GABRIELA ANA BALAN CARTEA PENTRU VALENTINO TRADUCERE: DENISA BALAN şi OANA POPA NIMIGEAN DESENE: ALICE BALAN FOTO: ALESSANDRO MOROSIMOTO şi ECATERINA GELES
VALENTINO Va spune Valentino această poezie Aprins de dor în alt colţ de lume Lăsată de Dumnezeu într-o altă limbă Eşarfă pe aripa de colibri a Turnului Babel Nouă ne va fi punte între inimi Turnată în taină placată cu păsări măiestre Inorogii vor cânta zeii vor scrie cu firul Ariadnei Nunţile vor trece în alai de poveste petale de fluturi O să danseze cu Valentino printre săruturi
Reciterà Valentino, questa poesia. Acceso dalla voglia, in un altro angolo del mondo. Lasciata da Dio in un altra lingua Sciarpa, sull’ala, del colibrì della torre di Babele. Per noi sarà ponte tra i cuori, versato in mistero e placato con uccelli graziosi. Inni canteranno gli Dei scriverano con il filo di Arianna I matrimoni passerano in coro come in favola, petali di farfalle Danze con Valentino tra i baci.
RUGĂ PENTRU MAMA Dumnezeu care ai inventat pădure De ce ai mai făcut-o pe secure? Şi dacă ai lăsat pe lume cu litere de sare Scris de mâna femeii lui Lot Fiul să câştige prin lume cum poate un zlot
De ce ai inventat-o şi pe Doamna Moarte? În ochi ai pus şi lacrimă în dulce vin pelin Ai inventat şi frig şi pături să ne învelim Lângă tăceri ai pus cuvinte,lângă păcate cele sfinte Dar lângă mama bolnavă acasă De ce stă moartea cu o coasă? Zadarnic o alung zadarnic strig Să ne rugăm,să stăm îngenunchiaţi îţi place să ne vezi Când suntem depărtaţi de mama,tată,fraţi Să te prefaci că nu ne crezi? Mamă,încet încet te pierzi În oglinda ochilor tăi verzi Nu pot să cred că bunul Dumnezeu Nu vede lacrima din ochiul meu Nu pot să cred că îngerii din cer nu ştiu că toate rănile mă dor Când în genunchi mă rog şi urlu în mine Ca mama să se facă bine! Eu nu îmi simt ruga în zadar Nici sufletul pustiu desculţă prin pădure fug şi ştiu Aşa cum am înlocuit securea cu o drujbă O voi lăsa pe Doamna Moarte fără slujbă Şi nu voi regreta deloc şi plânsul nu îmi va fi în van Căci lemnul tăiat cu securea se pune pe foc În timp ce lemnul tăiat cu drujba devine pian
PREGHIERA PER LA MAMA Dio, tu hai inventato la foresta Per loro anche la scure Erano di salle le lettera che hai scritto Per il mondo tramite la mano di dona del Lot Come che i tuoi figli lasciano le loro famiglie E ill pasato sule spalle per cercare un mondo ideale Esiste anche la Sig Morte‌per che? Ci hai messo‌una lacrima Neglio ochi, il silenzio con le parole Contro il freddo le coperte per peccati cose santi‌ Per che la morte che sta con una falcia? in casa, con la mia mamma malata?
gli sgrido e la mando via…ma e in vano inginocchiando preghiamo lacrimando cosi ti place che striamo quando siamo separati da mamma, pappa e fratelli e fai finta che non ci credi? Mamma…pian”piano te ne vai nell specchio dei tuoi occhi verdi non credo che non veda il Buon Dio lacrimando anche ii miei e gli angeli del coro non poso crederci che non sentano tutte le mie ferite sanguinando quando detro me prego e urlo disperando che mamma si senta meglio. Non sentano e la preghiera e in vano e l”anima al buio. Corro scalza nella foresta e so che adeso ho scambiato la scure con una motosega…Hm…lascero la morte senza lavoro! E non mi pentiro per niente e la mia preghiera non sare in vano Perche va buttado sul fuoco il legnio tagliato con la scure Usado anche una motosega invece puo forlo diventare pianoforte Per chi lo sa sonare e harpa per chi e piu gentile
VINO, VALENTINO Vino, Valentino Să te joci cu căluţul roz Să asculţi cum cântă Pingu, Jucăria ta preferată de aici, de la noi Vino să îl mângâi pe Pinu, drăgălaşul pisoi Să călăreşti pe zglobiul Grivei dacă vrei Vino să sădim împreună Un copac în spatele grădinii Acolo unde mama ta în copilărie Săpa gropi să îngroape căţei Se despărţea cu mare durere de ei Avea un căţeluş mai special, crescut de ea Îl chema Max, se comporta ca şi când Ar fi avut calendar şi ceas Ştia să o aştepte pe Denisa în staţia de autobuz Cu precizie, exact în ziua şi la ora Când ea se întorcea de la şcoală
Vino Valentino la primăvară Când înfloresc merii Aşa floare frumoasă nu ai să mai vezi În altă parte prin lume, decât acasă, la noi.
SCRISOARE PENTRU VALENTINO Dacă vreodată, peste ani, vei citi Această scrisoare în româneşte O să ştim că Dumnezeu Există şi ne iubeşte Aceste rânduri sunt strigătul meu În genunchi, cu spatele spre moarte Mâna mea şterge de pe cer cuvântul departe Şi scrie, sfioasă, cuvântul acasă De mult, în secolul trecut, când lumea era altfel Şi noi nici nu ştiam că există şi altă lume decât a noastră,
Pe când eram copil de vârsta ta O profesoară curajoasă Ne-a învăţat să desenăm ilustrate cu satele româneşti Spunea că va trimite desenele departe, la UNESCO Să vadă ce minunăţii şi bogăţii vor oştile de activişti de partid să demoleze cu buldozerul Să construiască blocuri de beton şi oţel În locul bietelor case pe lângă care creşteau flori frumoase. Ei nu au reuşit atunci să ne distrugă satele dar iată Că a venit peste noi o vreme întunecată, sărăcia, Copiii pleacă liberi în lumea largă să caute o viaţă mai bună Acasă rămâne câte o bătrână, aşteaptă plângând în faţa porţii Doar- doar apucă ziua să îşi vadă nepoţii Îi ştie doar din pozele primite pe telefon Banii trimişi nu alină de dor Şi bietele sate sărace, dărăpănate ascund poveşti Demult uitate, se dau la o parte să facă de bună voie loc Unui imens, modern, luxos bloc În care bâtrănii singuri nu îşi găsesc pacea Pentru că strugurii nu mai miros a vin Salcâmii au fost puşi pe foc Şi ei se simt străini
Când mama ta era copil ca tine, Stăteam amândouă pe canapea şi citeam poveşti Pe atunci erai un fulg de nea rătăcit pe la geam Sigur ne-ai zărit din zbor şi ai decis că aici vrei să te naşti Mama ta ştia o grămadă de poezii Avea un talent deosebit la recitat Prin clasa a patra deja ştia atât de multe poeme
Încât învăţătoarea cu greu o oprea, chiar o certa că îi plictiseşte pe ceilalţi copii îi plăcea Denisei povestea cu prinţul transformat în ursuleţ de-o vrăjitoare rea când s-a născut Alice îi inventa chiar ea poveşti şi ea o asculta, erau cele mai fericite zile din viaţa mea Tu astăzi cu ce poveşti creşti? Tu chiar eşti Prinţul frumos din poveşti şi noi chiar te visăm De aici, de departe, ne rugăm la Dumnezeu Să ne baţi în poartă, să ne saluţi pe limba noastră Acasă, în patria noastră frumoasă, scăpată de rele Valentino, o să botez fiecare floare Din grădină cu numele tău Vreau să-ţi înfloresc şi eu În gând, o floare de măr
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ Abia i se mai vede năsucul din fular Obrajii roşii, prichindel pierdut în munţi de nea A colindat şi pe la uşa mea Cu banii câştigaţi şi-a cumpărat vioară
Copilul cântă la ferestre îngheţate Până la primăvară, oamenii buni îi ascultă poveştile Seara nu cântă. Priveşte La lumina felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiriduşii, din tolba fermecată Împrăştie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg pluteşte un înger Dimineaţa găseşte arcuşul viorii vrăjit Trece cântând în urmă-i stelele de gheaţă se aprind Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi de lapte Pe ce cărări departe departe l-o fi purtat Un nor azi-noapte? privind peste umăr Îşi vede fraţii dormind într-un lujer Îşi vede părinţii într-un sat liniştit Visează că iarna-i vioară şi îi cântă în strune Până la vară . Copilul doarme liniştit Toţi plâng. El nu s-a mai trezit. De atunci O femeie bătrână colindă prin nămeţi Cu o vioară în mână
ANOTHER WINTER STORY Traducere: Oana Popa - Nimigean His tiny nose can be hardly glimsed out of his muffler Red cheeked tiny tot, lost in the snow piles He came wassaling to my door, as well And for mony earned a violin he bought The kid keeps playing by frozen windows Till spring, kind people listen to his stories. Yet he das not play at nigh’ Instead he pees through a misty eye In the street lump light At a forsaken castle window He sees the elves, magical snow dust he spreads Out of the bewitched quiver, Cinderellas and Snow Whites come waltzing out of the snow drifts An angel floats on every flake It’s morning and the spelbound violin bow he finds And goes by and plays, behind him the icy stars light up The daybreak dandelion turns into white flakes of milk On which outlandish paths Was he carried by a cloud
last night? He looks over his shoulder and sees His brothers sleep in a stalk He descries his parents in a peaceful hamlet He dreams that winter is a violin And plays with its strings till the summer Child sleeping peacefully. Everyone crying He never wakes up.An old woman - violin in her hand – wandering in the snow drifts ever since.
ALICE Motto: “Când râde Alice Cântă un înger în paradis”
Alice aleargă fericită prin curte Cu mâimile ridicate spre soare La umbra blândeţii ochilor ei Curcubeul devine floare Istoria se repetă îngerii mi-au tot zâmbit Zeii mi-au cântat la harpă
Cred că din aceeaşi matcă ne-am rostogolit Într-o poveste cu final fericit Eu lacrima de durere ea lacrima mea de bucurie Dintr-un izvor fermecat, la infinit Alice corre felice nel cortile, con le mani alzate verso il sole. All’ombra della sua dolcezza, anche gli animali domestici, diventano bestie. L’arcobaleno diventa fiore La storia si ripete, gli angeli mi hanno sempre sorriso, gli Dei mi hanno cantato all’arpa. Credo che dalla stessa composizione degli occhi verdi siamo giunti rotolando, in una favola con finale felice, Io la lacrima di dolore, lei mia lacrima di felicita. Da una sorgente magica . . . . all’infinito.
JURĂMÂNT PENTRU MAMA
Jur că peste ani cândva Eu voi fi lumina ta Şi îţi voi şterge lacrima Mă rog bunului Dumnezeu Să legene pe faţa mea Lumina chipului tău Şi tu priveşte mamă dimineaţa în oglindă ochii verzi ai tăi sau pe ai mei din depărtări îi vezi? lacrima de bucurie a ta de dor şi de durere a mea GIURAMENTO PER LA MAMMA Giuro, che fra anni, chi sa quando, io sarò la tua luce e asciugherò la tua lacrima. Prego il buon Dio, che faccia dondolare sulla mia faccia, la luce del tuo viso. E tu mamma, guarda alla mattina, nello specchio gli occhi verdi, i tuoi o i miei, dalle lontananze vedi? Lacrima di felicità la tua, di dolore e sofferenza la mia.
LA MULŢI ANI VALENTINO! AUGURI!