Perspectivă din abis by Editura Viață și Sănătate

Benone Corneliu Lupu

perspectivă din abis

Iosif este o profeție, o imagine a lui Hristos, o imagine a multora dintre noi. Asemenea lui Iosif și lui Hristos, se întâmplă să fim vânduți, trădați… Drama umanității este coruperea naturii umane, orbirea spirituală, minciuna, invidia, omul care se îndepărtează de Dumnezeu… Ne regăsim, de asemenea, în figura lui Iosif când ne aflăm în groapa vieții și a morții și încercăm în disperare să găsim răspunsuri rapide și consolatoare la cele mai profunde și provocatoare întrebări ale vieții. La fel ca Iosif, după ce trecem prin experiențe vitrege, ajungem la maturizarea spirituală și umană, ne bucurăm când regăsim în aproapele nostru valoarea prieteniei, ca unul dintre cele mai sublime daruri ale existenței, când înțelegem că punctul esențial rămâne familia, care ne umple de bucurie, de entuziasm. Iosif își iartă frații și are puterea de a interpreta tot ce i s-a întâmplat ca fiind planul Providenței (Geneza 45:8; 59:20). Unul dintre cuvintele care îl definesc pe Iosif este Yasaf, adică „adăugat”. Prin alegerile pe care le facem, fiecare adăugăm vieții noastre un sens, o experiență, un element care ne maturizează, ne definește.

Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia ISBN 978-606-911-623-4

9 786069 116234

55756

Perspectiva din abis_coperta.indd 1

Benone Corneliu Lupu

Fără o ordine morală, conviețuirea echilibrată va fi mereu amenințată şi oamenii de bine care nu fac compromisuri riscă să fie aruncați, dezbrăcați de onoare și vânduți. Care este însă finalitatea și ce răspuns vor avea de această dată cei care se vor afla la un moment dat în groapa de unde nu se vor mai putea întoarce să își ceară iertare și să realizeze că răul făcut este fructul nemerniciei? Orașele și comunitățile noastre au nevoie de sufletul lui Iosif, de oameni înțelepți, disponibili pentru a experimenta adevărul despre om, care nu este făcut să trăiască în singurătate, ci prin frumusețea relației cu aproapele.

p e r s p e c t i vă din

abis

Iosif de la robie la tron 2/26/2019 12:10:06 PM

perspectivÄ&#x192; din

abis

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 1

2/26/2019 10:10:30 AM

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 2

2/26/2019 10:10:30 AM

Benone Corneliu Lupu

perspectivă din

abis Iosif – de la robie la tron

Pantelimon

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 3

2019

2/26/2019 10:10:30 AM

Redactor: Livia Ciobanu-Mihai Tehnoredactor: Irina Toncu

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii

Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E‑mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LUPU, BENONE CORNELIU Perspectivă din abis : Iosif, de la robie la tron / Benone Corneliu Lupu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2019 ISBN 978-606-911-623-4 2

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 4

2/26/2019 10:10:30 AM

Avraam este respectat Ĺ&#x;i admirat, Isaac este compÄ&#x192;timit, Iacov este urmat, dar numai Iosif este iubit. 1 Elie Wiesel

Elie Wiesel, Personaggi biblici attraverso il Midrash, Assisi 1975, p. 155.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 5

2/26/2019 10:10:30 AM

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 6

2/26/2019 10:10:30 AM

CUPRINS

CUVÂNT-ÎNAINTE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 PREFAȚĂ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 1. PROFEȚIA LUI ASCLEPIO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 2. STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 3. VÂNDUT SAU VÂNZĂTOR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 4. HAINA „PESTRIȚĂ”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 5. ÎNTREBĂRI DIN GROAPĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 6. VISĂTORUL. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 7. UN OM TRIMIS DE DUMNEZEU. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 8. LA FALSA CH’ACCUSÒ GIOSEPPO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 9. IOSIF ȘI IUDA: ISTORII LA POLUL OPUS. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 10. SPICEle ȘI MIREASA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 11. VÂNZĂTORUL DE VÂNZARE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 12. ȚARA ÎNTRISTĂRII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 CONCLUZIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 LISTA DE ABREVIERI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 7

2/26/2019 10:10:30 AM

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 8

2/26/2019 10:10:30 AM

CUVÂNT-ÎNAINTE

artea aceasta s-a născut în „groapă”. Timp de mulți ani am considerat istoria lui Iosif o „poveste” pentru copii și, drept urmare, nu i-am dat mare importanță. Dar într-o zi am întâlnit-o pe cea care urma să-mi devină soție și care era îndrăgostită de această relatare biblică. Timid și apoi tot mai atent, am început să revăd acest text și, spre surprinderea mea, am ajuns să fiu fascinat de Iosif. Am început să intru în detaliile relatării și să descopăr că mă regăsesc în această istorie. Au trecut douăzeci de ani, exact câți ani a petrecut Iosif în Egipt, înainte să își revadă tatăl, și istoria a continuat să mă fascineze până la obsesie. Simplu entuziasm teologic, până în ziua în care am căzut în groapă. O serie de conjuncturi nefericite m-au dus într-una din cele mai dificile perioade din viață. Atunci am început să-l înțeleg pe Iosif. Mai înainte îl văzusem, acum îl înțelegeam. Iosif nu a fost un sfânt, dimpotrivă, om până în măduva oaselor. A plâns, a suferit, a fost disperat sau plin de bucurie, în funcție de situația pe care a trăit-o. Dumnezeu nu i-a apărut în mod miraculos. Au lipsit intervențiile supranaturale, nu au venit îngeri, nu s-au văzut minuni spectaculoase sau evenimente extraordinare. Spre deosebire de Avraam, Isaac și Iacov, care s-au întâlnit și au vorbit cu Dumnezeu, Iosif a fost singur. Nu se menționează nicio ocazie în care vorbește cu Dumnezeu. Nu sunt menționate nici altare sau locuri de închinare și nu găsim rugăciuni, liturghii sau acte de cult. Nici măcar jertfe. Nimic. Visele nu au fost un dialog cu Dumnezeu, ci doar descoperirea cifrată a ceea ce urma să se întâmple cu oamenii. A avut doar două vise, 9

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 9

2/26/2019 10:10:30 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS pe când era adolescent, în rest a trăit fără minuni și fără ritualuri sacre1. Singur cu Dumnezeu. Dumnezeul lui Iosif. Dumnezeu și omul stau și astăzi față în față, copleșiți de întrebări: De ce omul continuă cu insistență să se răzvrătească? Să-și urască fratele? Să se mintă pe el însuși și pe Dumnezeu? De ce nu intervine Dumnezeu? De ce tace? Pentru ce trebuie să sufăr? Dumnezeu și omul se întreabă reciproc. Eu însumi L-am întrebat pe Dumnezeu. Dar tot ce-am înțeles pe când eram în groapă e că, dincolo de întrebări, dincolo de drama divino-umană, El caută relația. Dumnezeu nu este doar Celălalt, indiferent și îndepărtat, dimpotrivă, El este „tovarășul de călătorie” care intră în istorie și suferă sau se bucură împreună cu omul. Această călătorie unică a transformat viața lui Iosif, a transformat-o pe-a mea și schimbă orice viață care acceptă să Îl aibă pe El „compagno di viaggio”2. Corneliu Benone Lupu Roma, 2018

1 2

Serie de idei în Antonio Bonora, La storia di Giuseppe, Brescia, 1992, p. 30. În italiană, „tovarăş de călătorie”.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 10

2/26/2019 10:10:30 AM

PREFAȚĂ

ăspund cu plăcere invitației pastorului Benone Lupu de a scrie câteva rânduri de introducere în cartea domniei sale, cu aprecieri pentru activitatea pe care o depune în folosul comunității românești din Italia, dar și în dialogul dintre cultele legal recunoscute de statul român care activează în Peninsulă, oferind asistență spirituală, forme de organizare socială și solidaritate compatrioților noștri. Lăsând la o parte contextul istoric, de multe ori, citind Biblia, avem impresia că ne regăsim în istoria personajelor care alcătuiesc diferitele cărți și istorisiri ale acesteia. În centru este OMUL, care este mereu în căutarea unui sens, în căutarea lui Dumnezeu, a fericirii sau care, în trufia lui, își întoarce fața de la Dumnezeu și intră în delirul orgoliului. Temele biblice fascinează și deseori devin subiecte de discuție, însă nu de puține ori abordarea este destul de superficială, oarecum bazată pe o argumentare de genul „am citit pe internet”, în condițiile în care problemele despre viață, complexitatea acesteia, problemele de fond ale existenței se tratează prin însușirea cunoștințelor temeinice, chiar dacă nu de specialitate, pentru a evita interpretările eronate și discuțiile de dragul discuțiilor. Cartea are multe referințe interdisciplinare și este ancorată în prezent. Iosif este o profeție, o imagine a lui Hristos, o imagine a multora dintre noi. Asemenea lui Iosif și lui Hristos, li s-a întâmplat și altora în istorie și unora din cercul nostru de prieteni și chiar nouă înșine, să fim vânduți, trădați de cei pe care îi considerăm frați. Drama umanității este coruperea naturii umane, orbirea spirituală, minciuna, invidia, omul 11

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 11

2/26/2019 10:10:30 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS care se îndepărtează de Dumnezeu. În cazul istoriei lui Iosif, sunt frații care se îndepărtează de tatăl lor și îl mint. Ne regăsim, de asemenea, în figura lui Iosif când ne aflăm în groapa vieții și a morții și încercăm în disperare să găsim răspunsuri rapide și consolatoare la cele mai profunde și provocatoare întrebări ale vieții. La fel ca Iosif, după ce trecem prin experiențe vitrege, ajungem la maturizarea spirituală și umană, ne bucurăm când regăsim în aproapele nostru valoarea prieteniei, ca unul dintre cele mai sublime daruri ale existenței, când înțelegem că punctul esențial rămâne familia, care ne umple de bucurie, de entuziasm. Iosif își iartă frații și are puterea de a interpreta tot ce i s-a întâmplat ca fiind planul Providenței (Geneza 45:8; 59:20). Unul dintre cuvintele care îl definesc pe Iosif este Yasaf, adică „adăugat”. Prin alegerile pe care le facem, fiecare adăugăm vieții noastre un sens, o experiență, un element care ne maturizează, ne definește. Fără o ordine morală, conviețuirea echilibrată va fi mereu ame nințată şi oamenii de bine care nu fac compromisuri riscă să fie aruncați, dezbrăcați de onoare și vânduți. Care este însă finalitatea și ce răspuns vor avea de această dată cei care se vor afla la un moment dat în groapa de unde nu se vor mai putea întoarce să își ceară iertare și să realizeze că răul făcut este fructul nemerniciei? Orașele și comunitățile noastre au nevoie de sufletul lui Iosif, de oameni înțelepți, disponibili pentru a experimenta adevărul despre om, care nu este făcut să trăiască în singurătate, ci prin frumusețea relației cu aproapele. Îi doresc autorului să reușească și prin această carte să contribuie la deslușirea misterului originii și a destinului ultim al omului. Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 12

2/26/2019 10:10:30 AM

INTRODUCERE

PROFEȚIA LUI ASCLEPIO

cuturându-și picioarele de praful drumului, înaltul dregător al faraonului s-a oprit în fața templului. Două obeliscuri uriașe păzeau intrarea. Lângă ele, în fața porții, două statui, una cu chip uman și alta cu chipul unui șoim încoronat cu soare, reprezentau cele două fețe ale divinității. Templul era dedicat lui Atum-Ra, zeul suprem al Egiptului1, și se putea observa asta nu numai după chipul statuilor, ci și din inscripția cu litere mari, săpată în piatră deasupra porții: Eu sunt Atum, Creatorul primilor zei, Eu sunt Cel ce zice luminii Shu, Eu sunt mare Eu-Ea, Eu sunt Cea care a făcut ce-am crezut că este bine, Am făcut spațiul după voința mea2. De o parte și de alta, pe ziduri, se vedeau semne de tot felul, hieroglife care îți dădeau senzația ciudată că intri mai degrabă într-un mormânt decât într-un locaș de închinare. Mirosul mirului, pe care de altfel îl puteai simți mai peste tot pe străzile cetății, aici era mai puternic. Din vase speciale din piatră se ridica liniștit parfumul mirtului din Somalia, învăluind templul și împrejurimile într-un fum străveziu. S. Quirke, The cult of Ra: Sun-worship in ancient Egypt, New York, 2001, p. 54. Din Textele sarcofagului I, 161 în R.T. Rundle Clark, Myth and Symbol in Ancient Egypt, Ed. Thames & Hudson (1978), p. 43. 1 2

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 13

2/26/2019 10:10:30 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS Egiptenii adorau parfumurile. Faraonul, preoții, oamenii de pe stradă sau chiar unii sclavi puteau să le folosească după buna plăcere. Fiecare templu își avea nuanțele sale specifice3. Lemnul parfumat, uleiul de pin, rășina de mir, nardul sau aromele indiene nu puteau să lipsească din casa zeilor, așa că niciun închinător nu putea veni la templu fără darul său din arome. Demnitarul, însoțit de sclavii care purtau vasele cu mirodenii și de câteva gărzi personale, a îngenuncheat în față, între statui și a început să cânte o rugăciune: O Atum-Ra, Fiul Tău vine la Tine, primește-mă în brațele tale fiindcă sunt Fiul Tău, Fiul trupului tău pentru totdeauna…4 Rugăciunea era o cântare monotonă, abia șoptită, de parcă n-ar fi vrut să-l deranjeze prea tare pe zeul sobru de piatră care se afla înaintea sa. Însoțitorii îngânau ritmul cu gesturi simple, în timp ce slujitorii aruncau boabe de mir pe cărbunii aprinși, în vasele din fața statuilor. Nu apucă să-și termine rugăciunea, când ușa se deschise și unul dintre preoții templului, ca și cum n-ar fi văzut cine se afla în față, începu să repete o profeție pe care mulți deja o știau: Ascultați-mă, voi, oameni simpli, și voi, demnitari, chiar și tu, slujitorul faraonului! Va veni o vreme în care se va zice că egiptenii s-au închinat degeaba la zeii lor; toată pioșenia lor va fi fără rost. Zeii vor abandona această țară și se vor întoarce la cer, iar Egiptul va fi părăsit și uitat… Străinii vor umple această țară… Atunci această țară sfântă, locașul sanctuarelor și al templelor, va fi plină de morminte și de morți… O, Egiptule, Egiptule, dumnezeii tăi și rugăciunile tale vor rămâne doar o amintire săpată pe pietre, ca să fie citite de urmașii tăi…5 Lui Potifar nu-i venea să creadă că preotul nu ținea cont de rolul și de poziția sa. Îl trata ca și cum nici nu ar fi existat, dimpotrivă, parcă Eritreia, Libia, Arabia sau chiar India erau locurile preferate de unde importau. „Imnul lui Atum” în Textele piramidei 210, citat de William H. Stiebing Jr., Ancient Near Eastern History and Culture, p. 139. 5 Ermete Trismegisto, Corpus Hermeticum: Asclepio 24, traducere de B.M. Tordini Portogalli, p. 153. 3 4

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 14

2/26/2019 10:10:30 AM

PROFEȚIA LUI ASCLEPIO înadins, când erau prezenți demnitarii, își rostea profețiile rău prevestitoare. Când oamenii veneau la templu, el îi înspăimânta cu profețiile sale, ba chiar mergea și la poarta cetății, chemând egiptenii să Îl caute pe unicul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Cu siguranță era nebun. Ce să-i facă? Să-l aresteze? N-ar fi adus niciun folos. Preotul era iubit de popor și se pare că însuși faraonul îl simpatiza, fiindcă făcea parte din familia nobiliară a Egiptului. Zăbovind câteva minute, decise să plece. Nu se simțea confortabil în prezența lui și îl deranja faptul că era preot chiar în Heliopolis. Heliopolisul, supranumit și On, era una dintre cele mai mari cetăți din Egiptul Antic. A fost numită „Cetatea soarelui” sau „Cetatea lui Atum-Ra”. Numele ei în egipteană era At, Ant, Annu6. Evreii îi spuneau cetatea On. Grecii, mai târziu, au numit-o Heliopolis. Se afla în zona deltei Nilului, într-o poziție favorabilă agriculturii și comerțului, dar cu toate acestea cetatea s-a dezvoltat mai degrabă ca un centru religios. Au fost construite multe temple și în mod special templele lui Atum-Ra7, zeul-soare, a cărui influență a fost atât de importantă, încât urma să se răsfrângă de-a lungul secolelor în tot Egiptul. Preoții care slujeau în temple erau maeștri în artele sacre ale scrisului. Textele din Heliopolis îi fascinează și astăzi pe cei care au ocazia să le vadă. Alții erau experți în secretele medicinei, și în mod special al îmbălsămării. Unii dintre ei aveau darul de a pătrunde în tainele cerului, descifrând mișcarea astrelor și zodiile. Se spunea că zodiile au fost descoperite chiar în templele lui Ra cel atotputernic. Strabo spune: „La Heliopolis am văzut case mari în care locuiesc preoții; între aceștia, în Harris R. Laird, Gleason L. Archer, Bruce K. Waltke, eds. Theological Wordbook of the Old Testament, Chicago, 1980. rif. 0121 în BW 10. 7 Ra era reprezentat în funcţie de poziţia soarelui pe bolta cerească: Ra-Horakhti, numit şi „Ra Horus al celor Două Orizonturi”, imaginat printr-un şoim încoronat cu discul soarelui, simboliza „soarele zilei pline”; Atum, numit şi „Suveranul celor Două Ţări”, era soarele care apune, în timp ce scarabeul Khepra – „Cea care împarte” – era soarele care răsare. 6

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 15

2/26/2019 10:10:30 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS mod special cei în vârstă se ocupau cu filosofia și astronomia.”8 Profețiile legate de astre atrăgeau multă lume și, din acest loc, urma să pornească, în numele lui Atum-Ra, în tot Egiptul, una dintre cele mai mari reforme religioase. Chiar Potifar urma să joace unul din rolurile cele mai importante și de aici urma să se ridice un tânăr sclav care avea să contribuie în mod neașteptat la împlinirea profeției bătrânului preot.

Strabo, Geograph. l. 17, p. 554.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 16

2/26/2019 10:10:31 AM

CAPITOLUL I

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

Prietene, tu şi cu mine vom rămâne străini toată viaţa, până când tu vei vorbi şi eu te voi asculta ca şi cum aş asculta propria-mi voce şi te voi vedea ca şi cum m-aş uita în oglindă. Khalil Gibran

oarele care lumina coloanele din templul lui Atum-Ra răsărea timid printre colinele muntelui Hebron. Pe dealuri, o mână de case somnoroase își deschideau ferestrele către o nouă zi. În aerul proaspăt al dimineții se auzeau câțiva cocoși care umpleau văzduhul cu cântecul lor. Behăitul oilor, mugetul vacilor și câte un strigăt scurt de-al păstorilor erau semne că satul se trezea la o nouă zi. Câțiva kilometri mai la sud, lângă oaza Mamre, locuia familia lui Iacov. Între corturile lor, la umbra stejarilor, era încă liniște, oamenii și animalele moțăiau încă în boarea dimineții. Singurii care se sculaseră erau tatăl și fiul mai mic, Yāsaf, care se adunaseră în jurul unui altar și cântau încet un psalm. În întreaga lor familie erau singurii care se rugau regulat lui Yhwh, ceilalți fie nu erau interesați, fie veneau doar la începutul zile de shabat, atunci când fiecare suflet trebuia să fie prezent. Uneori veneau la rugăciunea de dimineață și frații mai mari, dar erau plictisiți, somnoroși și de multe ori murmurau. Era clar, nu le plăcea să se roage, dar mai ales nu le plăcea să stea în preajma tatălui. 17

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 17

2/26/2019 10:10:31 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS Tatăl era bătrân, uneori tușea sau scuipa zgomotos, dar nu lucrul acesta îi deranja, ci sfaturile și predicile care parcă nu se mai terminau. Erau lungi și uneori repeta aceleași cuvinte, de parcă le-ar fi spus unor copii. De ce nu înțelegea și el că acum erau adulți și puteau foarte bine să se descurce și fără predicile lui obositoare? Să renunțe la vin, la femei, la vorbe urâte? Ce era rău să mai scape câte o înjurătură și să profite de ocaziile când întâlneau o femeie? Bătrânului tată îi convenea să vorbească după ce toată viața trăise cum voise. L-a înșelat fără să clipească pe unchiul Esau, pe bunicul Isaac și pe bunicul Laban. El vorbește de cinste? Nu s-a mulțumit cu o femeie și acum le face lor morală și-i îndeamnă la o viață curată. Așa nu merge! Era mai bine să stea deoparte și să-i lase să-și facă propria viață așa cum credeau ei că e mai bine. În ce-l privește pe tatăl, era mai bine să-l evite. Singurii mai naivi erau Yāsaf și Beniamin; ei erau încă tinerei și nu știau ce înseamnă viața. Yāsaf, mai mototol din fire, stătea mereu în jurul casei, vrăjit de discursurile tatălui. Ce-o fi găsind în predicile lui? Cu siguranță nu era capabil să gândească singur. Și habar nu avea ce înseamnă să strângi în brațe o femeie și să bei pe nerăsuflate o cupă cu vin din viile Saronului. Băiețașul umbla cu aiureli, cu vise și smiorcăieli femeiești. Era prea dulceag și își iubea tatăl în mod exagerat. Iar tatăl, odată cu înaintarea în vârstă, parcă o luase razna, exagerând cu cele spirituale. Și, culmea, i-a făcut fiului său preferat o haină cu mâneci lungi, ca o haină de femeie. Clar s-a smintit bătrânul.

A. Yāsaf Yāsaf, fiul iubit, este mult mai bine cunoscut cu numele de Iosif. Relatarea vieții sale se găsește în Geneza pe parcursul a 14 capitole (Geneza 37–50), egale ca număr cu cele dedicate relatării vieții lui Avraam (Geneza 12–25). Este evident că autorul a dorit să sugereze că cele două istorii sunt de egală importanță. Într-un studiu foarte atent, 18

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 18

2/26/2019 10:10:31 AM

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

exegetul american Coats1 atrage atenția asupra armoniei acestui pasaj biblic. Mai înainte însă, G. Von Rad scrisese deja: „Istoria lui Iosif… are 392 de versete și, în ciuda acestui fapt, este o istorie unică… unită sub un singur arc, cu unul – maxim două – puncte culminante.”2 Cine a fost cu adevărat Iosif? Oamenii de artă, scriitorii și pictorii au dedicat opere întregi vieții acestui bărbat. Thomas Mann a scris o tetralogie intitulată Iosif și frații săi3. Înainte să scrie cele patru romane, a avut nevoie de opt ani (1925–1933), ca să facă cercetări și să pregătească opera4. Lucrarea lui rămâne și astăzi una de referință, fiind tradusă în multe limbi. Nu a fost singura carte dedicată lui Iosif. Evreii din Spania Medievală au rescris istoria lui Iosif în ladino, Coplas de Yosef, care a fost transformată în poemul Coplas de Yosef ha-Zaddic, de Abraham de Toledo (1732). Poetul leton Janis Rainis, încercând să intre în psihologia lui Iosif, a scris o tragedie intitulată Iosif și frații săi. (1920). Claude-Joseph Dorat a publicat opera Victima dragostei (1776), inspirată din povestea de dragoste a soției lui Potifar. Istoria lui se regăsește și în muzică; Richard Strauss a compus Josephs Legende (1914), inspirată tot din povestea de dragoste dintre femeia desfrânată și angelicul Iosif. În pictură avem multe lucrări care înfățișează diferitele aspecte ale vieții sale. În Sala dei Duecento, din Palazzo Vecchio, în Florența, se găsește întreaga istorie a lui Iosif (Esposizione degli Arazzi di Giuseppe), pe o tapițerie de mare preț, pregătită de Agnolo di Cosimo di Mariano (numit Bronzino) și Jacopo Carrucci (numit Pontormo). 1 G.W. Coats, From Canaan to Egypt: Structural and Theological context for the Joseph Story, Washington 1975. 2 N. Negretti, C. Westermann, G. Von Rad, Gli inizi della nostra storia, Torino, 1974, p. 129. 3 Istoriile lui Iacov (Die Geschichten Jaakobs), Berlin 1933; Tânărul Iosif (Der Junge Joseph) Berlin 1934; Iosif în Egipt (Joseph in Ägypten), Viena 1936; Iosif hrănitorul (Joseph der Ernährer), Stockholm, 1943. 4 Opera lui Thomas Mann cuprinde „2 000 de pagini narativ-explorative-interpretative ale religiei Bibliei”, afirmă criticul G. Sammavilla, citat în Antonio Bonora, La storia di Giuseppe, Brescia, 1992, p. 81.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 19

2/26/2019 10:10:31 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS Rembrandt van Rijn5 și Paul-Gustave Doré6 au fost fascinați de povestea biblică, pictând adevărate scene din viața lui Iosif. Desenele pe carton ale lui Bronzino, aflate în atelierul lui Nicolas Karcher din Florența, tabloul lui Pontormo, Iosif in Egipt (1517), în Galeria națională din Londra, Giuseppe e la moglie di Putifarre, pictat de Guido Reni în 1630, Giuseppe interpreta i sogni, de Benjamin Cuyp (1630), Giuseppe venduto dai fratelli agli Ismaeliti, de Gerard Hoet (1728), sau Giuseppe venduto dai fratelli e preso da una carovana, in cui alcuni discendenti di Qeturah, de Konstantin Flavitsky (1855) sunt doar câteva exemple. Coranul dedică o Sura, cea de-a XII-a, cu 111 versete, lui Yusuf, numindu-l „Marele profet”. Sunt menționate visele lui și, în manieră profetică, îi este anticipat viitorul: „Când Iosif a spus tatălui său: «O, tată, am visat unsprezece stele și soarele și luna. Și i-am văzut închinându-se în fața mea», acesta i-a spus: «O, fiul meu, să nu povestești fraților tăi acest vis, fiindcă cu siguranță se vor mânia pe tine.»”7 Au fost făcute diferite expediții arheologice, în speranța că se vor descoperi detalii. În anul 1926, la baza piramidei Saqqara, construită de regele Zoser, a fost descoperită o statuie cu o inscripție pe care se află diverse nume, între care cel al regelui Zoser și al unui bărbat numit Imhotep. Iată inscripția: „Secretarul Regelui Egiptului de Jos, vice-administratorul Marelui Palat, Domnul Moștenitor, Mare-Preot din Eliopoli, Imhotep, Constructorul, Sculptorul și Creatorul vaselor de piatră.”8 Nu se cunosc personajele și s-a presupus că Imhotep este o referire la Iosif. Inscripția este datată în jurul anilor 1700 î.Hr., epoca în care ar fi fost posibil să fi trăit Iosif. Din păcate, ipoteza nu este susținută 5 Tablourile lui Rembrandt: „Iosif își povesteşte visul fraţilor lui şi lui Iacov”; „Iacov care primeşte tunica mânjită de sânge” (două tablouri); „Patriarhul care binecuvântează pe Iosif ”. Vezi Roth-Wigoder, Encyclopaedia Judaica, cit., X, p. 216. 6 Paul-Gustave Doré a realizat seria de gravuri numită „Istoria lui Iosif ”, compusă din: „Vânzarea lui Iosif ”; „Interpretarea viselor lui Faraon”; „Dezvăluirea lui Iosif în faţa fraţilor lui”, în Roth-Wigoder, Encyclopaedia Judaica, X, p. 204. 7 Coranul, Sura XII. 8 Earl Baldwin, Egyptian Architecture as Cultural Expression, Londra, 1938, p. 264.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 20

2/26/2019 10:10:31 AM

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

de alte argumente, iar Imhotep, în realitate, era fiul arhitectului din Menfi, Kanofer, și al tinerei sale soții Khreduonkh, care era din provincia Mendes9. Cine a fost Iosif?

B. Străinul10 Tot ce știm despre Iosif am aflat din prima carte a Torrei, Geneza. El intră în istorie însoțit de un cuvânt care îi va pecetlui destinul. Acest cuvânt este „străin”. Deși nu este numit în mod direct așa, cuvântul descrie experiența lui și a familiei sale. Părinții săi au fost străini, bunicul Isaac la fel, iar străbunicii, Avraam și Sara, toată viața au trăit ca „străini și călători” (Evrei 11:13)11. Toți erau emigranți, destinați unei călătorii continue, fără să aibă vreodată parte de o patrie. Experiența aceasta se repeta cu insistență în fiecare generație. Paradoxul cel mai mare nu era prezența lor întrun anumit loc, ci tocmai absența. O dublă absență: absenți din propria țară de origine și în același timp absenți din locul în care au ajuns. Ei nu aparțineau locului. Nu aveau rădăcini. Nu au avut niciodată și nu au fost acasă în niciun loc de pe fața pământului. Atunci când au plecat din Ur, s-au oprit în Haran, apoi în Canaan, de acolo au mers în Egipt, apoi s-au reîntors în Canaan, din nou au plecat în Egipt și din nou în Canaan; 9 Imhotep a fost preot, poet şi medic. Despre lucrările lui medicale, vezi Patric Blomstedt, Imhotep and the Discovery of Cerebrospinal Fluid, 2014, Anatomy Research International, 2014, p. 2. Vezi şi Amieson Boyd Hurry, Imhotep, the Vizier and Phusician of King Zoser, Londra, 1926, p. 118. 10 Există diferite opinii cu privire la istoria lui Iosif. Ruppert şi Lack (Joseph 15-23) cred că este vorba de o elaborare mitologică cu analogii între Tamuz, Osiris şi Baal, zeii canaaniţi şi egipteni care mureau şi înviau. Steuernagel, care neagă opinia lui Ruppert, crede ca Iosif este un personaj reprezentativ, care întruchipează istoria tribală a lui Israel. (C. Steuernagel, Die Einwanderung der israelitischen Stammen Kanaan, Berlin 1901). Glunkel, în schimb, afirmă că este o poveste inventată de cultura populară iudaică (H. Glunkel, Die Kompositione der Joseph-Geschichten, în ZMDG 76 (1922) 55-71). Noi credem că este o istorie reală şi că a fost transmisă de pana inspirată în Pentateuh. 11 Pentru textele biblice am folosit ediţia Cornilescu.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 21

2/26/2019 10:10:31 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS Iacov s-a dus în Mesopotamia, apoi a revenit în Canaan. Psalmistul spune că „erau puțini la număr și străini în ţară” și umblau „de la o națiune la alta și de la o împărăție la alt popor” (Psalmii 105:12-13). Plecând din locul numit „casă”, sau din familia de origine, mereu pe drumuri, urmau să fie uitați, într-un anumit sens urmau să dispară; în același timp, în țara unde ajungeau erau niște intruși de care cetățenii locului ar fi scăpat cu ușurință dacă ar fi fost posibil. Străinii nu au țară, casă, familie și de multe ori riscă să Îl piardă și pe Dumnezeu. În romanul Străinul, publicat de Albert Camus în anul 1942, personajul principal, Meursault, este un ucigaș apatic, fără scrupule și fără Dumnezeu. Meursault, acel homme du midi, când i se oferă șansa de a-L cunoaște pe Dumnezeu, refuză cu îndârjire. Deși Camus nu pune accent pe această scenă, în realitate străinul său este cu adevărat așa doar în acest moment, când ajunge singur și nu mai are pe nimeni, nici măcar pe Dumnezeu. Străinul din Geneza 37:1 este diferit. În limba ebraică, cuvântul are sensul de „călător”, „a fi pe drumuri”, dar ori de câte ori se vorbește despre cei din familia lui Iosif, despre Avraam, Isaac și Iacov, în a doua parte a vieții sale, apar însoțiți de Dumnezeu. Ei sunt străini, dar totuși nu sunt singuri.

1. Străinul îndrăgostit Înșelându-și tatăl și fratele, Iacov fuge fiind amenințat cu moartea. Dumnezeu îi iese în cale la Bethel. Iacov pare foarte entuziasmat de această întâlnire și face jurăminte pentru toată viața. Din păcate, după doar câțiva ani, începe să uite și de Dumnezeu, și de jurămintele pe care le-a făcut. Este pe cale să piardă binecuvântarea de curând dobândită chiar cu prețul minciunii, devenind o simplă slugă în casa lui Laban din Haran. Dar se întâmplă ceva neprevăzut: se îndrăgostește. I-a plăcut de cea care urma să-i devină mireasă de cum a văzut-o. Era tânără și foarte frumoasă. La prima întâlnire, în fața tuturor, a 22

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 22

2/26/2019 10:10:31 AM

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

sărutat-o și, de emoție, a izbucnit în plâns. Un plâns disperat, ca un bocet12. Se uitau cu mirare păstorii adunați să vadă evenimentul. Se uita mirată și biata fată, neștiind ce să creadă. El era mai în vârstă, probabil cu vreo douăzeci de ani, și s-ar fi așteptat să fie mai sobru; în schimb se poartă ca un copil. Plânge. Ce face? Ori o sărută, ori plânge!? Ea nu știa ce să zică. Privește jenată când el încearcă să-i explice cum stau lucrurile cu familia lui. În timp ce bărbatul își șterge lacrimile cu mânecile largi, îi explică printre sughițuri că-i este rudă. Asta sună bine, cel puțin salvează aparențele, iar păstorii, care se uitau cu gura căscată, se pot întoarce liniștiți la turmele lor. Fata aleargă să ducă vestea acasă. Apoi se întoarce și ea la turmă. Deși tânără și frumoasă, ea era legată de turmă, fiind trimisă de familia ei să pască oile (Geneza 29:9)13. Acesta era tot universul ei. Ea nu are timp de bărbați, nu gătește, nu coase, nu își face zestre. Ea trebuie să aibă grijă de oi. Nici măcar numele ei nu spune mai mult. Rahela era nume de origine akkadiană și provenea din cuvântul iahru14, care înseamnă „oiță”. Ea era o „oiță” legată de turmă. Iacov păstorul s-a îndrăgostit de ea. Urma să-i devină soț. Stăpân. Slugă. Cei şapte ani care au urmat și care în cele din urmă au devenit pai sprezece ani de așteptare și slujire au fost prețul pentru dragostea lui. Dar nimic nu a fost prea scump să-i obțină dragostea. Și în sfârșit ziua marelui eveniment a sosit. Există un pasaj interesant care descrie sărbătoarea și 12 „A plâns tare” – Geneza 29:11 (Cornilescu). Cuvântul bakâ din ebraică înseamnă „plâns disperat”, „bocet”, „întristare puternică”. Vezi Collins T., The Physiology of Tears in the OT, în CBQ 33: 18-38, 185-97; De Ward, Eileen F., Mourning Customs in 1, 2 Samuel, în JJS 23: 1-27, 145-66; Hvidberg, F. F., Weeping and Laughter in the Old Testament, Brill, 1962. Westermann, C., Struktur und Geschichte der Klage im AT, în ZAW 25: 44-80 şi în TDOT, II, pp. 116–120. 13 Deşi avea fraţi (Geneza 31:1) şi o soră mai mare, numită Lea, textul o prezintă pe Rahela ca fiind unica păstoriţă a familiei (Geneza 29:6,9). 14 „Rahel” în Harris, Theological Wordbook of the Old Testament, rif. 2145a.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 23

2/26/2019 10:10:31 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS starea lui Iacov: „Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț (Geneza 29:22). Seara a luat pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea... A doua zi dimineața, iată că era Lea” (v. 23 şi 25). Lovitură neașteptată. Cum a fost posibil așa ceva? El o iubea pe Rahela! I-a răpit inima chiar din ziua în care a îmbrățișat-o. De atunci, cu fiecare zi, dragostea lui devenise tot mai mare, mai nestăvilită. Știa totul despre ea: glasul ei frumos ca versul mierlei sălbatice, parfumul și mirosul hainelor, împrumutat parcă din grădinile Libanului15, trupul… Nu era ea cea care, pe când el era cu oile pe câmp, îi aducea prânzul? O cunoștea de la mare distanță. Abia ieșea pe poarta cetății, și deja o recunoștea, știindu-i mersul și statura. Cum putea să fie înșelat cu sora ei, când el era în stare să-i descifreze pasul chiar și când n-o vedea? Era o armonie în mersul și în felul ei de a fi, încât era imposibil să nu o recunoști. Iacov era îmbătat de dragostea ei. Timp de șapte ani, el a visat la momentul acesta și n-ar fi fost întuneric care să-i ascundă prezența. Ar fi recunoscut-o chiar și dintre fete fără număr. Era înnebunit după ea, îmbătat de dragoste.16

2. Străinul amețit Dacă ar fi fost îmbătat doar de dragoste, ce fericit ar fi fost! Dar în pasaj ni se spune că Iacov era îmbătat de altceva: Laban a pregătit un mishteh, unde Iacov era invitatul de onoare. Cuvântul mishteh, tradus cu „ospăț”, își are originea în cuvântul shathah, care în ebraică înseamnă și „beție”, „a se îmbăta”. În noaptea nunții, Iacov era beat, dar nu de dragostea pentru Rahela, ci de aburul vinului. Imagine poetică în Cânt. cânt. 4:11. Talmudul explică faptul că Iacov, temându-se că Laban le va schimba pe fete între ele, i-a dat Rahelei o parolă ca să o recunoască. Laban a ezitat, dar în ultimul moment a făcut schimbul, iar Rahela, temându-se că sora ei va fi umilită public, i-a oferit de bunăvoie parola (Talmud, „Tratatul Meghila”, 13b).

15 16

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 24

2/26/2019 10:10:31 AM

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

Incapabil să-și recunoască mireasa. Dragoste amețită de vin. A urmat un război. Război între femei pentru dragostea „amețită” a soțului. În Geneza 29 se spune de trei ori că Iacov o „iubea pe Rahela” (v. 18, 20, 30), în timp ce în capitolele următoare, tot de trei ori, sora ei, Lea, încearcă să-i fure soțul și dragostea (cap. 32, 33, 34). Cearta între femei a durat ani și nu s-a terminat nici măcar la moartea femeii iubite. A continuat cu fiii lor. În familia acesta se naște Iosif. Seamănă mai degrabă cu un câmp de bătălie…

C. ’Āsaf sau Yāsaf ? Iosif crește sub foc încrucișat. În Geneza 30:22-24 este descris contextul nașterii sale: „Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: «Mi-a luat (’āsaf) Dumnezeu ocara!» Și i-a pus numele Iosif (Adăugat – yāsaf) zicând: «Domnul să-mi mai adauge un fiu!»“ Numele Iosif (construit cu trei consoane YSF în ebraică) are dublă semnificație. El apare în forma verbală qual la versetul 23 și înseamnă „a lua”, „a pierde” (’āsaf). La versetul 24, cu o ușoară modificare, înseamnă „a adăuga” (yāsaf). Confirmarea se găsește la sfârșitul versetului, unde se face referire la cuvântul aramaic wsf, „a adăuga”. Luat sau adăugat? ’Āsaf sau Yāsaf? Aceasta este întrebarea. Cum să-i spunem lui Iosif? Nu poate avea și el un nume simplu, ca toți frații săi? Cei mai mulți preferă doar numele Adăugat. Dar viața lui s-a confruntat de nenumărate ori și cu pierderea. Luat – Adăugat reprezintă mult mai bine experiența lui. Toată viața lui a stat sub semnul acestui nume, între plus și minus; a avut mamă și, după ce l-a născut, aceasta a murit; a avut tată, dar l-a pierdut; i-a fost dată o haină specială, apoi i-a fost luată; a avut frați, care i-au devenit vrăjmași; i-a fost dată dragoste, care a fost schimbată 25

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 25

2/26/2019 10:10:31 AM

PERSPECTIVĂ DIN ABIS în ură; a fost fiu, dar a devenit sclav; i s-a dat o poziție de onoare în casa lui Potifar doar pentru ca mai apoi să fie trimis în pușcărie; era stăpân în Egipt, dar Egiptul nu era pentru el decât „țara întristării”. Toată viața lui s-a mișcat între adăugat și luat. Istoria lui este istoria noastră. Viața ne dă și ne ia încontinuu. În fiecare moment primim și pierdem. Avem părinți care mor, ni se dăruiesc copii care într-o zi pleacă, un serviciu pe care îl pierdem, sănătate care apoi dispare, bani care sunt furați și lista este lungă cât viața fiecăruia dintre noi. Iov este exemplul cel mai reprezentativ. Ce sens are totul? Luat – adăugat! Adăugat – luat! Dacă totul se mișcă aici, nu ne rămâne decât logica din Queholet: hábël hábälîm ´ämar qöheºlet – „totul este deșertăciune” (Eclesiastul 1:2). Luat – adăugat e mai mult decât o simplă constatare. El își găsește semnificația deplină în al doilea nume, pe care îl primește de la Faraon: Tafnat-Paeneah, „Descoperitor de taine” (Geneza 41:45). Acest nume, și el cu dublă semnificație, dat cu puțin timp înainte ca să aibă fii, este cheia care descifrează semnificația numelui de acasă. Istoria lui Iosif, luat – adăugat, capătă sens doar când el devine descoperitor de taine. Vocalizarea din ebraică este Säpnat Pa`nëah și, potrivit cu BDB Hebrew and English Lexicon, este o referire la „Dumnezeu care vorbește, iar omul ascultă”17. Descoperitorul de taine era „Dumnezeu care vorbește”. În procesul adăugat – luat, tânărul simplu de la țară se transformă într-un profet-prinț. Profet capabil să audă și să vadă ceea ce alții nu vedeau și nu auzeau. Capabil să înțeleagă și să interpreteze visele. Ca prinț, era „un trimis al Domnului” – šülahaonî ´Élöhîm (Geneza 45:5) – să deschidă drumul poporului său: „M-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” Cuvântul shalah18 (trimis) era folosit atât pentru ambasadorii Säpnat Pa`nëah în Brown, Francis – S.R. Driver – Charles A. Briggs, The New Brown - Driver Briggs - Gesenius Hebrew and English Lexicon, Hendrickson 1979, p. 861. 18 Shalah în Kittel, G.–G. Friedrich, Theological Dictionary of the New Testament, tradus de G.W. Bromiley, Grand Rapids 1964, I, pp. 413–420. 17

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 26

2/26/2019 10:10:31 AM

STRĂINUL – ’ĀSAF SAU YĀSAF?

regelui, cât și pentru profeți. Isaia a fost trimis la Ierusalim, Iona – la Ninive, Ezechiel – la casa împăratului. Chiar și porumbelul lui Noe și balena lui Iona au fost trimise cu un scop precis. În Noul Testament, îngerii sunt trimișii, mesagerii lui Dumnezeu, cu scopul de a comunica voia Lui. Descoperitori de taine. Dar scopul cel mai important, fundamental, al celui trimis era să elibereze și „să scape viața”. Iosif nu face excepție. El este folosit de Dumnezeu ca să scape viața fraților săi: „Căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră” (Geneza 45:5). Când descoperă că nu este un vândut, ci un trimis și când înțelege această taină, Iosif devine asemenea Marelui Trimis al cerului – Isus Hristos, care a venit de bunăvoie să scape viața fraților Săi. Isus, Luat – Adăugat.

IOSIF de la ROBIE la TRON.indd 27

2/26/2019 10:10:31 AM

Benone Corneliu Lupu

perspectivă din abis

Excelența Sa, dr. George Bologan, Ambasadorul României în Italia ISBN 978-606-911-623-4

9 786069 116234

55756

Perspectiva din abis_coperta.indd 1

Benone Corneliu Lupu

p e r s p e c t i vă din

abis

Iosif de la robie la tron 2/26/2019 12:10:06 PM