Taina din labirint by Gabriela Ana Balan

Gabriela Ana Bălan Tradotto: Denisa Bălan Corectura versiunii în limba italiană: Allessandro Morosimotto Ilustraţia : Mihaela Trofin

TAINA DIN LABIRINT

Aşază-te confortabil şi citeşte, tu eşti de vină zeul mă priveşte în oglindă restul lumii plăteşte tribut sub coada de păun a poeziei Am jurat în mileniul trecut solemn Că voi începe a scrie la un semn Pe care îl voi considera divin În mileniul care a urmat tu ai dat start Într-o zi ploioasă ai uitat o pană fermecată La mine pe masă, acuma scriu şi îmi aduc aminte Răsare soare din cuvinte.

Siediti comodo e leggi, tu sei colpevole, il dio mi guarda, il resto del mondo paga la caparra, 1

2 sotto la coda del pavone, di una poesia. Ho giurato, nel millennio scorso, solennemente, che inizierò a scrivere, quando riceverò il segno, che considero divino. Nel millennio che ha preceduto, tu hai datto lo start. In un giorno piovoso, tu hai dimenticato, una piuma magica da me sul tavolo, adesso scrivo e mi ricordo risale il sole dalle parole.

*** Poezia îmi e pedeapsă Oul de cuc Lăsat în cuibul meu De un înger rătăcit de Dumnezeu … acum îţi voi cânta adormi în secunda următoare mă voi naşte pe urmă cânţi tu şi eu adorm aşa până ne vom cunoaşte

Adesso ti canterò. Addormentati ! Nel prossimo secondo nascerò, poi canti tu e io mi addormento, così, fino a conoscerci. … prea multe căutări ispite iubiri neîmplinite diavolul ne ştie motivul morţii dinainte prea multe întrebări rebele la câte avatare Dumnezeu îmi va spune motivul naşterii mele? Poate de data aceasta voi descoperi O parte din motivul pentru care nu pot şti

Troppe ricerche, tentazioni, amori immaturi. Il diavolo conosce la motivazione della morte gia da prima. Troppe domande ribelli a tante reincarnazioni. Il Dio mi dirà il motivo della mia nascita? Forse questa volta scoprirò una parte del motivo per qui non posso sapere.

… acum te voi chema întinde-mi umbra fără de păcat la maeginile lumii nu mă tem de vulcan de puntea de ceară în zori îmi cresc aripi noi de primăvară Adesso ti chiamerò. Stendimi l’ombra senza peccato agli angoli del mondo, sopra il vulcano, sopra il ponte di cera; non temo. All’alba, mi crescono ali nuove di primavera.

… nu mă tem că se sfârşeşte lumea atâta timp cât Dumnezeu sălăşluieşte în versul meu nu-mi sap tunele nu fac provizii poezia îmi dă aripi aşez cuvintele în formă de petale le iau în cioc ca pe o floare zbor deasupra tuturor şi dacă e nevoie inventez alt cer şi nu mai mor Non temo che finirà il mondo, quanto tempo Dio fa la sua volontà, nel mio verso. Non scavo nei tunnel, non faccio provviste. La poesia, mi da ali. Stendo le parole in forma di petali. Le prendo nel becco, come fosse un fiore: volo, sopra tutti quanti e se serve, inventerò altro cielo e non muoio più.

2 *** Te înşeli Iubirea Nu frânge aripi Dacă m-ai văzut fără aripi pe mine Înseamnă că am ştiut Să le ascund foarte bine Şi numai tu cu neîncrederea ta Le vei putea frânge Sau răni cândva

Ti sbagli. L’amore, non infrange le ali. Se hai visto me senza ali, significa che ho saputo nasconderle benissimo e solo tu, con la tua incredibilità, potrai infrangerle o ferirle semmai. *** Acum să citim ce am scris De la cap la coadă fiecare rând Să vedem cu ce rămânem în gând Să ne notăm ce vom ţine minte Încă un secol de acum înainte În acest avatar Tu eşti icebergul topit Eu lacrima care îngheaţă Adesso leggiamo, quello che abbiamo scritto da capo a coda, tutte le righe. Vediamo cosa ci rimane in mente, notiamo quello che ricorderemo, ancora un secolo, da adesso in poi.

2 In questa reincarnazione, tu sei l’aiceberg sciolto. Io la lacrima che gela. *** Poezia îmi e cântec De ciudă că îngerul Şi-a lăsat oul de cuc În cuibul meu Zeiţa şi-a lăsat şi ea harpa Poesia, è la mia canzone Di invidia, che l’angelo ha mollato il suo uovo di cuculo nel mio nido, la Dea ha mollato anche lei l’arpa. *** Să ne jucăm cu lacrima Închisă în colivie vie Să-i facem pod de stele şi scântei s-o botezăm s-o cununăm s-o îngropăm să crească un râu din trupul ei s-o strângem ghem de diamant s-o îmbrăcăm în clovn să ne zâmbească să îi răpim din piept secunda udă să curgem noi şi ea să ne surâdă Giochiamo con la lacrima, Chiusa in una gabbia viva, Faciendogli un ponte di stelle e scintille, Battezzandola, fidanzandola, Sotterrandola affinchè cresca un fiume dal suo corpo Riducendola in gomitolo di diamante Vestendola da clown affinchè ci sorrida Rapinando dal petto, l’attimo bagnato Sgocciolandoci noi E lei che ci sorrida *** Aseară euforic mort de beat Şi-a jucat zeul la barbut Şi l-a pierdut De astăzi m-am înaripat 6

2 Bine-nţeles că eu am câştigat Ieri sera, euforico, in stato di coma etilico, si è giocato il Dio al gioco d’azzardo e l’ha perso ! Da oggi mi sono messa le ali: si capisce da se, che io ho vinto. *** Poezia îmi e iubire Porţi deschise Prin care îmi intră îngerii În vise De mirare Că zeul are Sabia mai ascuţită ca mine Poezia îmi e rană De dor de uitare de tine Poesia è il mio amore Porte aperte nelle quali mi entrano angeli nei sogni. Si stupiscono che il Dio abbia la spada piu affilata della mia. Poesia è la mia ferita: di voglia profonda di dimenticarti. *** Şi în timp ce zeii te ungeau cu mir Ai deşirat un fir l-ai făcut ghem Ai tricotat oraşe Poduri Catedrale O funie cu care m-ai legat

De mâini şi de picioare Captivă în visele tale Păzită de fluturi de piatră E nel frattempo che gli Dei ti cospargevano di mirra, tu hai sfilato il filo ed ne hai fatto gomitolo. Hai intrecciato città, ponti, cattedrali: una corda, con cui mi hai legato le mani e i piedi. Inprigionata nei tuoi sogni, sorvegliata da farfale di pietra. *** Priveşte soarele În secunda următoare Răsare clipa Eu am pierdut-o

2 Prinde-o tu Să împărţim mirajul unei nopţi pe un colţ de stea eu ochi tu lacrima Guarda il sole, nel prosimo secondo nasce il momento Io l’ho perso, prendilo tu. Spartisci con me, il miragio di una notte, su un angolo di stella. Io occhio tu lacrima.

*** Vino de oriunde Pleacă nicăieri Sună-mă dă-mi sms trimite Semnale de fum cântă în codru Să îmi răspundă mierla Te recunosc un epolet pe umărul de zeu Mă recunoşti cea din oglindă sunt eu Cheamă-mă în lipsa mea îţi va răspunde sigur cineva Vieni da dovunque. Vai ! . . . Da nessuna parte. Telefonami, dammi sms, mandami segnali di fumo, canta nel bosco che mi risponda il merlo. Ti riconosco un epolet sulla spala di un Dio. Mi riconosci, quella dello spechio sono io. Chiamami, nella mia mancanza, ti rispondera di certo qualcuno.

*** Cheia de la rai e la mine Hai fac o copie şi pentru tine

2 Cum să nu crezi o spun aşa frumos Că dracii toţi se tăvălesc pe jos La chiave del paradiso è da me. Dai, faccio una copia anche per te. Come non fidarsi, lo dico così appassionatamente, che i diavoli si rottolano per terra.

*** mi-am câştigat cu greu libertatea de a da nume amintirilor din altă lume un picior de zeu cules din labirint l-am învelit în folie de argint cioburile întrebărilor le-am ferecat în lacrimi cu lacăte grele sunt bogată pot reface tot ce am visat vreodată acuma ştiu cum e să mor o zeiţă ce oftează de dor L’ho guadagnata, con il sudore della fronte, la libertà, affinchè dia un nome ai miei ricordi dall’altro mondo, un piede di Dio raccolto dal labirinto lo ho avvolto con un drappo di argento. I framenti delle tue domande, le ho imprigionate in lacrime, con lucchetti pesanti, adesso sono ricca, posso rifare tutto quello che una volta ho sognato. Adesso so com’è morire Dea …. che sospira per rivederti. *** Copilul plânge Îşi strânge lacrmile în pungi Ştie că vor rezista peste ani Sunt sărate Va avea ce să arate

2 De câte ori nu reuşeşte Să plângă prin cuvinte Il bambino piange. Mette le lacrime nelle borse, sa che resisteranno per anni. Sono salate. Saprà come dimonstrare, tutte le volte che non riesce a piangere, tramite parole. *** Scaunul meu se crede pădure Vinul din cană strugure Ce drept am eu, pământ amestecat cu zeu Să mă cred Dumnezeu? în carne, în sânge, în cuvântul meu Cred cu tărie că e puţin din el şi-n poezie În dureri, în iubiri, petale scuturate din vieţile trecute şi viitoare În strigătul şi ruga mea este puţin şi în absenţa ta mă întreb cu mirare de ce dintre toate mâinile care pot scrie aşa a ales-o tocmai pe a mea? La mia sedia si crede foresta. Il vino nella tazza: uva. Che diritto ho io, terra mescolata con Dio Padre Onnipotente, di credermi un Dio ? È nella carne, nel sangue, nella mia parola. Credo con forza, che c’è un poco di lui, anche nella poesia, nei dolori, negli amori su tutti i petali svolazzanti delle vite passate e future. Nel richiamo e nella mia preghiera, c’è poco anche dove esiste la tua assenza. Mi chedo con stupore: perchè tra tutte le mani che possono scrivere così, il buon Dio ha scelto proprio la mia.

***

2 Cuvintele iau cina se vor ruga vor merge la culcare În zori se vor trezi Şi vor începe lupta Pentru ELIBERARE Le parole cenano pregheranno, andranno a dormire, All’alba si sveglieranno e cominceranno la guerra Per la LIBERAZIONE *** De la o vreme am început Să îmi aduc aminte Spălate de păcate Uitările mele Se întorc înspre izvoare Divine prin cuvinte

Da un tempo cominciai a ricordarmi, lavate dai peccati le mie dimenticanze, Tornano verso sorgenti, Divine tra parole.

*** Noi ne luptăm de secole aşa Şi când era să câştig eu Te-ai transformat din zmeu în zeu ca eu să pierd timidă în faţa ta

Noi combatiamo da secoli così, e quando avrei dovuto vincere io, ti sei transformato da dragone in Dio Cosicche io perdessi timida davanti a te. *** Nu se poate să nu se poată Prima dată pentru ultima dată Acum sunt o rană ce arde de dor Alunec prin venele tale şi cânt Never say never more Şi cântecul se întinde o umbră pe covor Şi versurile mele dor Non esiste non posso, ma . . . non voglio. Prima volta . . . per l’ultima volta. Adesso sono una ferita che brucia dalla voglia di te. Scivolo fra le tue vene, nel labirinto di cristallo e canto Never say never. E la canzone stende un ombra sul tappeto Ed i miei versi feriscono. … Norocul ne surâde În aceeaşi clipă În veacuri separate Prima dată ţie Din aceeaşi stea Prima dată steaua mea Nu ştiu de care păcat să mă eliberez mai întâi Să îţi spun să pleci sau să rămâi?

La fortuna ci sorride nello stesso momento, in secoli separati. Prima volta a te, dalla stessa stella, prima volta stella mia. Non so di quale peccato liberarmi per prima. Dirti di andare o restare ? *** Toate la timpul lor Eu m-am grăbit Am ales veacul greşit Am schimbat o clipă pe un an Acum secunda mea e o frunză în zbor restul zilelor Îmi cântă la pian Şi clapele îmi înfloresc de dor Tutto a suo tempo. Io mi son affrettato. Ho scelto l’eternità sbagliata. Ho scambiato l’attimo con un anno. Adesso, il mio momento, è una foglia in volo E il resto dei giorni mi suonano il pianoforte. Ed i tasti sbocciano per la voglia di te. *** Te iubesc până la cer Înapoi mă rătăcesc Te iubesc şi când tu nu Mă iubeşti Atât de mult încât la naşterea mea Două inimi ţin în mână te iubesc ce frumos sună ecoul întors de pe lună

2 Ti amo fino al cielo. Indietro mi perdo. Ti amo anche quando tu non mi ami. Cosi tanto che alla mia nascita, due cuori tengo in mano. Ti amo, che bello, suona l’eco ritornato dalla luna.

*** De dimineaţă mi-a telefonat a comandat un set de poezii unele triste altele vesele Nici nu ştia prea bine ce dorea În secunda următoare a închis telefonul Acum colindă încununat de glorie Eu sigur l-am aplaudat şi am rămas ca steaua Care îşi aşteaptă magii În oglinda din memorie Di mattina mi ha telefonato, ha comandato un set di poesie: alcune tristi, alcune felici. Manco sapeva bene quello che voleva. Nel prossimo secondo, ha chiuso il telefono. Adeso viaggia, incoronato di gloria. Io, sicuramente, l’ho applaudito e sono rimasta come la stella: che aspeta i suoi maghi, nello spechio del ricordo. …

El mută munţi Ea cară apa în deşert

2 El face ordine în curcubeu Ea împrăştie furtună Ei şi când vin din veacuri separate Parcă se ţin de mână Se ascund de moarte împreună Lui sposta le montagne, lei trasporta l’acqua nel deserto. Lui fa ordine nell’arcobaleno, lei impartisce tempesta. Macchè ! Quando vengono da eternità separate sembra che si tengano per mano. Si nascondono dalla morte: insieme !! *** Oglinzile de dinăuntru merg perfect Mă arată exact cum vreau eu Când balaur când zeu Îmi pun coroana de prinţ în memorie Îmi scaldă chipul în glorie Indiferent ce straie port Mă văd fără păcat Oglinda de dinafară… ehei, De câte milenii mă minte Cu adevărul ei ciobit Şi azi îi promit că o sparg

Gli specchi, all’interno vanno perfetamente. Mi riflettono, proprio come voglio io. A volte drago, a volte Dio. Mi metto la corona da principe nella memoria Mi scalda il viso in gloria, Indifferentemente da che vesti porto. Mi vedo senza pecato. Lo specchio esterno . . . em beh, da quanti millenni mi mente, con la sua verità scheggiata. Ancora oggi gli prometto di spaccarlo. *** Acum eu tac Despre tine 16

2 Tu pune-mi întrebări Alege răspunsul Care îţi convine Adesso io taccio, su di te. Tu ponimi domande: scegli la risposta che ti conviene. *** Mulţumesc mamei şi bunului Dumnezeu Că nu m-am născut prin ţări cu mitraliere, rachete Soldaţi, talibani nici nu îmi pasă ce înseamnă Îmi place aici în patria mea fără gloanţe Cu multe speranţe De ziua mea primesc flori Oamenii buni îmi colindă De sărbători Grazie a mia mamma ed al buon Dio che non sono nato in Paesi con fucili e bombe . Soldati, talebani: non so ne anche cosa significa. Mi piace qui nella mia patria, senza palle di piombo, con tante speranze. Al mio compleano, ricevo fiori. La buona gente, mi dona canzoni natalizie. *** Când simţea că se apropie Cobora muta gara revenea În tren o îmbrăţişa Pentru mai mult timp şi tot aşa Muta staţia portul aeroportul Până ce a mutat planeta cu totul Nu mai ajungeau niciodată niciunde Îmbăţişarea lor devenea o stare de fapt Şi nu le păsa de lucruri mărunte ***

Clipele evadate Din ceasurile sparte Se înşiră după mine pe o sfoară o coadă de păun Cele de acum sunt mai uşoare Decât în vieţile anterioare Ninge din sângele meu Fulgi de poezie Dacă nu privesc înapoi Nu are cum să mă vadă Timpul meu acoperit de zăpadă

I momenti evasi, dalle ore spaccate, si infilano dietro a me, su una corda, come una coda di pavone. Quelle di adesso, sono piu leggere che nelle vite precedenti. Dal mio sangue nevicano fiocchi di poesia. Se non guardo indietro, non potra vedermi, il mio tempo, coperto dalla neve. *** Te iubesc – spune ea Jur că nu mă voi schimba Te iubesc – spune el Jur că o să rămân la fel De ce minţiţi – spune oglinda Încă un secol veţi fi pedepsiţi Ti amo, dice lei. Giuro che non cambierò. Ti amo, dice lui. Giuro che rimarrò lo stesso.

2 Perchè mentite, dice lo specchio. Ancora un secolo sarete puniti !!! *** Cioburi de amintiri Preţioase Noaptea pleiade Ziua zeiţe secrete Foarte bine ascunse În vise, dacă nu iubim Cade cerul peste noi Cu ce monedă plătim ne dă Dumnezeu restul înapoi Frammenti di ricordi Preziosi. Di notte pleiadi, di giorno Dee segrete, molto ben nascoste nei sogni, se non amiamo, cade il cielo su di noi. Con la moneta che paghiamo, la stessa ci da Dio, il resto indietro *** îmi cresc pe degete drapele de câte ori te plimbi prin patriile mele fă un popas că te-ai plimbat destul prea multe steaguri colorate în jur şi eu tot singură pe dinafară deşi pe dinăuntru îmi traversezi ţară cu ţară

Mi crescono sulle dita, bandiere, tutte le volte che attraversi i miei Paesi. Fai un riposo, che hai camminato abbastanza. Troppe bandiere colorate intorno ed io sempre sola all’esterno mentre all’interno mi attraversi Paese per Paese. ***

2 Prinţule trufaş Crede-mă Erai un broscoi aşa drăgălaş Cine m-a pus să cad în păcat Să te sărut De te-ai transformat

Principe ladruncolo, Credimi !!! Eri un rospo cosi carino. Chi me l’ha fatto fare, di cadere nel peccato, che baciandoti; ti transformasti ? *** Şi această Cenuşereasă Nu o să mai fie mireasă Şi-a legat pantofii cu sârmă Prinţul nu i-a mai putut da de urmă *** Şi această femeie la care te uiţi Ca vulpea la strugurii copţi Va fi mereu condamnată Închisă într-o carapace de piatră E questa donna che stai guardando, come la volpe all’uva matura, sarà sempre condannata, chiusa in una grotta di pietra. *** În fiecare dimineaţă cu cărbuni încinşi Purifică apa din oglinda memoriei Îşi admiră chipul îl strecoară Pe urmă pune două ceşti de cafea Îi spune bună-dimineaţa oriunde ar fi ea În visul ei ninge Visul lui patinează în spirală 20

2 Prinţ în oglinda de gală Tutte le matine col carbone ardente, purifica l’acqua dallo specchio del ricordo Ammira il suo viso, lo travasa colandolo, poi mette due tazine di caffè. Gli dice, buona mattina dovunque sia lei. Nel suo sogno nevica. Invece suo sogno patina, simile ad una spirale, principe, nello specchio di gala. *** Un careu alb unul negru Viaţa mea, o tablă de şah Dumnezeu câştigă runda, alege fecioara Diavolul pierde, cu un cui ruginit Scrijeleşte aripi pe cruce Un semn, un joc mai cumplit Decât ruleta rusească Regina dansează, regele doarme liniştit Nebunul pare fericit calul visează Timpul meu se roagă în genunchi Nu acceptă remiză Una diagonale bianca ed una nera. La mia vita, una scacchiera. Dio vince partita, scegle la vergine. Il diavolo perde, con un chiodo arruginito, scalfisce ali sulla croce. Un segno, un gioco piu terribile della roulete russa. La regina balla, il re dorme tranquillo, l’alfiere sembra contento, il cavallo sogna. Il mio tempo prega in ginocchio. Non accetta patta. *** Erau trei uşi Pe cea fără cale de întoarcere Ai plecat Era greu să o alegi Pe cea cu gheaţă sau soare Pe care eu te-aş fi putut urma În lumile viitoare?

Erano tre porte. Su quella senza via di ritorno sei andato. Era dificile per te sceglere. Quella di ghiacio o di sole. Verso quale io avrei potuto seguirti, in mondi futuri? *** Tu ochiul În care se întoarce Lacrima Între cer şi pământ Eu plâng Împrumută-mi lacrimi Ale mele te caută Tu sei l’occhio dove ritorna la lacrima tra cielo e terra. Io piango. Prestami lacrime. Le mie ti cercano. *** Prima dată a scris în CV că e sexy Cadânele au venit cu şerbet De trandafiri şi rahat A doua oară a scris că e poliglot Fecioarele i s-au închinat desculţe

2 Ca la oracol A treia oară a scris că nu are bogăţii Şi nimeni nu mai ştie nimic despre el La prima volta ha scritto nel curricul vitae che è sexi. Le seduttrici sono arrivate con lo sciroppo di rose e glitter. La seconda volta ha scritto che è poliglotta. Le vergini le si son inchinate scalze come ad un oracolo. La terza volta ha scritto che non ha ricchezze. E nessuno non sa piu niente di lui. ***

Va spune Valentino această poezie Aprins de dor în alt colţ de lume Lăsată de Dumnezeu într-o altă limbă Eşarfă pe aripa de colibri a Turnului Babel Nouă ne va fi punte între inimi Turnată în taină placată cu păsări măiestre Inorogii vor cânta zeii vor scrie cu firul Ariadnei Nunţile vor trece în alai de poveste petale de fluturi O să danseze cu Valentino printre săruturi *** Ia o sabie şi luptă Fiul meu Cucereşte lumea Pe urmă pot şi eu În sfârşit Să te nasc în vremuri mai bune

2 Prendi una spada e lotta, o mio figlio, conquista il mondo Possa anch’io, finalmente averti in tempi migliori. *** Dă-mi Doamne Puterea să respect Şi să îmi stăpânesc cuvântul Cu el îmi sap mormântul Strig iubirea Pun coroana Slăvesc părinţii Cântăresc arginţii Cu el ridic palate peste timp Pl Dio dammi la forza di rispettare e di spadroneggiare la parola. Con lei scavo la mia fossa. Chiamo l’amore, appoggio corona, onoro i genitori, peso gli argenti. Con lei alzo castelli sopra il tempo. Pago l’entrata nell’Olimpo. ătesc intrarea în Olimp