Alchimia2018 nr12

Adresa Redacţiei Str. Regiment 11 Siret, Nr 12-14 Tel/Fax. 0236430235 E-mail: liceulracovita@yahoo.com

Colectivul redacţional Agnesa TODEILĂ- - clasa a XI-a F Alexandra NEAGU - clasa a XI-a F Claudia TOADER - clasa a XI-a F Marius IONIȚĂ- clasa a XI-a F

Colegiul redacţional R E D A C Ţ I

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Camelia BUTNĂRAȘU Aura COZMACIUC Mariela GHEȚEU Bogdan SILION Ana PETCU Laura RADU Sabina HÂNCU Irina ȘERBAN Adina TODORAN Mariana ARDELEANU

Dir. Prof. Delia HUMELNICU Dir. adj. Prof. Corina ROTARU Prof. psiholog Silvia BANEA

A

PROFESOR COORDONATOR: MARIANA CONSTANTIN REDACTARE: Prof. Iulia ANGHELACHE COPERTA: Prof. Cristian ROLEA

Pagina 3

Cuprins Pag. 4 Pag. 6

Pe meleaguri europene...

Promovarea educației incluzive într-un memorabil schimb cultural România- Franța

Pag. 8 ERASMUS+ „Inclusion scolaire et lutte contre le decrochage” Pag 10 Limba engleză Pag. 12 Limba franceză Pag. 14 Poetica Pag. 22 Plastica Pag. 24 Matematică Pag. 27 Psihologie Pag. 29 Chimie Pag. 32 Istorie Pag. 34 Biologie Pag. 36 Geografie Pag. 38 Talent- Interviu cu Iuniu– Andrei Eliade Pag. 40 Filosofie Pag. 42 Religie Pag. 47 ABSOLVENȚII 2018 Pag. 53 Gânduri ale absolvenților

Desen de Neagu Alexandra, clasa a XI-a F

Pagina 4

Adresa Pe meleaguri europene...

AdrProfesor Delia Angelica Humelnicu Director al Liceului Teoretic „Emil Racoviță‖ Să cunoști cu ochii minții, teritorii mai mult sau mai puțin îndepărtate, este o caracteristică specifică fiecărui geograf, dar să vezi și să recunoști ceea ce până atunci știai reprezintă visul fiecărui om ce-și iubește planeta. Ca profesor de geografie am avut oportunitatea de a petrece, în ultimele luni, clipe deosebite pe tărâmuri finlandeze, portugheze și poloneze. Șansa mi-a fost oferită de proiectele europene Erasmus+, derulate în școala noastră în acest an școlar: ,,Active Pupils Become Active Citizens‖, derulat în perioada 2017-2019, fiind implicate Finlanda (Tampere), Danemarca (Copenhaga), Portugalia (Vila Verde) și noi, iar al doilea proiect ,,Inclusion scolaire et lutte contre le decrochage‖, derulat în perioada 2016-2018, proiect la care participa Franța (Toulouse), Italia (Sciacca)și Polonia (Grudziadz). În decembrie 2017, timp de o săptămână, împreună cu două colege și șase elevi am participat în Finlanda, în orașul Tampere, la activitățile din proiect și am încercat să surprind, o săptămână, aspectele iernii finlandeze, cu răsărituri târzii, după ora 9.00 și apusuri rapide, cu mult înaintea orei 15.00. Forfota unei zile de lucru obișnuite pentru finlandezi se desfășura întrun întuneric pătruns de luminile din oraș reflectate în zăpada albă, pufoasă și uscată. Calmul finlandez, sau mai bine spus răceala lor, era în concordanță cu aerul polar ce ne înconjura.

Nesfârșitul suprafețelor lacustre întregeau tabloul hivernal al recelui oraș Tampere. Dincolo de pătura albă și petele verzi ale pinilor se desfășura un oraș asemănător Galațiului, prin profilul siderurgic, dar modul în care finlandezii au reușit să transforme, să conserve și să reutilizeze spațiul industrial reprezintă modele de bună practică în amenajarea urbană, ce ar putea fi aplicate și în urbea noastră. În a doua jumătate a lunii martie, în perioada în care în țară pătrundea un aer rece siberian, aducând temperaturile lui Gerar, ne-am îndreptat, trei profesori și șapte elevi, spre vest, spr primăvărateca Portugalie, surprinsă și ea de monstrul siberian. Clădirile colorate, străzile înguste, aerul marin ce pătrundea în estuarele lui Tejo și Douro și învăluia orașele Lisabona și Porto, creionau tabloul perfect portughez. Clădirile păstrau amprenta Marilor Descoperiri Geografice, împletind istoria de secole a nestăpâniților portughezi, de la Turnul Belem, la Mănăstirea Jeronimos sau Guimaraes, locul în care s-a născut Portugalia În nordul

țării, în orășelul Vila Verde, culoare dominantă,

Pagina 5

Recent, la începutul lunii aprilie, pașii Erasmus+ s-au îndreptat spre centrul bătrânului continent, în Polonia, la ultima vizită de studiu a proiectului început în 2016, unde câte 10 elevi din Franța, Polonia, Italia și România au colaborat pentru a forma punți de prietenie între statele participante și pentru a schimba mentalități. Ospitalitatea poloneză și influența istorică din perioade îndepărtate au creat un mediu asemănător celui din țară. O admirație sinceră răsare atunci când vizitezi Polonia și observi munca asiduă pentru construcția și reconstrucția țării, pentru respectul față de ceea ce au realizat înaintașii. Refacerea centrelor istorice ale orașelor Gdansk și Varșovia, distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe baza picturilor existente, este o realitate cunoscută de mulți, admirată, dar care transmite o emoție mult mai puternică atunci când te plimbi printre clădiri cu aer vechi de sute de ani, dar ridicate în ultima jumătate de secol. În toate aceste proiecte în centrul activităților au fost școala și elevii noștri. Mulțumirea și satisfacția noastră, ca profesori, sunt atinse atunci când îi vezi că depășesc barierele lingvistice și se poartă firesc, colaborează și leagă prietenii, descoperă și se bucură de tot ceea ce observă în jurul lor. Râd și se distrează învățând, aduc în prim plan unicitatea noastră, de europeni și dau speranță viitorului!

Pagina 6

Promovarea educației incluzive într-un memorabil schimb cultural România- Franța Profesor Mariana Constantin Liceul Teoretic „Emil Racoviță‖ are în derulare multiple programe cu finanțare europeană, unul dintre acestea fiind Proiectul Erasmus+ KA2 intitulat Inclusion scolaire et lutte contre le decrochage (Incluziunea școlară și lupta împotriva abandonului școlar), coordonat de doamna profesor de limba engleză Sabina Maria Hâncu. Partenerii noștri sunt Liceo Scientifico Statale E. Fermi- Sciacca, Italia; Gimnazjum nr. 7 im. Tadeusza "Bora" Komorowskiego – Grudziądz, Polonia, iar coordonatorul este LEPRP L’Oustal- Montastruc-la-Conseillere, Franța. Cele mai importante obiective ale acestui parteneriat început în 2016 și care se va încheia în august 2018 sunt: dezvoltarea spiritului tolerant, promovarea identității europene, lărgirea orizontului de cunoaștere a limbilor străine, a culturii generale, promovarea lucrului în echipă între profesori şi elevi atât din ţările partenere, cât şi din diferite sectoare ale comunităţii, dezvoltând astfel abilităţile organizatorice, de conducere şi management al conflictului, abilităţi ce se aplică atât la locul de muncă, dar şi în viaţa cotidiană. Nu în ultimul rând, aceste întâlniri ne-au oferit prilejul de a compara diferitele sisteme educaționale pentru a transfera modele de bună practică și a informa elevii cu privire la diversele posibilități de continuare a studiilor în străinătate. În perioada 8-13 ianuarie 2018, am avut o vacanță de iarnă activă, în care, împreună cu doamna profesor Cristina Oprea am participat la a șasea reuniune transnațională din cadrul proiectului menționat anterior, ce a avut loc la Toulouse, în Franța.

Gazdele noastre, doamnele profesoare Claire Tesson și Marylene Théot de la Lycée L‘Oustal din localitatea limitrofă Toulouse-ului, Montastruc-la -Conseillere, ne-au introdus în atmosfera „orașului roz‖ încă din prima zi a aterizării noastre pe tărâm francez. A fost o încântare să străbatem străzile metropolei numite astfel datorită nuanței pe care o capătă zidurile cărămizii ale clădirilor în

Pagina 7

Prima vizită de lucru la Liceul Particular L‗Oustal, împreună cu profesorii parteneri din Italia și Polonia s-a realizat în dimineața zilei următoare, când autobuzul școlar ne-a adus, alături de elevii francezi, în instituția ce avea să ne impresioneze prin dotările ei. Am fost întâmpinați de domnul Director Jean-Michel Orlhac și apoi conduși prin liceu, unde elevii și cadrele didactice participau la cursuri în ateliere de artă culinară, asistență socială (baby-sitting, îngrijire seniori), informatică, limbi străine. Alte dotări ale școlii sunt: sala de sport, infirmeria, cantina, sala de relaxare pentru elevi, internatul, terenul exterior de fotbal și handbal, sala de lectură etc. În următoarele zile, grupul de lucru s-a reunit pentru a valida produsele Proiectului: filmul despre incluziune, în care elevii și profesorii își prezintă experiența trăită în vizitele întreprinse în celelalte țări, jocurile colaborative create de elevi și destinate tot lor, adolescenților, pentru a-i ajuta să se integreze, broșura în patru limbi, website-ul. Toate acestea promovează incluziunea, diversitatea și dispariția barierelor dintre țările Uniunii Europene, căci schimburile de experiență între cele patru națiuni implicate au avut ca finalitate eliminarea prejudecăților, a stereotipurilor privitoare la Franța, Italia, Polonia și România: „Francezii sunt logoreici.‖, „Italienii sunt cuceritori(macho).‖, „Polonezii sunt timizi.‖, „Românii sunt romi‖. Elevii străini integrați în familii au constatat chiar contrariul, mărturiile lor fiind imortalizate în filmul Proiectului, care a surprins puternicile conexiuni dintre toți cei implicați, profesori și elevi. La fiecare despărțire ne amintim, cu lacrimi în ochi, de scena în care Micul Prinț și vulpea, personajele lui Saint- Exupéry își iau rămas bun, tristețea fiind cauzată de faptul că ne dorim să nu se rupă acele relații stabilite. În următoarele zile ale șederii noastre în Franța, elevii Liceului L‗Oustal, coordonați de cadrele didactice inițiatoare ale Proiectului, ne-au prezentat cu mândrie deliciile culinare specifice diverselor zone ale Hexagonului, servite chiar de cei care le-au preparat. În acordurile „Odei bucuriei‖, Imnul Uniunii Europene, pe versuri de Friedrich Schiller, ne-am despărțit de cei care, pentru cinci zile, ne-au arătat respect, prietenie, amabilitate, chiar afecțiune, creându-ne convingerea că deviza națională a francezilor nu este doar un clișeu: „Liberté. Egalité. Fraternité‖.

Pagina 8

ERASMUS+ „Inclusion scolaire et lutte contre le decrochage” Profesor Laura Radu, Liceul Teoretic „Emil Racoviță‖

În acest an şcolar, în perioada 30.09-7.10.2017, a avut loc o mobilitate a proiectului ERASMUS+ „Inclusion scolaire et lutte contre le decrochage‖, în oraşul Grudziądz din Polonia. Am pornit în această activitate de învăţare împreună cu doamna profesoara Sabina Hâncu, coordonatoarea proiectului şi 12 elevi din liceul nostru: Năstasă Andra, Popliacă Elena, Sidorov Elena, Ignat Marius, Novac Adrian, Cantea Irina, Chiper Paula, Olaru Alexandru, Neghină Vlad, Damian Daria, Molţer Andrei şi Ţopa Nichola.

Am avut parte de o săptămână de neuitat. Duminică, 31 septembrie, echipa din Polonia, coordonată de doamna profesoară Aga Tomalska de la Şcoala Podstawowa Nr. 8 din Grudziadz, ne-a însoţit într-o plimbare prin Varşovia.

Am vizitat: Oraşul vechi- cea mai veche parte a Varşoviei, Palatul Culturii şi Ştiinţei- cea mai înaltă clădire a Poloniei, Centrul Ştiinţific Copernicus, Parcul Łazienki- cel mai mare parc din Polonia.

Apoi, în fiecare din zilele ce au urmat, de luni până vineri, dimineaţa am desfăşurat activităţi de proiect împreună cu elevii, iar după prânz am avut program de vizitare a celor mai importante obiective din zonă.

Miercuri, 4 octombrie, am vizitat oraşul Gdansk, care este unul dintre cele mai mari porturi ale ţării, cu o istorie destul de aprinsă. Oraşul a suferit mari pierderi în cele două războaie mondiale, o mare parte din oraş fiind ştearsă de pe faţa pământului. Ulterior, Gdansk a fost reclădit şi recondiţionat, respectându-se întocmai vechea arhitectură a clădirilor şi toate planurile iniţiale ale orasului. Polonezii au refăcut orasul atat de bine încât au reuşit să-i redea frumuseţea, strălucirea şi autenticitatea de altă dată.

Tot miercuri, am vizitat şi Casa răsturnată, un important punct de atracţie turistică din localitatea Szymbark. Această casă a fost construită în anul 2007 şi simbolizează nesiguranța și

Pagina 9

Joi, 5 octombrie, însoţiţi de un ghid din Polonia, am vizitat Fortul Wielka Ksieza Gora din Grudziadz. Fortul a fost construit între anii 1889-1898 şi cuprinde un complex de adăposturi de infanterie realizate din cărămidă şi beton armat, conectate printr-un pasaj subteran la o baterie blindată cu patru distrugătoare, o altă baterie de pământ expusă, care deţine 6 tunuri, un adăpost de muniţie, un adăpost sanitar cu două camere şi două turnuri observatoare. Întreaga zonă este înconjurată de un platou de pământ plat, cu o rețea de sârmă ghimpată și un grătar de zăbrele.

În după-amiaza zilei de vineri, am vizitat oraşul Torun, important centru istoric cu o arhitectură gotică impresionantă. În 2007, Orașul Vechi din Torun a fost adăugat pe lista celor şapte minuni ale Poloniei.

Toate activităţile desfăşurate în acea săptămână au atins scopul proiectului: Incluziunea şcolară şi lupta împotriva discriminării.

Pagina 10

Written by Sabina-Maria Hâncu

New Experiences - New Lessons We have just come back from the last Learning Teaching and Training Activity in the Erasmus+ project, „Inclusions scolaire et lutte contre le decrochage‖ ( 20162018), which took place in Grudziadz, Poland, between 815.04.2018. By „we‖, I mean the principal Delia Humelnicu, the project responsible Sabina Maria Hancu and 10 students from Liceul Teoretic Emil Racovita, Galati from the 7th, 10th, 11th and 12th grades. There we met our partners (already friends after almost 2 years of work on the project) from France, Italy, and obviously, Poland..

We visited the school, which used to be a Gestapo interrogatory headquarters during the second WW. We have also presented our schools, education system in our countries, the tools that we have produced during the 2 years, such as the brochure on the cultural stereotypes, the film on the project, the inclusive games, the Association that will promote the project after its official closure (August 2018) and the site of the project: www.include--me.weebly.com. The presentation was also made for the school students and teachers, but also for the school community (other primary, secondary and high schools, City Hall and local authorities and parents).

Students and teachers also had the opportunity to take a glimpse at the culture and traditions of our Polish friends. We had the opportunity to see Szymbark, a unique park where students were explained the atrocities that Polish people had to suffer during the second WW both from Soviet Union as well as the Nazis.

Pagina 11

On the ―upside‖ we also physically experienced how it feels to be ―upside down‖ by going into the ―Upside Down House‖, Gdansk, the Amber Jewelry City from the Baltic Sea, Copernicus‘ city, Torun and the Warsaw, a city that impressed us with its power to regenerate itself from ashes (after the second WW) and the power of solidarity of the Polish people who raised funds and volunteered to reconstruct the Royal Palace.

We have ―learned many lessons‖ during this project, but mainly we have learned to work together to have fun together, to accept each other and fight stereotypes and preconceived ideas.

Pagina 12

LA PAIX La sérénité est un cadeau de Dieu qui A le pouvoir d'embrasser le cœur Pour laisser l'amour embaumer notre âme et que le bonheur Arrive à l’infini...

Invoquant l'harmonie, ce divin sentiment approfondit la vraie amitié.

Xenia, mon amie dès l’enfance, en est la preuve...

Goga Claudia Clasa a X-a D

LA PAIX La vie d’une colombe Aux ailes brisées Peut dépendre de toute l’humanité Aujourd’hui elle vole, demain elle pourrait tomber Immaturité, avidité, méchanceté en sont quelques raisons X, Y ou Z…qui est à blâmer ?

Enache Ioana Clasa a X-a D

Prof. coordonator Todoran Adina Caligramă de Rastgu Angelica, clasa a XII-a E

Pagina 13

CALIGRAMES

Caligramă de Ionașcu Andreea, clasa a XII-a E

Pagina 14

Incursiune în univers...

Iacob Mario Bogdan, clasa a V-a A Prof. coordonator Mariana Constantin Baloanele se-nalță, se-nalță și ne ridică-n sus ca într-o balanță. În jurul nostru vom auzi cum răsar stelele, cu un fâșâit ușor, parcă se deschid umbrelele. Luna se va face tot mai mare, și la urmă ne va răsări exact sub picioare Universul cel mare. Eu, George și Andreea călătorim prin Calea Lactee. Noi alergăm ca niște leoparzi pe o potecă de smarald și când obosim, pe un meteorit ne oprim și ne odihnim, iar din fântâna de ciocolată gustăm și din plăcintă mâncăm. Cosmosul este frumos, multicolor și luminos, iar prin vortex noi trecem și uimiți admirăm .

După o zi de călătorit, noi pe Marte am sosit și extratereștri-am întâlnit și ei politicos ne-au vorbit și la masă ne-au poftit, delicii ne-au oferit, iar noi am adormit instant pe un pat de ciocolată pe care a doua zi l-am luat și în navă l-am pus și spre Venus ne-am tot dus.

Pe Venus am găsit un super erou nemaiauzit și ne-am jucat până la capătul zilei. Și era o competiție foarte interesantă, iar Andreea a jucat și a câștigat. Ne-am distrat vreo două zile și am luat o sticlă de apă proaspătă și am plecat spre Jupiter cât ai zice țac-pac. Ne-am dus în cel mai mare sat al lui Jupiter. Ne-am uitat, am cercetat, numai că eu am observat că o parte de planetă este făcută din scorțișoară amară. Am cunoscut un extraterestru care se uita la noi ciudat și de emoții el s-a speriat și a țipat. L-am asigurat că nu-i facem nimic și a înțeles, iar după aceea ne-a dus la un restaurant bun de... neexplicat pe care aproape l-am mâncat deoarece era din scorțișoară amară...!!! Am mâncat cât am putut și apoi la somn ne-am dus. Brusc ceva se auzi, un polițist veni, iar noi am fugit spre nava spațială și am pornit cu o viteză ilegală, iar în scurt timp am văzut că pe Pluton am ajuns!!! Am găsit o bucată de meteorit supărată amarnic, iar noi am ajutat-o să fie fericită pentru că viața e mult mai frumoasă când stai cu familia acasă. Am fost și am vizitat minunile de pe meleagurile lui Pluton. Noi am fost foarte fericiți că am putut să vedem magia universului plin de mister.

O lumină pe cerul înstelat s-a arătat și noi ne-am speriat, dar am aflat că era un meteorit mic ce venea spre Univers ca să facă un spectacol nemaiîntâlnit. Am stat vreo două ore și am vizionat, iar după aceea am plecat la culcare, în lumea viselor, ca să avem putere pentru drumul cel lung care ne va purta spre altă planetă magică.

Dimineață, după ce ne-am trezit, în altă călătorie am pornit. Am plecat pe Uranus, o planetă gigant cu mistere de explorat. A fost un drum lung și obositor, dar într-un final am ajuns la locul dorit. Am cunoscut și acolo ființe noi, dar nu am descoperit orașe sau sate, erau numai triburi mici de extratereștri pitici. A fost foarte frumos, deoarece ne-am făcut prieteni noi și nespus de amuzanți și umflați ca niște elefanți. La ei am descoperit niște obiceiuri nemaipomenite. Ei erau foarte buni la „Uranite‖, un joc inventat de a lor minte.

La plecare ne-au dat o mulțime de kendame frumos făcute din ciocolată cu fructe.

Am continuat călătoria timp de două zile în care ne-am jucat și ne-am distrat neîncetat.

După trei zile, a trebuit să plecăm în altă călătorie peste o sută de mile . După o altă sută de zile, am ajuns pe Venus, unde totul era denivelat ca un teren neasfaltat. Apoi spre Uranus am plecat, planeta cea mai tare, unde dansul HIP HOP e la mare căutare. Acolo

Pagina 15

După aceea am plecat pe Mercur, unde am descoperit cum se face un metal foarte periculos ce poate fi dezastruos . A fost foarte interesant în acel oraș chimic, al mercurului toxic. Noi am luat cu un clește de oțel o bucată de fier pe care am înmuiat-o în mercur și, în mod inexplicabil, s-a transformat în... aur!

Am plecat în contiunare spre Saturn, acolo am descoperit un loc nemaipomenit pe un turn cu un meteorit în el înfipt. Aceasta este planeta obstacolelor, unde mergi printre meteoriți mici sau gigantici. Acolo găsești saturnomobile cu care să te plimbi. Noi am participat la o cursă și, desigur, am caștigat! Cu toții ne-am bucurat pentru că am realizat că numai împreună putem face lucruri de neimaginat.

A venit momentul mult așteptat în care noi, cei trei copii, am plecat înapoi pe Terra deoarece s-a terminat timpul de explorat și ne-am bucurat că am înțeles că prietenia e foarte importantă în viața asta incitantă. Am vizitat locuri pe care în niciun milion de ani nu le puteam vedea! A fost așa ceva!!! Aș mai vrea!!!

MENȚIUNE la Concursul Național „Marin Sorescu‖, Râmnicu– Vâlcea, 2018

Pagina 16

Pe lună...

Tofan Eduard Gabriel, clasa a V-a A Prof. coordonator Mariana Constantin

…Ajunşi odată pe Lună, am simţit că tună. De ce? Pentru că era o ploaie de… meteoriţi. Şi, cum eram pe Lună, nu ne puteam salva de furtună. Am tot fugit şi am fugit până când pe partea neluminată a Lunii am poposit. Nu ştiu ce s-a întâmplat că totul s-a întunecat. Ce să vezi? Era un balaur ce scotea apă pe nasul său de aur. Dar este imposibil! Era mare cât casa. Nu îl puteai clinti.

Toată lumina o umbri. Eram trişti. Aşa că ne-am întors pe Terra şi am luat toţi elefanţii şi i-am adus aici. Şi am împins elefanţii şi i-am împins până ce dragonul a căzut de pe Lună. Apoi am adus cu noi cărămidă şi ciment să construim un oraş perfect. Până la urmă am luat şi animale cu noi ca să le creştem. Tocmai când am terminat orăşelul, a început să ne fie foame. Am luat pâine, şuncă şi diverse poame.

La sfârşit ne-am dat seama că orăşelul nu avea un nume. Am decis ca acesta să fie ,,Orăşelul Spaţial". Apoi am invitat şi alţi oameni pe portal. Dar aceştia nu ne-au crezut. Aşa că i-am luat pe singurii care ne dădeau crezare, prietenii de la Satu Mare. În călătorie le-am arătat Ursa Mică şi Ursa Mare, nebuloase, galaxii şi alte minunății. Uimiți, căzuseră pe gânduri. Nu-şi puteau imagina asemenea lucruri.

Dar atunci când le-am arătat locul pe care l-am construit au fost de-a dreptul fascinaţi.

Arhitectura, animalele, localnicii li se păreau din Lună picați. Când am precizat faptul că noi am construit totul, ei nu au crezut. Le-am povestit cum am făcut ca dragonul să plece, cum am adus cărămizile şi animalele până în acest punct. Ei au decis să se alăture nouă. Noi acceptarăm cu drag, dar își aduseră aminte de ai lor părinţi. Plecară trişti înapoi pe Pământ, scrâșnind din dinți.

Acum iar am rămas singuri. Nu aveam ce face. Deodată, o navetă străină coborî lângă Oraşul Spațial. Ce erau? Oare oameni? Oare extratereştri? Nu aveam habar! Nişte extratereştri au coborât din navetă. Eram miraţi de-a dreptul ca nişte fani care văzuseră o vedetă. Oare aveau intenție rea sau intenție bună? Ne-au zis că vor să ne ajute să colonizăm întreaga Lună. Am acceptat cu tremur în glas, dar apoi ne-am împrietenit fără răgaz. Am mai construit oraşe, case, ba chiar și munţi. A fost minunat! Acum eram chiar şi primari peste tot şi toate. Dar eram prinşi până peste cap în hârtii şi rapoarte. Aşa că am plecat cu balonul pe Pământ, unde e soare. Am avut însă o surpriză neaşteptat de mare. Toţi oamenii ne asteptau la locul de aterizare. Apoi le-am povestit tuturor cum a decurs fiecare secundă din călătorie. Am povestit, petrecând împreună minute o mie.

Ce zile frumoase am petrecut pe Lună!

Text participant la Concursul Național „Marin Sorescu‖, Râmnicu– Vâlcea, 2018

Pagina 17

Am dat anunț...

Todeilă Agnesa, clasa a XI-a F Prof. coordonator Mariana Constantin În fața casei în care conviețuiesc cu mine însumi Era o agitație nemaipomenită Toată omenirea se adunase acolo Și voia să treacă prin versurile mele

Acei oameni mi-au răscolit casa într-o căutare neîncetată Printre poze vechi, hârtii aruncate și căni de cafea.

Urlau cu disperare, băteau pereții cu pumnii, Cădeau cu suflarea tăiată.

Să mă descoasă fir cu fir până nu mai rămâne nimic,

Unde le era leacul, butonul de oprire?

Să-mi descopere esența ce era de mult ascunsă

Pauza de fericire nu părea să mai sosească

Printre labirinte de rânduri tăiate și crini ofiliți…

Priveam, cu inima-mi îndurerată

Ce plăcere au în a vedea lumini plăpânde care mor?

Umbre ale oamenilor ce au fost odată

A mea gândire le dezbină sufletele

În disperarea lor, s-au întors spre mine

Ca o furtună, lăsând numai prăpăd în urmă

Așteptându-mi mâna să le alunge gândurile triste,

Ca amintirea unei persoane iubite și pierdute, Ca un sărut de rămas bun la sfârșitul unei povești tragice.

Toate acestea provoacă dependență…

Te îneci în marea de lacrimi, Dar în loc să cauți scăparea, acea gură de aer, Îți faci casă în adâncurile ei.

Să le sărut fruntea cu tandrețe, Să-i duc pe tărâmuri fără ceaţă și suspine…

Tăcerea mormântală este tot ce i-a întampinat Și marea ce-mi urlă în privire…

Eram doar un alt suflet damnat Otrăvit și sugrumat…

MENȚIUNE la Concursul Național „Marin Sorescu‖, Râmnicu– Vâlcea, 2018

Pagina 18

Muza Toader Claudia-Calentina, clasa a XI-a F Prof. coordonator Mariana Constantin Am dat anunț să-mi caut muza, Am căutat în casă Tabloul neînsuflețit Zâmbea amar la mine Și parcă îmi șoptea prin pânză Că nu vrea să cunoască lumea.

Mă-nvălui în răbdare și cuvinte, Pornesc pe drumul mult prea lung În a cunoaște oameni De peste mări și țări veniți S-ajungă artă prin condei, S-ajungă cunoscuți de toți. Îl văd venind cu-n mers agale, Cu-n zâmbet mult prea îngâmfat Țipa, striga în gura mare Și cu priviri îi săgeta pe toți De parcă el ar fi alesul, Infatuatul plin de sine.

Stătea tăcut sub un copac Nu aștepta să-i vină rândul Era prea bun pentru a-mi fi model În poezia mea umila Părea a-i fi o comedie dezamăgirea mea profundă, Pizmuitorul neînsuflețit. Și-am căutat zile, luni și ani Dar în zadar.

Am pierdut speranța, fericirea Mi-am îngropat dorința într-un ocean de suferință Și am rămas uimit de muza Ce-mi apărea numai în vise.

Dansam, cântam și ne iubeam Pictam cu zâmbete și bucurie O viață mult prea tristă decât părea a fi. Îmi devenise apă, aer și mâncare Scriam fără-ncetare și admiram iubirea vieții mele.

Când într-o zi privind în zare, o vad

Stătea și mă privea cu dragoste Vedea în mine un izvor de artă Și ochi-i scânteiau dorința infantilă, Cu patima de-a fi în centrul Universului ce îl cream Mă încântase la început, dar mai apoi m-a bulversat Căci mult prea pasionat de sine el părea. „Muza adormită” de Constantin Brâncuși

Era EA, stătea și îmi zâmbea de parcă mă aștepta Iar cu glasul său suav șoptea „Credeam că nu o să mai vii‖.

Pagina 19

Gânduri printre rânduri Sandu Robert Cristian, clasa a V-a Prof. coordonator Constantin Mariana Hai să facem schimb de gânduri!

Eu îți dau vreo zece rânduri Din petalele de suflet

Noi am fost Coman Cosmina Ionela, clasa a X-a Prof. coordonator Constantin Mariana

Noi am fost goi; De speranțe, de vise, de gânduri.

Cine eram noi?

Niște personaje aruncate printre rânduri.

Adunate-n al meu cuget.

Să o luăm pe-un drum măreț, Să vorbim de-un gând răzleț.

Noi n-am vorbit; Priveam, analizam, speram.

Oare noi am greșit?

De ce în toate liniște ceream?

Vă invit și pe voi, copii Să-ncercați să fiți hazlii!

Noi n-am știut; Un grai, o vorbă, un pas.

Cum am tăcut?

De ce-a pierit al nostru glas?

Să pornim al minții vuiet Și să dezlegăm un șuiet Care vouă să vă spună Tot ce este scris în lună!

Noi eram speciali; În gesturi, în zâmbete, în cuget.

Noi eram prea reali, Să ne lăsăm răniți de sunet.

Pagina 20

Gânduri printre rânduri

Cresc , dar vreau să mă opresc

Hai să facem schimb de gânduri!

Eu îți dau vreo zece rânduri Din petalele de suflet Adunate-n al meu cuget.

Ce greu e când trebuie să mă văd crescând...

Asta se întâmplă vrând-nevrând, Chiar dacă nu-ți trece prin gând,

Să o luăm pe-un drum măreț,

Iar fericit mă simt din când în când.

Să vorbim de-un gând răzleț.

Vă invit și pe voi, copii Să-ncercați să fiți hazlii!

Mult eu am crescut.

Să mă opresc nu am putut.

Nostalgia s-a mărit

Să pornim al minții vuiet

Maturitate, te-am întâlnit!

Și să dezlegăm un șuiet Care vouă să vă spună

De joacă trebuie să uit Responsabilități eu am primit Totul s-a complicat Parcă m-am mascat...

Sandu Robert Cristian, clasa a V-a A

Pagina 21

Pe aripile unui film de amor Brici Diana, clasa a XII –a B Prof. coordonator Mariana Constantin Premiul revistei „BOEMA‖ la Festivalul Internațional „Axis Libri‖, 2017 Continuare din numărul trecut...

-Ar fi cu adevărat un vis devenit realitate. Am să merg să fac câteva copii până le prezentaţi campusul şi ne întâlnim în cancelarie?

-Desigur, Saphire. Ia-ţi cât timp ai nevoie, dar nu vreau să te văd dând bir cu fugiţii de frica unei critici .

-Nu, domnule.

Acestea fiind spuse, tânăra îşi îndreptă paşii spre xeroxul facultăţii în timp ce îşi puse la curent prietenele cu ultimele noutăţi. Se pare că astăzi va sări peste plimabarea ei zilnică şi prânzul alături de Irina. În mintea ei speră că toată această schimbare de program să fie totuşi ceva bun. Nu ştia cum va reacţiona dacă i se va spune că scrierile ei nu au ceea ce trebuie pentru a deveni material de film, sau că nu au acel ceva care place publicului. Acestea fiind spuse, odată îndeplinită misiunea, fata se îndreptă rapid, dar temător spre locul unde îşi va primi sentinţa. Bătu de două ori în lemnul dur al uşii cancelariei şi după aceea intră sfios în arena leilor. În faţa ei se afla o cameră cu vreo cincisprezece persoane, elevi ca ea şi doi profesori. Mentorul ei, profesorul, se îndreptă spre ea şi îi zâmbi încurajator după care începu: -Vreau să v-o prezint pe eleva care va aduce scenariul pentru filmul de anul acesta, Saphire Simion. Draga mea, el este profesorul Sandulach, pe partea stânga a biroului vei vedea elevii români, iar pe cea dreaptă, pe cei de la Universitatea Dillard din New Orleans.

-Bună ziua, tuturor! îşi începu ea discursul timid.

Simţea toate privirile aţintite asupra ei, dar a tras aer adânc în piept şi s-a gândit că ea ştie ce face şi că totul va fi bine.

-Aşa cum a spus şi domnul Horaţiu, eu sunt Saphire. Am făcut o copie a scenariului pentru fiecare dintre voi, iar în cazul în care noii colegi nu sunt încă obişnuiţi cu limba română, am copii şi în limba engleză, ataşate de cele pe care le vor primi. Am să vă dau un răgaz să vă aruncaţi ochii pe foi după aceea, vă rog, întrebaţi-mă tot ce doriţi. Încet, încet aceasta a început să împartă foile, însă, din timiditate, nu a privit pe niciunul în ochi. Asta până când a ajuns la penultimul elev străin. S-a apropiat de el şi i-a simţit respiraţia caldă pe faţa ei, avea un iz mentolat acompaniat de parfumul său masculin. A simţit cum genunchii i se înmoaie şi obrajii înroşindu-se când acesta abia i-a atins un centimentru de piele din zona degetelor.

Din reflex, și-a ridicat privirea să îl vadă şi a constatat că acesta deja o privea şi respira la fel de greu ca ea. Parcă hipnotizată de ochii lui căprui ce reflectau flăcări, deschise gura să mai spună ceva, însă nu reuşi să lege niciun cuvânt, cum, de altfel, nici el nu putea. Ce putea spune? Ce putea face? Privirea intensă parcă a durat veacuri şi ea simţea în stomacul ei fluturaşi, însă ştia, de asemenea, că restul persoanelor îi priveau. Şi-a scuturat încet capul şi a terminat de împărţit foile după care a mers agale spre a ajunge la o sursă de apă pentru că se simţea mai însetată că niciodată.

Odată găsit un pahar cu apă, îl goli, trase aer în piept, după care aruncă o privire la toți cei prezenți spre a vedea interesul cu care citesc. Lucrul acesta îi dădea mereu o stare de linişte, astfel ştia că munca ei este oarecum apreciată. Ochii i-au poposit pe inculpatul care îi face şi acum inima să bată

Pagina 22

Desene participante la Concursul Național „ARCADE‖, Galați, 2018

Prof. coordonator Mariana Constantin

Prof. coordonator Cristian Rolea

Neagu Alexandra, clasa a XI-a F „Mare de lacrimi”

Pagina 23

Talabă Mădălina, clasa a X-a F „Fluturi”

Pleșcan Irina, clasa a VI-a A

Pagina 24

Relaţiile lui Viète – aplicaţie Profesor Laura Radu 3 2 Se consideră ecuaţia x  3x  6 x  4  0 . Să se calculeze:

a)

d)

g)

x12  x22  x32 x x x 5 1

5 2

5 3

;

b)

;

x13  x23  x33

e)

1 1 1   x1  1 x2  1 x3  1

;

1 1 1   x1 x 2 x3

c)

;

.

Soluţie: Scriem relaţiile lui Viète: b 3   x1  x 2  x3   a  1  3  c 6   x1 x 2  x1 x3  x 2 x3    6 a 1  d 4   x1 x 2 x3   a   1  4 

x12  x22  x32  x1  x2  x3   2x1 x2  x1 x3  x2 x3   2

a)

 32  2  6  9  12  3

b)

x1 , x 2 , x3

sunt rădăcini ale polinomului

f

, atunci:

x13  3x12  6 x1  4  0 x23  3x22  6 x2  4  0 x33  3x32  6 x3  4  0 Adunând cele trei relaţii, obţinem:





x13  x23  x33  3 x12  x22  x32  6x1  x2  x3   12  0  x13  x23  x33  3  (3)  6  3  12  9  18  12  39

f)

x14  x24  x34

;

1 1 1  2  2 2 x1 x 2 x3

;

Pagina 25

x1 , x 2 , x3

c)

f

sunt rădăcini ale polinomului

xi3  3xi2  6 xi  4  0 Înmulţim ecuaţia cu

i  {1,2,3}

,

xi  0

,

i  {1,2,3}

S1  x1  x2  x3

S 4  3S 3  6S 2  4S1  0 

S 4  3  (39)  6  (3)  4  3  117  18  12  111

x14  x24  x34  111

S 5  3S 4  6S 3  4S 2  0

xi2  0

şi însumând după i obţinem:

S 5  3S 4  6S 3  4S 2

S 5  3  (111)  6  (39)  4  (3)  333  234  12  87

e)

f)

x15  x25  x35  87

.

.

d) În mod analog, înmulţind relaţia (1) cu

Deci

,

S 3  x13  x23  x33

.

Adunăm relaţiile după i şi obţinem

Deci

.

S 2  x12  x22  x32

,

S 4  x14  x24  x34



(1)

şi avem:

xi4  3xi3  6 xi2  4 xi  0 Notăm:

, atunci:

.

.

1 1 1 x2 x3  x1 x3  x1 x2 6 3      x1 x2 x3 x1 x2 x3 4 2 x12 x22  x12 x32  x22 x32 1 1 1     x12 x22 x32 x12 x22 x32 ( x1 x2  x1 x3  x2 x3 ) 2  2( x1 x1 x2 x3  x1 x2 x2 x3  x1 x2 x3 x3 )   x12 x22 x32 

6 2  2  (4)  3 36  24 60 15    16 16 4 (4) 2

.

,

Pagina 26

Deci

g)

1 1 1 15  2  2  2 4 x1 x 2 x3

.

1 1 1    x1  1 x2  1 x3  1

Deci



x2 x3  x2  x3  1  x1 x3  x1  x3  1  x1 x2  x1  x2  1  x1 x2 x3  x1 x2  x1 x3  x2 x3  x1  x2  x3  1



6  23 3 15 5    4  6  3 1 6 2 .

1 1 1 5    x1  1 x2  1 x3  1 2

.

Pagina 27

STROPUL DE BUNĂTATE Prof. psiholog Silvia Banea Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” Galați Noi oamenii, avem nevoie de alți oameni. Ar fi bine sa mai inventăm o meserie. Una în care e musai să dai tot și să nu ceri nimic, o meserie în care sufletul ți-l pui pe tavă și-l oferi simplu, apropiaților (de fapt, oricui). Meseria aceasta nu are sâmbete, duminici, program fix și nici măcar foaie de pontaj. Îți faci dar sufletul legat cu șnur de iubire și-l oferi cui are niste brațe deschise. Se cheamă Omul bun sau creatorul de bine.

Cațiva stropi de bunătate adunați de la elevii clasei a VI-a A

Pagina 28

Pagina 29

Culoarea în viața noastră Nechita Teodora, clasa a IX-a B Rotaru Miruna, clasa a IX-a B Ce este culoarea?

Pentru fizicieni este o lungime de undă particulară, chimiștii studiază pigmenții, naturaliștii se interesează de prezența culorii în lumea vie, în timp ce mineralogii se ocupă de varietatea nuanțelor în lumea anorganică. Filozofii, de la Aristotel încoace, n-au încetat să se mire în fața spectacolului culorilor. La rândul lor, medicii și psihologii au încercat, prin cercetari experimentale, să elucideze mecanismele răspunsului perceptiv la efectul cromatic.

Pigmentul este o moleculă unică (din punct de vedere chimic) deoarece are proprietatea de a absorbi unde luminoase cu lungimi specifice, rezultând astfel o culore specifică. El transmite proprietățile sale (culoarea sa) mediului cu care vine în contact (solventul, pânza sau hârtia pe care este aplicat). Mai mult decât atât, fiecare pigment își trage numele de la originea descoperirii sale.

Căci, în trecut, chimiștii căutau diverse soluții pentru obținerea unor culori cât mai stabile și mai plăcute pentru materialele textile.

Pigmenții pot fi amestecați pentru a obține alte culori. De fapt, ceea ce probabil toată lumea știe, exista doar trei culori de bază: roșu, galben și albastru. Pornind de la acestea, putem obține orice altă culoare. Albul și negrul sunt non-culori,cu ele doar închidem sau deschidem nuanța unei culori.

Fig.1-http://www.vreauculoare.ro/culoare/teoria_culorii/introducere _in_teoria_ culorilor/ roata_culorilor.html Cele șapte culori fundamentale sunt și ele radiații electromagnetice. A le caracteriza numai prin culoarea proprie este destul de selectiv, căci denumirea de roșu, de galben sau de portocaliu este total imprecisă. Este firesc introducerea unei măsuri exprimate printr-un număr care să caracterizeze diversele feluri de lumină. Și astfel ajungem la lungimea de undă,fiecărei culori corespunzându-i anumite valori ale lungimii de undă.

Pagina 30

ȘTIAȚI CĂ...?

Cea mai aleasă culoare din antichitate era purpura. Aceasta vopsea lâna și mătasea în roșu-aprins. Fiind extrem de valoroasă, și în același timp și foarte scumpă, ea era un privilegiu al regilor și a claselor stăpânitoare,întruchipând semnul puterii. Colorantul se extrăgea din melcul de purpură-Murex brandaris,prin macerare timp de câteva zile cu o soluție slab-alcalină.(Fig.2)

Fig.2-https://ro.wikipedia.org/wiki/Purpur%C4%83 La fel de scump,dar și rezistent era colorantul coșenila,extras din insecta cu același numeCochenilla coccus cacti,ce trăiesște pe o specie de cactus din Mexic.Colorantul se extrăgea din insecta femelă.(Fig.3)

Fig.3-http://mundani-garden.blogspot.ro/2011/07/dactylopius-coccus-good-plague-against.html În epoca modernă,mulți din pigmenții minerali cunoscuți în antichitate au ieșit din uz.

Ei au fost înlocuiți cu o gamă și mai vastă de pigmenți, cu calități mult superioare și a căror procurare nu mai este legată de existența anumitor zăcăminte-pigmenții organici de sinteză.

Pagina 31

Psihologia culorilor Pe lângă rolul lor fiziologic, culorile exercită și un însemnat rol psihologic, în special asupra omului. Astfel culoarea roșie reprezintă furia, agresivitatea, atenția, dar și pasiunea, erotismul, în timp ce cea albastră induce o senzație de calm, fiind asociată cu spiritualitatea, pacea și stabilitatea.La vederea galbenului apare o stimulare benefică a metabolismului, producându-se o descărcare de serotonină, de aici și impresia de optimism și energie. Verdele este considerată culoarea care calmează, relaxează și echilibrează, exprimând renaștere, viață, cruditate. Până și nonculorile exprimă ceva: Negrul dă senzația de mister,autoritate, întrerupe orice culoare,pe cand albul este perceput ca fiind culoarea purității, curățeniei și siguranței,iar griul este trecerea de la alb la negru și produce o senzație de monotonie. Albastru este culoare preferată a ‖lumii‖. Din numeroase sondaje reiese că, în medie, pentru jumătate dintre persoanele chestionate albastrul este culoarea preferată. Albastrul este astfel de patru ori mai iubit decât culoarea de pe locul doi, de obicei violet sau verde. Femeile şi bărbaţii văd culorile diferit. Femeile pot discerne mai uşor între nuanţe similare, în timp ce bărbaţii le văd, în general, la fel.

Societatea modernã organizeazã institute pentru cercetarea și utilizarea culorii, valorificând contrastele și combinațiile cromatice pentru amenajarea interioarelor, vestimentație, publicitate, industrie, comerț, transporturi si circulație, artã și arhitecturã, sãnãtate, diagnostic psihic și caracterizare comportamentalã, pentru fotografii, afișe, expoziții, cinematograf, televiziune, pentru dezvoltarea inteligenței, creativitãții, fanteziei și imaginației. Utilizatã cu discernãmânt, culoarea asigurã creșterea randamentului fizic și intelectual, diminuarea oboselii, deconectare nervoasã, creeazã o stare de confort fizic si psihic, bunã dispoziție și înviorare, conferã funcții de cunoaștere, avertizare si semnalizare, sporește performanțele memoriei si capacitãții de învãțare, ne face mai buni, mai echilibrați si mai generoși. Culorile sunt mereu în jurul nostru, ne înveselesc, ne întristează, ne îmbracă și ne fac să visăm.

monotonie

energie

pace

pasiune

liniste

mister

Bibliografie: Constantin Albu, Chimia culorii, Editura Științifică, București, 1977

Pagina 32

AUTODETERMINAREA NAȚIONALĂ ȘI REALIZAREA ROMÂNIEI MARI

Profesor Ana Petcu Mândra monarhie bicefală a fost cea dintâi dintre marile puteri care a pornit ostilitățile în primul război mondial. Și tot ea avea să fie prima care va încerca să găsească o soluție pentru ieșirea onorabilă din conflagrația care se dovedea a fi un război total, purtat la o scară de nebănuit, cu urmări cu totul imprevizibile. În mare, cauzele care au condus la dezmembrarea Austro-Ungariei au fost atât de natură externă - acțiunea marilor puteri inamice-, cât, mai ales, de natură internă - acutizarea tensiunilor, preponderent de natură etnică. În contextul situației dezastruoase de pe front, nu este niciun secret că marile puteri au exprimat opinii contrare, și anume, lipsa entuziasmului față de dezmembrarea Imperiului Habsburgilor diminuându-se pe măsură ce interesele acestora erau afectate de golul de putere generat de dispariția Rusiei țariste.

Declarațiile conducătorilor Puterilor aliate și Asociate în favoarea principiului autodeterminării naționale au catalizat mișcările etnice, dar, pe de altă parte, efervescența națională din Europa Centrală și de Răsărit și speranțele renăscute ale zecilor de milioane de oameni s-au constituit într-un factor de presiune formidabil asupra liderilor americani, francezi și britanici, blocându-le posibilitatea unor schimbări semnificative de poziții. În acest context trebuie înțelese asigurările date de președintele SUA, Thomas Wilson, în cadrul discursului de Ziua independenței (4 iulie 1918) și declarația sa din 27 septembrie 1918 în care afirma că Slovacia era parte a statului cehoslovac, iar Transilvania urma să se unească neîndoielnic cu România. La 23 septembrie 1918, Robert Lansing, secretarul de stat american, a comunicat Guvernului român, la Iași, simpatia americană pentru cauza românească, iar la 5 noiembrie a reiterat-o. În acest timp, situația militară a Austro-Ungariei se complicase din cauza ofensivei lansate de Aliați în Balcani.

Bulgaria a capitulat la 29 septembrie, iar trupele aliate înaintau cu relativă rapiditate spre Belgrad, cheia Europei Centrale.

Austro-Ungaria pierduse războiul, iar încheierea unui armistițiu trebuia să certifice acest fapt. Astfel, sfârșitul practic al confruntării active în primul război mondial, văzut din perspectiva popoarelor dominate de Imperiu, a venit odată cu semnarea Convenției de armistițiu între Înaltul Comandament Italian ( generalul Armando Vittorio Diaz ), și Înaltul Comandament Austro-Ungar ( generalul von Weber ), la Villa Giusta, la 3 noiembrie 1918.

Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar era un fapt împlinit. Nici măcar maghiarii nu mai susțineau cauza dualismului. Guvernul maghiar și-a exprimat nemulțumirea față de principiile federaliste și autonomiste pe care ultimul împărat din dinastia de Habsburg, Carol I, le-a enunțat în Manifestul său din 16 octombrie 1918, o tardivă și disperată încercare de a resuscita un organism politic mort. În consecință, guvernul maghiar proclamă dualismul din 1867 ca fiind nul, în speranța că renăscutul Regat al Sfântului Ștefan va putea face față principiului autodeterminării naționale. În același timp se intensifica și lupta românilor transilvăneni pentru cauza națională. Încă de la 6 octombrie 1918, la Iași, Comitetul românilor din Austro-Ungaria, format din transilvăneni refugiați, declara necesitatea unirii cu România.

La 12 octombrie, la Oradea Mare, Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Ardeal și Ungaria, sun președinția lui Teodor Mihali, a hotărât că națiunea română din Transilvania și Ungaria se va folosi de dreptul de a-și hotărî singură soarta, refuzând de atunci înainte ca Parlamentul și guvernul de la Budapesta să le reprezinte interesele: ―națiunea română care trăiește în monarhia austro-ungară așteaptă și cere afirmarea și valorizarea drepturilor ei nestrămutate și inalienabile, la deplină viață națională‖.

Din partea maghiară a existat o încercare de ultimă oră în scopul găsirii unei soluții la această problemă. Cel care a inspirat această rezolvare tardivă a fost Oszkar Jaszi, ministru fără portofoliu în guvernul maghiar. El considera că rezolvarea problemei naționalităților deriva din exploatarea economică și credea că acordarea de libertate culturală și lingvistică va rezolva acestă problemă. Într-un eseu intitulat Viitorul Monarhiei, prăbușirea Dualismului și Statele Unite Danubiene, scris în vara lui 1918, el a sugerat realizarea unei pentarhii. Prin acest termen, el înțelegea o confederație a cinci dintre națiunile Imperiului - maghiarii, croații, polonezii, cehii și sârbii-. În cadrul unui sistem confederat, el vedea Ungaria ca un fel de Elveție răsăriteană, considerând că națiunea maghiară, datorită unei hegemonii economice și culturale naturale, va fi capabilă să stimuleze cooperarea eficientă cu celelalte naționalități.

Datorită ideilor exprimate de către unii reprezentați ai autorităților maghiare, s-a ajuns la convorbiri directe între părțile implicate. Astfel au avut loc negocierile cu reprezentanții românilor din Transilvania, la Arad, la 13 și 14 noiembrie 1918. Era evident că aceste negocieri nu aveau să ducă la niciun rezultat, cele două puncte de vedere fiind ireconciliabile. Deși canalele de comunicație cu Budapesta nu s-au blocat complet – Consiliul Național Român- a publicat o declarație, tradusă în franceză și engleză, și adesată popoarelor din întreaga lume, anunțând

Pagina 33

Proclamația Consiliului Național Român era, de asemenea, un răspuns la ceea ce se petrecea la Budapesta, în adunarea reunită pentru proclamarea republicii. După acest moment, guvernul maghiar a adresat o telegramă tuturor guvernelor lumii – o ilustrare a bunelor intenții maghiare, inclusiv în problema națională: ―au încetat controversele ce au existat între cei cu buze maghiare și cei cu buze nemaghiare‖. Însă răspunsul cel mai tranșant al românilor a fost cel de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Cei 1228 de delegați, reprezentând zecile de mii de participanți și milioanele de români din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat, au declarat unirea teritoriilor pe care le locuiau cu Regatul României.

Textul rezoluției de la Alba Iulia a fost dus la București, la 14 decembrie, de o delegație formată din cinci persoane și înmânat ceremonios regelui Ferdinand. Trei membri ai Parlamentului din Partidul Național Român – Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldiș, și Ștefan Cicio Pop – au devenit miniștri fără portofoliu în guvernul central, care a fost remaniat la mijlocul lui decembrie, sub conducerea lui Ion. I.C. Brătianu.

Ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, a fost opera românilor din Transilvania. A reprezentat un act instinctiv privind sentimentele de unire, dar si încercarea de aplicare a principiului de autodeterminare. Același principiu a călăuzit și pe reprezentanții minorităților naționale care au sancționat pozitiv actul desfășurat la Alba Iulia.

Impunerea în istoriografia românească, cu precădere în perioada comunistă a sintagmei ―adunare cu caracter plebiscitar‖ ni se pare improprie. Dacă la Alba Iulia s-ar fi desfășurat un proces plebiscitar, aceasta ar fi însemnat consultarea individuală a tuturor locuitorilor Transilvaniei, lucru ce s-ar fi desfășurat pe parcursul mai multor luni. Plebiscitul presupune să pui întrebări precise și să primești răspunsuri tranșante. Ori nu despre asta a fost vorba la Alba Iulia. Acolo a fost o explozie de entuziasm a românilor, o consacrare explicită a voinței națiunii române de a exista și a trăi împreună.

Cu toate acestea atitudinea autorităților maghiare față de români s-a radicalizat. Adunarea națională românească nu a fost recunoscută, iar guvernul maghiar a numit chiar câțiva comisari pentru Ungaria de Est. Speranțele românilor se îndreptau acum spre forumul păcii de la Paris. Deschiderea oficială a Conferinței de Pace a avut loc, la 8 ianuarie 1919, în prezența celor mai importanți lideri ai lumii la acel moment. Delegația românilor, condusă de Ionel Brătianu, a desfășurat o adevărată bătălie diplomatică pentru recunoașterea revendicărilor naționale. Și asta, deoarece marile puteri nu aveau nicio idee despre cum puteau să aplice ideile lansate cu un an înainte de președintele Wilson. Existau promisiuni, așteptări și presupuneri contradictorii, iar acceptarea treptată de către Marea Britanie și Franța a autodeterminării naționale a fost un proces lent și incert, catalizat mai degrabă de presiunile disperate ale războiului și de promisiunile rivale bolșevice, decâ t de o credință fermă în viabilitatea principiului.

Doar dispariția oricărei ordini din Europa răsăriteană a permis acestui concept să fie singura prescripție, cu excepția forței, pentru rezolvarea pretențiilor conflictuale ale viitoarelor state succesoare. Jurnalul lui Robert Lansing, secretarul de stat al SUA, ilustrează urgența situației, de la mijlocul lui ianuarie 1919: ―de fapt, toate neamurile din Europa Centrală și din Balcani se luptă sau sunt pe punctul de a se lupta unele cu celelalte… Marele război pare să se fi fărâmițat într-o mulțime de războaie mici‖.

Speranța lui Wilson că principiul autodeterminării naționale va aduce pace internațională și armonie internă era bazată pe un paradox periculos: un fundament revoluționar pentru stabilitate. Harta etnică a Europei Răsăritene sugera un mozaic complicat și neregulat. Dacă autodeterminarea națională urma să legitimeze noile frontiere, ce criterii trebuiau să determine naționalitatea? Ce naționalități trebuiau să-și decidă singure soarta? Și cum urma să le fie măsurată autodeterminarea lor? Desigur președintele american nu avea răspunsuri la toate aceste întrebări. Având în minte modelul american, el era înclinat să considere că oamenii de diferite origini rasiale sau etnice, vorbind diverse limbi, s-ar putea alătura în aceeași națiune. Wilson presupunea că limba era un element cheie și a accentuat elementul personal. Aceste criterii nu erau acceptate în totalitate în Europa răsăriteană, unde neamul, limba și religia erau văzute drept componente determinante ale naționalităților. În cel mai bun caz, marile puteri nu puteau decât să constate schimbările produse și să le sancționeze prin intermediul tratatelor de pace.

Să constatăm că în cazul românilor schimbarea produsă la sfârșitul lui 1918, prin realizarea României Mari pe baza acestui principiu generos, nu a însemnat și sfârșitul problemelor.

Pagina 34

Curiozități despre melci!

Ghinea Rebeca, clasa a VI-a A Culoarea mov - o raritate În lumea antică, purpuriul sau violetul era o raritate. Grecii cunoşteau o singură metodă de a obţine această culoare, folosind secreţia unui anumit tip de melc de mare. Aşadar, pentru a obţine o cantitate suficientă de vopsea, erau necesari foarte mulţi astfel de melci (10.000 de de melci pentru producerea unui singur gram de culoare). De aceea, substanţa colorantă era foarte scumpă şi doar cei foarte bogaţi şi-o puteau permite.

De asemenea, în multe culturi, movul era asociat cu regalitatea, iar cei de rând nu aveau voie să-l poarte. În trecut, multe ţări au adăugat diferite elemente steagurilor lor, fie că este vorba despre un dragon sau un uliu cu două capte. Însă pe niciun steag din lume nu exista culoarea mov.

Statutul culorii a fost schimbat în 1856, când un student de la o universitate britanică, Henry William Perkin, a descoperit o metodă pentru a produce mov sintetic. Astfel, a devenit mult mai accesibil în anii următori și de aceea o bună parte din steagurile create după 1900 au urme de mov în ele.

Ferma de melci O afacere mai neobișnuită există de câțiva ani în zona Primorsko-Akhtarskii. Este vorba de unica fermă din Rusia pentru creșterea melcilor de viță de vie. Fiecare melc cu greutatea de 20 de grame aduce pe an până la 20 de kilograme de urmași. Acum la fermă se găsesc circa 500.000 de moluște terestre. În ciuda simplității aparente, o astfel de afacere este greu de condus. Melcii au nevoie de o pășune imensă și de mâncare specială.

Melcii se hrănesc cu un amestec special: o treime este format din cretă, restul din vitamine și semințe zdrobite. Iar ca să le crească cochilia, aceștia au nevoie de mult calciu. Pe zi "rezidenții târâtori" mănâncă până la 200 de kilograme de furaje.

Pagina 35

O regiune unică în lume: locul unde sau găsit limacși uriași roz-fluorescenți și melci carnivori În zonele acoperite de ceaţă din partea superioară a muntelui Kaputar, în nordul statului australian New South Wales, oamenii de ştiinţă au descoperit o lume secretă.

Ziua, singurele vietăţi observate în această zonă sunt câteva plante din specia Eucalyptus pauciflora. În schimb, în nopţile ploioase, această regiune devine gazda unor melci gigantici rozfluorescent şi a unor melci canibali, ce cutreieră muntele în căutarea victimelor lor vegetariene.

Localnicii au raportat de ceva timp că văd melci roz bizari după ce plouă, însă abia de curând cercetătorii au reuşit să confirme că aceşti melci din specia Triboniophorus aff. graeffei, alături de alte câteva specii carnivore descoperite în zonă, sunt unice, trăind într-o zonă ce formează un pătrat cu latura de 10 kilometri, aproape de vârful muntelui.

Aceste specii sunt rămăşiţe ale perioadei când o bună parte din estul Australiei era acoperită de o pădure tropicală umedă. Speciile ar fi dispărut de mult timp dacă, acum 17 milioane de ani, nu ar fi erupt un vulcan în zona muntelui Kaputar. Rezultatul acestei erupţii a fost un refugiu la altitudine înaltă pentru specii de nevertebrate şi de plante, ce au fost izolate timp de milioane de ani după ce Australia s-a uscat şi a rămăs fără păduri tropicale.

Comitetul Ştiinţific al statului New South Wales a fost convins de dovezile ce atestă această

caracteristică unică a zonei, astfel că au demarat procedurile pentru a clasifica situl drept „comunitate ecologică ameninţată cu dispariţia‖, oferindu-i un grad ridicat de protecţie.

Pagina 36

VEGETAȚIA JUDEȚULUI GALAȚI Prof. ARDELEANU MARIANA Repartiţia actuală a vegetaţiei şi faunei este în concordanţă cu condiţiile de mediu diferenţiate regional, dar şi o urmare firească a evoluţiei acestora în cuaternar la nivel european. În regionările realizate până în prezent ale celor două componente de mediu s-a plecat de la marile unităţi de rang european care se interferează pe teritoriul României. Prin corelare, R. Călinescu (1969) separă cinci provincii biogeografice – dacică, moessică, pontică, sarmatică şi panonică.

Teritoriul comunei Bereşti-Meria se încadrează în provincia pontică ce face parte din subregiunea euro-siberiană a regiunii holarctice (Biogeografia României). Din cele trei zone biogeografice specifice teritoriului României, stepa, silvostepa şi zona nemorală, regiunea analizată revine silvostepei.

Vegetaţia de silvostepă este reprezentată de pâlcuri de pădure cu elemente termofile ca stejarul pufos (Quercus pubescens), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora) ce formează arborete puse sau participă la formarea şleaurilor de câmpie, împreună cu stejarul, ulmul, mai rar mojdreanul (Fraxinus ornus), cărpiniţa (Carpinus orientalis), jugastrul (Acer campestre) şi arţarul (Acer tataricum).

Fragmente de păduri, ce reprezintă resturi ale codrilor Bârladului, sunt formate din păduri de amestec cu specii de stejar şi alte foioase.

Pădurile naturale au suprafeţe reduse fiind reprezentate de câteva pâlcuri: Pădurea Talaşmani, Pădurea Codreanu, Pădurea Rădii. Speciile componente şi modul de distribuţie al acestora în teritoriu sunt in strânsă legatură cu altitudinea reliefului şi cu expoziţia versanţilor. În Pădurea Codreanu, situată lângă satul Balinteşti, elementul principal care intra în componenţa vegetaţiei este stejarul pufos (Quercus pubescens), iar in Pădurea Talaşmani, situată lângă satul Pleşa, este gorunul suduc (Quercus dalechampi).

Pagina 37

Subarboretul este reprezentat de tufişuri de arbuşti pitici ca: porumbarul (Prunus spinosa), măceşul (Rosa canina), păducelul (Crataegus monogyna), şi sporadic, la contactul cu lunca, în sudul comunei se întâlneşte cătina roşie (Tamarix ramosissima).

Datorită rentabilitaţii scăzute a pădurilor de stejari, cât şi în urma acţiunilor de amenajare şi protecţie a terenurilor degradate, care au o mare răspândire în zonă, s-au realizat plantaţii de salcâm (Robria pseudoacacia), specie mai productivă, mai rezistentă la boli şi dăunători şi un bun fixator al terenurilor afectate de alunecări.

Pajiştile naturale sunt reprezentate de paşuni, care au o suprafaţă redusă, se regăseşte pe cea mai mare parte a teritoriului analizat. Acestea sunt de origine secundară deoarece,în prezent în, vegetaţia primară specifică pajiştilor a fost înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole. Tipul de pajişti răspândit este cel xerofil.Acestea se află pe locul fostelor păduri defrişate, pe terenuri improprii culturilor agricole.Totuşi pe puţinele pajişti existente întâlnim graminee precum: colilia (Stipa capillata), negara (Stipa pennata), păiuşul (Festuca vallesiaca), pirul (Agropyrum cristatum), bărboasa (Botrichloa ischaeum), cimbrişorul (Thymus serpyllum), peliniţa (Artemisia austriaca), coada calului (Equisetum palustre), firuţa (Poa pratensis), jales(Salvia nemorasa),alior (Euphorbia cyparississ)ciuboţica cucului (Primula officinalis), iar dintre dicotiledonate, ceapa ciorii (Gagea arvensis), măzăriche (Vicia sativa), sulfina (Melilotus officinalis), trifoiul (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens), iarba câmpului (Agrositis stolonifera),etc.

Din punct de vedere calitativ, pajistile sunt slab productive, iar valoarea nutritiva a speciilor intalnite este redusa. Calitatea acestora este afectata si de pasunatul nerational, de relieful accidentat, de gradul redus de acoperire a solului cu vegetatie, de fenomenele de eroziune si de alunecarile de teren.

Ceapa ciorii

Porumbarul

Bujorul

Pagina 38

Interviu realizat de Alexandra Neagu, clasa a XI-a F Andrei Iuniu Eliade este elev în clasa a XII-a D și practică dansul sportiv de performanță. Talentul lui nu a rămas neremarcat la competițiile naționale de gen, unde a obținut de fiecare dată multiple și strălucitoare trofee. De aceea l-am invitat la un interviu.

1.De când ai început să practici dansul? Cum a început această pasiune?

Dansul de performanță l-am început din anul 2009; pasiune a venit din interior, nu are început sau sfârșit; o simți și o trăiești.

2.Ce te-a motivat să continui?

Dorința de a autodepășire. Pentru mine dansul reprezintă o destinație.

3.Ce performanțe ai avut până acum? Cele mai importante...

Pe plan național am fost finalist la diverse concursuri zonale desfășurate sub egida Federației Române de Dans Sportiv, la Campionate de Clasă, iar pe plan internațional am reprezentat România in Slovenia (Maribor Open) unde am luat locul 2, respectiv locul 3.

4.Ce abilități presupune practicarea acestui sport?

Dansul sportiv integrează o multitudine de abilități cerebrale, kinestezice, raționale, emoționale,muzicale și, nu în ultimul rând, de comunicare.

Pagina 39

5. Cum îți organizezi timpul între școală și pasiune?

Timpul este dușmanul meu; mă cam hărțuie. După orele de curs fac naveta la Brăila –sunt legitimat la Clubul de Dans Sportiv „Valentina Dance‖, apoi noaptea mă pregătesc pentru școală; mă antrenez 5 zile pe săptămână. O dată la 2-3 săptămâni plec la Iași, la seminarii când partenera mea nu poate veni la Brăila.

6. La ce competiții importante vei participa în viitorul apropiat?

In perioada 21-22 .04.2018 particip la Campionatul Național de 10 dansuri care se desfășoară la Cheile Grădiștei ( Brașov). Voi începe în forță sezonul de toamnă alături de partenera mea care este legitimată la Clubul de Dans Sportiv „Dance Planet‖ din Iași, 7. Te vezi făcând o carieră din dans?

Sincer imi doresc mult o carieră în dans, dar în viață nu știi ce se poate întâmpla. Uneori ai o așteptare, îți dorești ceva, s-ar putea să ai dezamăgiri, așa că doar mă pregătesc și văd ce se întâmplă.

8. Ce sfat le-ai da celor care se gândesc să se inițieze în acest sport?

Nu e ușor să practici acest sport grațios care presupune multă muncă, dăruire și conștiinciozitate. Pe lângă toate acestea, părinții trebuie să facă eforturi considerabile

Pagina 40

Ex Nihilo -scurtmetraj" The great art of life is sensation, To feel that we exist, even in pain."

Filmul debutează cu imaginea unui profesor de filosofie care scrie ceva pe tablă; sau mai degrabă cu imaginea mea filosofând; sau chiar cu imaginea ta facând asta.

Pe tablă apare scrisă o intrebare ce va sta la baza acestui scurtmetraj: " Why is there something rather than nothing?", în traducere: " De ce este mai degrabă ceva decât nimic?". O întrebare aparent absurdă, departe de ideea de a fi profundă, chiar puerilă.

Dar ce răspuns să-i dau? Sincer, n-am nici cea mai vagă idee, totuşi te provoc pe tine să-l gaseşti. Mult noroc!

Ulterior pe tablă este scris cuvântul " Death" adică " Moarte". Despre ce moarte să fie vorba de fapt? Din nou nu stiu. Dar tu? Totuşi acest cuvânt va reprezenta intriga filmului iar, în dreptul acestui cuvânt se va deschide o gaură neagră, un vortex care va duce la dispariția treptată a tuturor lucrurilor din jurul profesorului: cărți, scaune, oameni, simțuri, sentimente...tot. Astfel apare ideea de "nimic". Dar ce este "nimicul"? De ce este mai degrabă ceva decât nimic? Pentru a înțelege această întrebare, și respectiv ideea filmului, propun delectarea cu un fragment revelator din "Fedon" a lui Platon: "Socrate: Eu sunt convins că, dacă în afară de Frumosul în sine există şi altceva frumos, singura cauză pentru care acel lucru e frumos este participarea lui la Frumosul în sine: şi la fel pentru rest. Numai că, dacă lucrurile sunt aşa, mie unuia nu-mi mai intră în cap deloc cauzele celelalte, cauzele acelea savante, şi mă văd cu totul neînstare să le înțeleg. Iar, dacă cineva încearcă să-mi dea drept cauză a frumuseții unui lucru fie culoarea lui înflorită, fie forma sa, fie indiferent de felul acesta, eu mă lepăd de toate, tulburat de toate. Şi rămân într-un chip simplu, fără întortocheri, poate naiv, la explicația mea: că nimic altceva nu confera acelui lucru frumusețea decât prezența în el a Frumosului în sine, sau comuniunea cu el, sau indiferent ce altă formă de relație cu el [..] Ferm sunt numai în a susține că toate cele frumoase sunt frumoase numai datorită Frumosului, căci acesta mi se pare, şi pentru mine şi pentru altul, răspunsul cel mai sigur."

Pagina 41

Aşadar, sensul "ceva-ului" apare abia în prezența “nimicului”, astfel încat noi suntem direct raspunzători de cum definim acest “nimic” din viața noastră deoarece el ne poate coordona sensul vieții. Totuși , sunt de parere că viziunea lui Platon, asemenea viziunii filmului este una mai mult calitativa, iar eu tind spre o interpretare mai mult cantitativă a noțiunii de “nimic” : Ceva este și va fi întotdeauna mai mult decât nimic și asta este mai mult decât satisfăcător pentru mine. " Ceva" înseamnă existența, înseamnă simțuri, iubire, durere...înseamnă viață. Prin fiecare lucru pe care îl simt, vad și aud în jur eu pot spune ca exist. Doar așa. În concluzie, consider că acest film deschide perspective către întelegerea a ceea ce trăim fără a judeca, şi invită aşadar la abandonarea rațiunii şi cultivarea laturii sensitive umane. Astfel, cred că mi-ar plăcea ca toată viața să fiu înconjurată de "ceva" , să simt "ceva"(chiar și durere), să văd sau să aud "ceva", să iubesc " ceva" şi să cred în “ceva”(în filosofie), dar, niciodata nu mi-aş dori să ajung să definesc "nimicul" ca pe o trăire, ca pe o experiența.

Repet, eu sunt profesorul. Dar tu? " Because something is better than nothing."

Mariana Bujor, clasa a XII a F

Pagina 42

LECȚIE DE VIAȚĂ Profesor Butnărașu Camelia Să slujești lui Dumnezeu și să faci din grija pentru aproapele o mână a Lui întinsă pe pământ înseamnă să recunoști, „grijă de mine cu grijă de tine, pentru a te pune în locul eu-lui meu‖, cum spunea un mare teolog român.

Milostenia e un mod de viață creștină, e o formă de iubire. Sunt simple gesturi din viaţa de zi cu zi, care ne ajuta să recunoaştem „fața‖ lui Iisus pe fața atâtor persoane.

A fi milostivi înseamnă a iubi şi a ierta. Deloc nu este ușor! Supărările, furia, ura, răzbunările ne vatăma sufletul și nu ne permit să fim fericiți.

Să iertăm! Să iertăm și să uităm greșeala primită, doar putem să înțelegem învățătura lui Iisus și să fim martori ai milostivirii Sale. În Iisus Hristos, Dumnezeu revarsă milostivirea Sa fără limite până acolo încât face din ea „milostivirea întrupată‖ în istorie.

Milostivirea exprimă atitudinea sau comportamentul lui Dumnezeu față de păcătos, oferindu-i o

posibilitate ulterioară de a se corecta, de a se converti și de a crede.

Pagina 43

Hristos a înviat! Cu adevărat a Înviat!

Prof. Silion Bogdan George S ărbătoarea Paștelui este cea mai importantă sărbătoare pentru creștini. Mai mult decât orice altă sărbătoare universală, Paștele unește cele mai excepționale contradicții: viața și moartea. Dacă Întruparea Domnului este ‖hierofania supremă‖, așa cum o numea Eliade, Paștele semnifică victoria vieții asupra morții, a Luminii asupra Întunericului. Învierea lui Iisus Hristos, precedată de moartea Fiului lui Dumnezeu, este acel salt în absurd presupus de orice credință într-un Dumnezeu Unic.

Cuvântul ‖Paști‖ provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut‖), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Nisan este a șaptea lună a calendarului evreiesc actual.

Legătura dintre Paștele evreilor și cel creștin este însă doar una cronologică. O interpretare în Evanghelia după Ioan este că Iisus, ca miel Pascal, a fost crucificat aproape în același timp cu sacrificul ritual al mieilor în templu, în după-amiaza celei de a 14-a zi de Nisan. Patimile, moartea și Învierea Mântuitorului nostru coincid cronologic cu Paștele evreiesc, de aici și resemnificarea tutror tradițiilor evreiești în termenii creștinismului. Iisus devine astfel Mielul lui Dumnezeu, pentru că evreii sacrificau miei de Paști, ca ofrande aduse lui Dumnezeu și în amintirea evenimentului care a precedat eliberarea evreilor din captivitatea egipteană. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii Paștelui e marcat odată cu postul de şapte săptămâni.

O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară biserica de trei ori. Când preotul rostește „Christos a înviat!‖ toţi cei prezenţi la acest serviciu religios spun: „Adevărat a înviat!‖, răspunsul fiind recunoaşterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. În Noaptea Paștilor, se sting luminile în toate Bisericile. Doar candela de pe Sfânta Masă din sf. altar rămâne aprinsă. Spațiul întunecos este chipul morții și al Iadului, în care, conform tradiției evangheliilor apocrife, Iisus a coborât cu sufletul său pentru a elibera morții. Lumina Învierii vine să lumineze noaptea sufletului, să aducă speranța, credința și să dezlege pe vecie moartea. În toată

Pagina 44

Simbolurile pascale: Crucea – simbolul oficial al creștinismului – introdus în 325, la sinodul de la Niceea, de către Împăratul Constantin cel Mare.

Iepurașul – este un simbol al fertilității. Se pare că simbolul provine din mitologia germană, din cultul zeiței-mame Eastre, care avea ca simbol iepurașul.

Pasca – scutecul lui Hristos. Pe pască se pune un brâu, cu semnificații precreștine. Brâul îl regăsim pe casele tradiționale, pe ouăle încondeiate, pe firul mărțișorului sau pe iile voinicilor și ale mândrelor.

El semnifică unitatea dintre viață și moartea și se leagă, ca mai toate tradițiile religioase pascale, de venirea primăverii. Când se coace pasca, se face semnul crucii cu lopata pe pereții cuptorului și se zice : ‖Cruce-n casă, Cruce-n piatră, Dumnezeu cu noi la masă, Maica Precista la fereastră‖.

Oul – simbolizează învierea (roșu-sângele lui Hristos). Este de fapt unul dintre cele mai vechi simboluri cosmogonice. Aproape fiecare religie importantă, dar și multe dintre religiile mici, au cel puțin un mit privind nașterea Universului sau a Ființelor primordiale dintr-un ou originar. Oul semnifică astfel, începutul, noul, nașterea universului din haos, timpul ciclic ce mereu reînnoiește începutul (mitul eternei reîntoarceri). Ouăle simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea Sa din morti. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar și când se salută, creștinii își spun: ―Hristos a înviat!‖, ―Adevărat a înviat!‖. Aceste formule se folosesc numai patruzeci de zile, de la Paști până la Inălțarea Domnului. Culoarea roșie a ouălelor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii..

In tradiția populară românească ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situații, etc.

Cu 2000 ani înainte de Hristos chinezii foloseau ouă colorate. Cercetări etnografice descriu obiceiuri ale ouălelor colorate în Ucraina (asemănătoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria,

Pagina 45

Ouăle sunt un simbol evident al renașterii. Tradiția colorării ouălor de Paști precede sărbătoarea creștină a Paștelui. In unele mitologii (din Egipt, India, China) se spune că lumea s-a născut la început dintr-un ou. Legătura cu sărbătoarea Paștelui este evidentă: ouăle simbolizează nașterea, o nouă viață dobândită de creștini prin moartea lui Iisus. Obiceiul de vopsire a ouălor își are originile în festivalurile egiptenilor și a perșilor de sărbătorire a primăverii.

Oul încondeiat este o narațiune mitică. Simbolurile de pe ouăle încondeiate s-au găsit în culturile primitive din Egipt, Siria, India și se regăsesc în prezent, pe brâurile caselor, pe pereții pictați ai bisericilor, ca modele în covoarele tradiționale… ca de exemplu rombul, linia dreaptă, linia orizontală, pasărea (de obicei cucul, ca vestitor al primăverii). Toate acestea vorbesc despre o situație primordială, despre un timp mitic și un spațiu sacru, în jurul cărora s-a creat Universul. Toate desenele de pe ou sunt hore, înlănțuiri ale vieții și morții, nuntiri, un dans etern și simbolic al elementelor cosmice exprimat în culori, așa cum se poate universul poate dăinui și prin muzică și dans…

Creștinismul este un sincretism religios. Există un creștinism dogmatic, evident în rit și în teologia creștină, reprezentată de tradiția gândirii Sfinților Părinți ai Bisericii și un creștinism popular, pe care Eliade îl numea ‖cosmic‖, tocmai pentru a-l deosebi decreștinismul dogmatic. Creștinismul ‖cosmic‖ esate prezent în tradițiile și obiceiurile creștine. Comportamentul oamenilor, ideile vehiculate, ritualurile realizate exprimă o continuitate clară între cultele naturale precreștine și creștinism.

Creștinismul a resemnificat toate credințele populare, dar ele și-au păstrat totuși caracterul transistoric, așa cum se observă și în obiceiurile de Paște din diferitele regiuni ale țării… biceiuri de Paşte în regiunile României.

Ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în țara noastră avem și de această dată obiceiuri moștenite din vremuri străvechi, în funcție de regiune: În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică

Pagina 46

Probabil cel mai de notorietate obicei e cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit‖. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească‖. „Stropitul‖ este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie. În Ţara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului. În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri.

După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continua în familie.

Un foarte frumos obicei se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului.

Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite!‖. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos canta primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

Din analiza tradițiilor de Paște, se pare că sărbătoarea Învierii Mântuitorului s-a suprapus peste vechile ceremonii realizate de omul arhaic ca o cinstire a venirii primâverii. Natura renaște și impune principiul arhaic al creării unei noi lumi. Hristos învie și lumea se resacralizează!

Pagina 47

ABSOLVENȚI 2017– 2018 C L A S A a XII - a A DIRIGINTE PROF. DRĂGOI MARIAN BORDEIANU A. ANDREEA ELENA BUTA V. ELENA CARAGEA I. GEORGE - SORIN CARAMAN G. LILIANA SIMONA CHIRIC D. ANDREI-RĂZVAN CIOBANU V. MARIA ALEXANDRA CIOCAN L. VALENTINA COMAN C. MARIAN GABRIEL CONDAC M. CONSTANTIN CRĂCIUN M. VALENTINA CRĂCIUN Ş. ALINA-MARIA FLOREA S. BIANCA-AURORA GORGAN S. ROBERT ANDREI IRIMIA T. CAMELIA MACOVEI I. CRISTINA MĂRGĂRIT S. GABRIELA ADINA MIHAILUŢA A. FELICIA MIHĂILĂ C. ADRIAN CRISTIAN MIRCIA G. CRISTINA LOREDANA MOCANU V. GEANINA-ROXANA NECHIFOR L.M. ANA MARIA PALADE T. ELENA-GABRIELA PARASCHIV GH. ALEXANDRU ROŞU M.C. GEORGE TEODOR ROTARU A. VALENTIN TOFAN D.C. ELENA-RAMONA ZAMFIR C. ANDREI

Pagina 48

C L A S A a XII - a B DIRIGINTE PROF. RUGINĂ NELU AMBROSĂ F. IULIAN-CĂTĂLIN APOSTOLACHE I. RODICA-PAULA BARANGA C. SILVIU ADRIAN BRICI M. DIANA GEORGIANA CÂRJĂU - VASCU D. IONUŢ - ADELIN CĂLIN M. IULIA CIOBANU I. ANDREEA-MARIA DAJBOG C. ADRIANA DIMA P. MIRCEA ELUȚĂ M. MĂDĂLINA ENACHE C. IULIA-ANDREEA GHENEA C. TEODOR ŞTEFAN GUȚANU L. MĂDĂLINA IORDACHI P. TRAIAN FLORIN DANIEL IVAN-MUNTEANU I. DIANA GABRIELA PANAITE T.I. MARILENA POPA A. GEORGE ANDREI STOICA A. ANDRA-DIANA ŞERBAN C. VALENTIN ŢIFUI I.A. MARIA AURELIA VESEL M. ANDREEA CRISTINA

Pagina 49

C L A S A a XII - a C DIRIGINTE PROF. POPA MIHAELA ADAM G. MIHĂIȚĂ ANGHELI I. IULIAN-DANIEL BRAHADIRU N. IONELA BUCUR G. ANDREEA LAURA BUTE P. LĂCRĂMIOARA GEORGIANA CǍPǍTAN F. DANİEL-GABRİEL CAPĂT V. IUSTIN TEODOR GANEA N. ANDREI MARIAN GOGA M.S. DAN NICOLAE HARALAMBIE N. MARA GEORGIANA HARALAMBIE N. OANA ROXANA LAZĂR I. CRINA CRISTINA MILICĂ GH. SORINA MUNTEANU I. DRAGOŞ GABRIEL OJOC G. FLORINA ALINA OPREA G. ANAMARIA OUATU Ş. GABRIELA PINTILIE G. TEODORA-ELENA RUSU G.A. OANA-MADALINA TEODORESCU E.G. BOGDAN FLORIN

Pagina 50

C L A S A a XII - a D DIRIGINTE PROF. DINESCU VIOREL ANDREI D.G. SEBASTIAN BOBOCEA D. IOANA CIOBANU S. RALUCA CORJENCO D. BOGDAN GABRIEL CRIŞAN M. MIHAELA CUCIUREANU S. NICOLETA DOCAN C. CLAUDIA ALEXANDRA ELIADE I. IUNIU-ANDREI ENACHE G. FLORIN GĂLĂŢANU N. DENISA IANCU V. GIORGIANA IORDACHE T. ROXANA MIHAELA MÎRZA R. DRAGOȘ NASTASĂ T. D. ANDRA NISIP I. IONUȚ OPRIŞAN N. DRAGOŞ GABRIEL PASCU A. ALEXANDRA-DANIELA POPOIU M.D. ŞTEFAN BOGDAN PRESURĂ N.C. DIANA-TEODORA PULBERE L. IONUȚ-CIPRIAN ROŞCA D. RADU LAURENŢIU ROŞU C. MARIAN GABRIEL STAN R.C. ROBERT DAVID STRAT C. ANA MARIA ŞTEFAN G. ROBERT TALPEŞ ROBERTA ZLATA M. DENISA-LUMINIȚA

Pagina 51

C L A S A a XII - a E DIRIGINTE PROF. HÂNCU SABINA ANDREI N. MĂDĂLINA-DANIELA BOLOCAN V.P. ALEXANDRA BUCIUMEANU S. GLORIA-LIDIA CIOBOTARU C. GEANINA CRISTIANA CÎRLAN F. GABRIELA COCU V. MARLENA COSTACHE C. ANDREEA-NARCISA FANDOLE C. ANA MARIA GAVRILĂ M. LARISSA GEANINA GHINDĂ C. GIORGIANA CĂTĂLINA HUBATI R.L. DORIAN COSTIN IONAŞCU V. ANDREEA JIGLĂU D. PAVEL MACOVEI G. MONICA GEORGIANA MANOLE I. ANA MARIA MEŞU C. ALEXANDRU MIHALACHI M. SERGIU-FLORENTIN MIRICĂ A. AURA MIHAELA MOCANU A.G. CĂTĂLINA ANCA MUŞUNOI D. LAURENŢIU NISTOR C A. ANA-MARIA PĂDURARU D.M. ALEXANDRU PETREA D. LUCIAN ROBERT PRESURĂ I. ROXANA - MARIANA RASTGU S. ATIŞ ANGELICA RĂILEANU ROBERT ROŞCA V. TEODORA MARIA ŞTEFAN C. ANTONELLA-VIOLETA TECARU G. MARIA-ANDREEA TRANDAFIR F. GEANINA

Pagina 52

C L A S A a XII - a F DIRIGINTE PROF. SERGHIUŢĂ EMILIA ANGHELE M. IOANA NICOLETA ANTON C. ANDREEA MĂDĂLINA BABOTĂ N. MĂDĂLINA GABRIELA BORŞAN GEORGE BUJOR D. MARIANA- IONELA CĂLMUC N. CRISTINA CLOŞCĂ C. ANDREEA DRUJESCU C. BOGDAN IULIAN DUMITRAŞC V. ROBERT IONUȚ FARCOŞ ALEXANDRA IRINA GAFTON M. RAMONA -DIANA GAGIU F.C. ELENA GHICA G. EDUARD RAUL IONIŢĂ OANA MANOLACHE I. IONUŢ VLAD MĂCELARU V. ADELINA ELENA MITROFAN V. VERONICA NECULA DELIANA OPREA A. LAURA PANFIL M. ANDREEA PASTELA DANIELA POLEMIS A. DENISA MARINA POPA A. ANIŞOARA SĂLCEANU MIRELA ANDREEA STĂTESCU D. CRISTINA STOEAN S. MIRELA STROEA G. IULIA PAULA SUREL V. BIANCA TRIFAN D. DESPINA-ELENA ZAMFIR I. NICOLETA

Pagina 53

Gânduri ale absolvenților Din punctul meu de vedere, liceul a fost o experiență marcantă ce s-a dovedit a fi în anumite momente chiar o „luptă de supraviețuire " în momentele tezelor/examenelor/olimpiadelor. Dar, în ciuda acestor aspecte, liceul nu trebuie să fie văzut drept un „cimitir al tinereții noastre", ci un alt moment al vieții în care dezvoltarea din toate punctele de vedere ia amploare. El e ste, de fapt, locul în care am cunoscut persoane cu care am legat relații de prietenie și unde am reușit să îmi găsesc un drum anevoios pe care vreau sa îl parcurg cu succes. Așadar , pot cataloga liceul drept unul dintre cele mai frumoase momente ale adolescenței. În final, le doresc tuturor elevilor actuali și viitorilor elevi mult succes și îi sfătuiesc să aibă multă răbdare pentru că aceasta este o virtute de care vor avea nevoie.

Traian Daniel Iordachi, clasa a XII-a B Pentru mine, liceul a reprezentat mult mai mult decât poate că ar fi trebuit să fie. Ore de cursuri, presărate cu tone de râsete, câte o lacrimă amară, prieteni alături de care viața pare mai frumoasă, și drame specifice adolescenților. Pe lângă faptul că, mai presus de toate, liceul reprezintă o instituție de învățământ, cea de-a doua casă, așa cum este adesea catalogată, a fost un loc în care m-am descoperit treptat. Am cunoscut oameni noi, am avut parte de experiențe ce niciodată nu vor cădea pradă uitării, și am aflat că pasiunea este suflul de care viața are nevoie. Cei patru ani pe care i-am petrecut în liceul nostru roz, nu au fost neaparat de aceeași nuanță, ci, mai degrabă, asemănători unei palete de culori, în care tonurile vii se întrepătrund cu cele monocolore, maronii, cu luminile și umbrele, și creează efectul pe care noi îl numim realitate.

Monica Macovei, clasa a XII-a E Mai este foarte puțin până când ultimul clopoțel din experiența noastră de liceeni va suna. Scurgerea atât de necruțătoare a timpului m-a surprins. Totul a trecut repede,parcă prea repede. În toată poveste aceasta denumită „Liceu‖ am realizat multe (am participat la concursuri naționale și internaționale, am obținut premii și diplome valoroase și cel mai important lucru este faptul că mi-am găsit adevăratul drum în viață-vocația- și am găsit un sprijin în profesori pentru a ajunge unde îmi doresc) și toate acestea sunt datorate, recunosc, faptului că am avut șansa să fiu eleva unui liceu care chiar se preocupă de viitorul elevilor săi. Dar în același timp , constat că iluzi a unui timp prezent etern m-a indus în eroare : prin vorba „mai am timp‖ ; și am făcut doar 50% din cât aș fi putut să fac. Dar acesta nu e neapărat un regret. Este o lecție învățată pentru tot restul vieții.

Am în față un nou drum cu o nouă poveste „Facultatea‖ și , chiar dacă nu sunt in măsură să dau sfaturi, vreau să mă adresez elevilor din liceu care mai au timp să se bucure de experiența aceasta : timpul ne este prieten, atât doar că noi trebuie să avem grijă să îl ținem aproape.

Angelica Rastgu, clasa a XII-a E Era septembrie 2014 şi m-am trezit în ceea ce avea să însemne pentru mine cea mai mare şi frumoasă aventură. Numesc aventură aceşti ani care mi-au adus mii de zâmbete, mii de emoții pe care le-am stăpânit numai cu ajutorul profesorilor, nenumărați oameni care aveau să-mi influențeze intr-un fel sau altul viața, orele în care am simtit că nu e în zadar ceea ce fac şi nu în ultimul rând, punctul de plecare spre viitorul adult care urma să fiu. Acum, la 19 ani şi în ultimul an de liceu regret doar ca aceşti 4 ani au fost prea puțini, mi-aş mai fi dori cel puțin încă pe atât, cel puțin încă pe atâtea bucurii pe cât mi-au adus mie aceşti ani de liceu. In curând această etapă se va încheia, va fi o despărțire grea de tot ceea ce a însemnat pentru mine viață şi totodată bucurie de a fi licean. Am deschis ochii din frumosul meu vis numit "liceu" in 2018, an decisiv pentru viitorul meu. Cu siguranță nu voi uita niciodată că o parte din mine a rămas acolo unde s-a terminat liceul şi a început viața!

Cu drag, Ştefan Antonella! Clasa a XII-a E Dragi elevi și profesori, fie că ne cunoaștem, fie că nu, vreau să vă împărtășesc câteva idei legate de parcursul meu ca elev la liceu. În primul rând, ca orice elev de gimnaziu, când am intrat prima oară pe ușa liceului eram foarte timid (nici acum nu a dispărut de tot acea timiditate), dar odată cu timpul a intervenit acomodarea, trăirea unor experiențe și momente memorabile în urma cărora am început să-mi controlez emoțiile. În al doilea rând, am găsit aici oameni dedicați muncii și care depun eforturi mari, atât elevi cât și profesori, dar... și oameni care își fac treaba doar pentru a se întreține și este clar..nu din pasiune. Per total, cunoașter ea ambelor tipuri de personalitate mi-a lărgit orizontul, făcându-mă astfel să înțeleg mult mai bine și să apreciez mai mult munca depusă de unii oameni pentru a realiza ceva "important". Ca o concluzie, acum la final, pot să afirm faptul că, deși aveam unele idei preformate cu privire la viitor, liceul, mai exact persoanele cu care am intrat în contact, m-au transformat, consider eu, în ceea ce sunt astăzi, o persoană serioasă, dornică de a învăța lucruri noi și de a practica stiluri diferite și cât mai atrăgătoare în domeniul în care urmează să activez.

Vreau să le mulțumesc tuturor profesorilor ( chiar și celor care mi-au displăcut), poate vom mai colabora și pe viitor, cine știe, ... și colegilor mei, elevilor care au ținut să mă ajute fiecare cum au putut. Îmi va fi dor de toți...Rămas bun liceu, rămas bun dragi profesori!

Angheli Iulian, clasa a XII-a C