BARIERE ÎN DIALOGUL INTERCULTURAL : PREJUDECĂȚI ȘI STEREOTIPURI

ABC intercultural

Dialogul intercultural are loc atunci când membrii unor grupuri culturale diferite se angajează în discuții, fiind conștienți de diferențele culturale dintre ei și dispuși să comunice, să asculte, să înțeleagă, să accepte și să respecte aceste diferențe. Există anumiți factori care diminuează succesul dialogului intercultural producând confuzie, nesiguranță și teamă; acești factori constituie bariere în calea unei comunicării eficiente. De exemplu:

· cunoașterea insuficientă sau neacceptarea diferențelor culturale ce țin de așteptările cu privire la norme de politețe, la valori spirituale etc.;

· În România sunt pedepsite prin lege adresările jignitoare care umilesc persoanele.

· În unele culturi, nu există legi scrise pentru a pedepsi ofensele, ci anumite obiceiuri. De exemplu, nanawati este o practică de împăcare pentru situații în care ofensa poate fi chiar o agresiune fizică în Afganistan. „Este ceremonia de a cere iertare úi, de a face apel la reconciliere, care ocupă un loc important în societatea pashtună. În acest caz, acuzatul trimite oferta de nanawati

· Asocierea cu anumite animale poate reprezenta un act de umilire în anumite culturi. În multe regiuni, asocierea cu câinii are conotații negative, presupunând un statut umil, iar în altele, sens pozitiv, când este lăudată loialitatea cuiva.

· barierele lingvistice care constau în lipsa abilităților de comunicare fluentă într-o limbă străină; dificultatea de a înțelege și de a te face înțeles într-o limbă străină adâncește diferențele interculturale și conduce spre o comunicare defectuoasă;

· stilul de comunicare, atunci când receptorul mesajului nu înțelege limbajul nonverbal, respectiv mimica, gesturile, tonalitatea ce însoțesc comunicarea verbală;

· normele de conduită specifice fiecărei culturi reglementează uneori foarte strict interacțiunea socială, iar încălcarea lor – intenționată sau involuntară – pune bariere serioase în calea comunicării interculturale (un chinez se va supăra dacă i se oferă un cadou învelit în ambalaj de culoare albă, fiindcă albul reprezintă, în cultura sa, moartea; în restaurantele din SUA, Israel, Egipt, chiar și din România a nu lăsa bacșiș este jignitor, în timp ce bacșișul constituie o insultă în restaurantele chinezești și japoneze).

Gândirea stereotipică apare ca rezultat al mai multor factori: educația primită în familie (băieții nu plâng niciodată; fetele trebuie să poarte doar rochii sau fuste etc.), lecturile, experiența proprie, modelele răspândite în mass-media etc.

Atunci când stereotipurile privind anumite grupuri implică și emoții –ce pot varia de la simpatie sau antipatie până la teamă, dezgust, furie sau chiar ură – devenind astfel atitudini, apar prejudecățile.

Prejudecățile sunt atitudini ostile față de persoane sau de grupuri ce decurg din judecarea lor stereotipică, înainte sau fără a le întâlni și a le cunoaște cu adevărat. Influențați de concepții precum toți românii sunt săraci sau toți cei de etnie romă sunt necinstiți, condamnăm la eșec orice încercare de dialog intercultural.

Știați că…?

· Etnocentrismul, înțeles ca tendința de a considera valorile și modelele culturale ale propriului grup ca fiind superioare celor ale altor grupuri (de exemplu, francezii consideră că gastronomia lor este cea mai rafinată), constituie un obstacol în calea comunicării interculturale deoarece împiedică înțelegerea și acceptarea unui alt punct de vedere și a unui alt specific cultural.

Femeie arabă ce transmite mesajul: „Sunt doar musulmană, nu sunt terorist”.

Stereotipurile și prejudecățile nu sunt doar simple bariere ale dialogului intercultural. Ele devin periculoase atunci când generează comportamente discriminatorii la adresa unui individ sau a unei comunități devenite țintă a prejudecăților celorlalți.

· Stereotipurile reprezintă convingeri comune, generalizate și adeseori false cu privire la o anumită categorie sau un grup de persoane. Le întâlnim zilnic și ne afectează pe toți, atunci când – din comoditate – nu facem efortul de a cunoaște îndeaproape o persoană, considerând că aceasta se va comporta într-un anumit fel doar în baza apartenenței sale la grupul respectiv. Ele pot crea o impresie pozitivă sau negativă despre subiecții lor; de exemplu, se spune despre francezi că se îmbracă cu mult gust, dar și că sunt aroganți.

Stereotip privind rolurile în familie: „Bărbatul muncește și întreține familia, femeia are grijă de gospodărie”.

Aplicații

1. Analizați imaginile și descrierile lor. Recunoașteți stereotipurile. Clasificați-le, în funcție de impresia pe care o creează, în stereotipuri pozitive sau negative.

Şofer agresiv Imigrant român culegând căpșuni

2. După ce ați identificat stereotipurile în imaginile de mai sus, precizați ce prejudecăți și ce comportamente discriminatorii pot decurge din ele după modelul de mai jos.

Toți șoferii bărbați sunt agresivi în trafic. Stereotip = presupunere, așteptare

Este periculos să conduci dacă ești femeie. Prejudecată = atitudine

Bărbații sunt mai agresivi cu femeile în trafic decât cu șoferii bărbați. Discriminare = comportament

Mozaic intercultural

Succesul comunicării interculturale poate fi asigurat printr-un efort de evitare sau de depășire a barierelor enunțate anterior. În acest scop, este necesară asigurarea unui mediu deschis schimburilor interculturale, care va crea interlocutorilor proveniți din medii culturale diferite un sentiment de siguranță, de încredere și de acceptare reciprocă.

1. Lucrând în perechi, identificați în comunitatea voastră trei stereotipuri referitoare la diverse naționalități.

Analizați-le, evidențiind pentru fiecare în parte: a) o posibilă sursă a stereotipului (familie, mass-media, lecturi etc.); b) în ce fel poate afecta stereotipul persoanele de alte naționalități; c) o soluție pentru eliminarea stereotipului din comunitate.

2. Realizați, în grup, un afiș (de exemplu, Așa DA! Așa NU!) în care evidențiați stereotipurile identificate de voi la nivelul comunității și mijloacele de combatere a acestora.

Portal intercultural

Publicația Daily Mail titrează că unu din zece infractori arestați la Paris este român. România Liberă preia această știre și declară că românii au fost implicați în 28% din cazurile de criminalitate itinerantă din Belgia în anul 2010, fiind urmați de sârbi (7%), bulgari (6%) și lituanieni (6%) și că 4200 de români au fost reținuți de poliție în prima jumătate a anului 2011, comparativ cu 2500 în aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce l-a determinat pe ministrul francez de Interne Claude Guéant să sublinieze necesitatea autorităților de la Paris de a limita numărul vizitatorilor care provin din România, caracterizată drept „o țară a cărei sărăcie și corupție au devenit notorii”. (https://revistasferapoliticii.ro/sfera/166/art17-Comaneci.php#_ftnref31)

1. Identificați, în articolul de la pagina 76, conținuturile care pun în evidență mecanismul prezentat în schema următoare.

Prejudecată (atitudine ostilă) Stereotip (generalizare)

Discriminare (comportament)

2. Imaginați-vă că sunteți jurnalist român sau bulgar. Elaborați, în grupe de câte patru-cinci elevi, un discurs (de maximum cinci minute) pe care să îl rostiți în fața clasei, prin care să demontați stereotipurile și prejudecățile cu privire la naționaliatea asumată. La final, clasa va desemna prin vot discursul cel mai convingător.

3. Joc de rol a) Sunteți elevi din țări diferite și ați câștigat, fiecare în țara sa, un concurs de eseuri pe tema diversității, în limba engleză. Ați primit drept premiu o tabără gratuită pe o insulă din Oceanul Atlantic. Tocmai ați ajuns în tabără, sunteți cazați câte patru-cinci elevi într-o cameră și vi se lasă la dispoziție o oră pentru acomodare. b) În clasa voastră tocmai a fost înscris un(o) elev(ă) născut(ă) în Spania, într-o familie de români care a locuit acolo timp de mai mulți ani și care, în prezent, a revenit definitiv în România. Cunoaște doar câteva cuvinte de bază în limba română. c) Sunteți în vacanță într-o țară exotică. Comunicați cu personalul hotelului în limba engleză. Într-o zi, mergeți într-o excursie și vă rătăciți. Trebuie să vă întoarceți, singuri, la hotel. Populația autohtonă nu vorbește nicio limbă de circulație internațională. d) Sunteți o familie de români care trăiește într-un orășel de provincie. Nu ați avut contact până în prezent cu persoane aparținând altor culturi decât indirect, prin intermediul mass-media. Într-o zi, părinții se întorc de la serviciu și descoperă că unul dintre copii l-a adus acasă, ca să se joace împreună, pe noul său prieten, care aparține unei minorități.

Organizați în grupe de câte patru-cinci elevi, îmaginați-vă că vă aflați într-una dintre situațiile de mai jos. Jocul vostru scenic (cu durata de maximum zece minute) va pune în evidență barierele care pot apărea în dialogul intercultural și va reliefa soluții pentru depășirea acestora.

Dialog și activism intercultural

Lipsa de deschidere față de diversitate condamnă la eșec orice tentativă de dialog intercultural. În general, tinerii, sub influența educației primite în școală, manifestă un nivel mai ridicat de toleranță, de flexibilitate, de adaptare la diversitatea culturală. În același timp, mulți dintre cei vârstnici sunt tentați să adopte o atitudine mai reținută, conservatoare, închisă.

Sugestiile de mai jos i-ar putea ajuta pe vârstnicii din familia voastră să devină mai deschiși către dialogul intercultural. Care dintre acestea vor fi acceptate și care nu? De ce?

a) Vizionați împreună filme documentare despre țări îndepărtate și despre cultura lor.

b) Îi invitați la un restaurant cu specific arab, chinezesc, italian etc.

c) Le dăruiți un CD cu muzică rock.

d) Le cumpărați o carte a autorului preferat, scrisă într-o limbă de circulație internațională.

e) Invitați la masă un prieten care provine dintr-un mediu cultural diferit.

f) Îi invitați să vă însoțească într-o vacanță peste hotare.

Dicționar

· bariere în comunicare – situații care afectează negativ înțelegerea unui mesaj.

· competențe – capacitate de a face, de a cunoaște.

· competențe interculturale –capacitatea de a adopta un comportament adecvat și eficient la cerințele, la provocările și la oportunitățile aflate permanent în schimbare pe care le prezintă situațiile interculturale.