Alchimia2018 nr11

Adresa Redacţiei Str. Regiment 11 Siret, Nr 12-14 Tel/Fax. 0236430235 E-mail: liceulracovita@yahoo.com

Colectivul redacţional Agnesa TODEILĂ- - clasa a XI-a F Alexandra NEAGU - clasa a XI-a F Claudia TOADER - clasa a XI-a F

Colegiul redacţional R E D A C Ţ I

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Camelia BUTNĂRAȘU Aura COZMACIUC Mariela GHEȚEU Gabriela ENACHE Camelia NENU Laura RADU Sabina HÂNCU Irina ȘERBAN Mariana ARDELEANU

Dir. Prof. Delia HUMELNICU Dir. adj. Prof. Corina ROTARU Prof. psiholog Silvia BANEA

A

PROFESOR COORDONATOR: MARIANA CONSTANTIN REDACTARE: PROF. IULIA ANGHELACHE COPERTA: prof. Mariana Constantin

Pagina 3

Cuprins Pag. 4 Pag. 6 Pag. 8 Pag. 12 Pag. 15 Pag. 26 Pag. 28 Pag. 30 Pag. 32 Pag. 40 Pag. 44 Pag. 48 Pag. 50 Pag. 52 Pag. 54 Pag. 56 Pag. 57

Trecut-au anii...

Marea sărbătoare a liceului Limba engleză Limba franceză Poetica Plastica Matematică Fizică Psihologie Chimie Istorie Desen de Neagu Alexandra, clasa a XI-a F Biologie Geografie Limba germană TALENT - Interviu cu Răzvan Postelnicu Religie Diplomă

Adresa TRECUT-AU ANII …

AdrProfesor Delia Angelica Humelnicu Director al Liceului Teoretic „Emil Racoviță”

ColPoate că 40 de ani pentru o unitate școlară nu este foarte mult, având în vedere că în municipiul Galați sunt instituții de învățământ care au serbat deja centenarul. Însă cei 40 de ani dezvoltați, în principal, plecând de la specializarea științe ale naturii oferă unicitate școlii noastre în învățământul gălățean.

Ce reprezintă astăzi LER-ul pentru fiecare dintre noi, profesori, elevi, părinți, comunitatea gălățeană?

Pe cărarea celor 40 de ani au pășit dascăli de excepție, care au vegheat tinerele și firavele vlăstare, îndrumându-i spre lumina cunoașterii, a binelui, a ,,omului frumos în toateˮ. Răbdarea, puterea de muncă, tenacitatea, capacitatea de adaptare la un învățământ în continuă schimbare s-au transmis în mod direct generațiilor viitoare. Prin puterea exemplului față de elevi și față de actualul corp profesoral, ei au făcut o cale care pare mai ușoară, pentru că știm direcția, vedem lumina, dar e și o cale grea deoarece purtăm pe umeri, cu o responsabilitate covârșitoare, moștenirea primită, sperând să nu dezamăgim. Munca tuturor s-a multiplicat în fiecare secundă lăsată de fiecare în Liceul Teoretic „Emil Racoviță”: un cuvânt, o povață, o dojană, un zâmbet, o primăvară sau poate mai multe primăveri și …chiar o viață! S-au schimbat destine, s-au format caractere, s-au educat oameni care au devenit, de multe ori, formatori ai generației actuale. Lor le mulțumim, pentru că, prin puterea anonimatului, au creionat renumele instituției școlare, și le suntem recunoscători!

Elevii noștri, mai mari sau mai mici, actuali sau de la începuturile școlii, până mai ieri…. dau culoare și viață, prin zarva creată, ei reprezintă sufletul pur al ȘCOLII. Un mediu în care liceenii de astăzi, un astăzi prezent timp de 40 de ani, trăiesc intens, își fac prieteni noi, îmbină studiul cu distracția, fiind perioada în care chiar își pot permite să facă asta, rămânând pentru totdeauna cu amintiri care și peste ani sunt cele ale unui tânăr de 15-18 ani. Pentru fiecare dintre cei care au pășit pe poarta școlii s-au adunat amintiri, prietenii, de multe ori formate în perioada liceului, experiențe de viață și realizări deosebite, ce au avut la bază numeroase nume care formează renumele liceului: medici și farmaciști de excepție, profesori universitari și preuniversitari dedicați, manageri de școli sau inspectori școlari, toți activi și implicați în dezvoltarea comunității gălățene, modele pentru următoarele generații!

Pagina 5

lAcum

Liceul Teoretic ,,Emil Racovițăˮ Galați, fizic, este localizat în cel mai verde cartier al României, locație pe care o păstrează de 30 de ani în mod continuu. Din cei 10 ani de pribegie, 3 au fost și în actualul sediu, adăugându-se altele două: actualul Liceu „Cuclin” și fostul Liceu Pedagogic. Clădirea, construită între 1962-1964, în perioada în care răsărea, pe fostul amplasament al Unității Militare Regimentul 11 Siret și Văii Abatorului, tânărul cartier Țiglina I, a fost sediul Școlii Gimnaziale nr. 6.

Aflată în patrimoniul Primăriei municipiului Galați, clădirea actuală a beneficiat de reparații și îmbunătățiri, de la primul copiator, gard nou în 19941996, la reparații capitale în 2007/2008, la laboratoare moderne, iar mai târziu – din 2014 - șarpantă, aparate de aer condiționat, sistem electric nou și centrală termică. ” Toate investițiile realizate nu fac altceva decât să îmbunătățească mediul ambiant în care profesorii și elevii pot colabora, se pot dezvolta și pot duce mai departe, prin efortul lor, numele și RENUMELE școlii.

De la 1 septembrie 2017 sunt acreditate 3 niveluri de învățământ: liceal, cu profilele științe ale naturii (5 clase) și filologie (1 clasă – din anul 1996), apoi gimnazial, câte o clasă, și postliceal – în domeniul medical, cu 3 specializări (AMG, AMF și BFT), din anul 2010. Rezultatele notabile obținute de elevi la examenele finale, unde promovabilitatea este cuprinsă între 99 și 100%, distincțiile obținute la concursurile și olimpiadele județene și naționale, în ultimii ani, sunt o continuare firească a faptelor petrecute din momentul în care se naște Liceul de Științe ale Naturii, elevii de astăzi ducând ștafeta spre o linie încă nedefinită, într-un concurs în care nu contează finalul, ci bucuria fiecărui minut, fiecărei ore, fiecărei zi, fiecărui an în care clădești, ca profesor, temelii solide, te uiți cu mândrie peste ani și îți admiri opera, iar ca elev, zâmbești și rememorezi, cu emoție, fiecare experiență ce a dus la ceea ce ai devenit azi.

Pagina 6

Marea sărbătoare a liceului În data de 27 octombrie 2017 am aniversat cei 40 de ani de la înfiinţarea liceului nostru ca Liceu de Ştiinţe ale Naturii. A fost o zi încărcată de emoții, deoarece am avut musafiri care ne-au bucurat sufletul. Foști elevi și profesori ne-au fost alături, aducând în prezent clipe trecute, evenimente minunate, reușite și bucurii, prietenii și colaborări de o viață.

Programul activităților a avut două părți, care s-au derulat în două locații distincte. Primirea invitaților și activitățile demonstrative cu elevii au avut loc la sediul liceului, iar festivitatea propriuzisă, la Casa de Cultură.

Modele pentru generații de elevi și profesori, foștii dascăli ne-au onorat cu prezența în număr mare. Ne-am bucurat că dumnealor consideră școala ca a doua casă și revin mereu cu drag aici.

Absolvenții noștri sunt medici, farmaciști, cercetători, ingineri, profesori în învățământul preuniversitar și universitar, avocați, juriști, istorici, actori, persoane cu cariere deosebite, în țară și peste hotare.

Festivitatea aniversară a început cu un program artistic foarte reușit. Conducerea liceului a adus în atenția participanților semnificația zilei. Au rostit alocuțiuni emoționante d-na profesoară Ruxandra Șerban, fostă directoare a liceului, d-nul prof. Nicolae Leonte, precum și d-na Prodecan al Facultății de Biologie a Universității „Al.I.Cuza” din Iași, Prof. univ. dr. Carmen Gache.

Mulțumim tuturor membrilor marii familii a LICEULUI NOSTRU că ne-au fost alături și ne-am bucurat împreună de frumoasa sărbătoare pe care am organizat-o.

Prof. Rotaru Corina Director adj. al Liceului Teoretic „Emil Racoviţă”, Galaţi

Pagina 7

Pagina 8

Written by Sabina-Maria Hâncu

A Glimpse At My Finnish Experience I have been teaching since September 2000 and have been responsible for European projects since 2003. Probably shortly after that I have wanted to have the chance to see with my own eyes the education system in Finland. And that was possible only this year, December 2017, through a KA2, partnership between schools. The project (Active Pupils Become Active Citizens) is coordinated by Kaarialan Koulu school from Tampere, Finland and has 3 other partners from Denmark, Portugal and Romania.

Imagine the excitement when in August 2017 I was notified by the National Agency that the project was approved. I would finally have the chance to live the Finnish experience. We arrived on the 10th of December to an already dusky Tampere (the sunset was around 15:00). I was like a child on Christmas Eve. Next day I would get my long waited present: going to a Finnish school. And indeed it was like Christmas, because the whole night it had been snowing and the scenery was like a winter fairy tale.

We went to the auditorium to have a short presentation of all schools and then we went on a tour of the school. I discovered they had simple classes and furniture, but equipped with very modern technology nowadays educational system needs (overhead projector, computer, printer, etc). They had specially designed classrooms for technological classes: 4 fullyfurbished kitchens and workshops where students regardless of gender would learn to cook, sew, weave and knit.

Pagina 9

They had gym classrooms, music classrooms with instruments offered by the school. “Quite impressive and very useful for life skills”, I thought. The offer of schools is different depending on what parents demand and on the budget of the school as absolutely everything linked to school has to be provided by the school, thus offering every students equal opportunities and access to education.

We, then, had the opportunity to watch some classes. I was in an English class, Biology, Swedish, French (primary school). I have to admit that at first I was unimpressed as everything seemed too simple. After some reflection, though I understood the principles behind this approach: keep it simple and keep it practical. “Less is more!” I have learned also that “no homework” is a myth. Finnish students were given homework, but not too much and especially projects, most of them done in teams. Theoretical knowledge just for the sake of it was not on the agenda. I was surprised to find students who had missed certain test papers, would stay alone (I mean no supervision) on the hall, at special tables taking the test. Nobody doubted their honesty. I could see relaxed students, misbehavior, such as chatting during classes or not paying attention was dealt with lightly as in a tap on a shoulder from the teacher or simply asking if there was any problem or misunderstanding. Teachers wouldn’t take this personally. And that is because they felt respected by the whole society. Nobody doubts their competences or skills or methods. Teachers are not asked to write tons of papers to justify their activity, they are given freedom in point of the way they organize and do their classes. Nobody doubts teachers’ honesty either.

I might have missed some issues here, but far was from me the intention of exhausting everything it could be said about the Finnish educational system. I don’t know if this system would work in a country like ours, but what I know for sure is that we should learn to “chill” (as my students would put it) and smile more!

Pagina 10

Prof. Sabina-Maria Hâncu

Erasmus + Projects Loading În anul școlar 2017-2018, Liceul Teoretic

„Emil

Racoviță”

derulează

3

proiecte Erasmus+ KA2 Parteneriate pentru școli și este co-partener într-un proiect KA1 coordonat de Letonia, în care 3 profesori vor participa în perioada 27.04-5.05.2018 la cursul „Gaming Power”

împreună cu

profesori din alte 7 țări europene. În cadrul proiectului KA2, „School Inclusion”, aflat deja în al doilea an de derulare, 12 elevi cu vârste cuprinse între 13-18 ani, însoțiți de d-nele profesoare Laura Radu și Sabina-Maria Hâncu au fost într-o Activitate de învățare, predare și instruire în Grudziadz, Polonia (30.09-7.10.2017). Dincolo de activitățile legate de proiect, elevii au avut ocazia să cunoască tradiții și istoria unei țări mult încercate, ajungând la concluzia că avem mult mai multe puncte în comun decât lucruri care ne separă. A fost o experiență foarte frumoasă în care ne-am făcut mulți prieteni. (detalii pot fi găsite pe site-ul http://include--me.weebly.com/) Anul acesta școlar am început 2 proiecte KA2, parteneriate între școli. Unul dintre ele, „Efficient Usage of Natural Resources”, este coordonat de Liceul Teoretic „Emil Racoviță”.

Scopul principal al acestui proiect este de a-i face pe elevi (și prin intermediul lor, comunitatea) conștienți de efectul poluării asupra mediului și de a găsi metode concrete prin care îl putem reduce.

Pagina 11

În perioada 2-3 noiembrie 2017 s-a derulat în Malaga, Spania, prima întâlnire transnațională de proiect la care au participat d-nele profesoare Corina Rotaru, Ghețeu Mariela și Sabina-Maria Hâncu. A fost o reuniune cu caracter organizatoric la care au luat parte 14 profesori din cele 4 țări partenere. În cadrul aceluiași proiect, anul acesta va avea loc o activitate de învățare, predare și instruire la Rosarno, Italia (februarie 2018), la care vor participa 4 elevi si 2 profesori din liceul nostru. În luna mai, așteptăm cu bucurie să fim gazde pentru 12 elevi însoțiți de profesori din Italia, Spania, Turcia. Detalii despre școlile partenere și activitățile proiectului pot fi găsite pe site-ul http://eco-partners.weebly.com/news.html .

Al doilea proiect KA2 început anul acesta este „Active Pupils Become Active Citizens”, coordonat de școala „Kaarialan Koulu”, Tampere, Finlanda. Acest proiect își propune să îi facă pe elevi conștienți de importanța de a fi cetățeni activi, în primul rând printr-un stil de viață sănătos și identificarea unor probleme din școală sau comunitate și găsirea de soluții. Prima Activitate de învățare, predare și instruire a avut loc în Tampere, Finlanda in perioada 10-17 decembrie 2017.

Au participat 6 elevi însoțiți de d-na directoare Delia Humelnicu și d-nele profesoare Mihaela Sandu si Sabina-Maria Hâncu. Elevii au participat la cursuri și au scris o broșură cu rețete tradiționale sănătoase, pe care le-au și pus în practică. Următoarea Activitate de învățare, predare și instruire va avea loc în Vila Verde, Portugalia (18-24 martie 2018), la care vor participa același număr de elevi și profesori. Scopul principal al acestei reuniuni este de a prezenta campania antibullying și sporturi naționale (în cadrul campaniei stil de viață sănătos).

Pagina 12

A LA NUIT TOMBANTE

SARA de Octavian GOGA

Le ciel s’est habillé de noir Pareil à une mère attristée, Le tournesol dans les champs Baisse son front préoccupé.

Bolta și-a cernit năframa Ca o mamă întristată, Floarea-soarelui pe câmpuri Pleacă fruntea-ngândurată.

L’horizon bruine son argent Sur les avoines d’or, Fatigué, ses ailes bat Comme un rêve errant, un étourneau.

Zarea-și picură argintul Pe ovezele de aur, Ostenit, din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur.

Le bois endort ses chanteurs Dort le roseau malade Deux petites belettes dorment Sous un sillon de regain.

Codrul cântăreții-și culcă, Doarme trestia bolnavă, Dorm doi pui de nevăstuică Sub o brazdă de otavă.

Las, le moulin s’est arrêté, L’eau dort tranquille, Appuyé sur ses coudes s’endort Un berger allongé sur son capuchon

S-a oprit trudita moară, Doarme apa la iurgă, Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă

Le ciel et la terre dorment Dans une douce embrassade Seulement la source tressaute encore Comme le sein d’une innocente.

Doarme cerul și pământul Într-o dulce-mbrăţişare Doar izvorul mai tresaltă Ca un sân de fată mare.

Traduction réalisée par Jâtaru Elena-Laura, a IX-a A Premiul II la Concursul Naţional de creaţie, critică şi traduceri « Octavian Goga sau Ecoul cântecului pătimi rii noastre în mileniul III », Sibiu Prof. coordonator Todoran Adina

Pagina 13

L’INTERNET, UN NOUVEAU MOYEN DE CULTURE Depuis son apparition,l'Internet est l'objet de nombreux questionnements. Certains considèrent ce média innovateur comme un « monde nouveau » dans lequel on trouve des modes de vie, des habitudes, des rites et des codes sociaux. Depuis sa création, nous disposons d’une plateforme unique pour l’innovation, la créativité et les opportunités économiques. Mais l’Internet a amélioré la qualité de la vie des personnes dans toutes le monde et continuera à le faire.Devant la montée croissante de l'intérêt accordé par le grand public à ce nouveau média, certainsauteurs craignent qu'on assiste à un véritable processus d'acculturation, de contagion du réseau par l'idéologie dominante.

Les études en ligne sont une nouvelle possibilité d'apprendre ou un nouveau prétexte de s’asseoir devant l'ordinateur? Ça dépend des gens, on ne peut pas donner une réponse exacte.

Premièrement, chacun utilise l’Internet en fonction de ses centres d’intérêts. Selon moi, l’Internet sert à nous aider pour faire nos devoirs, pour apprendre denouvelles choses, mais aussi pour utiliser des logiciels dans le cas decertaines matières. L’Internet est utile pour toutes les matières : pour le roumain, il nous permet de chercher une définition, la biographie d’un auteur ou encore le résumé d’un livre, pour les mathématiques il nous est utile à télécharger des logiciels comme Géogébra ou encore Sine qua non, pourl’histoire-géographie il peut nous être utile à faire des exposés ou des dossiers, pour les sciences et la technologie celui-ci nous sert à faire des recherches, pour la physique-chimie il sert à trouver des formules adaptées pour faire des calculs, pour les langues vivantes il peut nous servir à trouver la traduction d’un mot .

Deuxièmement, on peut affirmer que pour certaines personnes ça pourrait être un prétexte de s’asseoir devant l'ordinateur et pour les autres ça peut être une possibilité d'apprendre mieux, mais je trouve que les études en ligne sont une nouvelle opportunité d'apprentissage car ce système est pratique pour aider les personnes ayant des difficultés à apprendre ou à retenir les leçons. Les études en ligne sont bien pratiques pour les gens très occupés,cela permet d’être indépendant et mieuxgérer son temps. Je ne pense pas que ce soit un prétexte d’être devant l'ordinateur car c'est un moyen d'apprendre facilement et de mieux se concentrer en faisant les pauses que l'on souhaites.En dernier lieu, l’étude en ligne peut avoir aussi des conséquences négatives quand elle est utilisée excessivement.

Pagina 14

Dernièrement, beaucoup d'étudiants utilisent seulement l'lnternet pour leurs devoirs et leurs projets. Bien que l'Internet soit une bibliothèque virtuelle, un moyen exquis, accessible et confortable, je considère qu'il lui manque la touche humaine. Parfois, on doute de la qualité de l'information reçue par la nouvelle technologie et même si elle était avisée, il y aurait quelque chose à rendre clair, à l'expliquer, à poser une question. Quant à moi, je crois que c'est la relation interhumaine qui manque, la relation qui se crée soit avec un bibliothécaire, un libraire, voire un professeur qui peut assurer un transfert plus durable d'information qui vaut plus que tout moyen technologie.

Les jeunes ne lisent pratiquement plus. L’Internet s’est transformé pour eux en une sorte de panacée, la solution à tous les problèmes. Lorsque le professeur leur demande de faire un travail ou une recherche sur un sujet quelconque, ils se ruent vers l’Internet et impriment intégralement le document. Ils ne font ni même l’effort de le lire, de sélectionner les informations et de les synthétiser.

En d’autres termes, l’Internet incite à la paresse intellectuelle.

Personnellement, j’aimerais organiser un cours gratuit pour les enfants démunis pour révéler l'utilité première de l'Internet, des études en ligne, notamment celle d’une bibliothèque, d’une ludothèque ou d’un centre de documentation, voire d’une banque d'informations.

En guise de conclusion, étudier en ligne est devenu, sans doute, une partie de notre vie quotidienne et en même temps un bon moyen d’information et pourquoi pas un nouveau moyen de culture, si on utilise l’Internet avec mesure.

Oprea Laura, clasa a XII-a F prof. coordonator Șerban Irina-Mihaela

Fotografie de Popa Georgiana, clasa a XI-a E Premiul II la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018

Pagina 15

Feeria iernii Dumitrescu Cristian, clasa a V-a Profesor coordonator Mariana Constantin PREMIUL I la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018” Claudia TOADERPre În a douăzeci și treia zi a lui Decembrie, copiii au luat vacanța de iarnă mult așteptată! Era o zi friguroasă, dar câteva raze de soare, lipsite de putere, făceau mai sclipitor albul zăpezii proaspăt așternute peste oraș.

Andrei, împreună cu prietenul său, Adi au decis să iasă seara la o plimbare pe faleza Dunării din orașul lor natal, Galați. Apa era parcă o oglindă ninsă, plină de fulgi argintii, care se topeau ușor când o atingeau.

Luna, ca o zeiță a cerului, cu o voce dulce și înaltă le cânta un colind de seară. Cerul negru, acoperit de stele albe, zâmbea printre fulgii de zăpadă jucăuși și plutitori. În zare se vedeau fumurile caselor de pe celălat mal al Dunării, ridicându-se la cer cu mișcări lente. Pe mijlocul apei, din senin parcă, apăru un pod de gheață plin de cristaluri ce le amintea copiilor de o poveste citită cândva de bunica, la gura sobei. Ninși, copiii se întoarseră acasă, îmbujorați și încântați de peisajul pe care tocmai îl admiraseră. În următoarea zi, de ajunul Crăciunului, băieții s-au trezit de dimineață cu gândul de a pleca la colindat. Prima dată au mers la bunica lui Andrei și au cântat cele mai frumoase colinde pe care le știau. Bunica a fost atât de impresionată, încât a început să lăcrimeze, fericită că încă se mai păstrează frumoasele tradiții din străbuni. Au primit nuci, mere, portocale și plăcinte delicioase, preparate de mâinile harnice ale bunicii.

După aceea, cei doi prieteni au decis să meargă la un cămin de bătrâni din cartier și surpriza lor a fost pentru oamenii de acolo prilej de bucurie, dar în colțul ochiului unora dintre ei se puteau zări și lacrimi de regret că ale lor familii nu le erau aproape. Totuși Andrei și Adi au fost ca și nepoții lor în acea zi. După aceea, băieții au fost cu uratul și la celelalte case din împrejurimi.

Seara, cei doi prieteni au adormit cu gândul la magica noapte în care Moș Crăciun vine de pe meleaguri de gheață cu renii săi și lasă fiecăruia cadourile meritate. Faptele bune sunt răsplătite, căci sunt făcute din inimă!

Iarna este o minune, e feeria vieții noastre!

Pagina 16

Adolescenţa- Intriga vieţii omului Todeilă Agnes, clasa a XI-a F Prof. coordonator Mariana Constantin Majoritatea oamenilor tind să cunoască mult mai bine persoanele din jurul lor, precum membrii familiei, prietenii, colegii etc. decât pe ei înşişi. Oare de ce se întâmplă asta? De ce ne este atât de greu să ne cunoaştem sufletul? Așa cum afirma Cuviosul Siluan Athonitul, „Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca şă ştim ce ne e de folos. [...]”

Noi tinerii în special avem această problemă. Nu reuşim să ne înţelegem propriile dorinţe, gânduri, relaţii cu cei din jur. Totul provoacă adesea confuzie şi chiar anxietate. Mereu ne întrebăm dacă decizia pe care o avem de luat este bună, dacă ne va ajuta în prezent şi mai apoi în viitor. Dacă nu ne dorim într-adevăr să facem asta? Dubiul îşi face mereu simţită prezenţa în inimile noastre, măcinându-ne visele pe care le avem încă de mici. Notele mici, nesusținerea din partea familiei şi prietenilor, incapacitatea de a menţine o viaţă socială bună provoacă deznădejde. Până şi cele mai mici probleme din perspectiva adulţilor, pentru noi pot fi ca nişte pietre care ne îngreunează mersul pe drumul ce ne conduce spre o viaţă frumoasă. Sunt mulţi adolescenţi care pornesc pe un drum greşit şi sunt adolescenţi care ştiu ce vor să facă în viaţă şi nu se lasă manipulaţi şi nici doborâţi de alţii.

Ca orice alt tânăr, şi eu am un ideal al meu, acela de a deveni scriitoare şi pot spune din experienţă proprie că e exorbitant de greu să-ţi păstrezi încrederea în capacitatea de a reuşi. Mereu mă compar cu persoane care din perspectiva mea sunt mult mai bune decât mine şi mă întreb de ce nu sunt şi eu aşa. E o întrebare stupidă, recunosc, pentru că fiecare om este unic şi are propriile calităţi şi defecte, dar cu toţii ne-o adresăm. Noi adolescenţii ne punem această întrebare mult mai des decât ar trebui pentru că suntem în perioada în care ne alegem anumite modele în viaţă, în care ne formăm cu adevărat caracterul. Trăim cu o constantă frică de necunoscut, de aparenţe, de vorbele altora. Ne răzvrătim în faţă părinţilor care în cele mai multe cazuri ne vor doar binele şi facem zeci de greşeli din neatenţie, din dorinţa de a fi cât mai cunoscuţi, „populari”.

Binele devine rău şi răul devine bine în această perioadă plină de zbucium. Acum avem cea mai mare nevoie de îndrumare ca să ne conturăm principiile de viaţă, acum se stabilesc priorităţile.

Ce vei preţui mai mult: familia, banul, loialitatea, iubirea, obedienţa? Vei trăda oamenii care cred în tine, vei călca pe visurile altora doar că să-l îndeplineşti pe al tău? Asta face majoritatea lumii din zilele noastre oricum. Am ajuns să fim indiferenţi faţă de cei din jur, dar şi faţă de adevărată noastră fericire sufletească. Mulţi cred că avuţiile compensează pentru lipsa iubirii, dar nu e aşa. Niciodată nu va fi aşa. Banii mulţi aduc după ei şi o groază de responsabilităţi şi probleme. Vei alege calea cea dreapta, a iubirii? Îţi vei ajuta familia şi prietenii ca să reuşească împreună cu tine sau vei fi orbit de gelozie? Aspir să fiu o adolescentă cu un caracter puternic, cu o voinţă de fier, să nu mă las pradă dependenţelor şi răutăţilor lumii. Copilăria făcea să pară că totul e roz, o iluzie frumoasă şi de scurtă durată, dar adolescenţa mi-a schimbat viziunea. Nu, lumea nu e în alb-negru. Sunt mai multe nuanţe de gri. Nimic nu este doar bun sau rău în lumea aceasta, indiferent de ce spun oamenii.

Pagina 17

Pot să o asemăn chiar cu o balanţă, câteodată se înclină în partea răului, alteori în partea binelui, dar mereu se va ajunge la un echilibru. Suntem crescuţi în medii diferite, acesta e un lucru normal. Nu toţi vom avea aceleaşi priorităţi, acelaşi temperament, acelaşi caracter. E imposibil din cauza unicităţii vieţii noastre.

Unii suntem mai sensibili la ce se întâmplă în jurul nostru, alţii sunt neutri sau sunt războinici care apără ce iubesc. Societatea are nevoie de toţi, chiar dacă uneori nu credem asta, ne completăm reciproc. Noi adolescenţii uităm lucrul acesta, spunem că suntem prea sensibili, prea răutăcioşi, prea înflăcăraţi, prea calmi şi aşa mai departe. Ne subestimăm în cele mai multe situaţii, când de fapt ar trebui să fim încrezători în propriile forţe. Cel mai mare critic al vieţii noastre suntem noi înşine.

Omul greşeşte şi este normal. Nu ne-am născut perfecţi şi nici nu vom muri perfecţi, în ciuda evoluţiei noastre de-a lungul anilor. Jignim, supărăm, dezamăgim pe cei din jurul nostru, dar de asemenea iubim, alinăm şi înveselim. Mereu vor exista gânduri rele în creierul nostru, indiferent cât de mult am vrea să nu existe, dar asta nu contează. Tot ce este important e ca binele să fie în cantitate mult mai mare decât răul. La adolescenţi o mâna e încă în copilărie, căutând ajutorul părinţilor cu disperare, în timp ce cealaltă caută în întuneric drumul spre maturitate. De aceea şi majoritatea deciziilor pe care le luăm sunt la extreme: grozave sau oribile, bune sau rele. Prietenii au şi ei un mare efect asupra caracterului, în special dacă eşti o persoană uşor de influenţat, de aceea trebuie să avem foarte mare grijă cu cine ne asociem, în special când vine vorba de capitolul recent deschis al „dragostei”. Nimeni nu cred că vrea să pornească pe calea plină de prăpăstii şi capcane a unui anturaj primejdios.

Adolescenţa e perioada în care începem să ne descoperim sufletele. Globul de cristal care ne ţinea închişi într-o lume de basm în perioada copilăriei, a început să se crape şi până la sfârşitul adolescenţei acesta va dispărea, lăsând loc maturității şi responsabilităţilor ei să ne învăluie. Trebuie să ne bucurăm de această perioadă plină de splendoare, aventuri şi incertitudini.

Eseul a obținut PREMIUL I la Concursul Național „Adolescența- povestea autodefinirii”, Cluj-Napoca, 2017

Desen de Neagu Alexandra, clasa a XI-a F

Pagina 18

Printre valurile adolescenței Toader Claudia, clasa a XI-a F Prof. coordonator Mariana Constantin Putem asemăna lumea cu un ocean infinit, viața cu un traseu, gândurile cu valurile, sufletul cu o navă și oamenii cu căpitanii navelor. Fiecare perioadă a vieții are părțile sale bune și rele, o importanță foarte mare în parcurgerea traseului și reprezintă câte o milă mai aproape de țărm. Țărmul se află la sfârșitul oceanului și este răspunsul tuturor problemelor și întrebărilor noastre. Țărmul reprezintă pacea fiecărui căpitan. Încă de la naștere ne începem drumul în marele ocean. Povățuitorii noștri sunt chiar părinții.

Aceștia ne feresc de valurile prea mari pe care nu le putem îndura și ne ajută să ne creem propria navă. Copilăria reprezintă perioada primilor pași în lume, perioada în care nimic nu ne afectează și totul este simplu și parcă extras din basme. De asemenea, reprezintă și perioada pașilor dinaintea cunoașterii și explorării lumii.

Cea mai dificilă perioadă este adolescența. Adolescența este un vârtej ce te poartă pe culmi înalte și îți dă aripi. Pe parcursul acestei perioade suntem complet derutați și ne căutăm drumul, ne luptăm cu fiecare monstru din adâncul oceanului și valurile mari aduse de furtuni. Motivele furtunilor sunt simple: prezenta eșecului, a insecurității, a vulnerabilității, a anturajului greșit și a gândurilor rele.

Adolescența este, de asemena, și cea mai frumoasă perioadă a vieții. Pentru mine, adolescența reprezintă cunoaștere, magie, definire, alegere și, uneori, tristețe.

De când mă știu am încercat din răsputeri să îmi dau seama ce este bun și ce este rău, ce îmi este de folos și ce nu. Niciodată nu am putut să mă decid. Adolescența este atât de complicată, încât îmi dă bătăi de cap. A fi adolescent este „un serviciu” ce te solicită non-stop. „Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca şă ştim ce ne e de folos. [...](Cuviosul Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei”).

Visez. Sper. Simt. Trăiesc. Râd. Plâng. Trec prin atâtea stări. Le pierd numărul, sunt prea multe, atât de multe încât adesea nici nu știu ce simt. Sunt furioasă, fericită, tristă, optimistă și dezamăgită în același timp. Emoțiile îmi sunt amplificate. E normal să simt, să trăiesc?

Stările mele sunt atât de ușor de influențat. Viața mea este o dramă. „Mă înec. Mă înec în propriile mele lacrimi, lacrimi de fericire și de tristețe. Tocmai am trecut un examen, eram sigură că nu voi reuși. Acum plâng de tristețe... Nu pot să înțeleg cum oamenii pot fi atât de superficiali. Eu nu pot.” Noi, adolescenții, avem probleme existențiale ce ne epuizează energia.

Această perioadă are părțile ei frumoase. Acum pot greși, pot să îmi repar greșelile, pot să visez, pot lupta pentru visurile mele.. pot să cuceresc o lume întreagă și să străbat mile întregi. Acum și aici nimic nu mă poate doborî. Sunt invincibilă, acumulez permanent informații, sunt doar eu și sufletul meu. Sufletul meu emană lumină, mii de ani lumină, iubire, speranță. El este naiv și crede.

Crede în tot ce îl înconjoară.

Pagina 19

Sufletul este aluatul, iar eu maestrul bucătar. Un aluat atât de fragil și dificil de modelat.

Aproape că era să îl distrug. Dar e mai fraged ca niciodată. Îl plămădesc. Adaug cunoaștere, dorință, putere, blândețe și bunătate. Îl las să crească și îi dau forma înțelepciunii. Îl pregătesc pentru cea mai lungă perioadă a vieții. Îl pregătesc pentru alegeri grele. Îl pun bine în cuptorul pieptului meu. Îl las să se coacă la flacără mare. Flacăra produsă de focul inimii mele.

Iubesc. Îmi iubesc familia și apropiații. Acum învăț cu pași mici, dar siguri ce este iubirea, dar și ce înseamnă încrederea. Mă îndrăgostesc de multe lucruri. Iubesc ploaia, iubesc cafeaua, pisicile, margaretele, toamna și hainele groase. Mă iubesc pe mine. Cu ajutorul iubirii voi învăța să respect. Când voi deprinde în totalitate aceste abilități, sufletul meu va fi pregătit să fie scos din cuptor. Persoana care îmi va degusta preparatul va fi cea mai iubită persoană. Va fi sufletul meu pereche.

Milele adolescenței trebuie parcurse cu grijă. În această perioadă trebuie să luăm decizii, multe decizii. Suntem obligați să ne alegem traseul. Acest traseu ne va defini ca oameni și ne va influența viitorul. Învățăm să luptăm cu gândruile noastre și să le filtrăm. Avem sute de kilometri de gânduri, mii de oportunități și variante infinite ale viitorului. Putem fi astronauți, scriitori, profesori, contabili, constructori, artiști.. Putem fi orice sau nimic. Alegerile greșite atrag după ele un viitor întunecat. Fiind perioada explorării alegem să încercăm foarte multe lucruri noi. Nu tot ce alegem ne este de folos. Unii adolescenți realizează că o parte din acele alegeri nu sunt bune pentru ei si viitorul lor, iar alți adolescenți continuă și se afundă tot mai mult într-un abis întunecat.

Trebuie să avem grijă de nava noastră, să o păstrăm curată, să fie cât mai mare și să poată adăposti cât mai multe râsete, amintiri, sentimente. Nava noastră trebuie să ajungă la țărm. Nu putem ajunge la țărm cu o navă distrusă. Dacă se produce o fisură și nu o reparăm, ne scufundăm. Ajungem pradă monștrilor din ocean.

Sunt de părere că orice lucru în viață are un grad de dificulate. Probabil adolescența are un nivel destul de ridicat, dar nu imposibil. Totul vine și trece, noi trebuie doar să știm cum să procedăm. Toate experiențele ne ajută să devenim mai maturi, mai înțelepți, mai experimentați. Viața este creată din momente și experiențe.

Anii adolescenței se duc, trec atât de repede. Nici nu ne dăm seama cum am ajuns atât de repede în pragul maturității. Odată ajunși adulți suntem stăpâni pe sine, responsabili și capabili de a da naștere altor suflete pure și de a îi conduce spre propiul lor traseu.

Viața merită trăită cu bune și cu rele. Chiar dacă în noi se află un război continuu între inimă și minte pentru că una îți dorește să trăiască, iar alta să moară, trebuie să reușim să facem pace, să trăim în armonie. Relația dintre suflet, inimă și minte să depășească limitele. Universul trăiește prin noi, suntem mai vii ca niciodată.

Eseul a obținut MENȚIUNEA I la Concursul Național „Adolescența- povestea autodefinirii”, Cluj-Napoca, 2017

Pagina 20

Alergând după fericire Cehan Ligia, clasa a XI-a F Prof. coordonator Mariana Constantin „Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem sufletele, ca şă ştim ce ne e de folos. [...] Sufletul are obişnuinţe: cum s-a obişnuit, aşa va lucra toată viaţa. Omul bun are gânduri bune, omul rău are gânduri rele; dar fiecare trebuie să înveţe să lupte cu gândurile şi din rele să le facă bune. Acesta e semnul unui suflet experimentat.”

(Cuviosul Siluan Athonitul, “Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei”) Fiecare om are o personalitate diferită. Ne plac lucruri diferite. Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne dăm seama ce ne face sufletul fericit. De mici experimentăm tot felul de lucruri, căutând, chiar de atunci, fără să ne dăm seama,,fericirea. Toți alergăm după ea încă de când suntem mici și o căutăm în diverse moduri. Unii visează la o carieră de succes, alții visează să-și găsească marea iubire, iar alții poate își doresc o prietenie adevarată care să dureze toată viața.

Dar până să ajungem să putem atinge fericirea, viața ne pune în cale multe piedici, obstacole, determinându-ne să renunțăm. De exemplu, părinții te pot obliga să mergi la o facultate pe care nu țio dorești, urmând să ai o meserie pe care să o detești, iar dacă munca pe care o practici nu te face fericit și nu te satisface, atunci e clar că nu vei excela și nu vei fi niciodată omul de succes la care ai visat. De asemenea, un alt exemplu îl reprezintă trădarea. Poți iubi cu toată ființa o persoană, iar aceasta doar să se joace cu tine, să disimuleze iubirea și să te distrugă încet, dar sigur. Te poate înșela chiar cu prietenul tău cel mai bun, ceea ce mă duce cu gândul la o altă provocare lansată de viață: prieteniile false. Vă știți de mulți ani, ai încredere deplină în el, îi dezvălui toate secretele tale și atunci când te aștepti mai puțin te va înjunghia pe la spate. Din toate aceste exemple cel mai rău lucru sunt amintirile. Oamenii vin și pleacă, dar amintirile rămân mereu acolo. Iar atunci când vrei să uiți, amintirile nu te vor lăsa să faci asta. Vei ramâne mereu cu o cicatrice care iti va marca sufletul.

Dacă vei fi rănit de două, trei ori, sufletul se va obișnui cu acest lucru și atunci când chiar ți sar întâmpla un lucru bun, ai fi sceptic și ai crede că acel lucru este doar o altă formă de tortură pentru tine deoarece frica, amintirile și durerile din trecut te fac să nu mai vezi nimic bun, te fac să vezi mereu jumătatea goală a paharului și te fac , practic,să-ți pui singur o barieră pe drumul către fericire.

Iți ridici niște ziduri mentale și îți impui să te oprești să mai simți ceva deoarece dacă nu simți, nu poți fi rănit. Dar dacă nu simți, nu poți nici sa fii fericit. Totul este pus în balanță, iar tu trebuie să găsești echilibrul.

După ce ai de-a face cu suferinţa, vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu mai ești acea persoană care crede că totul e bine și că oamenii nu sunt răi, egoiști și lacomi și chiar își doresc să-i ajute pe ceilalți. Chiar tu treci printr-o metamorfoză și devii o persoană care nu mai are mereu gânduri positive, iar gândurile întunecate pun stăpânire pe tine. În ciuda trecutului ar trebui să fim fericiți. Merităm să fim fericiți după toate cele întâmplate. Fiecare om are de dus o luptă cu sine pentru a-și înfrâna gândurile rele să-l acapareze.

Pagina 21

Trebuie să sperăm că într-o zi totul va fi mai bine. Un om a zis cândva că dacă vrei să vezi zile mai bune tu trebuie să începi să fii schimbarea ce vrei s-o vezi în lume. În altă ordine de idei, dacă nu am trece prin aceste suferințe , prin ,,chinurile iadului" așa cum le numesc unii oameni, probabil că nu am aprecia ceea ce avem la adevărata sa valoare. Eu sunt fericită cu ceea ce am și probabil că și tu ești, dar fugim mereu după mai mult și mai mult, fără să vedem ceea ce este deja în fața noastră. Dacă ai simțit cu adevărat aceste cuvinte, atunci înseamnă că ești un suflet experimentat și, ca urmare, cred că ai ajuns la aceeași concluzie ca și mine. Drumul spre fericire nu există. Ea a fost mereu acolo, doar că noi am fost orbi ca s-o vedem. Ești fericit atunci când ești înconjurat de cei dragi, când râzi din toată inima. Nu contează prin câte ai trecut, teai ridicat de fiecare dată, devenind un om mai bun, un om căruia îi revine ,,vederea" deoarece se apropie din ce în ce mai mult să vadă și să simtă fericirea.

Eseul a obținut MENȚIUNEA III la Concursul Național „Adolescența- povestea autodefinirii”, Cluj-Napoca, 2017

Lumina sufletului Guiță-Codreanu Bianca, clasa a VI-a A Prof. coordonator Ștefania Sandu Există un drum de diamante, O potecă pavată cu nestemate, O pasăre frumoasă, ce cu trilul ei, Îți destăinuie calea dragostei.

Soarele blând, de aur pare-mi-se, Poezii cu iubire și cu grijă scrise, O poartă albă deschizându-se încet, Susurul cascadei șușotind discret, Pășind în ea tu o vei descoperi, Emoția din suflet va porni.

Toate acestea sunt concentrate, Într-un bulgăre de puritate, Pe care, în suflet de-l vei păstra, În viață totul vei răzbate, Vei înfrunta și cele mai grele obstacole.

Ea este comoara care nu te abandonează niciodată, Familia, locaș al dragostei, Minunea porții vieții.

PREMIUL al III-lea la Festivalul toamnei pentru elevi, Galați, 2017

Pagina 22

O picătură din darul lui Dumnezeu Sandu Robert Cristian, clasa a V-a A

Familia-i un sacru legământ Ce trece dincolo de orice gând, Familia-i iubire, farmec, cânt E armonie, tot ce am mai sfânt....

Bunicii sunt și ei mereu aproape Cu ei poveștile ating mereu a mele pleoape Și glasul lor vrăjit mă-ngână De parcă aș putea să-ajung chiar și pe Lună!

Nimic nu este mai frumos pe lume Decât să fie mami lângă mine Să îmi zâmbească lin în prag Să îmi ofere sprijin cu mult drag!

Mamaia mă iubește și mă cheamă De fiecare dată mă apropii fără teamă Și capul lin în a ei poală eu îl las Cu vocea ei iubirea prinde glas.

Sau tata să mă-ntâmpine acasă Cu zâmbete și să ne așezăm la masă Să discutăm despre orice, să povestim Și tot ce e frumos să-mpărtășim!

Aceasta e familia ce m-a crescut, Ușor –ușor om mare m-a făcut Cu dragoste și vorbe bune m-a hrănit De-aceea eu pe lume-s fericit!

E mai frumoasă viața cu un frate Decât să-ți duci copilăria în singurătate De-aceea e-o minune că îl am Cu el orice speranță nu e-n van.

Consider că familia-i un mare dar Ce îl primești în viață foarte rar E bine s-avem grijă s-o păstrăm Unită și-mplinită s-o cântăm!

PREMIUL al II-lea la Festivalul toamnei pentru elevi, Galați, 2017

Pagina 23

Crăiasa Zăpezii Popliacă Cristina Maria, clasa a V-a Profesor coordonator Mariana Constantin PREMIUL II la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018 Într-o zi din iarnă a anului două mii zece, o fată pe nume Irina, mezina familiei Doubtfire a ieşit la joacă în plină ninsoare împreună cu prietenii ei, Natty şi Christopher.

Pe Irina toţi copiii o numesc ,,Crăiasa Zăpezii’’ deoarece acesteia nu i se pare frig iarna, ci vara i se pare foarte cald. Pentru ea zăpada e acea pătură moale ce încălzește pământul, îl protejează de vânt. În timp ce se jucau cu bulgării albi, deodată veni sora Irinei, Alice şi îi spuse să-și ia prietenii și să meargă împreună la cină.

Ajungând în casă, lângă şemineul încălzit cu lemne proaspăt tăiate, toţi se aşezară la masă, frecându-și mâinile pentru a și le dezmorți.

Doamna Doubtfire, mama Irinei a gătit un adevărat festin. La masă toţi au vorbit despre ziua Irinei care va fi pe data de douazeci şi patru decembrie, iar aceştia o tot întrebau ce îşi doreşte până ce ea spuse: ,,De ziua mea aş dori un colier şi o brăţară cu un fulg de nea deoarece eu mă consider şi îmi spune toată lumea că sunt Crăiasa Zăpezii.”.

A venit şi ziua Irinei, era un ger amar cumplit, dar aceasta tot îşi dorea să se joace în zăpada proaspăt aşternută.

Fetiţa a primit ce şi-a dorit şi cât a stat la masă împreună cu prietenii şi familia sa, furtuna s-a mai domolit, iar Irina a ţinut morţiş să iasă la joacă în zăpadă.

Până la urmă, „Crăiasa” s-a dus afară împreună cu prietenii ei. În timp ce se jucau, ea a văzut o uşă de cristal acoperită de zăpadă în spatele copacului. A deschis-o ușor și a pătruns într-o mină cu mii de cristale împreună cu Christopher, în timp ce Natty se asigura că nu vine nimeni.

Era minunat ce găsiseră acolo! Parcă era castelul ei mult visat! Totul strălucea în mii de nuanțe, tavanul era acoperit de ghirlande argintii, pereții erau plini de ornamente ce sclipeau ca soarele. Și ceilalți copii au mers în mină, dar Natty a intrat cam temătoare. Au decis ca de acum acesta să fie castelul lor secret, locul lor misterios de joacă, iar Irina să fie Crăiasa castelului. Înaintând pe coridoarele semi-întunecate, copiii au început să cânte colinde fiindcă era ajunul Crăciunului. Ajungând în camera secretă, ei au descoperit câteva fotografii cu Irina şi lângă acestea era o legendă care spunea că fata a moştenit puterile Crăiesei Zăpezii şi că de acum o vor aştepta multe peripeții…

Pagina 24

Iarna Sandu Robert Cristian, clasa a V-a Profesor coordonator Mariana Constantin PREMIUL II la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018

Timpul ne face feste, Mâine Crăciunul este Ceea ce înseamnă că e Ajun Și că vine Moș Crăciun.

Zăpada s-a așternut Deși vara mi-a plăcut, Zic că neaua-i chilipir,

Fulgii, ca niște sclipiri Fură ale noastre priviri, Iar frigul acum domnește, Căldura ne face feste…

Uite, vin niște copii Cu săniile și-s zglobii De Baba Iarnă au uitat, Iar ea frig peste ei a lăsat.

Fotografie de Neagu Alexandra, clasa a XI-a F PREMIUL II la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018

Pagina 25

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou în lume Tofan Eduard- Gabriel, clasa a V-a Profesor coordonator Mariana Constantin PREMIUL I la Concursul Internațional „Tradiții de iarnă”, 2018 Crăciunul se sărbătoreşte în data de 25 decembrie şi este asociat cu naşterea lui Iisus Hristos. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate.

Crăciunul a fost sărbătorit înainte de era pre-creştină ca fiind prima zi a Anului Nou. Majoritatea ţărilor din Europa au păstrat Crăciunul ca fiind prima zi din noul an până în secolele XV – XVIII, iar în Ţările Române s-a păstrat tradiţia până în secolul XIX. Motivul pentru care Crăciunul este sărbătorit în 25 decembrie este acela că este aproape de Solstiţiul de iarnă. Această sărbătoare a fost întotdeauna asociată cu un moş bătrân şi darnic. Atât în România, cât şi în străinătate, de Crăciun, oamenii au anumite tradiţii şi obiceiuri pe care le păstrează din moşi strămoşi. În Germania sunt două mese principale: masa din Ajun, cu carne de porc sau purceluş de lapte şi budincă de macaroane şi masa din prima zi de Crăciun, cu gâsca la cuptor şi tradiţionala prăjitură Stollen. Această prăjitură seamănă cu cozonacul românesc, însă este umplută cu fructe confiate, marţipan şi ghimbir. O tradiţie nemţească spune că toată noaptea de Crăciun este bine să ardă lemne în curte sau în sobă, ca să apere casa de hoţi şi necazuri tot anul ce urmează. În Cehia bradul de Crăciun se împodobeşte doar în seara de Ajun, altfel aduce ghinion familiei. Masa de Crăciun nu este foarte bogată, ci echilibrată, şi se bazează pe ouă şi peşte. O tradiţie puţin mai ciudată a cehilor este aceea că la masă trebuie să fie un număr par de persoane, altfel persoana care nu are pereche/partener va muri în anul ce vine.

Slovacia. Ajunul Crăciunului în Slovacia se aseamănă cu sărbătoarea Sfântului Andrei de la noi. Mai exact, nașterea Domnului este un moment important pentru fetele nemăritate să-și afle ursitul. De aceea, cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și le pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă la gunoi câte un bilet, astfel că ultima bucată de hârtie rămasă pentru dimineața de Crăciun le va indica numel celui cu care se vor căsători. .

Englezii îşi decorează casele cu iederă şi vâsc. Cei mici îi scriu lui Moş Crăciun scrisori pe care le aruncă apoi în sobă pentru ca dorinţele lor să iasă pe coş şi Moşul să afle de ele. În ziua de Crăciun, fetele nemăritate îşi aruncă unul dintre pantofii din picoare peste umeri, către uşă. Dacă aterizează cu vârful înspre uşă, înseamnă că se va mărită în anul care urmează. La masa tradiţională, care are loc pe 25 decembrie, englezii nu mănâncă porc, ci … curcan. Apoi, pe 26 decembrie, este aşa numită “Boxing Day”(“Ziua Cutiei). În această zi bisericile sunt deschise, iar oamenii merg pentru a lasă banii în Cutia Milei pentru cei săraci. În privinţa cadourilor, în Franţa se dă o luptă între Moş Crăciun (Père Noel) şi Moş Nicolae (Père Nicolas). În unele zone ale Franţei, copiii primesc cadourile de Sărbători la începutul lui decembrie, din partea lui Moş Nicolae. Alţi copii primesc cadourile de la Moş Crăciun, în prima zi de Crăciun. O tradiţie culinară respectată de către toţi francezii în ziua de Crăciun este să servească "Bûche de Noel", o prăjitură cu multă ciocolată, care seamănă cu o buturugă.

Olanda. Copiii de aici știu că tot ce au de făcut este ca în noaptea dinaintea lui Moș Nicolae să-și toarne zahăr în ghetuțe. Potrivit tradiției, calul cu care vine Moșul va mânca zahărul atunci când se va opri în acea casă și, apoi, va lăsa copiilor dulciuri și cadouri. În Danemarca, în noaptea de 24 decembrie, întreaga familie mănâncă o budincă specială, care conţine o singură migdală. Iar cel care va da de ea va avea un an nou norocos.

Pagina 26

Desene participante la Concursul Național „MARIN SORESCU”, Vâlcea, 2018

Neagu Alexandra, clasa a XI-a F „Iona” de Marin Sorescu

Catană Camelia, clasa a XIa F „Iona” de Marin Sorescu

Pagina 27

Talabă Mădălina, clasa a X-a F „Poveste” de Marin Sorescu

Chirilă Larissa Ariana, clasa a V-a A „Unde fugim de acasă/ La zoo” de Marin Sorescu

Pagina 28

Test – model pentru examenul de admitere la clasa a V-a Profesor Laura Radu SUBIECTUL I

1. Aflaţi numărul necunoscut din egalitatea:

105  8  3  112  a  3 : 2  2 1  38

.

2. Determinaţi toate numerele naturale de forma abcd , ştiind că a, b, c, d sunt cifre diferite,

d  0 , iar a  c  b  d  5 .

3. Câte cifre are numărul N=5678910111213……..108109110?

SUBIECTUL II 1. Un penar, un pix şi o radieră au costat împreună 30 lei. Cât a costat fiecare articol, dacă preţul penarului a fost de 3 ori mai mare decât preţul pixului şi încă 4 lei, iar pixul acostat de 3 ori mai mult decât radiera?

2. Cu ajutorul a trei cifre de 3 şi două cifre de 4, folosind numai adunarea, obţineţi: a) printr-un singur mod, sumele 17 şi 71; b) prin două moduri, sumele 53 şi 44; c) prin trei moduri, suma 80.

3. Trei persoane aveau împreună suma de 320 lei. După ce prima persoană a cheltuit o parte din suma sa, a doua, triplul sumei cheltuite de prima, iar a treia, dublul sumei cheltuite de a doua, fiecare avea o sumă egală cu cât au cheltuit toate trei la un loc. Câţi lei a avut fiecare persoană?

Timp de lucru: 60 min Se acordă 10 puncte din oficiu. .

Pagina 29

Barem de corectare şi notare SUBIECTUL I 1.

8  [3  (112  a  3 : 2  2)]  68

112  a  3 : 2  2  20 a  60

5p 5p 5p

2.

a=1, c=4 şi b=0, d=5 sau b=2, d=3 sau b=3, d=2 a=2, c=3 şi b=0, d=5 sau b=1, d=4 sau b=4, d=1 a=3, c=2 şi b=0, d=5 sau b=1, d=4 sau b=4, d=1 a=4, c=1 şi b=0, d=5 sau b=2, d=3 sau b=3, d=2 1045, 1243, 1342, 2035, 2134, 2431, 3025, 3124, 3421, 4015, 4213, 4312

3p 3p 3p 3p 3p

3.

5,6,7,8,9 → 5 cifre 10,11,……,99 → 99-9=90 numere → 180 cifre 100,101,….., 110 → 11 numere → 33 cifre 5+180+33=218 cifre are numărul N

2p 5p 5p 3p

SUBIECTUL II

Pagina 30

UNDELE GRAVITAȚIONALE Premiul Nobel pentru Fizică în 2017 a fost acordat savanţilor Rainer Weiss, Barry C. Barish şi Kip. S. Thorne „pentru contribuţii decisive la detectorul LIGO şi pentru observaţiile undelor gravitaţionale”. Cei trei cercetători de la California Institute of Technology, Massachusetts Institute of Technology şi LIGO Scientific Collaboration au realizat detecția undelor gravitaționale, ceea ce a confirmat teoria emisă de Albert Einstein în urmă cu un secol.

Rainer Weiss, profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a fost premiat pentru punerea la punct a tehnicii bazată pe interferometria laser, utilizată în cadrul LIGO. Barry Barish, profesor la California Institute of Technology (CalTech) este fondator al Colaborării Științifice LIGO, iar Kip Thorne, fost profesor de fizică la CalTech, este unul dintre experții la nivel mondial în implicațiile astrofizice ale Teoriei Relativității Generalizate.

Undele gravitaționale, prezise din 1915 de către Albert Einstein în Teoria Relativitatii Generalizate, sunt oscilații care se propagă cu viteza luminii, prin spațiu-timp. Ele apar în urma unor puternice interacțiuni, transportând energie.

Observatoarele de unde gravitaţionale LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory) au detectat, în ziua de 17 august 2017, pentru prima oară, undele gravitaţionale rezultate în urma fuzionării a două stele neutronice. Cele două observatoare LIGO construite în Statele Unite ale Americii, la Hanford și Livingston, au fost finanțate de Fundația Națională de Științe (NSF) și au fost concepute, construite și utilizate de Caltech și MIT, cu scopul de a detecta undele gravitaționale prin interferometrie laser. Proiectul LIGO a început în 2008 și continuă să fie susținut de NSF, cu contribuții importante din partea Consiliului pentru Știință și Tehnologie din Marea Britanie, a Societății „Max Planck” din Germania și a Consiliului Australian pentru Cercetare.

Consorțiului LIGO i s-a adăugat la începutul lunii august 2017 și observatorul de unde gravitaționale Virgo, de lângă orașul Pisa din Italia. În ziua de 17 august 2017, cele două observatoare de unde gravitaționale LIGO au înregistrat un semnal clar, detectând unde gravitaționale. Sursa semnalului a primit codul: GW170817. La mai puțin de două secunde de la detectarea undelor gravitaționale, telescopul spațial Fermi al NASA a detectat o emisie puternică de radiații gamma. Atunci când două stele neutronice fuzionează se emit două jeturi înguste de radiații gamma, în direcții opuse.

Pagina 31

S-a detectat o puternică izbucnire luminoasă la marginea de N-E a galaxiei lenticulare NGC 4993, aflată la o distanță de circa 130 milioane de ani-lumină, aceasta fiind sursa semnalului GW170817.

Undele gravitaționale și cele electromagnetice se deplasează cu aceeași viteză. Este o constatare foarte importantă, deoarece acest fapt ne oferă posibilitatea de a calcula, printr-o nouă metodă, viteza de expansiune a Universului. Putem calcula distanțele folosindu-ne de undele gravitaționale, după care să determinăm viteza de expansiune a Universului pe baza deplasării spre roșu a semnalelor electromagnetice provenite de la sursa undelor gravitaționale.

Prof. Corina Rotaru Director adjunct la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, Galaţi

Pagina 32

BUNĂTATEA – REȚETA DIN FIECARE ZI PENTRU FERICIRE! Prof. psiholog SILVIA BANEA 1. O scurtă definire...

A FI BUN înseamnă a dovedi bunăvoinţă, blândeţe, sprijin, omenie pentru cei din jur.

“Bunătatea înfrumusetează viata, împăcând toate neîntelegerile; ea limpezeste ceea ce e încurcat, usurează ceea ce e greu, înveseleste ceea ce e trist.” Tolstoi RĂUTATE, A FI RĂU înseamnă să fii dur cu cei din jur, neomenos, încrezut; a jigni = a ironiza, a urî = a fi răutăcios 2. Ce cred elevii – misiunea educatorilor „Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţă, cultură, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luam parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigam prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţica bunătate sufletească, niţica bunavoinţă, toleranţa şi întelegerea.” (Nicolae Steinhardt) De multe ori, cu ocazia sărbătorilor sau a altor date festive, punem la vitrina lumii bunătatea şi generozitatea noastră. Organizăm campanii, acţiuni umanitare, ne aducem aminte de persoanele aflate în dificultate şi încercăm să aducem câţiva stropi de lumină în vieţile lor triste. Mă întreb însă unde este acea Bunătate din fiecare zi, acea valoare de caracter exprimată oriunde, oricând, cu oricine? În universul nostru strâmt, credem că ştim să „citim” oamenii, apoi lipim etichete şi trecem mai departe. De cele mai multe ori ne înşelăm, pentru că nu cunoaştem inima oamenilor, nu vedem substanţa lucrurilor. Într-o “lume a inimilor bune” ne-ar durea rana celuilalt, ne-ar bucura lumina altuia. Toţi am deveni mai atenţi la ceea ce suntem, la ceea ce facem. Într-o “lume a inimilor bune” nu ne-am mai putea ascunde, minţi, răni, nu am mai vorbi fără rost... Răul ar deveni imposibil de realizat, pentru că dragostea curată din inimile larg deschise ar exclude impostorii. Dacă ar fi să ne citim după inimi, iar inimile noastre ar fi curate şi frumoase, nu ne-ar fi teamă sau silă să privim în ele! Să ai inimă bună… adică să nu păstrezi nimic stricat în ea: ură, răutate, nemulţumire, cârtire, osândire, păreri de sine. Iar dacă valurile vieţii au adus mâl şi noroi în inimă, să nu rămânem în ele.

Am încercat să aflu de la câţiva adolescenţi de clasa a X-a pe ce fundamente se mai sprijină această calitate azi.

Pagina 33

La întrebarea „Mai este generozitatea o valoare la modă?” am primit două răspunsuri complementare: „Da, mai sunt tineri generoşi, care se implică în acţiuni de voluntariat, care oferă ajutorul lor celor care au nevoie, iar prin exemplul lor arată că mai există bunătate”, dar şi „cei slabi, cărora le pasă mai mult de părerea celor din jur, renunţă la generozitate fiindu-le teamă să nu -şi strice imaginea proprie şi să fie percepuţi ca naivi sau fraieri.” „De ce şi în ce mod este importantă bunătatea în dezvoltarea unei persoane?”- o altă întrebare la care elevii au considerat că aceasta valoare „te ajută la integrarea în societate, să-ţi faci prieteni, să te faci plăcut şi înţeles de căre ceilalţi, să te simţi bine în propria piele, fără a avea mustrări de conştiinţă”. Acel for interior, sensibil pe care şi noi, cadrele didactice e important să-l activăm prin propiul exemplu, prin activităţi care să promoveze binele şi frumosul. Pentru că bunătatea „ne ajută să ne punem în evidenţă şi să strălucească toate celelalte calităţi ale noastre.”

Comportamente mici dar importante prin care generozitatea poate fi manifestată la şcoală i-au dus cu gândul pe adolescenţi la : a oferi ajutor la teme, a-i face pe colegi să se simtă bine, a le da sfaturi, a-i încuraja înainte să fie ascultaţi la lecţie, a-i consola atunci când primesc o notă mică, a explica colegilor care nu au înţeles şi chiar a împărţi pachetul. Gesturi frumoase care evidenţiează empatie, răbdare, atenţie, deschidere.

La întrebarea „Ce alte lucruri simple poţi face astfel încât să-ţi arăţi zilnic generozitatea?” tinerii au avut opinii foarte diverse: a-ţi ajuta prietenii la greu, a-ţi ajuta familia la treburile casnice, a hrăni animalele din faţa blocului, a-ţi împrumuta prietenii cu diferite obiecte sau bani, dar pe care s-ar putea să nu le mai primeşti înapoi. Şi cu siguranţă, sunt multe alte lucruri pe care le putem face unii pentru alţii, şi nu ne costă decât puţină disponibilitatea sufletească şi căldură.

Să încercăm să cultivăm mai mult elevilor noştri aceste valori de caracter care stau la baza oamenilor Frumoşi de mâine. Aşa cum evidenţia Dan Puric în cartea „Suflet românesc” - „Există frumuseţea muzicii şi a picturii, iar urechea este încântată de armonii, de simetrii sau de culori.

Dar există şi frumuseţea Dreptăţii, a Virtuţii, a Curajului, a Chibzuinţei, a Bunătăţii sau a Dragostei pe care nu o poţi vedea cu „uneltele simţurilor” şi care „depăşeşte frumuseţea Luceafărului de Seară sau pe cea a Luceafărului de Dimineaţă. Cui îi este dat să vadă această frumuseţe de ordin superior? Sufletului care îşi îndreaptă privirea către divin şi care, prin inteligenţă, întoarce spatele lucrurilor inferioare.”.

3. Cum ajungi să fii BUN RENUNŢAREA LA EGOISM...

Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari duşmani ai noştri. Ne tiranizează şi pe noi, şi pe ceilalţi. Nu putem avea relaţii profunde cu ceilalţi fără lepădare de sine. Dacă nu mă lepăd de sine, îi cer celuilalt să se alinieze la sinele meu, adică să se alinieze la mine în gândire, în simţire, să vadă lumea exact ca mine.

Pagina 34

Înseamnă să-l înrobesc, să-l privez de libertate. Şi atunci îi anulez fiinţa, el nu mai poate evolua. Începe să se apere şi se îndepărtează de mine, fiindcă simte că am tendinţa de a-l desfiinţa, chiar dacă poate compensez cu lucruri exterioare. Îl răsplătesc cu daruri, dar, de fapt, îl posed, îl înrobesc, îl transform într-un accesoriu cu care să mă împodobesc. Şi, la final, mă simt la fel de singur.

Când eşti liber de obsesiile tale şi de slujirea sinelui, începi să te gândeşti la celălalt cu adevărat, să te gândeşti ce gest ai putea să faci pentru el, fără ca el să-ţi ceară. Ai putea să-l aştepţi cu ceva bun de mâncare? Ai putea să-i duci un pahar cu apă? Ai putea face un drum în locul lui? Ce lucru mai frumos decât să mergi să-i potriveşti pătura la spate, să nu-l tragă curentul, când se culcă?

Paradoxul e că abia când te lepezi de tine, te câştigi pe tine şi-l câştigi şi pe celălalt. Îl cucereşti, când renunţi să-l mai cucereşti.

Cu cât vrei mai tare să subordonezi şi să controlezi, cu atât eşti mai singur, cu cât te pui mai tare în sprijinul celorlalţi, cu atât eşti mai înconjurat de oameni. Oamenii ar trebui să fie ca lumânările care, consumându-se pe sine, luminează în jurul lor şi îi încălzesc şi pe ceilalţi.

– Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate... Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte?

– Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Materia în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti.

Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acumulate pentru a fi dăruite. Materia trebuie transfigurată, trebuie să capete valoare spirituală, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate.

Omul, când încearcă să îngrămădească materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, acela de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gândeşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a părăsit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

Pr. Pantelimon –M-rea Oaşa

Pagina 35

4. Alte gânduri legate de bunătate “Este cu neputinţă să se facă cineva dintr-o dată bărbat bun şi înţelept. Trebuie gând sfătuitor, vieţuire, încercare, vreme, nevoinţă şi dor după lucru bun.”

“Binele uneori este nevăzut, binele este ceea ce nu are comparaţie; iar omul care are minte alege să facă binele.”

“Singură agoniseala sufletului este sigură şi nu poate fi jefuită. Iar aceasta este vieţuirea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, şi cunoaşterea şi săvârşirea celor bune.

“Cele din cer sunt nemuritoare pentru bunătatea ce este întrânsele; cele de pe pământ însă au ajuns muritoare pentru aplecarea de bunăvoie spre răutate.”

Sf. Antonie cel Mare “Un lucru poate fi săvârşit bine la arătare, dar scopul celui ce l-a săvârşit nu e bun. De asemenea poate fi rău la înfăţişare, dar ţinta făcătorului poate fi bună. Căci unii schimbă calitatea unui lucru prin neiscusinţa şi neştiinţa lor, alţii prin intenţia rea, şi iarăşi alţii prin scopul evlavios.”

“Fă întotdeauna binele după putere. Iar în vremea lucrului mai mare, nu te întoarce spre cel mai mic.”

“Tot lucrul bun pe care-l săvârşim prin firea noastră, ne face să ne reţinem de la răul contrar.”

“Nu te bucura când faci bine cuiva ci când rabzi duşmănia care urmează, fără a pune la inimă răul.

Căci precum urmează nopţile zilelor, aşa urmează răutăţile binefacerilor.”

Sf. Marcu Ascetul "O întâlnire cu un suflet poate schimba acel suflet sau poate schimba ceva în tine. Oamenii se întâlnesc pe baza asemănărilor şi se dezvoltă pe baza diferenţelor. Avem nevoie de o sensibilitate duhovnicească, de o nobleţe, de a nu răni pe celălalt. Să renunţăm la egoism şi să sporim compasiunea, iertarea, autodăruirea. Suntem născuţi pentru a iubi. Inima omului este mereu în căutarea iubirii. Omule, când te-ai pus ultima oară în locul celuilalt?“ Hrisostom Filipescu “Nici o faptă bună nu are sfârşit. O faptă duce la alta. Exemplul pozitiv e urmat de cei din jur. O singură faptă bună trimite rădăcini în toate direcţiile, iar din acestea ies vlăstari noi şi apoi copaci.

Cel mai important efect al bunătăţii sufleteşti pentru ceilalţi e că şi ei devin mai buni.”

Amelia Earhart „Cea mai mare calitate a unui om nu este un creier plin de informaţii, ci o inimă plină de Dragoste, două urechi gata să asculte şi o mână dornică să-i ajute pe ceilalţi!”

Pagina 36

5. Câteva informaţii - studii - Studiul Proiectul pentru capital mental şi bunăstare în perspectivă – a concluzionat că unul din “cele 5 moduri de bunăstare mentală” este caracterizat de verbul “ a dărui” - “Euforia celor care oferă ajutor” – persoanele au un sentiment mai accentuat al valorii de sine, se simt mai fericite, optimiste, au mai multă energie şi o stare de căldură sufletească - A face voluntariat duce la îmbunătăţirea stării de bine personale din şase puncte de vedere: fericire, satisfacţia de a trăi, stimă de sine, senzaţie de control asupra vieţii, sănătate fizică şi lipsa depresiei - “Compasiunea este antitoxina sufletului. Unde există compasiune, până şi cele mai otrăvitoare impulsuri rămân relativ inofensive.”

Eric Hoffer - “Judecata de valoare este cel mai important factor care duce la blocarea compasiunii din creierul nostru. Ea este principala uneală de separare a minţii.”

Diane Berke - Compasiunea nu este o slăbiciune, ci este marca unei puteri interioare deosebite.

- NEUROPLASTICITATE - schimbarea dinamicii creierului în funcţie de experienţele, obiceiurile noastre la orice vârstă. Modul cum ne asumăm situaţiile de viaţă prin care trecem schimbă, într‑un anumit fel, maniera de a recepta lumea şi pe semenii noştri. Iar starea noastră interioară se schimbă tot mai mult, pe măsură ce trăim mai intens sau mai des experienţa respectivă. Avem de‑a face, în situaţii în care experienţele sunt intense şi repetate, cu o neuroplasticitate concretizată în noi conexiuni neuronale.

6. Câteva idei pentru cadrele didactice Când copiii înţeleg importanţa bunătăţii sufleteşti devreme, ea devine pentru ei un obicei, un mod de viaţă.

1. Profesorii pot introduce jocuri care implică bunătatea, în timpul lecţiilor. Copiii ar putea fi încurajaţi să scrie un lucru pozitiv despre fiecare coleg din clasă, iar apoi profesorul “asamblează” o listă de lucruri pozitive pentru fiecare elev. Ar putea exista o zi specială, în care elevul primeşte o hârtie pe care stau scrise toate lucrurile bune notate de colegi.

2. Şcolile pot crea programe de voluntariat în cadrul cărora copiii contribuie (timp de 2 ore pe săptămână) la activităţile dintr-un spital sau azil, unde vizitează bolnavi sau bătrâni. Elevii mai mari îi pot ajuta pe cei cu dificultăţi de învăţare.

3. Copiii pot reflecta la beneficiile faptelor bune realizând diferite activităţi de lucru manual, pictând etc.

Pagina 37

4. De ce să nu pornim “o cutie a bunătăţii” ? Invitaţi elevii să noteze toate lucrurile bune pe care le fac, iar apoi puneţi-le în cutie. La finalul fiecărei săptămâni sau luni, întreaga clasă le poate citi împreună.

5. Începeţi o “săptămână a faptelor bune” la şcoală, în care elevii sunt încurajaţi să facă fapte bune în mod aleatoriu timp de o săptămână întreagă. La final, puneţi-i să scrie un eseu despre ce au făcut, cum s-au simţit, cum faptele lor i-au ajutat pe alţii şi ce înseamnă bunătatea sufletească pentru ei.

6. Începeţi un “club al bunătăţii sufleteşti”, în care elevii se pot întâlni în mod regulat pentru a coordona acţiuni de voluntariat.

7. Rugaţi-i pe elevi să găsească citate despre bunătate şi apoi faceţi împreună un poster cu colaje în care le includeţi.

8. Realizaţi împreună cu elevii Portretul omului bun , un Manifest pentru Bunătate, un dialog între bunătate şi opusul ei (răutatea, egoismul).

9. Şi pentru că modelul personal e cel mai puternic argument vă propun un angajament original şi creativ, pe care ni-l putem asuma fiecare dintre noi: „Eu............................declar cu mâna pe Inima mea mare, că voi fi mult mai atent/ă la cei jurul meu, voi împărţi cu dărnicie zâmbete, bucurii, îmbrăţişări şi alte lucruri frumoase. Mă angajez să fac parte din Liga Oamenilor Buni, unde funcţionează Magia Iubirii, având grijă ca gesturile şi cuvintele mele să mângâie, nu să rănească. O faptă facută din dragoste şi bunătate poate că nu va schimba cursul istoriei, dar dacă va schimba viaţa cuiva, atunci merită tot efortul meu!”

7. Recomandare de lectură Editura Spirit şi Destin, Bucureşti, 2014 Câteva idei principale ale cărţii: Bunătatea şi compasiunea modifică structurile neuronale ale creierului, influenţează inima şi sistemul imunitar, reprezintă un antidot împotriva depresiei Iubirea şi bunătatea pot ajuta o inimă bolnavă să se regenereze mai rapid şi chiar să-şi extindă durata de viaţă Bunătatea şi compasiunea stimulează sistemul nervos pentru a combate inflamaţia, sursa de pornire a celor mai semnificative boli, inclusiv cancerul Gratitudinea te poate face să te simţi cu 25 % mai fericit...

Pagina 38

Listă sugestii fapte bune: 1. Scrie cuiva un bilet de mulţumire.

2. Oferă-te să duci plasa de cumpărături a unei persoane în vârstă.

3. Lasă pe cineva în faţa ta când stai la coadă în supermarket.

4. Fă cuiva un compliment.

5. Cumpără cu un tichet de parcare, mai mult decât ai nevoie şi lasă-l la vedere pentru ca următorul şofer care parchează să îl găsească.

6. Plăteşte un bilet în plus la intrarea în cinema şi roagă-l pe vânzător să îl ofere cui crede el că îl va aprecia.

7. Lasă o bancnotă mare pe tejgheaua unei cafenele şi roagă-l pe manager să o folosească pentru a plăti cafelele clienţilor care vin după tine.

8. Spune cuiva care lucrează într-un magazin sau într-un restaurant că face o treabă excelentă.

9. Când cineva îţi taie calea pe şosea, zâmbeşte şi fă-i cu mâna.

10. Trimite o carte poştală unui profesor de liceu sau de la universitate şi spune-i cât de mult ţi-a influenţat viaţa.

11. Cumpără mâncare pentru o persoană fără adăpost.

12. Trimite prin curier o cutie plină de mâncare unei familii despre care ştii că ar avea nevoie.

13. Alătură-te ca voluntar într-o asociaţie caritabilă.

14. Oferă-te să ai grijă de copiii unui prieten sau ai unei rude pentru câteva ore.

15. Sună pe cineva care îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi cântă-i „Mulţi ani trăiască!” la telefon.

16. Oferă locul tău din autobuz sau din tren unei persoane mai în vârstă.

17. Fii prieten cu o persoană aflată în dificultate.

18. Donează unei asociaţii caritabile.

19. Sponsorizează un copil.

20. Ia în plasament sau adoptă un copil de la orfelinat.

21. Cumpără o cutie mare de dulciuri şi produse de patiserie şi împarte-le trecătorilor pe stradă.

22. Cumpără un mic spaţiu de reclamă într-o revistă şi foloseşte-l pentru a ura tuturor o zi minunată.

23. Adu-i persoanei iubite micu dejun la pat.

24. Cumpără un cadou pentru cineva.

25. Cumpără un prânz sau o cină pentru o persoană care stă prost cu banii.

26. Dacă întâlneşti pe cineva care împarte fluturaşi pe stradă, ia unul, zâmbeşte şi mulţumeşte. Apoi arată clasă că citeşti ce scrie pe el.

27. Dacă vreodată primeşti prea mult rest de la magazin, dă înapoi banii în plus.

28. Donează sânge.

29. Scrie o scrisoare de recunoştinţă către cineva care ţi-a influenţat viaţa, livrează-i-o personal şi apoi citeşte-i-o cu voce tare.

Pagina 39

30. Dacă îţi cumperi o cafea la birou, oferă-te să iei una şi pentru colegi, sau pur şi simplu surprinde un coleg, adundu-i o cafea la întoarcere.

31. De Crăciun, trimite ciocolată unei companii ale cărei servicii te-au mulţumit.

32. Trimite flori unei persoane mai în vârstă.

33. Vizitează o persoană în vârstă şi ascultă-i poveştile.

34. Află ce vrea un prieten sau un alt om drag şi obţine acel lucru pentru el/ea.

35. Cumpără cuiva o carte.

36. Spune cuiva că arată excelent.

37. Organizează o petrecere pentru cineva care merită apreciere.

38. Oferă-te să cureţi grădina unui vecin în vârstă.

39. Oferă-te să faci cumpărături pentru cineva care nu se descurcă singur.

40. Scoate pe cineva în oraş într-o seară.

41. Când o nouă persoană e angajată la compania unde lucrezi sau se mută pe strada ta, fă-o să se simtă binevenită invitând-o la masă.

42. Ţine uşa pentru ca cineva să poată inttra sau ieşi.

43. Strecoară nişte bani în buzunarul sau în poşeta unei persoane care are nevoie de ei, pentru ca atunci când îi găseşte să creadă că sunt nişte bani rătăciţi.

44. Scrie un poem sau un cântec pentru cineva.

45. Caută clipuri haioase sau care te inspiră pe You Tube sau pe alte site-uri şi trimite-le cuiva care are nevoie de ele.

46. Răsplăteşte o faptă bună în avans. Dacă cineva face o faptă bună pentru tine, fă şi tu la rândul tău una pentru altcineva, pentru ca bunătatea să circule mai departe.

47. Fă o îndatorire casnică în locul cuiva despre care ştii că urăşte să o facă.

48. Îmbrăţişează pe cineva fără motiv.

49. Scrie un bilet de mulţumire pentru un profesor şi exprimă-ţi recunoştinţa pentru o lecţie care tea inspirat şi /sau informat.

50. Ia o pâine şi du-te să hrăneşti raţele de pe un lac.

Bibliografie: 1. Dr David Hamilton, „De ce îţi face bine să faci bine”, Editura Spirit şi Destin, Bucureşti, 2014 2. Ieromonah Hrisostom Filipescu, „Puţine cuvinte, multă iubire”, Editura PIM, Iaşi, 2013 3. Ieromonah Hrisostom Filipescu , „Puţine lacrimi, multă bucurie”, Editura PIM, Iaşi, 2014

Pagina 40

ADITIVII ALIMENTARI ŞI SÃNÃTATEA Astãzi,odatã cu cresterea populaţiei globului, alimentele procesate au devenit indispensabile pentru hrana noastrã zilnicã.

Companille producătoare din industria alimentară acoperă această cerere uriașă de alimente procesate, respectând condițiile de fabricare, depozitare, transport și comercializare de la producător la consumatorul final, esențiale pentru siguranța alimentară. Păstrarea alimentelor pe perioade mai îndelungate de timp a fost întotdeauna o necesitate. Alături de sare, salpetrul (de Chile = nitratul de sodiu, de India=nitratul de potasiu) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne.

Aditivii alimentari sunt riguros testați înainte de a fi aprobați pentru a fi folosiți în alimente destinate consumului uman. Fiecare dintre aceștia este supus unor procese complexe de testare pentru a i se determina nivelul care permite consumul zilnic pe toată durata vieții fără riscuri pentru sănătate. La stabilirea acestui nivel, se ia în calcul și consumul altor alimente care conțin același aditiv, astfel încât consumul combinat al mai multor alimente să nu depășească doza zilnică admisă.Testele științifice ce determină aceste niveluri sunt foarte scricte și sunt controlate de colective de experți independenți naționali. Potrvit recomandărilor acestor experți este elaborată legislația privind aditivii alimentari, în care sunt specificate alimentele și condițiile în care pot fi adăugați, precum și limitele maxime admise.

Aditivii alimentari sunt substanțe cu sau fără valoare nutritivă, care se folosesc la prepararea unor alimente în scopul îmbunătățirii calității acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Aditivii alimentari sunt folosiți pentru că mențin calitatea și siguranța produselor o perioadă mai mare de timp, îmbunătățesc gustul produselor, mențin consistența produselor, îmbunătățesc aroma sau culoarea produselor .

E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari a căror utilizare este permisă și autorizată din punct de vedere al siguranței alimentare în țările Unite Europene și în țările care au aderat la acest sistem de codificare. Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra efectelor negative pe care le au, în timp îndelungat, asupra sănătății E 102(tartrazina), E 123(amarantul), E 110(galben portocaliu FCF), E 330(acidul citric), glutamatul, aspartamul, zaharina. Aceste E-uri se găsesc în băuturile răcoritoare cu aromă de portocale, în bomboanele cu aromă de lămâie și gumate (E 102), acadele, batoane cu spumă și jeleuri (de lămâie, drajeuri de caise, zmeură, portocale),

Pagina 41

dropsuri mentolate, creme de brânză și brânzeturi topite (E 123) și prafurile de budincă (E 110 ce se colorează în galben “apus de soare”).

Informează-te! Sfaturi importante pentru sănătatea consumatorului: 

Cumpără produse alimentare de la magazine sau puncte de vânzare organizate, nu de la vânzători stradali neautorizați!



Cumpără numai produse alimentare ambalate și controlează integritatea ambalajului!



Verifică data durabilității minimale, respectiv data limită de consum (termenul de valabilitate) inscripționată pe ambalaj!

Asigură-te că adresa producătorului sau distribuitorului este menționată, pentru



posibilitatea de a fi contactat. 

Urmează întocmai indicațiile de pe ambalaj privitoare la condițiile de păstrare și utilizare a alimentului!



Citește cu atenție eticheta alimentului și lista ingredientelor!

BIBLIOGRAFIE 1.

Bonnefous Edouard, “Omul sau Natura?”, Editura Politică, București, 1982.

2.

Carlsson Sonja “Hrana tămăduitoare”, Editura Gemma Print, București, 2000.

Prof. Cozmaciuc Aurica

Desen de Ibănescu Gabriela, clasa a XI-a C

Pagina 42

REBUS FORMULE CHIMICE 1.

Denumirea substanţei Ca3(PO4)2 este .................. de calciu.

2.

Na2O se numeşte .................. de sodiu.

3.

NaCl este.............. de bucătărie.

4.

Mg(OH)2 se numeşte hidroxid de...................

5.

CuSO4 se numeşte sulfat de....................

6.

HgS se numeşte .................. de mercur.

7.

Clasă de compuşi care conţine gruparea hidroxil.

8.

Substanţele care sunt formate din cel puţin două elemente se numesc substanţe ...............

9.

Element care intră obligatoriu în componenţa acizilor.

10.

H2SO4 se numeşte ..................sulfuric

11.

Se găsesc în partea stângă a sistemului periodic.

12.

Substanţele care sunt formate dintr-un singur element se numesc substanţe ...............

13.

Sunt formate din atomi prin punerea în comun de electroni.

14.

Se găsesc în sistemul periodic ordonate în grupe şi perioade.

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 B

Propus de prof. Enache Gabriela

Pagina 43

Pagina 44

Regina Maria, regina inimilor și regele Mihai mereu în inima românilor Regina Maria este cea mai iubită regină a românilor, o femeie remarcabilă, implicată și dedicată acestui popor. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

Dar cine a fost Regina Maria?

S-a născut în 29 octombrie 1875, în Marea Britanie, sub numele de Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, viitoarea regină Maria a României a fost prima fiică a principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha şi duce de Edinburg şi a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei și nu în ultimul rând, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

Copilăria şi adolescenţa și-a petrecut-o în casa părintească, din Eastwell Park, comitatul Kent, fiind logodită la vârsta de 16 ani cu principele Ferdinand I, moştenitorul tronului României, iar după un an, la 10 ianuarie 1893 a avut loc căsătoria. Cu prilejul acestui eveniment a primit o cupă de argint care se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie al României şi pe care stă gravată inscripţia: „Bine ai venit, mireasă de Dumnezeu, aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893” ( Sursa: Realitatea ilustrată, nr. 601 din 27 iulie 1938). În 1894 s-a născut primul copil al cuplului princiar: Carol al II-lea, cel care va deveni al treilea rege al României. Regina Maria şi Regele Ferdinand au mai avut împreună trei fete şi doi băieţi: principesa Elisabeta, măritată cu regele George al Greciei, pe principesa Maria, care în 1922 s-a căsătorit cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei, pe prinţul Niculae, principesa Ileana, soţia arhiducelui Anton de Austria, şi pe micul principe Mircea, care a murit la începutul războiului.

Pagina 45

În urma alianţelor matrimoniale realizate de copiii ei în marile case regale din Balcani, reginei Maria i se spunea, în glumă, la începutul anilor '30 ai secolului trecut „Soacra Balcanilor”. Încă de la început va intra în conflict cu regele Carol I, pe care îl considera tiranic și își manifestă cu mult curaj independența, fapt care în acele vremuri părea extrem de ciudat, mai ales că se va implica de tânără în treburile statului şi pentru binele poporului. În timpul Războiului din Balcani (1912 – 1913) a izbucnit o epidemie de holeră, în iulie 1913, în tabăra românească situată în apropiere de Sofia. În ciuda poruncilor ferme ale Regelui Carol I, principesa Maria a trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaţilor români. Întoarsă la Sinaia, ea a obţinut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor pentru aceştia.

Devenită regină, odată cu moartea lui Carol I şi cu încoronarea lui Ferdinand ca rege al României va deveni și mai implicată, iar războiul pentru reîntregirea neamului îi va da ocazia să-și demonstreze devotamentul pentru acest popor.

Regina Maria a fost şi o îndrăgită scriitoare. Ea a început să scrie mai întâi poveştile pe care le spunea copiilor ei, mai apoi, în anii războiului, a scris pentru soldaţi şi pentru diferite ziare. Întreaga sa operă totalizează peste 30 de volume de povestiri pentru copii, poezii şi proză, dintre care cele mai cunoscute sunt Memoriile sale apărute în anii 1934-1935 sub titlul „Povestea vieţii mele”. Regina Maria a colecţionat şi lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu. Multe din obiectele personale ale reginei pot fi văzute la Maryhill Museum, iniţial locuinţa unui om de afaceri feroviar american din statul Washington, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă. Încoronarea oficială a celor doi a avut loc abia în 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, devenind astfel regii României Mari, dar regina Maria devenise deja o regină a inimilor.

După o viață plină de realizări deosebite, dezamagită de fiul său, Carol, dar mândră de nepotul său, Mihai, s-a stins plină de speranță.

Pagina 46

Mihai I ( născut la 25 octombrie 1921, Sinaia, România – decedat la 5 decembrie 2017, Aubonne, Elveția) a fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

A fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

Legatura dintre Regina Maria și nepotul său, Mihai, a fost foarte puternică și ca o dovadă stau și ultimele lor momente. La fel ca în cazul funeraliilor Regelui Mihai, trupul neînsuflețit al Reginei Maria a fost depus mai întâi la Castelul Peleș, după care a fost adusă la Palatul Regal din București.

Regina a cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Marisa reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

Cronicile vremii scriu că s-a respectat dorința Reginei, astfel că în spatele afetului său s-a aflat calul favorit. În cazul Reginei Maria s-a declarat doliu național, iar fiecare oraș din țară avea arborat un steag mov. Potrivit protocolului, steagul trebuia să fie făurit din purpură, dar din cauza costurilor mult prea ridicate, s-a optat pentru un drapel mov.

Pagina 47

Regina Maria a fost o suverană extem de iubită, iar poporul a fost răvășit după aflarea veștii morții sale.

Armata a iubit-o la fel de mult pe Regina care în timpul Războaielor Balcanice a lucrat ca infirmieră, îngrijind bolnavii de holeră și riscându-și viața pentru a-i salva pe ceilalți. Atunci când a devenit Regină, a îngrijit bolnavii de tifos din Primul Război Mondial. În octombrie 1917, Regina a îmbrăcat uniforma de ofițer și a luptat pe frontul Cireșoaia.

Tocmai din acest moment, atunci când a fost condusă pe ultimul drum, militarii au saluta-o cu baionetele înfipte în pământ și cu patul armei ridicat. Acesta a fost un gest unic pe care Armata i l-a oferit unui om.

Dovada că și nepotul său a fost iubit de armată, în drum spre Catedrala Patriarhală, sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai a fost așezat pe un afet de tun, un gest încărcat de simbol.

Glorie eternă, Maiestate!

Prof. Camelia Nenu Inspector de istorie și discipline socio-umane

Pagina 48

Curiozități despre caracatiță!

Bordei Matilda, clasa a VI-a A Este foarte inteligentă Creierul unei caracatițe este compus în medie din 500 de milioane de neuroni. Creierul uman conține în jur de 100 de milioane de neuroni, însă de dimensiuni mai mici. Multă vreme caracatițele au fost comparate ca inteligență cu pisicile, dar în timp ce o pisică trebuie să vizualizeze cum funcționează un mecanism pentru a înțelege cum merge (spre exemplu mecanismul unei uși), caracatița poate deduce de una singură felul în care mecanimul funcționează. Aceasta se numește „gândire conceptuală”.

Corpul caracatiței își modifică forma cu mare ușurință Pentru a evada din diverse capcane, caracatița are capacitatea de a-și modifica forma corpului. Singura porțiune solidă din componenta corpului caracatiței este “craniul” cartilaginos al acesteia. Deci, practic prin orice deschidere suficient de mare pentru craniu, caracatița se va putea furișa în totalitate.

Caracatița vede la fel, chiar dacă este cu capul în jos Ochii caracatițelor sunt foarte mari și bine dezvoltați. Ei servesc 2 roluri deosebit de importante: găsirea hranei și evitarea pericolelor. Caracatițele au pupilele orientate orizontal (opus celor ai pisicii). Ceea ce este uluitor este că ochii își mențin orientarea constantă indiferent de poziția în care se află corpul animalului.

Tentaculele caracatițelor au „minte proprie” Două treimi din neuronii animalului nu se găsesc în creierul caracatiței, ci în tentacule.

Acest lucru este deosebit de util, deoarece tentaculul va putea rezolva de unul singur probleme, ca de exemplu desfacerea cochiliei unei scoici, în timp ce caracatița se va putea ocupa cu altceva, cum ar fi să caute și mai multe scoici. Tentaculele pot funcționa complet independent de animal, acestea reacționând la stimuli și după ce au fost retezate.

Caracatițele au 3 inimi Organismul caracatitței este dotat cu 3 inimi. Primele 2 se ocupă exlusiv de circulația sângelui exclusiv la branhii. Cea de-a treia are rolul de a pompa sânge în întreg corpul animalului.

Capacitatea de integrare în mediul ambiant este superioară celei a cameleonilor Mai întâi de toate, cameleonii oricum nu își schimbă culoarea în funcție de mediul ce-i înconjoară, ci numai în funcție de starea lor. Caracatița poate imita nu numai culoarea obiectelor, dar și textura lor, putând părea, de exemplu că este o piatră acoperită de alge. Această funcție le protejează pe caracatițe împotriva multor prădători din adâncuri.

Pagina 49

Toate tipurile de caracatițe sunt veninoase Din fericire, foarte puține sunt suficient de veninoase pentru a ucide un om. Printre acestea se numără caracatița cu inele albastre, responsabilă de cel puțin două decese confirmate.

Caracatițele injectează veninul folosindu-și “ciocul”, numit așa deoarece este foarte asemănător cu cel al unei păsări, deși materialul din care este format mai degrabă se aseamănă cu cel care intră în componența carapacei homarilor.

Cerneala caracatiței are 3 roluri importante Deși nu toate, majoritatea speciilor de caracatiță au capacitatea de a produce “cerneală”.

Această cerneală poate avea 3 culori: roșie, neagră sau maro, și este compusă din melanină, același pigment care colorează părul și pielea oamenilor. Primul rol al aestei cerneli este de a dezorienta vizual prădătorul. Al doilea este acela de a-l dezorienta olfactiv și gustativ, nemaștiind unde să se orienteze după caracatiță, iar cel de-al treilea rol este de a bloca câmpul vizual al atacatorului, dandu-i caracatiței timp să scape.

Desen de Neagu Alexandra, clasa a XI-a F

Pagina 50

HAZARDELE NATURALE Prof. Ardeleanu Mariana

Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundațiile, secetele, care au o influență directă asupra vieții oamenilor, asupra societății și a mediului înconjurător, în ansamblu.

Producerea unor asemenea fenomene face posibilă atingerea unor anumite praguri de adaptare a societății la condițiile mediului. Atunci când hazardele produc distrugeri de mare amploare și pierderi de vieți omenești, ele sunt numite dezastre și catastrofe naturale. Efectele acestor fenomene sunt atât de puternice încât sunt necesare intervenții rapide din partea unor echipe special antrenate la nivel național și internațional. Un fenomen natural extrem poate fi numit un dezastru dacă sunt înregistrate cel puțin 10 pierderi de vieți omenești sal 50 de persoane rănite și dacă se produc pierderi materiale de peste un million de dolari.

2. Trăsături ale hazardelor naturale • Vulnerabilitatea pune în evidență gradul de expunere a omului și a bunurilor sale față de diferite hazarde, indicând nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.

• Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieți omenești, al numărului de răniți, al pagubelor aduse proprietăților și activităților economice de către un anumit fenomen natural sau un grup de fenomene într-un anumit loc și într-o anumită perioadă.

3. Hazardele naturale pot fi de mai multe feluri, în funcție de geneză: • Hazarde endogene a căror acțiune este generată de energia provenită din interiorul planetei (cutremure, erupții vulcanice).

• Hazarde exogene, generate de factori climatici, hidrologici, biologici.

Pagina 51

Rezolvați rebusul geografic de mai jos: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ORIZONTAL 1.Furtună violentă formată pe ocean, în zona intertropicală.

2.Curgere de cenușe vulcanice supraumezite, ce se deplaseazp cu viteze mari pe flancurile vulcanului.

3.Mișcare bruscp a scoaței terestre care produce unde elastice și trepidații, cu impact negativ asupra societații omenești.

4. Deplasare lentă de mase de roci, pe versanții dezgoliți parțial sau total de vegetație, mai ales acolo unde există argilă în substrat.

5. Desprinderi bruște de roci dure, pe versanții puternic înclinați, în zone montane și de faleză.

6.Valuri uriașe produse de cutremure puternice sau de erupții vulcanice subacvatice.

7. Denumire dată ciclonilor tropicali în zona Mării Caraibilor.

8.Furtună violentă ,cu caracter turbionar, ce ia naștere deasupra continentelor, la contactul dintre o masă de aer cald și o masă de aer rece.

9.Localitate din județul Ialomița în care s-a produs o “tornadă” în data de 12 august 2002.

10.Deplasări bruște și rapide ale maselor de zapadă din munți, pe versanți cu inclinare accentuată, în lungul unor culoare.

VERTICALĂ Denumire dată hazardelor naturale care produc perturbarea gravă a funcționării societății și generează pierderi de vieți omenești, pagube materiale însemnate și distrugeri ale mediului.

Pagina 52

Somatismele în limba germană şi în limba română

Somatismele sunt considerate frazeologismele (îmbinările de cuvinte) ce conţin în structura lor unul sau câteva lexeme care denumesc organele şi părţile componente ale corpului omenesc sau ale animalelor, de exemplu: picior, braţ, inimă, sânge etc. Somatismele din limba germană pot fi echivalente total sau parţial sau nu pot fi echivalente cu somatismele din limba română.

Somatisme echivalente total

ein Herz aus Stein haben – a avea o inimă de piatră jemandem freie Hand geben – a da cuiva mână liberă jemandem böses Blut machen – a face sânge rău cuiva zwei linke Hände haben – a avea două mâini stângi sich die Hände reiben – a-şi freca mâinile Hand in Hand – mână-n mână den Kopf in den Sand stecken – a băga capul în nisip jemandem die Augen öffnen – a(-i) deschide cuiva ochii

Pagina 53

Somatisme echivalente parţial mit jemandem Hand in Hand arbeiten – a lucra mână-n mână cu cineva den Kopf verlieren – a-şi pierde capul von Mund zu Mund gehen – a merge din gură în gură auf seinen eigenen Fü-ßen stehen - a sta pe picioare proprii etwas auf dem Herzen haben – a avea ceva pe inimă einen Stein auf dem Herzen haben – a avea o piatră pe inimă jemandem zu Kopf steigen – a i se urca cuiva la cap jemandem die Zähne zeigen – a-şi arăta cuiva dinţii jemanden auf Händen tragen – a purta pe cineva pe palme jemanden auf den Arm nehmen – a lua pe cineva peste picior in die Augen stechen – a sări în ochi jemandem auf die Finger klopfen – a da cuiva peste nas ein Herz und eine Seele sein – a fi trup şi suflet aus voller Brust singen – a cânta din toată inima jemandem fällt ein Stein vom Herzen – a i se lua cuiva o piatră de pe inimă es steht ihm im Gesicht geschrieben – i se citeşte pe faţă er trägt den Kopf hoch – umblă cu nasul pe sus jemandem die Augen öffnen – a-i deschide cuiva capul jemandem auf die Finger geben – a da cuiva peste mână jemand kommt wieder auf die Beine - a (se) pune din nou pe picioare Somatisme care nu sunt echivalente jemandem einen Floh ins Ohr setzen – a(-i) băga cuiva o idee în cap

sich in die Haare geraten – a-şi scoate ochii unul altuia aus seinen Herzen keine Mördergrube machen – a nu-şi pune lacăt la gură jemandem in die Arme laufen – a da nas în nas cu cineva jemand hat eine Nagel im Kopf – nu-i ajungi cu prăjina la nas die Beine unter jemandes Tisch stecken – a trăi pe spatele cuiva jemandem in den Ohren liegen mit etwas – a bate la cap pe cineva cu ceva jemand hat Haare auf den Zähnen – a fi rău de gură jemand schwitzt Blut und Wasser – a se da de ceasul morţii sich bei jemandem lieb Kind machen – a(-i) intra cuiva (pe) sub piele/ (pe) sub pielea cuiva Prof. Lucica Cojocaru

Pagina 54

Interviu realizat de Alexandra Neagu, clasa a XI-a F Postelnicu Răzvan George este elev în clasa a V-a A și practică un sport de performanță: karate. Talentul său nu a rămas neremarcat la competițiile naționale și chiar internaționale, de aceea l-am invitat la un interviu.

1.De când ai început să practici karate?Cum a început această pasiune? În toamna anului 2011, am fost nevoit să renunț la antrenamentele de înot din cauză că răceam des și astfel, la vârsta de cinci ani, cinci luni și cinci zile, ca în tradiția japoneză, am pășit și eu în sala de antrenament , pe tatami, la Clubul Sportiv Meikyo , Galați .

2.Ce te-a motivat să continui?

M-au motivat să continui plăcerea de a face acest sport și susținerea părinților, cu deosebire a tatălui meu.

3.Ce performanțe ai avut până acum? Cele mai importante...

Multiplele titluri de campion și vicecampion național , european și mondial pe care le-am obținut sunt importante, bineînțeles, dar mai mult contează , în activitatea mea, încercarea neobosită de autodisciplinare și de perfecționare a caracterului și a sinelui presupusă de acest sport.

4.Ce abilităti presupune practicarea acestui sport?

Practicarea acestui sport formează abilități de a gândi cu mintea limpede și de a acționa cu hotărâre, fără teamă sau îndoială.

Pagina 55

5. Cum îți organizezi timpul între școală și pasiune?

Este dificil să-mi împart timpul între școală și pasiune, dar plăcerea pecare o simt pentru amândouă mă ajută să le împac acceptabil, zic eu.

6. La ce competiții importante vei participă în viitorul apropiat?

Anul competițional viitor voi participa la Campionatul Zonal de la Iași pentru calificarea la cele două campionate naționale de shotokan și fudokan ( Galați și Iași) și, în final, la Campionatul European de Karate Fudokan.

7. Te vezi făcând o carieră din karate?

Da, mă văd făcând o carieră din karate, deși nu sunt încă hotărât în ce-ar putea consta ea. Las viața să mă surprindă.

8. Ce sfat le-ai da celor care s-au inițiat în acest sport?

E bine ca aceștia să-l practice cu pasiune. E cel mai important lucru.

Pagina 56

Bunătatea te face să zâmbești Profesor Butnărașu Camelia „Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers!”

Octavian Paler Datoria omului în această lume este să fie bun. A fi bun înseamnă a păstra în sufletul tău strălucirea, lumina lină şi nedefinită cu care ai fost înzestrat pentru a lumina, pentru a putea împărtăşi din dragostea ta, din viaţa ta, din puterea şi visele tale. Pentru a răspândi în jurul tău sentimentul de pace, de armonie, de libertate şi de împlinire.

A fi bun înseamnă o binecuvântare, dar şi o strădanie a noastră de a ne îmblânzi, stăvili pornirile distructive, tendinţele de zeificare şi de răzvrătire faţă de ordinea frumoasă, perfectă a creaţiei din care facem noi parte.

Imagini de la o activitate umanitară cu elevii clasei a VIa.

Pagina 57