vis, Dorinţa ce arde cu dor necuprins. Misterul ce-ţi spune că vrei să cunoşti, Sau poate iubirea din tainice nopţi… Sunt eu..cel de azi..visând la un ieri.. Când sângele meu ..iubea cu tăceri.. Cuvântul tăcut ce îţi dă fiori.. Când buzele mele…te duc printre nori.. Umbra amăgită cu picur de vin.. Sunt eu..mereu eu..sub frunte senin.. Cu soare şi stele în genele mele.. Încă mai aştept..noi semne sub piele.. Sunt poate mai dulce decât e amarul.. Şi poate mai om..când îmi beau paharul.. Paharul amar..care îmbata.. Atâtea dorinţe,ce vor drept la viaţă.. Sărutul meu este..grădina de flori. Spinii lui lăsa..în buze fiori.. Atingerea mea..este crucea ta.. Căci mă rastingesc..când nu pot avea.. Chirila Catalina, clasa a IX-a D
Pagina 8
Tu, copilărie... de Strat Alina , Clasa a X-a E Mi-e sufletul împovărat de ani care-au trecut şi plâng şi râd şi iarăşi plâng. Mi-e dor de ce-am pierdut. Mi-e dor de glasul mamei dragi ce îmi dădea puteri să merg pe-un drum care ducea de fapt, spre nicăieri ... Mai răscolesc prin amintiri şi zâmbete răsar dintr-un azur care mi-a dat această viaţă-n dar . Eşti tată, tu ... acolo-n prag... castani mi te-au păstrat în suflet şi-ntr-un vechi album ce timpul a sfidat . Păşesc azi peste pragul vechi al casei părinteşti şi dintr-un colţ uitat de timp, tu frate, mă priveşti ... Dă-mi mâna ta să facem iar aceleaşi nebunii ştergând păcate ce-am făcut, să fim din nou copii ...
Dar mă trezesc urlând de dor şi simt cum fulgi de nea Ascund de mine clipe dragi să nu le pot avea O, timp nebun, nu, n-ai să-mi iei chiar tot ce am avut Poţi fi stăpân pe viitor dar nu şi pe trecut ! O ceaţă se aşterne brusc ... Copilăria mea e-n labirintul unui vis ... Nu pot s-ajung la ea ! De ce peste bariere mii am fost lăsat să trec Dacã din mine n-a rãmas decât un zâmbet sec ...? Ce am păstrat e doar un gând pe-o coală de hârtie ... Mă-ntorc acasă ... unde eşti, dulce copilărie ?
Bălan Alina, clasa a IX-a G
TOAMNA…O MINUNE! de Pleșcan Delia, clasa aV-a A Cea de-a treia fiica a bătrânului an a sosit. Zâna cea mai frumoasă dintre toate, imbrăcată cu o rochie țesută cu fir de aur ce poartă pe cap o coroniță bătută in pietre scumpe, ce simbolizează fructe și frunze. Ea picură cu pete ruginii peste pământul umed de lacrimile lui septembrie. Toamna este zâna belșugului și a bogăției. Cocorii zboară ca niște vâslași pe bolta cerului albastru lăsând in urmă nostalgia verii trecute; razele soarelui palid se ivesc printre nori și dau peisajului un aspect de neuitat ca intr-un vis minunat, iar frunzele se dezlipesc de ramurile impodobite de culoare și tristețe. Toamna este cel mai minunat și nostalgic anotimp, și asta nu se uită la nicio vârstă!
Pagina 9
Asfinţit de Penciu Sabina, clasa a X-a F Vii şi pleci mă subţiez aşa sunt eu niciodată un întreg bolnav de melancolie ...bolnav Când soarele se închină umbrele îşi cer dreptul la libertate Uneori îţi găsesc existenţa într-un trecut imaginar. e loc şi de uitare umbrele şuşotesc despre noi oamenii se clatină cad Se sparg de retina mea plâng şi ascult rugăciunile lor
Şerpii de Penciu Sabina, clasa a X-a F Ultimul ochi de lumină a fost înghiţit de perfida întunecime. Ăsta e întunericul – lumina oarbă. Obiectele din jur se prefac în fantoşe.Trase de sfori, se îmbrăţişează ca nişte ipocrite. Marionetele nu mai ştiu să vândă iluzii pentru că.. În cealaltă parte a camerei,două suflete stau încolăcite,ca nişte şerpi sătui. Respiră greu şi din când în când foşnesc în corpul cuminte al liniştii. Aşa stăteam noi,rătăciţi în delir,imaginându-ne că suntem într-o barcă ce nu-şi mai poate continua călătoria; o barcă ce trebuie să se odihnească. Trăiam cea mai frumoasă reverie, acolo, plutind în eter…acolo unde se întâlnesc toate bărcile înainte de somnul veşnic.
Grigoraş Oana, clasa a IX-a F
Pagina 10
Viaţa-abisul neputinţelor de Sima Corina Madalina, clasa a X-a F Viaţa e un curcubeu , când te naşti te pictează în roz , iar pe parcurs i se alătură şi alte culori ... terminându-se în negru. Copilaria e perioada în care sufletul , trupul nu simte nicio greutate , este îndepărtat de tot ceea ce înseamnă suferinţa . Copilăria este perioada în care te joci , iar în absorbirea jocului nu simţi nici foamne , nici sete , nici frig...nimic ; eşti fericit în compania prietenilor , simţi că sunt mai mult decat o parte din tine si nu vezi viaţa fără ei. Dar la un moment dat, aceşti prieteni pe care-i considerai totul te trădează;atunci încep problemele , începe adoleşcenţa . Te simţi rănit de persoana în care ţi-ai pus încrederea , ai investit sentimente...iar la final ai obţinut o doborâre a întreg blocului construit împreună . Ca adoleşcent , treci peste , înghiţi în sec durerea şi aşa începi să vezi cum e viaţa defapt , că nu va fi mereu roz, ca la început. Durerea te maturizează , te ajută să vezi cum e lumea , cum pot oamenii care ţi-au fost alături să te împingă în prăpastie . Mereu trebuie să te ridici , să mergi mai departe , să-ţi continui drumul in viaţă , să fii TU si să nu ţii cont de acea "piedică".
Mai ştii?
Mă întreb de ce eu am fost cea neinvitată Mai ştii când ne declaram dragoste vesnică? de Duţu Alexandra, clasa IX G Eram doar o fată mică Atât de inocentă şi pitică. Mai ştii când mi-ai arătat sufletul tău? M-ai ştii când am vazut lacul Erai un înger sau... pictat cu azur? M-ai ştii cum erai când ne-am întalnit? Ai fost atât de pur Încât în inima mea te-am pitit Şi cu dragoste te-am hrănit Mai ştii când am cântat în pădure? Am vorbit tot timpul despre mure. Mai ştii când am pictat soarele? Negre ai facut păsărelele, Verzi ai făcut câmpurile, Şi roşii ai făcut animalele. Mai ştii când a fost ziua ta? Mă întreb cum a fost mîncarea Sau floarea Pregătită pentru mama ta
Paleacu Mihaela, clasa a IX-a F
Pagina 11
Forme de Dolejan Mihaela, clasa a X-a F Să iubeşti e sacru, e sfânt, e un sentiment pur, incomparabil, asta doar când e necondiţionată , să iubeşti înseamna să-i simţi pielea lângă a ta, să-i simţi răsuflarea obosită peste trupul tău noaptea, să iţi dăruieşti viaţa pentru zâmbetul celui de langa tine. Iubirea îmbracă multe haine, spre exemplu iubirea adolescentină, e cea care te face să devii mai iraţional decât eşti..ai 17 ani şi te îndrăgosteşti de baiatul de a 12a, eventual de noua boboacă, aceea care are jumătate de liceu la picioare, te vrăjeşte, te laşi cucerit/ă, te abandonează pentru altcineva, suferi, mergi mai departe, sau iubirea într-un cuplu, aveţi senzaţia că sunteţi într-o cupolă de sticlă, toţi vă pot vedea, dar nimeni nu vă poate atinge sau auzi,sunteţi doar voi doi, şi e imposibil de ajuns la sentimentul vostru sacru , mai e şi iubirea de femeie, pasiunea combinată cu simţul matern, grija ce ţi-o poate purta doar ea, iertarea ce-o primeşti la nesfârşit, atenţia ei te face să crezi că eşti în centrul universului, că lumea gravitează în jurul tău, că eşti apogeul puterii; dar mai presus de toate e iubirea de mamă, care e cea mai sinceră iubire, sau poate cea mai reală, nimic nu se compară cu iubirea pentru trupul tău, pentru sufletul ce s-a născut în tine, şi care, culmea, s-a născut tot din iubire...
Muzica e instrumentul dansului şi al vieţii Cea mai demoralizantă stare e singuratatea, dar pe care o poţi compensa mereu cu note muzicale, ritmuri şi versuri, ca şi cum ţipi şi nimeni nu te aude, te prabuşeşti şi singura care te ridică e muzica, este ca şi cum abisul te trage cu putere, iar tu eşti fără speranţă, dar basul iţi dă puterea să lupţi, e ca şi cum cade cortina fără să apuci să-ţi termini rolul, nu-i nimic, iţi pui castile in urechi, dai la maxim şi-ţi spui "asta e, merg mai departe". Muzica e perfectă, muzica în combinaţie cu dansul e apogeul euforiei, atunci când dansezi şi muzica produce vibraţii în jurul tău, nimic nu mai contează, esti doar tu, ea şi el, e singura relaţie care nu ar merge cu mai mult sau mai puţin de 3 membri. Să întelegi muzica e o artă, orcui îi place muzica, însă, nu oricine o şi înţelege, o simte şi o transformă într-un mod de viaţă, pentru că dansul asta e, un mod de viaţa, atunci când eşti pe scenă şi dansezi, iar sute de priviri te urmăresc, nu-ţi pasă daca vei greşi pasul, muzica te va salva orcum, iar la final când toţi aplaudă eşti în culmea extazului, acel sentiment echivalent cu adrenalina din timpul unei aruncări cu paraşuta dintr-un avion la 1000 de m altitudine. Muzica e un instrument la fel de vital pentru dans, aşa cum e cuţitul într-un ritual de sacrificare, imaginează-ţi o lume fără sunet, apoi încearcă să mergi fără picioare. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când aud muzica nu am pot abţine să nu ţin ritmul cu piciorul, eu mă trezesc cu muzică, adorm cu muzică, pe stradă am mereu caştile în urechi, e ca si cum aerul nu ar fi de ajuns pentru a putea respira, nu ştiu cum pot trăi alţii fără dans, dar atunci cand dansez, nimic nu ma opreşte să visez că într-o zi voi fi pe o scenă şi mii de persoane vor aplauda când cortina va cădea, iar muzica se va opri. Viaţa fără muzică ar fi o greşeală. Muzica nu e doar sunet amestecat cu nişte biete cuvinte, muzica e viaţă, iar dansul nu e doar o amestecătură de paşi aruncaţi la întamplare care se sincronizează cu un ritm, dansul e trăirea.
Pagina 12
Pagina 13
Icoana-taina a intalnirii dintre Dumnezeu si oameni Icoana este o fereastră către Dumnezeu pentru că în momentul în care ne rugăm în faţa unei icoane ne deschidem inima aşa cum deschidem o fereastră, ne simţim mai aproape de Dumnezeu, de tot ceea este sfânt. Icoana este transpunerea lui Dumnezeu în casele noastre. Fiecare dintre noi este dator faţă de sufletul său să aibă o icoană în casă pentru ca Dumnezeu să-l privească oricând. Rugăciunea către Dumnezeu este eliberarea sufletului şi exprimarea simţirilor interioare. Icoanele sunt ferestre mereu deschise spre Dumnezeu, spre cele cereşti, însă de multe ori nu ştim să le apreciem şi ne închidem sufletul şi nu ne mai rugăm. Prin icoană îl vedem pe Dumnezeu şi tot prin icoană Dumnezeu ne vede, de aici şi comparaţia icoanei cu o fereastră. Anghel Daniela, clasa a X a F Afirmaţia „Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi ai noştri” exprimă un adevăr pentru că prin rugăciune şi fapte bune suntem ca şi prietenii Lui deoarece prin această atitudine îi suntem alături, asemenea sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Suntem prieteni cu sfinţii când ne rugăm, suntem buni, le urmăm exemplul şi imităm viaţa, prin aceasta le dovedim că suntem aproape mereu de ei, iar sfinţii şi Dumnezeu sunt la rândul lor alături de noi în fiecare clipă. Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu deoarece ei au fost aproape de El au făcut numai lucruri bune, au rămas alături de El până la sfârşit. Noi vorbim cu ei şi cu Dumnezeu la fel cum am vorbi cu prietenii noştri, le spunem tot ce ne apasă sufletul, toate nedreptăţile, cele mai ascunse secrete ale noastre, toate visele, bucuriile şi dezamăgirile noastre. Ionică Maria Daniela, clasa a IX a A
Decianu Andreea, clasa a IX-a A
Neagu Florin, clasa a IX-a A
Pagina 14
DRUMUL ÎN CARIERĂ
te cunoşti pe tine însuţi – să ştii ce îţi place şi ce îţi displace, de ce eşti capabil, ce poţi oferi; ştii ce poţi face - ocupaţiile, locurile de muncă sau cursurile către care eşti deschis. Trebuie să le găseşti pe cele care se potrivesc bine intereselor, deprinderilor şi temperamentului tău; decizi pentru care dintre cele de pe lista de priorităţi vei opta. Gândeşte-te serios la ceea ce doreşti cu adevărat de la viaţă – care sunt valorile care te coordonează; elaborezi strategiile de a obţine ceea ce doreşti.
În orientarea pentru carieră este important să: SUCCESUL depinde în mare măsură de noi! Învăţând din experienţa oamenilor de succes, observăm că printre multe alte ingrediente se află RESPONSABILITATEA! Eşti responsabil nu numai pentru ceea ce faci, ci şi pentru ceea ce eşti. Succesul, voinţa, devotamentul, energia, prieteniile etc., totul intră în responsabilitatea ta. Putem aştepta destinul sau şansa pentru a ne „lumina” viitorul sau putem prelua noi iniţiativa. Fiecare dintre noi poate fi prin sine „farul” cu care poate vedea oportunităţile şi lucrurile bune din viaţă. Eşti ceea ce eşti datorită alegerilor pe care le faci! Fiecare alegere îţi poate schimba viaţa în bine. Chiar şi atunci când nu alegi, de fapt ai ales să nu alegi. Fiecare alegere îţi Comoara Cunoasterii influenţează prezentul şi viitorul, al tău şi al celorlalţi. Asumarea responsabilităţilor îţi ghidează acţiunile. Astfel poţi învăţa din eşecurile şi succesele personale şi îţi poţi modela viitorul! Tractorul unui fermier nu mai mergea. Toate rudele şi prietenii fermierului au încercat să repare ceea ce era stricat. În cele din urmă, fermierul a chemat un specialist. Acesta l-a verificat, a ridicat capota şi s-a uitat la toate cu atenţie. A luat un ciocan. Cu o singură lovitură într-o anumită parte a motorului, l-a pus din nou în funcţiune. Motorul a început să meargă ca şi cum niciodată nu a fost stricat. Dar, când fermierul a văzut nota de plată a expertului, s-a înfuriat. ― Ce, îmi ceri 50 de dolari, când tot ceea ce ai făcut a fost o lovitură de ciocan? ― Dragă prietene, a replicat omul. Pentru lovitura de ciocan am calculat un singur dolar. Dar cer 49 de dolari pentru faptul de a fi ştiut unde să lovesc cu ciocanul.
Pagina 15
CUM SĂ PLECI ÎN CĂLĂTORIE A fost odată un tânăr care îşi dorea grozav să plece într-o călătorie, care, spera el, ar putea să-i schimbe din temelie viaţa ce i se părea din ce în ce mai fără rost. A început să se pregătească foarte serios pentru această experienţă şi a pierdut mult timp pentru a organiza totul cât mai bine. A urmat cursuri de geografie şi a învăţat mai multe limbi. Locul de destinaţie conta mai puţin pentru el. Important era să plece. Problemele au început atunci când s-a prezentat la agenţia de voiaj, pentru a-şi rezerva biletele de avion. - Nu vreau să merg nici în Mexic, nici în Grecia, nici în Italia, a spus tânărul celui care trebuia să-i completeze biletul. - Atunci unde vreţi să mergeţi? l-a întrebat funcţionarul. - Sigur, nu vreau să merg în Anglia, nici în Africa, nici în Australia, nici în Germania. - Asta nu ne ajută cu nimic, a spus funcţionarul, din ce în ce mai nedumerit. Trebuie să ştiu unde doriţi să mergeţi. - Nu mă interesează Spania, Portugalia, nici Rusia sau India, a continuat viitorul turist. Funcţionarul a renunţat să mai discute cu el şi nu i-a dat nici un bilet. Ajuns în acest impas, tânărul nostru s-a întors dezamăgit acasă, iar noaptea a visat că se afla într-un aeroport imens, privind cum decolează avioanele. Lângă el a apărut deodată vestitul aviator Lindberg care i-a spus: - Avioanele sunt gata să zboare oriunde. Pilotul este cel care hotărăşte aeroportul unde acestea vor ateriza. (după Dafinoiu, I., 2001) Prof. psiholog Silvia Banea
Pagina 16
CUM NE AJUTĂ GÂNDIREA POZITIVĂ Gândirea pozitivă este o stare mentală, o atitudine a omului care are la bază un tonus psihic bun, forţa „de a vedea partea plină a paharului”, defineşte o persoană care încearcă să-şi trăiască existenţa în armonie şi orientarea spre lucruri pozitive. Gândirea pozitivă are la bază valori precum: bună dispoziţie, optimism, creativitate, toleranţă, iubire, grijă, compasiune, răbdare, bunăvoinţă. Câteva beneficii ale gândirii pozitive ar fi: - devenim mai plăcuţi, mai deschişi şi mai prietenoşi în relaţie cu ceilalţi, relaţiile sunt mai armonioase; - avem mai puţine griji, mai puţin stres; - găsim bucurie de a trăi şi satisfacţie ; - vedem şi părţile bune în situaţiile critice etc. DE CE NU REUŞIM TOTUŞI SĂ GÂNDIM POZITIV?.....posibile răspunsuri 1. lipsa energiei “ Nu ştiu ce am, mă simt mai mereu obosit(ă)“, „Mă trezesc greu, obosit(ă)” „N-am chef de nimic!“ Ceea ce avem de făcut este să identificam, fiecare dintre noi, atât sursele generatoare de energie, cât şi acele lucruri prin care pierdem zilnic energie. În funcţie de sursele identificate putem să identificam soluţii adecvate pentru activităţi / comportamente care să ne crească potenţialul de energie. Debordând de energie, va fi mai greu să cădem pradă gândurilor negative sau descurajatoare. Vom găsi soluţii mai repede, vom putea să ne bucurăm de viaţă mai intens. Nu ştiu Nu reuşesc Nu merg Nu vreau Nu aud
Nu pot Nu fac Nu găsesc Nu văd Nu înţeleg
Nu-ţi face griji !Fă cât de bine poţi tu! Ai făcut-o grozav! Mulţumesc pentru că m-ai ajutat! Tu ai reuşit mai bine! Dă-i înainte , nu te lăsa! Este greu, dar tu poţi s-o faci! Hai să vedem dacă putem termina împreună! Tu poţi face asta! Tu de obicei greşeşti! Ma îndoiesc că tu poţi să faci asta!
Era bine, dar ai stricat la sfârşit! Nu cred ca ai să poţi termina asta! De ce nu te-ai gândit înainte să începi ? Cum poţi să fii aşa prostănac? Cum poţi să fii aşa neîndemânatic? Aşa n-o să-ţi meargă niciodată! Este prea greu! De ce ai făcut? Nu a trebuit să faci! Nu ai făcut bine!
2. influenţa cuvintelor / mesajelor pe care le folosim cu noi şi în relaţie cu ceilalţi – unele au rolul de a ne stimula, altele de a ne demobiliza; unele au semnificaţii pozitive care ne încurajează, altele blochează menţinerea unei atitudini pozitive şi deschise. F Tu ce foloseşti mai des? 3. modul în care ne mobilizăm pentru atingerea scopurilor stabilite Noi desfăşurăm în permanenţă un dialog intern cu noi înşine. Mintea noastră are în permanenţă nevoie de un scop, de un obiectiv la care să lucreze. Trebuie să îi oferim ceva de făcut, un obiectiv, o destinaţie, pentru ca resursele mentale să fie folosite constructiv, reducând astfel riscul de a lăsa mintea să rătăcească printre gânduri supărătoare, deprimante. Cu cât scopul propus este mai provocator, captivant, real si concret, cu atât vei găsi resursele interioare care să te ajute să te mobilizezi şi să te implici în atingerea lui. Gândeşte-te la un obiectiv pentru acest an şcolar şi la un mini-plan de acţiune care să te ajute să-l îndeplineşti. Prof. psiholog Silvia Banea
Pagina 17
Ciobotariu Alexandra, clasa a XI-a G
Dima Georgiana, clasa a X-a B Adochitei Ana-Maria, clasa a XI-a G
Pagina 18
GrigoraĹ&#x; Cristina, clasa a XII-a F
Melniciuc Maria, clasa a V-a A
Pagina 19
Germana
Oktoberfest Das Oktoberfest in München(mundartlich auch Wiesen) ist eines der größten Volksfeste der Welt.Es läuft jahrlich , in München,von Mitte Septeber bis Oktober.Für das Oktoberfest brauen die Münchener Brauereien ein spezielles bier(Wiesen Märtzen) mit mehr Stammwürze und damit auch mit höherem Alkoholgehalt (rund 6-7%). Die Idee hat von einen bayerischen Nationalgarde NCO gestarted.Er vorgeschlagte organisiert ein Pferderennen während der feierlichkeiten zur Hochzeit des bayerischen Kronprinzen Ludwig I mit Prinzessin Therese von Hildburghausen,König von Bayern,Maximilian I zeigte mehr als aufgeregt auf diese anregung.Am 17 Oktober 1810 statt Pferderennen dass Prinzessin-Braut nannten es als Oktoberfest.Als Veranstaltungsort wurde gewählt eine ungenutzte Wiese von Stadtrand , anschließende genannt “Theresienwiese” Oktoberfest (în trad. “Sărbătoarea lui octombrie”, în dialect d’Wiesen) este una din cele mai mari serbări populare din lume.Se desfăşoară annual în München,de la mijlocul lu septembrie până în octombrie.Pentru Oktoberfest fabricile de bere din München au infuzat o bere specială(Wiesen Märzen) cu mai mult gust amărui şi prin urmare cu un conţinut ridicat de alcool(6-7%). Ideea a pornit de la un subofiţer din garda naţională bavareză.Acesta a sugerat organizarea unei curse de cai cu ocazia festivităţilor legate de căsătoria prinţului moştenitor Ludovic I al Bavariei cu prinţesa Therese Von Hildburghausen.Regele Bavariei,Maximilian I s-a arătat mai mult decât încântat de această sugestie.La 17 octombrie 1810 avea loc cursa de cai,pe care prinţesamireasă a denumit-o Oktoberfest.Ca loc de desfăşurare a fost aleasă o pajişte nefolosită de la marginea oraşului denumită ulterior “Theresienwiese”(pajiştea Tereziei). Militaru Euard,
clasa a XI-a B
Pagina 20
Moi-aussi, je peux protéger la Terre ! Oui, moi-aussi je peux protéger la Terre Je peux l’aimer comme j`aime ma mère. Je dois faire tout ce que je désire : Une planète où nous voulons reussir. Il faut que nous entendions la verité ! Il ne faut pas qu`ils vendent notre dignité ! Je suis sûr que vous voudrez la protection, Mais la Terre ? Attention ! Nous devrions traiter les animaux comme nos frères Parce qu`ils ont un coeur Qui est triste, il voit désespéré Comme sa famille disparaît. Les arbres n`ont pas une voix, Mais s`ils avaient eu, ils auraient crié à toi Que tu pourrais faire plus pour la Terre Et que tu devrais apprecier un verre … Un verre de l`eau de l`ocean ancien Qui nous prépare pour les choses qui viennent ! Si nous ne nous occupons pas de la nature Puis, nous la verons seulement dans la peinture ! Je veux savoir si tu m`écoutes Tu peux faire plein de choses pour eviter la dispute, Pour demontrer à tous Que nous-aussi, nous pouvons protéger la Terre ! Popa Elena-Alina, clasa a XI-a A
Pagina 21
L’amitié La vie c'est la chose la plus imprévisible. Aujourd'hui, on peut avoir tout ce que l'on désire, mais demain on peut tout perdre. La famille et les vrais amis sont les personnes avec qui on partage le succès, les moments heureux tout comme l'échec et la tristesse. Ils sont nos complices qui resteront à jamais dans notre coeur. Rien n'est plus beau que le sentiment de comprehénsion et se trouver dans une compagnie accueillante! Ainsi, on peut harmonieusement créer une ambiance conviviale où l'on réalise toutes nos activités quotidiennes, tous ensemble, comme si l'on formait un choeur. Réseauter – voilà le mot-clé de notre existence! La tolérance et la patience sont très importantes. L'ingrédient principal est la maturité parce que avec cette qualité on assure la présence d'autres vertus comme la loyauté, la discrétion, l'honnêteté et la sincérité. Dans une relation d’amitié, il faut apprendre à écouter, donner un coup de fil ou un coup de main quand notre ami a besoin d’aide et avoir l'esprit ouvert pour partager avec lui ou avec elle le fil des passions, des découvertes, des préoccupations et pourquoi pas des agapes et des fêtes tout comme il faut dépasser ensemble les moments difficiles. Certes, il y a des risques aussi quand on investit nos sentiments dans une relation, mais sans prendre ces risques imminents, il n'y aurait pas d'amitié. Avec le temps, on pourra faire la différence entre les profiteurs et les amis véritables. Lorsque l’on trouvera notre "miroir vivant", notre âme-sœur, on créera une cordée, une liaison invisible et indivisible qui maintiendra la tranquilité dans notre vie.
Pricope Ana-Maria, XIIème D
Pagina 22
Which one are you ? Beating clocks, light on the stage Actors smiling filled with rage Every line in one page One’s the witch and one’s the mage. Time keeps ticking, days gone by No one knows how time will fly The public’s been hanged out to dry While the actors curse and cry. The mage has lost his gorgeous wife During his accursed strife The witch has lost her dear old Pop And for this she will not stop. Both the actors stop their fight Their older egos burst into blight The whole stage has turned to gray While the witch has caught her pray. The mage ascends in holly darkness Consuming all the witches foulness In her he found his sweet dear wife Just begging to be brought to life. Second Ending: She then tops in his soul and brain And takes away his holly spark Perverting it to something dark Her father comes to life again.
George Alexandru Artene, clasa a XII-a F
Pagina 23
Roads of Life It all started back on the planet Argus, homeland of the Eredar. During a night a beautiful living being was born. Her parents, Iszius and Selendris, chose the name of Lona’nir, which meant in their mother tongue „Soul and Heart”. Lona, as they called her, did grow up in good conditions, but when she reached her childhood, it was time to depart due to several reasons. They all headed for Draenor, and named themselves Draenei, which means „The Exiled One”. The Draenei separated in numerous tribes and made numerous villages for a start. Lona and her parents went to live on a divided continent named Netherstorm and raised a town with other draeneis, claimed to be Enkaat. The region of Netherstorm was a verdant open range called the Fields of Farahlon until Draenor was ripped apart by Ner'zhul's dimensional portals. It used to be where the Laughing Skull Clan had their holdings, but when Ner'zhul opened his portals, the land was torn apart, and is now a series of suspended islands floating loosely in the Twisting Nether. The planet was further damaged by the Mana Forges. The more pure energy the Forges produced, the more unstable the region became. If the Forges are not dealt with soon, the entirety of Outland may be completely destroyed. Lona lived there until she grew up and became nearly a teenager. After some months, her parents changed her name into Neraszi, then Iszius visited his friend in Telmor, with trading business, where he met his daugher, Renszi whose name was unique and never heard of. Of course Selendris didn’t accept it wholeheartedly, but in the end her name was changed into Neraszi Lona’nir. Enkaat lays now in ruins, hence its name “Ruins of Enkaat’, and Neraszi was separated from her father, later from her mother. During the defense of the city Iszius took her wife and daughter to the route towards Farahlon and then went to defend the town. Selendris and her daughter decided to take the route towards Shattrath but she died on the way to it, and little Neraszi was left alone with the dangers of the wilderness to reach Shattrath for shelter. During her way she came across a Draenei harbor-like town where the guards escorted her to Shattrath in safety to the High Priestess of the Aldors.
Once there, she spent all her years until she was a grown-up and decided to see a new culture, a new world she heard tales of, a new civilization rather than horned and hooved people. Decided to go alone through the Dark Portal, but she encountered many dangers in the way… But allies too; like the humans from Honor Hold or the Draenei from Telhamat which assured her the way towards the Portal without any injuries. And so she found herself, all alone, on the other side. Where to go now? What to do? A complete mystery. She started by following a road out of the crater just to meet the same species from behind the Portal. Running and falling, running and falling, on and on until she finally arrived at a city. The sight of it was like the sight of her mother back on Argus when she was feeding her with her motherhood fluids. Her father used to watch the entire process, but only to take his part of lactate after Lona’s. On her way to the City, she encountered enormous spiders, black-men that looked like orcs, wolves and ferocious bears, some fish-men and small, but bigger critters that looked like mutated mice. Once there… She started to explore. The architecture was extraordinary for her sight. Buildings smaller or bigger than the average draenei ones. She crossed a bridge high above the water she gazed upon, and as she entered she went through a tunnel-like just to meet with a heavy population. Half Full Heart To be continued…
Pagina 24
Istorie, creativitate, norme şi valori Moto: „În fiecare om se ascund puteri latente; puteri de care ar fi uimit şi pe care nici nu bănuieşte că le are;forţe ce i-ar putea revoluţiona existenţa dacă ar fi descoperite şi folosite.” Orison Swet Marden Creativitatea a dat omului posibilitatea să se aproprie de stele sau mai bine spus i-a dat valenţe demiurgice. Dar ce este creativitatea? Conform Dicţionarului de simboluri, creaţia are mai multe semnificaţii, ea simbolizând sfârşitul haosului, prin ordonare şi stabilirea unor ierarhii. Opera creatorului precede sau urmează haosul, pentru ca după aceea spiritul să pătrundă, dându-i formă. „ Creaţia în sens strict, numită ex nihilo, este actul care face să existe acest haos. Haosul evoluând, timpul începe: actul creator însuşi este extratemporal. Actul de creaţie în sens larg este energia care organizează datele primare informe; creaţia este efectul acestei energii. În unele cosmogonii, lumea aceasta precede creaţia care nu este concepută decât ca principiu de distingere sau ca energie ce trezeşte formele încătuşate în magna originară. În hieroglifica tradiţională, atribuită egiptenilor, aspectele principale ale creaţiei sunt întruchipate de patru desene geometrice: spirala, care reprezintă energia cosmică insuflată de creator; spirala pătrată care semnifică această energie acţionând în sânul universului; o masă cu totul informă, ca un nor nedesluşit, imagine a haosului primitiv; pătratul, care reprezintă pământul şi lumea organizată, stabilită pe baza celor patru puncte cardinale”.
Plecând de la aceste informaţii ajungem la ideea că haosul devine ordine prin creaţie, iar noi considerăm că acest lucru poate fi acceptat şi în cazul demersului didactic. Profesorul are rolul de a impune ordinea acolo unde noţiunile istorice au pătruns haotic, din diverse surse, unele chiar intenţionat nerealiste. În paginile ce urmează vom încerca să răspundem la întrebarea: Ce rol joacă profesorul de istorie în dezvoltarea creativităţii elevilor şi de ce este ea atât de necesară? În România se simte în mod implicit nevoia de schimbare din toate punctele de vedere, dar în special în cel al mentalităţilor. Azi şcoala trebuie să pregătească tinerii pentru piaţa muncii şi pentru exigenţele societăţii democratice. Profesorul de istorie are un rol important în implementarea valorilor şi principiilor democratice şi din acest motiv în ultimii ani responsabilităţile sale au crescut destul de mult. Sub aspect psihogenetic, odată cu integrarea într-un ansamblu de relaţii: familie, şcoală, prieteni, colegi, copilul asimilează conţinutul normativ al acestor relaţii sub formă de reprezentări, noţiuni, sentimente şi atitudini. Dacă la început este vorba de imitarea adulţilor, pe măsură ce înaintează în vârstă putem vorbi de interiorizarea lor, fiecare elev constituindu-şi propriul repertoriu de modele, de noţiuni şi judecăţi de valoare, cristalizate prin confruntarea cu ceilalţi, din analiza şi selecţia continuă. Elevul îşi selectează anumite modele de conduită, uneori chiar îşi făureşte modele în contrast cu ceea ce vede în jurul său iar cel mai adesea nici nu ştie că are un model, crezând că ceea ce face nu e o imitare a modelului, ci doar o manifestare a propriei mentalităţi.
Pagina 25
În formarea sistemului de noţiuni şi valori morale un rol important revine provocării unor dezacorduri, contradicţii în constiinţa elevilor. Punerea sub semnul întrebării a unor conduite sau judecăţi de valoare, contestarea lor de către colegi sau prin prestigiul oamenilor maturi creează un dezacord între elev şi grupul de apartenenţă sau persoanele importante pentru el. Încorporat de conştient, acest dezacord devine un conflict intern care trebuie rezolvat prin integrarea unui nou sistem de valori şi judecăţi morale, iar aici rolul profesorului de istorie este mai mult decât evident, el oferind un suport efectiv pentru schimbarea convingerilor prin exemple concrete din istorie. Formarea şi modificarea reprezentărilor şi noţiunilor morale nu se reduce doar la logica şi metodologia procesului informativ, deoarece în acest act sunt puternic implicaţi factorii de ordin afectiv şi voliţional. Elevii, în general, ştiu ce este bine şi ce este rău, ce este permis şi ce este interzis, dar cu toate acestea din varia motive, faptele lor nu se conformează totdeauna normelor morale. Cunoştinţele etice vor fi respectate necondiţionat în practică numai atunci când se transformă în convingeri şi se bucură de adeziunea internă a elevului. Deoarece convingerile nu sunt doar simple noţiuni sau idei despre norme morale, ele cuprinzând adeziunea internă a persoanei, profesorul va trebui să găsească acele metode eficiente care în final să conducă la prelungirea firească către atitudini şi sentimente şi în final la formarea de convingeri. Aceastea din urmă se deosebesc de sentiment, prin gradul de generalitate, ele fiind predispoziţii psihice, propensiuni de a acţiona într-un chip caracteristic faţă de datele şi evenimentele realităţii.
De ce este nevoie de creativitate? Răspunsul este simplu, avem nevoie de inovaţie, aceasta fiind principala cauză a evoluţiei individuale şi colective. Profesorul va urmări dezvoltarea capacităţilor şi competenţelor cognitive, afective şi practice specifice care permit fiecărui individ să răspundă mai bine nevoilor de participare democratică. Elevii săi vor trebui sa accepte ideea de responsabilizare, înţeleasă ca o capacitate individuală şi colectivă de acţiune şi schimbare pe baza conştientizării determinărilor sociale importante. La istorie elevul şi profesorul investighează împreună o realitate social-politică foarte dinamică şi extrem de complexă. După cinzeci de ani în care istoria a fost supusă intereselor nomenclaturii comuniste, profesorul are libertatea de a prezenta adevărul istoric. Prin creativitate se poate obţine defapt un produs nou, eficient: cetăţeanul statului democratic, unde individul devine important prin drepturile şi libertăţile sale şi responsabil prin obligaţiile sale. Prof. Camelia Nenu
J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1993, p. 385-386. Ibidem, p. 385.
Pagina 26
Gottfried Wilhelm von Leibniz de Marcu Paula si Stoica Ioana, clasa a X-a A
“A te lupta cu tine însuti e lupta cea mai grea; a te învinge pe tine însuti este biruinta cea mai frumoasa. “ “ Numărul imaginar este o resursă rafinată şi minunată a spiritului uman, aproape un amfibian între a fi şi a nu fi. “ “ Raţiunea este o înlănţuire de adevăruri ce nu pot produce decât adevăruri. ” ” Sufletul este oglinda unui univers indestructibil. “ ” Nu percepem nimic şi nu emanăm nimic. “ ” Ameliorăm omenirea când ameliorăm tineretul. “ ” Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, fiecare în parte la timpul respectiv. “ Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (*1 iulie 1646, Leipzig - †14 noiembrie 1716, Hannover), a fost un filozof şi matematician german, unul din cei mai importanţi filozofi de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz a introdus termenul de "funcţie" (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne. Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leibzig, fiu al unui avocat şi profesor la universitatea din localitate. Tot aici îşi începe studiile, pe care le continuă la Jena şi Altdorf. În 1666 obţine titlul de doctor în Drept şi intră în serviciul lui Johann Phillipp von Schönborn, arhiepiscop şi prinţ elector în Mainz, pentru care îndeplineşte un mare număr de însărcinări politice şi diplomatice. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferenţial şi integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a matematicii şi fizicii, independent de Isaac Newton, care enunţase deja principiile calculului infinitezimal într-o lucrare din 1666. Simbolurile matematice introduse de Leibniz în calculul diferenţial şi integral se folosesc şi astăzi. Perfecţionând realizările lui Blaise Pascal, Leibniz construieşte un calculator mecanic, capabil să efectueze înmulţiri, împărţiri şi extragerea rădăcinii pătrate. Dezvoltă forma modernă de numărare binară, utilizată astăzi în informatică şi pentru calculatoare. Leibniz a încercat să creeze un calcul logic, o logică bazată pe utilizarea simbolurilor, fiind un precursor al logicii matematice.
Pagina 27
Plantele şi...detectorul de minciuni selecţie de Hehn Iohanna, clasa a X-a E Se studiază tot mai adânc viaţa secretă şi miracolele plantelor,cu aparataj ştiinţific de ultimă oră. Din capul locului se ştie că nu numai animalele simple şi superioare,ci şi plantele sunt simţitoare,deşi nu au organe de simţ. Titlul de mai sus,însă,vă incită, dragi elevi? Cum adică ”detector de minciuni” utilizat pentru studiul plantelor? Să reamintim că poliţistul-savant Cleve Backster, azi cunoscut în toata lumea,folosea prin 1996 un aparat pentru prinderea hoţilor. Acel polţist era din New York şi aparatul său s-a numit poligraf sau „detector de minciuni”. Acesta sesizează curenţii bioelectrici, care trădează, la cei supuşi testului, neliniştea nervoasă a infractorului cercetat de poliţie. Interesant pentru noi este ca Backster a supus şi unele plante”detectorului de minciuni”. Iată cât de sugestiv povesteşte scriitorul-biolog Tudor Opriş această secvenţă într-o minunată carte a sa: „Eroina lui Backster a fost planta Dracaena massangeana, ale cărei frunze au fost în contact cu un detector de minciuni. Experimentatorul şi-a propus să ardă o frunză a acestei plante. În clipa când a facut gestul să scoată bricheta, planta a reacţionat ca şi cum i-ar fi „ghicit” gândurile.”Spaima” plantei a fost înregistrată clar de detector. Trei exemplare de Philodendron cordatum au reacţionat la fel de prompt şi cînd au fost opăriţi în preajma lor câţiva creveţi, când a trecut o capră pe lângă ele sau o maşină care emitea gaze poluante. Deosebit de impresionantă a fost următoarea experienţă: prin faţa unui exemplar de Dracaena, conectat la detector, a trecut în şir un grup de studenţi.Unul dintre aceştia trebuia să distrugă planta în mod violent, conform unui plan stabilit în prealabil. Planta nu a reacţionat decât în momentul când s-a apropiat de ea studentul care urma s-o distrugă. Generalizând, în 1973 numeroasele sale experienţe, confirmate în întreaga lume, Backster aprecia că fiecare celulă, fie animală, fie vegetală, e capabilă de percepţii simple, independente de prezenţa sistemului nervos. Ipoteza lui Backster a fost confirmată in 1974, când Eldon Bird demontrează în faţa camerelor de televiziune şi a zeci de milioane de telespectatori că planta este sensibilă la ameninţarile noastre şi la alţi factori de stres. Apropierea de plantă a unui păianjen declanşează o reacţie la fel de vie ca şi amputarea unei frunze. Conectând un cacus la un poligraf prin intermediul acelor de punctură, Ken Hashimoto a obţinut o „conversaţie” cu plantele prin transformarea reacţiei lor de răspuns electric în sunet,fenomen reprodus în 1890 şi la noi în ţară de un grup de distinşi cercetători(Marioara Godeanu,Dumitru Constantin,Serafima Savu,V.Boghean,V.Isvoranu) de la Institutul de Ştiinţe Biologice din Bucureşti.”
Pagina 28
Excursie de studii În data de 5 noiembrie 2011 am pornit la drum spre locuri ce ascund o bogăţie nebănuită, la graniţa dintre judeţul nostru şi judetul Vrancea. Un grup de elevi de la clasele a XI-a D şi a X-a B, coordonaţi de către doamna profesoară Corina Rotaru, am fost dornici să aflăm cât mai multe despre câteva obiective deosebite. Alături de noi au fost colegi de la Liceul Teoretic Dunărea, îndrumaţi de domnul professor Marian Rotaru. Am vizitat hidrocentralele de la Movileni şi Călimăneşti, construite pe râul Siret. Ne-a impresionat măreţia barajelor şi lacurilor. Prima dată am poposit la Movileni. Centrala este amplasată între barajul deversor şi malul drept al nodului hidroelectric Movileni. A fost dată în folosinţă de trei ori, pe măsură ce au fost montate hidroagregatele, din 2007 până în 2009. Este o centrală cu patru hidroagregate. Barajul deversor Movileni este prevăzut cu şapte câmpuri deversoare cu stavile de 16x8 m2 . Lungimea la coronament a barajului este de 142 m, înălţimea este de 19,50 m, iar lacul are o suprafaţă de 1000 ha şi 46,5 milioane m3 de apă. A doua hidrocentrala a fost dată în folosinţă în 1994. Centrala de la Călimăneşti are două hidroagregate. Barajul este din beton şi are şapte câmpuri deversoare. Lacul de acumulare are o suprafaţă de 740 ha şi un volum de 44 milioane m3 de apă . În ambele centrale am fost în interior, am văzut generatoarele, iar la Călimăneşti am coborât până la adâncimea de 20 de m, nivel situat între turbină şi generator. Explicaţiile privind construcţia şi funcţionarea centralelor ne-au fost date de catre d-nul director Damian. Alături de dânsul ne-a însoţit la drum, din partea Sucursalei Hidrocentrale Buzău, d-na Oana Dumitriu, care a obţinut aprobările pentru organizarea excursiei. Am avut o experienţă de studii deosebită, am văzut construcţii de excepţie, am întâlnit oameni valoroşi. Ne-am propus să mai facem astfel de excursii cât de curând. Excursioniştii de la clasa a XI-a D
Pagina 29
Alfred Nobel (1833- 1896) A fost un chimist, inventator şi om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita şi a întemeiat fundaţia ce oferă anual faimoasele Premii Nobel. La 17 ani Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză şi de „ştiinţele exacte” cum ar fi fizica sau chimia. Timp de doi ani Alfred avea să viziteze Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris îl întâlneşte pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei ani în urmă inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic şi de instabil. Nitroglicerina a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică, datorită faptului că putea provoca explozii la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei cu nitroglicerină. Alfred Nobel continuă cercetările prin care încearcă să folosească nitroglicerina ca exploziv. Cercetările sale vor avea însă urmări tragice, determinând, în 1864, moartea fratelui său Emil. Autorităţile se văd nevoite să-i interzică experimentele în interiorul. În curând Alfred avea să descopere că prin amestecarea nitroglicerinei cu kieselgur se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme şi dimensiuni. În 1867 îşi brevetează invenţia sub denumirea de dinamită.. Datorită pasiunii sale pentru călătorii Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. În 1896 Alfred Nobel moare. Brevetase peste 355 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.A lãsat întreaga sa avere pentru premierea celor ce aduc cele mai mari beneficii omenirii.
Pagina 30
Talent Printre elevii talentaţi ai Liceului Teoretic „Emil Racoviţă” se numără şi Lungu Mihaela de la clasa a XI-a G şi Sandu Mirel de la clasa a XII-a D, a căror pasiune este tenisul de câmp, sport în care au obţinut deja performanţe extraordinare. Am aflat câteva detalii cu privire la acestea: Reporter: De cât timp practici tenisul? -Sandu Mirel: Practic tenisul de la vârsta de 7 ani. Parinţii mei au decis să fac un sport, să îmi ocup timpul liber. Iniţial am vrut să joc fotbal, dar eram prea mic pentru începerea acestui sport, aşa că am ajuns la tenis. -Lungu Mihaela: Practic tenis de la vârsta de 8 ani. De la vârsta de 3 ani jumătate până la 7 ani am făcut gimnastică dar apoi părinţii mei au considerat că nu mai creşteam în înălţime şi au decis să fac tenis ca şi fratele meu de altfel. Reporter: Cum ai descrie tenisul în câteva cuvinte? -Sandu Mirel: Tenisul este un sport plăcut, dar totodată dificil,care necesită multă răbdare şi perseverenţă pentru a reuşi. -Lungu Mihaela: Tenisul este un sport dificil, obositor dar care prin muncă îţi oferă multă satisfacţie şi totodată bună dispoziţie când ieşi învingător. Dar până a ajunge acolo unde vrei trebuie să treci prin multe încercări, atât pe plan fizic si mental cat si financiar. R: Pe cine admiri din tenisul mondial şi de ce? - SM: Toţi jucătorii din primii 20 ATP au calitaţile lor şi toţi ar trebui admiraţi pentru munca şi efortul depus. - LM: Pe toţi cei care sunt acum în fruntea clasamentului ATP dar în primul rând îl admir pe Roger Federer pentru că are o tehnică mai bună decât ceilalţi, după părerea mea. R: De ce ar trebui un copil să se apuce de tenis? - SM: Deoarece tenisul te formează ca om şi îţi oferă enorm de multe posibilităţi, chiar dacă este un sport scump. -LM: După părerea mea cred că tenisul este un sport plăcut şi în acelaşi timp poate oferi un viitor promiţător pentru cei care vor un viitor în acest domeniu. Prin tenis îţi menţii un mod de viaţă sănătos şi te simţi bine ştiind că în loc să stai în casă stând degeaba, ai făcut sport cel puţin o ora. R: Câte ore pe zi te antrenezi? -SM: Mă antrenez 2-3 ore tenis şi o oră pregătire fizică, pe zi, de luni până duminică. -LM: Mă antrenez 2-3 ore pe zi după care am jumătate de oră pregătire fizică, de luni până duminică.
Pagina 31
TROFEELE lui MIREL
R: Care a fost cel mai plăcut moment din cariera ta? -SM: Cel mai frumos moment din cariera mea a fost întâlnirea cu Andrei Pavel, o persoană extraordinară şi pe care o admir enorm. Întâlnirea s-a produs la clubul la care activez, în Galati, la care acesta ne-a vizitat. -LM: Cel mai frumos moment cred că a fost atunci când am jucat lângă terenul unde se antrena Victor Hănescu, un jucător bun care să sperăm că va ajunge alături de primii 10 ATP. R: La ce concursuri importante ai participat? Ce premii ai obţinut? -SM: La juniori am participat la numeroase concursuri naţionale, dar ṣi la concursuri internaţionale în Chişinău, iar la categoria Seniori, anul acesta am participat la aproape toate concursurile internaţionale, cu premii în valoare de 10.000$ din ţară. Am obţinut numeroase premii din concursurile naţionale, la toate categoriile de vârstă. Dintre cele mai importante premii enumăr: locul 1- Campionatul Naţional-Slobozia-categoria Seniori; locul 1-Campionatul Naţional-Cluj-Napoca-categoria juniori; locul 1-Campionatul Naţional-GalatiCategoria: Seniori; locul 1-Campionatul Naţional-Bucureşti-categoria: Seniori . -LM: Am participat la diverse concursuri naţionale şi internaţionale-Chişinău unde am obţinut numeroase premii. La categoria Juniori am obţinut locul 1 cupa head tennis con Slobozia; locul 2 la Campionatele Naţionale pe echipe Bucureşti, locul 2 la cupa Dunării Galaṭi. Pe viitor voi participa şi la campionatele de Senioare. R: Ce îţi propui pentru anul ce urmează? -SM: În următorul an sper să obţin cât mai multe puncte ATP. (Asociaţia de Tenis Profesionist). -LM: Pentru anul viitor o să îmi rezerv timp atât pentru tenis cât şi pentru şcoală pentru că nu se ştie dacă voi avea ocazia să plec în străinătate pe baza sportului. Dar în primul rând vreau să mă pregătesc pentru bacalaureat care nu e foarte departe. SUCCE S! Interviu realizat de Gaiu Denia, clasa a XII-a D TROFEELE MIHAELEI
Pagina 32
Ştiai că?
Puse cap la cap , vasele de sange din corpul unui om poate atinge lungimea de 112 000 kilometri , adica aproape de trei ori lungimea ecuatorului. Cei mai puternici muschi nu sunt bicepsii , cum s-ar crede , ci muschii maseteri , aflati in partile laterale ale gurii . Acestea ne permite sa muscam cu o forta egala cu 68 de kilograme. Cel mai putin folositor os din corpul nostru este coccisul , un os mic aflat la baza coloanei vertebrale . La copii , coccisul este format din patru oase mici , care mai tarziu se unesc intr-unul singur . Se spune ca el ar fi o „ramasita”a cozii pe care o aveau stramosii oamenilor in urma cu milioane de ani. La un adult , suprafata pielii este de aproximativ 1,8 metri patrati , adica am putea acoperii un pat cu ea . In fiecare minut , 50 000 de celule de piele moarta se desprind de pe epiderma . Cam trei sferturi din praful din casa e format tocmai din aceste celule. In toata viata ne cresc aproape 960 de kilometri de par . Ilie Luca, clasa a X-a B „De ce nu te doare cand te tunzi” editura Evrika
... numele hidrogenului înseamna "generator de apă"? ... Marea Moarta are o salinitate de 240g/ litru? ... cele 7 metale cunoscute in antichitate sunt: aur, argint, cupru, plumb, mercur, fier şi staniu? ... diametrele aproximative ale atomilor sunt cuprinse intre 0,0000001 mm (hidrogen) şi 0,0000005 mm (cesiu)? ... într-un punct minuscul desenat cu creionul sunt 30.000.000.000.000.000 de atomi? ... numele celui mai rar element de pe Pământ este astatin (69 mg în toată scoarţa Pământului)? ...electronul gravitează in jurul nucleului atomului cu o viteza de aproximativ 2000 km/s? Cu o astfel de viteză electronul ar putea înconjura Pământul în 20 de secunde? ... clorul a fost primul gaz folosit ca armă de luptă, de către germani, în primul razboi
mondial? ... "azot” inseamnă “fara viaţă”? ... cel mai vechi material plastic este celuloidul, fabricat în Statele Unite în 1870 pentru a înlocui fildeşul bilelor de biliard? ... apa regală este unul din puţinii reactivi care pot dizolva aurul şi platina şi că constă dintr-un un amestec de acid clorhidric si azotic? Damian Florentina-Ioana, clasa a IX-a E
Pagina 33
Umor Alo, Vladimir - Da. - Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematică ? - Câte un 3. Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul tezelor! - De ce ? - Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară! -Ionele spune sincer te ajuta cineva la lectii? Da! Ma ajuta mama pentru ca tata nu poate face totul singur. Să presupunem că locuieşti la etajul cinci şi că între fiecare doua etaje sunt 15 trepte. Câte trepte va trebui să urci pentru a ajunge la apartamentul tău? Chiar credeţi că meritam eu să-mi puneţi nota unu, domnule profesor? Ce să fac, daca alta mai mică nu există? 1)Gigel la ora de chimie!. D-na profesoarã: - Copii, ora viitoare vom avea nevoie de un tub de oxigen! Cine îmi poate procura unul? Gigel: - EU, EU, EU, EU... D-NA PROFESOARÃ EU!!!! D-na profesoarã: - Gigel, te rog sa stai linistit! Tu cine stie ce o sa îmi aduci! Popescu, te rog sã cauti un tub de oxigen!!! Sãptãmâna urmatoare povestea se repetã! De aceastã datã profesoara îl numeste pe Gigel! A doua zi vine Gigel la scoala cu tubul de oxigen! D-na profesoarã: - Gigel, de unde ai adus tubul? - De la bunicul! - Si el ce a spus?!! - AAAAAAAA... 2) La ora de chimie profesorul îl întreabã pe un elev: - Ce crezi, dacã arunc aceastã monedã în recipientul acesta plin cu acid se va dizolva? - În niciun caz, rãspunde elevul. - Corect. Şi de unde ştii acest lucru? - Pãi dacã s-ar dizolva nu aţi arunca-o în recipient.
3)• O bucatã de sodiu s-a îndragostit de un bec Bunsen. - O Bunsen, de fiecare datã când te vãd mã topesc. - Este doar o fazã prin care treci, draguţã. 4) Ce este apa chioarã? - HO cu ochelari. 5) Ce i-a spus fluorul hidrogenului? - Sunt atras de tine… 6)· De ce este heliul aşa antisocial? Pentru cã nu vrea sã se "combine" cu nimeni... 7)· Care este diferenta între chimie, biologie si fizicã? Dacã miscã este biologie, dacã miroase este chimie, dacã nu functioneazã este fizicã.
Pagina 34
DECEMBRIE, luna darurilor de suflet Spre finalul semestrului I , odată cu apropierea sărbătorii creștine a Crăciunului, elevii Liceului Teoretic „Emil Racoviță‟, alături de domnii profesori și de conducerea școlii, au participat la activități artistice și de divertisment, dar și-au dovedit si solidaritatea cu bătrânii și copiii aflați în dificultate, inițiind sau luând parte la acțiuni caritabile, specifice acestei perioade. Activitățile au debutat cu un carnaval al elevilor din clasele a V-a A, a IX-a C si a X-a E, sub coordonarea doamnelor diriginte Damian Felicia, Alexe Nicoleta și Constantin Mariana, unde parada costumelor și a maștilor a introdus participanții într-o lume de poveste.
Elevi din majoritatea claselor liceului nostru au participat la Caravana „Inimă de copil‟ , inițiată de Fundația cu același nume, contribuind la strângerea de fonduri pentru copii seropozitivi sau proveniți din familii defavorizate. Nici azilul de bătrâni nu a fost uitat de elevii noștri.
Pagina 35
Spectacolul de Crăciun a încheiat seria acțiunilor lunii decembrie la care elevii Liceului Teoretic „Emil Racoviță‟ au fost indelung aplaudați pentru talentul manifestat în interpretarea unor piese de muzică ușoară, colinde, dansuri și cuplete comice. Spectacolul s-a desfășurat sub îndrumarea domnilor profesori Rolea Cristian, Călin Valentin și a consilierului educativ. Elevii s-au implicat intens în toate aceste manifestări artistice și caritabile și aceasta este o garanție că și în semestrul al doilea vor dori să se afirme cu același entuziasm. Consilier educativ, prof. Mariana Constantin
“Cultura e o muzică spirituală a existenţei, o simfonie care primeşte şi radiază.” (Vasile Băncilă, publicist şi scriitor român)
ISSN 2069-9395 ISSN-L 2069-9395