5. TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PE MAPAPOND

ABC intercultural

Tradițiile și obiceiurile unui popor reprezintă o parte din patrimoniul lui imaterial, alături de artele spectacolului, de practicile sociale, de evenimentele festive, de cunoștințele și de practicile referitoare la natură și la univers sau la meșteșugurile tradiționale. Ele au rolul de a structura viața unei comunități oferind modele de înțelegere și de acțiune în care petrec împreună sărbătorile, momentele importante ale vieții cum sunt nașterea, căsătoria, înmormântarea.

Comunitățile petrec după un anumit tipar timpul calendaristic care se împarte ritualic în evenimente ce marchează ciclicitatea vieții: Anul Nou, sărbătorit diferit de la o zonă la alta, simbolizează moartea și renașterea deopotrivă; Paștele, important pentru comunitățile creștine, este asociat cu renașterea plantelor și, din acest motiv, este celebrat primăvara; în spațiul cultural european, alte evenimente importante sunt legate de solstițiile de iarnă și de vară când, pe un areal larg, se sărbătorește puterea Soarelui prin obiceiuri care ilustrează asocierea astrului cu viața.

Tradițiile sunt sisteme de credințe și de obiceiuri care leagă generațiile ce au o unitate lingvistică și conviețuiesc pe același teritoriu. Ele se păstrează uneori atât de mult timp încât cei ce le moștenesc nici nu mai au acces la întregul sistem de simboluri. Tradiția mărțișorului în spațiul cultural românesc și bulgar era legată de practicile agricole precreștine în care anumite obiecte funcționau precum un talisman care te ferea de spiritele rele. Acum, tradiția este trăită mai mult în mediul rural, unde se păstrează credința că oamenii, animalele și plantele care poartă întreaga lună a lui martie un șnur împletit din fire roșii și albe sunt ocrotiți tot anul de necazuri. Obiceiul este diferit în funcție de țară: în Bulgaria, în unele zone, se dăruiesc păpuși din fire roșii și albe, iar în România există zone în care firele se leagă în jurul unui ban și apoi se împletesc în părul fetelor, pentru a avea parte de noroc în dragoste.

Tradițiile sunt diferite de la popor la popor chiar dacă spațiul geografic în care se manifestă este destul de larg. Obiceiurile sunt specifice unei zone mai restrânse, dar, împreună cu tradițiile, dau identitate culturală unui grup social și asigură diversitatea culturală a lumii.

Asigurarea continuității practicilor sociale, a ritualurilor sau a evenimentelor festive care promovează tradițiile și obiceiurile necesită adesea mobilizarea unui număr mare de indivizi și a instituțiilor și a mecanismelor sociale, politice și juridice ale unei societăți. Societățile contemporane, mai ales cele din mediul urban, nu manifestă suficient interes pentru promovarea patrimoniului imaterial. Din acest motiv, riscul ca tradițiile să se piardă a crescut în ultimele decenii și, ca măsură de prevenire a acestui risc, UNESCO și o parte din statele lumii au semnat o convenție în 2003, Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, prin care statele părți se angajează să asigure resursele necesare comunităților implicate în proiecte care susțin continuitatea culturală a unei zone geografice sau a unui grup social.

Aplicații

2. Legendele fac parte din patrimoniul cultural imaterial și asigură continuitatea tradițiilor, având rolul de a justifica apariția unui fenomen natural, a unei ființe sau chiar a unei practici sociale. Legendele se transmit pe cale orală și fac parte din folclorul unui popor. Variantele scrise sunt, de fapt, versiuni adaptate ale celor orale; ele au fost culese și oferite publicului care le poate cunoaște doar prin lectură. Alături, ca exemplu, este un fragment din Legenda ghiocelului, adaptare după Eugen Jianu.

7) datină.

6) roată;

5) botez;

4) Mărțișor;

3) olărit;

2) urat;

1) colindat;

Rezolvare:

Fiecare floare din cele care există are ceva cu care să ne bucure.

— Eu, a întrebat ghiocelul, așa mic și slab cum sunt, ce bucurie pot face omului?

Dar, iată, Iarna este în puterile ei. Peste tot e doar omăt. Într- o zi, mic, alb și plăpând, ghiocelul își sună vesel clopoțelul.

— Cine îndrăznește să mi se împotrivească? întrebă baba Iarnă, scuturându-și cojoacele de nea și de țurțuri. Se uită împrejur și zări ghiocelul.

— Tu erai? Am să te îngheț la noapte! exclamă Iarna.

Organizați un concurs de cunoștințe generale, având ca temă legendele, după următoarele indicații: a) alcătuiți o bibliografie cu zece legende cunoscute în folclorul românesc, maghiar, turc, aromân, ucrainean etc.; b) acordați-vă două săptămâni să citiți legendele selectate și să le înțelegeți tâlcul; c) desemnați unul sau doi responsabili care să scrie, pe 20–30 de foi, diferite fragmente din aceste legende, fără titlu și fără țara de origine, apoi să introducă foile pliate într-un bol; d) pe rând, trageți la sorți, din bol, câte un fragment dintr- o legendă și lecturați-l cu voce tare, apoi indicați titlul legendei și zona din care provine; e) declarați-l câștigător pe participantul care identifică cele mai multe legende; f) pregătiți și oferiți simbolic diplome câștigătorului (sau câștigătorilor) ca recunoaștere a calității de promotor al tradițiilor și al obiceiurilor interculturale.

Rețineți!

Chiraleisa este o formulă liturgică rostită de cei care îl însoțesc pe preotul creștin ortodox când acesta sfințește casele de sărbătoarea Bobotezei (Botezul Domnului). Chiraleisa provine din rugăciunea grecească Kírie eléison (în română: Doamne, miluiește).

3. Citiți fragmentul din Amintiri din copilărie de Ion Creangă și remarcați cum întregul sat participa în trecut la sărbătorile de iarnă, cum rolurile erau atribuite în funcție de vârstă, de gen, de statut social și cum obiceiul era trăit cu bucuria de a fi remarcat în practicarea tradiției comunitare pentru a arăta că poți fi respectat ca membru al grupului: a) Ce sărbători erau celebrate în satul humuleștean? b) Cum erau sărbătorite acestea? c) Cine conducea ceremoniile? d) De ce băieții și nu fetele aveau rol în ceremonia religioasă? e) Ce s-a păstrat în localitatea voastră din obiceiurile de atunci?

[…] când veneau cele două ajunuri, câte treizeci- patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul. Şi, când ajungea popa, noi ne așezam în două rânduri și-i deschideam calea […].

Răspundeți la următoarele întrebări după lectura fragmentului de mai sus.

Mozaic intercultural

1. Anul Nou în lume Citiți cu atenție textele de mai jos.

A. Fichee - Chambalaalla este un festival de Anul Nou ținut de localnicii regiunii Sidama din Etiopia. Conform tradiției orale, Fichee comemorează o femeie din Sidama care își vizita părinții și rudele o dată pe an după căsătorie, aducând buurisame, o mâncare preparată din banane, lapte și unt care era împărțită cu vecinii. Fichee a devenit de atunci un simbol unificator al poporului Sidama. În fiecare an, astrologii determină data corectă pentru festival care este apoi anunțată clanurilor. Pe tot parcursul festivalului au loc evenimente publice cu cântece și cu dansuri tradiționale. Fiecare membru participă, indiferent de vârstă, gen și statut social. În prima zi, copiii merg din casă în casă pentru a-și saluta vecinii care le oferă buurisame. În timpul festivalului, liderii de clan îi sfătuiesc pe cei din Sidama să muncească din greu, să-i respecte și să-i sprijine pe bătrâni și să se abțină de la tăierea copacilor indigeni, cerșit, indolență, mărturii false și de la furt. […] Părinții transmit tradiția copiilor lor oral și prin participarea la evenimentele din timpul sărbătorii. Femeile, în special, transferă cunoștințele și abilitățile asociate cu coafura și cu pregătirea rețetei pentru buurisame fiicelor lor și altor fete din satele respective. (traducere și adaptare a articolului de pe site -ul https://ich.unesco.org/en/RL/ fichee- chambalaalla-new-year-festival- of-the-sidama-people- 01054)

B. Originile Anului Nou Chinezesc sunt pline de legende. Una dintre ele relatează că, în urmă cu mii de ani, un monstru pe nume Nian (în română: Anul) ataca sătenii la începutul fiecărui an. Monstrului îi era frică de zgomotele puternice, de luminile strălucitoare și de culoarea roșie; de aceea, s-au folosit aceste elemente pentru a alunga fiara. Sărbătorile dedicate alungării vechiului an și pentru a aduce norocul și prosperitatea celui nou includ adesea petarde, artificii, haine și decorațiuni roșii. Tinerilor li se dau bani în plicuri roșii. Anul Nou Chinezesc este un moment pentru a sărbători și pentru a vizita membrii familiei. Multe tradiții ale sezonului onorează rudele care au murit. Anul Nou Chinezesc este stabilit în funcție de săptămâna dintre 21 ianuarie și 20 februarie în care este Lună Plină. Din acest motiv, se mai numește Anul Nou Lunar. (adaptare a articolului de pe site -ul https://www.britannica.com/topic/Chinese- New-Year)

C. Anul Nou este adesea un moment în care oamenii își doresc prosperitate și noi începuturi. 21 martie marchează începutul anului în Afganistan, Azerbaidjan, India, Iran (Republica Islamică), Irak, Kazahstan, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan și în Uzbekistan. Este denumit Nauryz, Navruz, Nawrouz, Nevruz, Nooruz, Novruz, Nowrouz sau Nowruz, ceea ce înseamnă „ziua nouă”, când se desfășoară o varietate de ritualuri, ceremonii și de alte evenimente culturale pentru o perioadă de aproximativ două săptămâni. O tradiție importantă practicată în această perioadă este adunarea în jurul „Mesei”, împodobită cu obiecte care simbolizează puritatea, strălucirea, viața și bogăția, cu scopul de a bucura participanții la o masă specială alături de cei dragi. Se poartă haine noi și se fac vizite la rude, în special la bătrâni și la vecini. Se face schimb de cadouri, mai ales pentru copii, constând în obiecte realizate de artizani. (traducere și adaptare a articolului de pe site -ul https://ich.unesco.org/en/RL/ nawrouz-novruz-nowrouz-nowrouz-nawrouz-nauryz-nooruz-nowruz-navruz-nevruz-nowruz-navruz-01161) a) Când se sărbătorește Anul Nou în Etiopia, în China și în țările din Orientul Mijlociu? b) Cum se determină data pentru celebrarea Anului Nou în cele trei culturi? Dar în cultura europeană? c) Ce obiceiuri pentru sărbătorirea Anului Nou sunt descrise în textele de mai sus? Ce obiceiuri dintre cele descrise în texte se regăsesc și în cultura comunității voastre? d) De ce credeți că femeile sunt păstrătoarele principale ale tradițiilor în Etiopia? Ce rol au ele în transmiterea obiceiurilor și a tradițiilor din România? e) Observați că, în toate culturile, tinerii au un rol deosebit în celebrarea Anului Nou. De ce credeți că tinerilor le revin roluri tradiționale importante cu ocazia acestei sărbători?

După lecturarea textelor, răspundeți la întrebările de mai jos.

2. Portofoliu: Jurnal de călătorie interculturală Inspirați de lecturarea celor trei texte care descriu celebrarea Noului An, realizați un portofoliu pentru a surprinde diferențele culturale în sărbătorirea altui eveniment important pentru comunitățile umane. Indicatorii de evaluare a portofoliului sunt: relevanța titlului, existența cuprinsului, claritatea textelor alese, alegerea inspirată a imaginilor și susținerea orală a portofoliului. Pentru fiecare indicator, colegii de clasă vor oferi puncte de la 1 la 10.

Portal intercultural

1. Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

Articolul 14

Educație, conștientizare și consolidare a capacităților

Fiecare stat parte se va strădui prin toate mijloacele adecvate:

(a) să asigure recunoașterea, respectarea și îmbunătățirea patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:

(i) programe educaționale, de sensibilizare și de informare, care vizează publicul larg, în special tinerii; a) Identificați în comunitate un festival de tradiții și obiceiuri culturale. b) Câți membri ai comunității participă la eveniment? c) Cum puteți sprijini promovarea lui? d) Ce acțiuni puteți organiza în școală pentru a promova tradițiile și obiceiurile comunității voastre? e) Cine ar putea să sprijine acțiunile voastre? f) De ce sunt importante astfel de acțiuni? a) Paparudă- rudă,/Vino de ne udă/Cu găleata-leata/Peste toată gloata,/ Cu ciubărul- bărul/Peste tot poporul./Dă- ne, Doamne, cheile/Să descuiem Cerurile,/Să pornească ploile,/Să curgă șiroaiele,/Să umple pâraiele./Hai, ploiță, hai!/Udă tu pământurile,/Ca să crească grânele/ Mari ca și porumbele./Hai, ploiță, hai! b) Aho, aho, copii și frați,/Stați puțin și nu mânați,/Lângă boi v- alăturați/ Şi cuvântul mi- ascultați. c) Steaua sus răsare/Ca o taină mare,/Steaua strălucește/Şi lumii vestește/ (bis) Că astăzi Curata,/Prea Nevinovata,/Fecioara Maria/ Naște pe Mesia. (bis) d) Să trăiți,/ Să-nfloriți,/Ca un măr,/ca un păr,/Ca un fir/De trandafir./ Tare ca piatra,/Iute ca săgeata,/Tare ca fierul,/Iute ca oțelul,/ La anul/Şi la mulți ani! e) […] Cu steluța albă-n frunte/Are-n coarne ramuri multe/Şi mai mari și mai mărunte! […] /A trecut cerbul Carpații/Ca să joace la toți frații/ Cu covor împestrițat/Cu luceferi înstelat./Pe câmpul cu floricele/Pe ape cu pietricele/Din copite scânteia/Cărările deschidea/Lumea-ntreagă bucura!

(ii) programe educaționale și de formare specifice în cadrul comunităților și grupurilor în cauză […].

2. Un element important în păstrarea tradițiilor și a obiceiurilor îl are componenta lingvistică care asigură transmiterea legendelor, dar și a formulelor de invocare a spiritelor bune și de alungare a celor rele. Recunoașteți obiceiurile și practicile cărora li se potrivesc textele de mai jos. Asociați-le apoi cu imaginile.

Dialog și activism intercultural

1. Joc de rol: Muzeograful a) Pe site -urile de mai jos, puteți vedea elemente de patrimoniu cultural material specifice populațiilor din România:

Muzeele etnografice au rolul de a păstra obiecte ale patrimoniului material și imaterial al unei țări. În aceste muzee, puteți găsi piese de port popular și mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, care reflectă ocupațiile populației locale. Patrimoniul unora dintre muzee este organizat în secții: Ceramică, Textile, Ocupații, Port, Locuință/Alimentație, Obiceiuri, Secția în aer liber și Secția internațională etc.

• https://muzeedelasat.ro/muzee/sectia-de-etnografie-petresti/#turvirtual;

• https://muzeedelasat.ro/muzee/muzeul-etnografic-dumitru-ulieru/#turvirtual;

• https://muzeedelasat.ro/muzee/muzeul-de-arta-si-tehnica-populara-vanatorii-mici/#turvirtual; b) Pentru elemente de patrimoniu imaterial, construiți împreună cu colegul/colega de bancă un colaj care ar putea fi folosit în unul dintre aceste muzee. Puteți promova obiceiuri de nuntă, de sărbători de iarnă etc. c) La nivelul clasei, votați colajul care vă reprezintă cel mai bine comunitatea.

• https://www.muzeugalatiadj.ro/tur-virtual/.

2. Anunț de promovare pe site‑ul școlii

Pe site -ul UNESCO al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, găsiți afișul cu textul de mai jos pentru un proiect de promovare a patrimoniului imaterial. (https://www.cnr-unesco.ro/ro/activitate/pledoariepentru-patrimoniul-intangibil--traditii-si-meserii-pe-lista-unesco-a-patrimoniului-cultural-imaterial) a) Identificați tradițiile promovate în anunț. b) Cine susține proiectul? c) Cum ați promova voi tradițiile legate de sărbătoarea Crăciunului la voi în școală? d) Vă ajută postarea unui anunț pe site -ul școlii?

Comisia Națională a României pentru UNESCO organizează, în perioada 28 octombrie‑1 noiembrie, întâlnirea finală din cadrul proiectului educațional subregional PLEDOARIE PENTRU PATRIMONIUL INTANGIBIL – Tradiții și meserii pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, organizat pe parcursul anului 2019, proiect care urmărește conectarea și schimbul de experiențe, cunoștințe și bune practici între școli, comunități și autorități privind meșteșugul realizării de covoare de perete și practicile culturale asociate zilei de 1 martie.

Știați că…?

Tradiția mărțișorului în Bulgaria, în România și în Republica Moldova este obiectiv de patrimoniu recunoscut de UNESCO.

Identificați și alte tradiții românești recunoscute de UNESCO pe pagina https://ich.unesco.org/en/lists.

Dicționar

· etnie – comunitate formată din oameni care au aceeași origine, vorbesc aceeași limbă și au aceleași tradiții culturale.

· fidelitate – devotament, sentimente, atitudini constante față de ceva sau de cineva.

· marcă – trăsătură specifică, însușire caracteristică.

· simbol național – semn care reprezintă o țară, semn distinctiv al acesteia.

· sit – teren delimitat care cuprinde creații umane valoroase din punct de vedere arhitectural, urbanistic, istoric, religios, științific etc.

· sit natural – arie naturală protejată în scopul conservării unor specii de animale, de plante, peisaje etc.

· sit arheologic – teren delimitat care cuprinde dovezi ale modului de viață uman din diferite epoci istorice.

· xenofobie – ură față de străini, desconsiderare a acestora.

· șovinism – afirmare a superiorității unei națiuni în raport cu alte națiuni, desconsiderare, ură față de persoane ce aparțin altei națiuni.