Regina de gheaţă

REGINA DE GHEAŢĂ

VERSURI: GABRIELA ANA BALAN ILUSTRAŢIILE: MIHAELA TROFIN, BOGDAN MOCANU

ILUSTRATIA : BOGDAN MOCANU REGINA DE GHEAŢĂ Scrie-mi numele pe ape când sunt departe

Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunze În luciul inelului, în mintea ta În sâmburele de măr rămas pe farfurie Sub aripi de înger, în ceaşca de cafea Trec, regină de gheaţă pe sub ochiul tău Cu tălpi însângerate pe un munte de inimi În urma mea, un zid de cioburi Un râu de sânge, zmeul cel rău plânge Lacrima îmi îngheaţă în formă de inimă Tu, zeu frumos, dansezi pe ea Legat cu-o funie de foc de o stea Şî îndoiala e o stâncă mare Aştept sub cruce de speranţă Prima floare de colţ Mâna mea scrie cu fulgi pe curcubeu Numele tău Cândva ţurţurii erau săgeţi de foc Îţi jur pe umbra morţilor Să se prefacă ţărână tot aurul din mintea mea Dacă ştiu altă lume mai bună Alt loc mai cald ca în inima ta

VIOARA Teribile pretenţii aveţi, Doamnă: Să cânte lebăda o singură dată Înainte să moară!

Protestez, îi dăruiesc lebedei mele O vioară Cu tot cu orchestră şi soprană Te-am învins Pentru a doua oară Doamnă Moarte!

DE DORUL EI Cândva Îi transforma lacrima în stea Vopsea cerul verde din ochii ei Altădată Hoinărea prin deşertul materiei cenuşii Să îi tălmăcească sensul cuvintelor Atât de bine ascunse Sub pene de înger Târâte prin cenuşă Uns de zei Cu nemurirea dăruită pe tavă Azi moare de dorul ei Pe ramura viselor Îi înfloresc petale de o zi Noaptea se scutură în lacrimi

PRAF DE STELE

mi-am înălţat casă în cer sub nor, lacrima ta strop de nectar din pocal de zeu la cântecul de leagăn se deschide luna îngerul îşi suflă aripile în vânt îndoielile mele se împrăştie, praf magic de stele adorm în ochiul tău miroase a pământ

Ilustraţia: Mihaela Trofin Ţ IPĂ T

ţ ine-mă in braţ e inima mea cât cerul ţ ipă ca o gură de lup aş vrea sa recompun lumea ta din cuvinte diavolul, îmbră cat la patru ace si cravată sa fie simplu spectator sa ne aplaude iubirea o piesă jucată înapoi, înainte de la sfârş it că tre început

nu ş tiu cum mă visezi pungile noastre cu vise zac îngropate sub acelaş i peron pe care nu mai trece nici un tren treci doar tu eternul ş ofer la volanul maş inii pe toate drumurile unde îmi scutur eu spinii ce altceva mai ş tii decât să laş i o dâră de benzină pe urma veş nicelor nopţ i? În calea luminii trage pânza albă de pe oglindă e un mit sufletul cântă oricum nu vreau sa vă d cum mor de dorul tau

TE IU… te-am vă zut ultima oară pe scenă jucai o piesă despre viaţ a amară Îţ i legai inimile mai mici cu o sfoară să nu pot numă ra în câte cioburi ţ i-am spart inima mare aseara o ţ igare stinsă în scrumiera ciobită povestea ta scrijelită pe o coajă de lă mâie un monolog rostit de un coş ar fă ră noroc nici nu contează că nu e lumea priveş te fermecată numai la rochia mea decoltată mă ridic in picioare iau foc mai las ceva ş i pentru viaţ a urmă toare la piesa aceasta nu vreau să aplaud chiar dacă ai poleit tribunele cu aur actorii sunt aduş i cu vaporul pe apele tulburi ce îţ i bră zdează decorul prins în joc, s-a stricat difuzorul repetă raguş it finalul te iubesc te iubesc te iube te iu că nd eu că nd tu…

unic spectator fă ră bilet încerc să mă retrag discret închid in liniş te cortina te rog să stingi lumina

FLORILE TALE În joacă ne minţeam Încălţam fluturi în şosete cu dungi Prindeai oglinzile din zbor Cu mângâieri fierbinţi te scuturam de gânduri Ca un pom Îmi desenai flori pe săruturi Cu un creion Astăzi vii să îmi arunci păpădii peste gard Renunţi, gardul este prea înalt Florile tale Au petale de plumb

Mihaela Trofin NINGE CU ÎNGERI Ninge cu îngeri, Dumnezeu Şterge praful în bibliotecă Lustruieşte aura cuvintelor

Te rog să nu foloseşti cuvântul ca armă Voi folosi tăcerea drept scut Am văzut în vis, se făcea că şi în secolul trecut Tot cu cuvântul m-ai învins Rana de sabie se vindecă Nu şi rana lăsată de cuvinte pe suflet Nu folosi cuvântul ca armă în iubire Nu aş putea să mi-l scot, ca pe un glonte Din minte, zăpada ar arde s-ar aşterne noian de ispite cuvântul tău m-ar ţine pironită pe cruce

Mihaela Trofin

DOUĂ CEŞTI DE CAFEA Suntem doi, pune două ceşti de cafea Nu-l pot lăsa pe Dumnezeu să mă aştepte la uşă Nici în visul tău nu pot intra fără el Nu zâmbi, îmi poartă noroc Mă duce ca pe un trandafir în cioc Peste oceane de întrebări, Mările îndoielilor tale

De ce ţin două inimi în mână? Ştiu că nu sunt Dar aş vrea să fiu Ultima licornă de pe pământ Nu râde, vei afla povestea vei vedea că din ceaşca mea Dumnezeu a sorbit două guri de cafea

SITA o port după mine, o cruce pe toate Golgotele unde viaţa mă duce grea, sita mea prea mult nisip am strâns în ea azi cern cuvintele tale repede se prefac în nori grei de praf îmi cern iubirile, se sparg în pietricele ca fulgi de nea se împrăştie nisip din ele şi parcă Dumnezeu râde de sita mea ascuns după o stâncă , viaţa mea în fiecare zi o sparg şi-o cern o fi vreun bulgăraş de aur undeva măcar un grăunte mai bine încerc să cern moartea poate se alege praful de ea

SĂRUTUL Rătăcesc în ochiul tău Pe alei cu iarbă gri Frunze gălbui Prin melodia orchestrei de îngeri Până la inimă drumul e lung Închide ochii îţi promit că ajung

Cu sărutări fierbinţi îţi scriu pe suflet hai Ia-mă în braţe să zburăm în necunoscut Biletul de drum e o strângere de mână Aripile la preţ de un sărut

Mihaela Trofin

CĂLIMARA CU LACRIMI La două feluri de venin Ura şi linguşeala

Nu am antidot Împotriva lor nu pot lupta Cuvântul - bumerang m-ar răni rana se vindecă greu e un cer cu soare adevărat în călimara mea cu lacrimi numai sub cruce de lumină cuvântul vindecă rana voi scrie poemul curat fără minciună şi ipocrizie cu mâna lui Dumnezeu identitatea mea, un zâmbet pe coala albă de hârtie

Mihaela Trofin

TE CHEM

Te chem

Prefă-te că îţi pasă Aşterne-ţi neaua Doamnă iarnă Capricioasă Cad fulgii tăi îndrăgostiţi Dansează pe un cer fermecat un steag alb fluturând

NOROC am atât de mult noroc la ruleta rusească nimeresc precis pistolul cu glonte am pierdut aşa mulţi oameni dragi încât mă întreb de ce Dumnezeu parcă m-a făcut numai pe mine Nemuritor Sunt vreun zeu Sau ce soartă Mi s-a prezis de nu pot fi învins?

Alteori zbor Şi cerul se sfârşeşte în ochiul tău

CHEIA 13 deschid cerul cu câteva secunde inainte nu îmi place să găsesc locul murdar de aceea port la mine o cheie alta în fiecare avatar astăzi e răndul cheii 13 e ruginită, nu-i nimic între timp o mai fi ruginit şi cerul un pic

MICA PUBLICITATE

În lumea încuiată cu lacăte grele Vând şi cumpăr chei, desferec orice zăbrele Vreau oameni fericiţi Copii trăind copilăria fără să fie sclavi Femei care zâmbesc cu-adevărat Bărbaţi plângănd de bucurie Fie, mă voi naşte, ştiu bine ce vreau rămâne să decid unde, când şi cine îşi vinde pântecul pentru mine.

BUNĂ-DIMINEAŢA, REGINA MEA “Bună-dimineaţa, regina mea, Nu te speria de costumul meu de păun!” Îmi spui că sunt cea mai frumoasă - chipul tău îl vezi în oglindă acum…

Te privesc neprietenoasă - nu înţelegi De ce te întreb unde ai fost aseară Pentru că azi mă vezi întâia oară?

“Adio clovn caraghios!- strig cu mânieAdună-ţi penele de pe jos Închide uşa în urma ta pe vecie!” (…el pleacă supărat… ea este şi mai tristă…

Azi-noapte a visat că el nici nu există Peste regatul făprturii ei siderale Încep să se aştearnă toate relele reale Anosta singurătate, secetă, războaie Ani grei de surghiun În care i se face dor de penele lui de păun) “Degeaba îmi arunci un măr stricat de data aceasta eu am căştigat e mat, ţi-am luat regina!”

(Ea plânge… el nu îşi recunoaşte vina…

Sau invers… nu contează…

Acum el doarme şi visează Poate în zori n-o mai găseşte trează Se poate furişa în patul ei frumos Un fluture cu ochi de abanos)

DUEL am trecut de ruleta rusească în ultima etapă ne duelăm spui: “pasărea mălai visează” tu îţi frângi aripile visului spun: “orice pasăre pe limba ei piere” eu am ales limba păsării Phoenix nu mai chinui păsările nu le mai măsura limbile am învins

CUI … ? în lacrima mea nu te caută nimeni Cui îi pasă că plâng ?

Bat două clopote în ochii tăi

Mă chemi şi mori Te naşti să mă alungi din nou Si ochii mei sunt clopote, te chem În timpul meu şi plouă, râu ajungi Învolburat şi rece, o părere de rău Un val de regrete O pasăre târându-şi umbra în cioc Ca pe un şarpe condamnat Ascultă vântul Închide ochii dacă vrei să mă vezi E un joc, câştigă ochii mei verzi Of, din foaia albă pe care scriu iese fum odaia se umple de scrum De parcă peste umărul meu Îşi stinge ţigarea vreun zeu

Gabriela Ana Balan