GABRIELA ANA BALAN LA RĂSCRUCE DE AVATAR
GABRIELA ANA BALAN
LA RĂSCRUCE DE AVATAR
2014
GABRIELA ANA BALAN, LA RĂSCRUCE DE AVATAR COPERTA ŞI ILUSTRAŢIILE: BOGDAN MOCANU
ARIPI FRÂNTE ***Tradotto: Denisa Balan Te înşeli Iubirea Nu frânge aripi Dacă m-ai văzut fără aripi pe mine Înseamnă că am ştiut Să le ascund foarte bine Şi numai tu cu neîncrederea ta Le vei putea frânge Sau răni cândva Ti sbagli. L’amore, non infrange le ali. Se hai visto me senza ali, significa che ho saputo nasconderle benissimo e solo tu, con la tua incredibilità, potrai infrangerle o ferirle semmai.
DINCOLO DE AVATAR ILUSTRAลขIA: BOGDAN MOCANU
DINCOLO DE AVATAR printre ţipetele mele de durere - aisberguri pe oceanul unei vieţi zbuciumate, durerea nu a mea, a tuturor printre evlavii şi păcate poezia îmi e vapor, mă aduce la mal din toate vieţile trecute şi viitoare se face luntre între secole de dor punte peste vulcani de iubire dincolo de acest avatar cred, un înger mi-a lăsat spaima lui de nemoarte acum îi duc povara în spate alunec pe file de caiet rupte pe crengi de arbori genealogici scuturate mă cert cu stelele când uit să mor te iert în gând când îmi e dor aştept să vină clipa când tu mă visezi şi eu zbor un fluture cu aripi de cristal dincolo de acest avatar
VIS Vin să tălmăcim un vis Aveam un prunc de paie şi unul de lut Unul sfărşit altul abia inceput Între timp le impleteam un tron de papădii Sperând să vii tu pe scări de atunci nu mai locuiesc la bloc Vecinii mă sfidau nezâmbitori Poştaşul nu mai venea cu tolba de scrisori De la o vreme locuiesc in ochiul tău În sfârşit văd lumea frumoasă După deal ţi se pregăteşte o mireasă Lângă pârău la poalele unui munte de cuvinte Cautătorii de poeţi cern pietrele cu o sită Doar-doar vor găsi o privire de-a ta rătăcită Ai grija cum treci prin pădure Cine ştie ce comori ale minţii Vor bandiţii să îţi fure zâmbeşti Ţi-ai adus aminte –altminteri Pasărea n-ar fi încetat să cânte În colivia ruginită din mintea mea Nici floarea ruptă nu-nflorea
AŞ VENI…
aş veni, aş veni- biletul până la tine costă cât un buchet de crini, iarna de data aceasta m-aş mulţumi şi cu două petale! Cred că am imbătrânit – nu de tot! Poeziei mele i-a crescut măseaua de minte -Aici încerc să păcălesc pe cine pot! Vin cum să nu Vin in paharul tău cu gust divin Din care bem să nu ne amintim
NUMAI DUMNEZEUL MEU
ingerii negri şi-au pierdut colţul întunecat la barbut lumina strănută sub povara îngerilor albi nici nu mai vreau să urc la zei îi rog pe ei să coboare la mine numai Dumnezeul meu este la locul lui i-am promis că in acest poem nu îl deranjez nu îl fac de ruşine nici avocatul diavolului nu o să fiu cuminte, dirijez concertul firelor de iarbă această dimineaţă care nu vrea să cânte în pustiu
Ţ IPĂ T
ţ ine-mă in braţ e inima mea cât cerul ţ ipă ca o gură de lup aş vrea sa recompun lumea ta din cuvinte diavolul, îmbră cat la patru ace si cravată sa fie simplu spectator sa ne aplaude iubirea o piesa jucată inapoi, inainte de la sfârş it că tre început nu ş tiu cum mă visezi pungile noastre cu vise zac îngropate sub acelaş i peron pe care nu mai trece nici un tren treci doar tu eternul ş ofer la volanul maş inii pe toate drumurile pe care imi scutur eu spinii ce altceva mai ş tii decât să laş i o dâră de benzină pe urma veş nicelor nopţ i? In calea luminii trage cearş aful alb de pe oglindă e un mit oricum nu vreau sa vă d cum mor de dorul tau
TE IU… te-am vă zut ultima oară pe scenă jucai o piesă despre viaţ a amară iţ i legai inimile mai mici cu o sfoară sa nu pot numă ra in câte cioburi ţ i-am spart inima mare aseara o ţ igare stinsă în scrumiera ciobită povestea ta scrijelită pe o coajă de lă mâie un monolog rostit de un coş ar fă ră noroc nici nu contează că nu e lumea priveş te fermecată numai la rochia mea decoltată ma ridic in picioare stau la loc mai las ceva ş i pentru viaţ a urmă toare la piesa aceasta chiar nu vreau sa aplaud chiar dacă ai poleit tribunele cu aur actorii sunt aduş i cu vaporul pe apele tulburi ce îţ i bră zdează decorul prins în joc, s-a stricat difuzorul repetă raguş it finalul te iubesc te iubesc te iube te iu că nd eu că nd tu,,, unic spectator fă ră bilet încerc să mă retrag discret închid in liniş te cortina mă rog să se stingă lumina
FLORILE TALE În joacă ne minţeam Încălţam fluturi în şosete cu dungi Prindeai oglinzile din zbor Cu mângâieri fierbinţi te scuturam de gânduri Ca un pom Îmi desenai flori pe săruturi Cu un creion Astăzi vii să îmi arunci trandafiri peste gard Renunţi, gardul este prea înalt Cu ce destin să mă lupt? La ce adevăr să ajug? Florile tale Au petale de plumb
OCHI DE PIRAT
Azi-noapte m-am trezit într-un tablou Prizonier în visul tău De după ramă ochi de piraţi dansând goi Priveau ce frumos dormim noi
TE CHEM
Te strig Te chem Prefă-te că îţi pasă Aşterne-ţi neaua Doamnă iarnă Capricioasă Cad fulgii tăi îndrăgostiţi Dansează pe un cer fermecat nu ştiu dacă sunt primii sau ultimii în ce ordine se aştern un steag alb fluturând
STEA
Atât de fierbinte Iubirea mea s-a urcat la cer a topit o stea două inimi pe umbra ta
MICA PUBLICITATE
Prietenii vechi apar la televizor În costume închiriate cu ora Cu noua tehnologie 3D li se vede limpede şi povara Cândva şi noi vom deveni Strămoşi şi în afară de poveşti Ce vom putea da lumii Când diavolul oferă funii Dumnezeu împarte iubirea Ca pe o felie de tort unui bolnav Care nu ştie să aleagă înţelept ? Într-o lume încuiată cu lacăte grele Eu voi deschide o agenţie de mică publicitate Vând şi cumpăr chei care să desferece orice zăbrele Caut oameni fericiţi Copii care îşi trăiesc copilăria fără să fie sclavi Femei care zâmbesc cu-adevărat Bărbaţi cu sufletul curat, să ştie să plângă de bucurie Fie, mă voi naşte, ştiu bine ce vreau rănâne să decid unde când şi pentru cine.
BUNĂ-DIMINEAŢA, REGINA MEA vii arborând un glas mieros “Bună-dimineaţa, regina mea, Nu te speria de costumul meu de păun!” Îmi spui că sunt cea mai frumoasă - chipul tău îl vezi în oglindă acum… Te privesc neprietenoasă - nu înţelegi De ce te întreb unde ai fost aseară Pentru că azi mă vezi întâia oară? “Adio clovn caraghios!- strig cu mânieAdună-ţi penele de pe jos Închide uşa în urma ta pe vecie!” (…el pleacă supărat… ea este şi mai tristă… Azi-noapte a visat că el nici nu există Peste regatul făprturii ei siderale Încep să se aştearnă toate relele reale Anosta singurătate, secetă, războaie Ani grei de surghiun În care i se face dor de penele lui de păun) Te alung pentru că minţi şi zbori Îmi înţepi cuvintele cu ace La pieptul tău mă simt ca într-un brad Pe unde treci ia foc pădurea şi eu ard Dacă adorm lângă tine, în zori Voi găsi scris cu o urmă de ruj pe buzele tale “această peşteră s-a închis – pericol de contaminare cu lipsă de comunicare” şi tu îţi speli păcatele în nori! Şi toată jungla mea de simţuri tace…
“Degeaba îmi arunci un măr stricat de data aceasta eu am căştigat e mat, ţi-am luat regina!” (Ea plânge… el nu îşi recunoaşte vina… Sau invers… nu contează… Acum el doarme şi visează Poate în zori n-o mai găseşte trează Se poate furişa în patul ei frumos Un fluture cu ochi de abanos)
CUI ... ?
Te voi ascunde în lacrima mea Aici nu te caută nimeni Cui îi pasă că plâng ? Într-o zi te voi găsi Atunci voi zâmbi
POVESTEA DE JOI …de aceea nu au îngerii neveste nu ar fi drăguţe cum ar da ele cu măturoiul prin nori e joi tu stai la malul venei mele cave priveşti în van mai pelicancă decât femeia de pelican îmi curge sângele într-un vas de porţelan îl vinzi la schimb cu praf de stele fals din coarne de elan îmbrăţişată de Kali zeiţa cu mâini multe îţi scuturi peste mine portocalii îmi umpli venele cu fructe îmi place îţi dau like pe net cum dă cămila apă în deşert m-aplec spre o floare de plastic nu râde ştiu că nu miroaase priveşte ce forme frumoase revarsă zâmbetul meu în umbra de pe masă dansează flăcările pe peretele alb îmi proiectează chipul tău de împărat de ceară ce senzual mă învăluie în reluare ca iarna care se întoarce în primăvară
FASCINANT Cu viaţa şi moartea Într-o sacoşe veche, fascinant Biletul spre eternitate intr-un sacou pierdut Zămbete întinsw pe calea ferată, Gura ta largă un câmp cu trandafiri O inimă darnică, florile din grădina botanică, La micul dejun, baloane De săpun inţepate cu ace – fetiţo, ziceai – ai dat lovitura! – când eu transpiram cu timpul franjuri, să te îngrop într-o uitare grea erai ciudat şi mai ciudat că nici nu existai cu-adevărat şi cu toate acestea zâmbeai cu zâmbete întinse pe calea ferată călcai pe inima mea pe aici n-a trecut nici un tren vreodată
LUNI Rămânea povara lumii pe umerii mei tinerii ucişi la Timişoara ar fi avut nepoţi dacă nu-i împuşcau să ne fie bine e luni să spunem povestea cu feline pe lângă un domnitor trece un cerşetor îi pune în palmă un leu, se înţelege în scurtă vreme leul devine rege lumea devine un capăt de junglă în care toţi se plimbă cu leii în pungă femeile vor sta pe poduri la un click vor sări în valuri cu pruncii în buzunar bărbaţii vor pleca la război fără arme vine Dumnezeu zâmbitor aprinde lumina norii se transformă în scuturi valurile se prefac în pături pruncii se întorc la casele lor sărutaţi pe frunte de Irod tinerii vorbesc în jargon despre revoluţie ascultă manele în sala de aşteptare a cabinetului în care mamele lor fac operaţie, îşi avortează grija zilei de mâine şi uite aşa mai prelungim un pic sfârşitul lumii oameni buni şi mâine e luni
COVORUL ROŞU Iubirile în rochie cu trenă Săruturile în frac şi papion Îmbrăţişările în somn Dumnezeu stinge lumina Doamna Moarte trage cortina Noi, în genunchi Pe covorul roşu Aşteptăm ce? până când? Zburăm prin vis tinere domn La urmă vine drăcuşorul Deapănă ghem covorul Îl pune într-o cutie înaltă Îl ia cu el pe lumea cealaltă
TURNUL CASTELULUI ALUNGAT DIN ORAŞ Ţii minte? vrăjitoarele pe rug Îşi sfâşiau lacrimile în jar Îţi spuneam că fiecare secol are propriul ev mediu Inchiziţie în orice avatar A ta s-a topit într-o singură noapte La umbra blândeţii turnul castelului Şi-a luat scheletele de dragoni Cenuşa unghiilor de vrăjitoare Atât cât a putut să care în spinare A încercat să colinde prin secolul celălalt s-a trezit înconjurat de oraşe care nu-şi recunosc turnul Târându-şi amintirile ca pe un câine în lesă Înainta cu greu, l-a primit o prinţesă i-a deschis poarta sufletului l-a rugat să se odihnească pe salteaua pufoasă din inima ei călduroasă i-a ascuns amintirile într-un adăpost de teamă să nu îi fie eutanasiate cele care nu reuşesc să fie uitate. La urmă a ajuns într-un salon cu hărţi şi cărţi prăfuite Lângă o fereastră a memoriei încercănată A văzut o poză cu chipul lui, îngălbenită, şifonată s-a aşezat cuminte pe un raft prăfuit printre popoare băştinaşe aşteptând să treacă pe lângă el mai multe oraşe şi cine ştie poate, făcând pe nebunul vreunul din ele îşi revendică turnul. Dimineaţă ai găsit pe pernă o agrafă aurită Încovoiată sub pasul timpului grăbit Uitată de domniţa din castel În cameră miroase a fum din secolul topit în scrum Deseară avem întâlnire la ceasul din turn Şi cine ştie, poate vine şi el…
PĂPĂDIA in amurg copilul suflă în puful păpădiei prin fulgi împrăştiaţi vede o câmpie aleargă desculţ îşi vede fraţii fericiţi îşi caută părinţii adormiţi crede că îi va trezi cu un sărut pe o colină, cea mai luminoasă copilul desenează o casă aşezat la fereastră priveşte zâmbind o păpădie purtată de vânt ridică măinile până la cer steluţe-i cad pe degete, inel în cele din urmă şi-a amintit cândva a fost la fel de fericit până într-o zi în care o vrăjitoare l-a ademenit cu o floare i-a închis visele într-o colivie cu zăbrele ruginite, ferecate cu lacăte de aur, cu lanţuri grele azi vântul i-a adus în dar o păpădie strivită sub copită de murg e moale, albă, pufoasă în căuşul palmei suflă în ea, pe un cer magic îşi vede mama frumoasă o strigă, aleargă spre ea copilul din inima mea…
AL NU-ŞTIU- CÂTELEA CER
la tine vin, mă închin îţi ung picioarele cu mir divin te rog în genunchi, atâta îţi cer fă un miracol, întoarce-te acasă nu mai vreau să privesc pe fereastră doar umbra ta fără trup m-am săturat să hrănesc câini care latră în vânt vino cât încă mai sunt frumoasă tatăl meu din al nu-ştiu-câtelea cer adânc învăluit în mister
POEZIE DE VARĂ Într-o noapte te-am visat, mă certai -pentru a câta oară?de ce nu scriu o poezie despre vară? nu ştiu să îţi răspund mi-e teamă să nu se rătăcească pe hârtie amintiri, valuri, nebunie priveşte, soarele e tot la locul lui nu are sens să îl încui în colivia unor vorbe mari şi goale mă trezesc, zâmbesc fericită ştiu că tu crezi în poezia mea nu scrisă, ci trăită
CELĂLALT AVATAR Atăt de mult ne iubim În celălalt avatar Am fost ghindă Tu stejar Acum mă prind de umbra ta Ca de un colţ de stea Alunec pe un cer cât inima Tu ochi, eu lacrima Gura mea îşi aminteşte cum te striga Acum în umbra pasului meu creşte iarba În celălalt avatar ai fost câmpia mea Acum sunt ce vrei tu să fiu Fără tine n-aş mai fi un fluture de o zi în pustiu
IERTARE Prima greşeală pe care mi-o recunosc Era undeva prin şcoala primară Am schimbat clasa cu limba franceză Şi am ales limba rusă Copil sfios atunci nu înţelegeam De ce tata era aşa furios Să mă ierte am început să citesc opera marilor clasici Să corespondez cu pionierii ruşi Muzică ascultam obligatoriu la radio zilnic Pugaciova cânta Arlechino În fond cine eram eu atunci O fetiţă de vreo zece anişori Pusă în faţa istoriei Să găsească o cale dreaptă Pe nişte cărări cărora oamenii mari Le-au schimbat traiectoria în direcţii greşite Apoi au venit peste mine alte greşeli în valuri m-au împins pe Golgote din ce în ce mai abrupte acuma cine sunt eu în faţa lui Dumnezeu o femeie care cere iertare Încearcă să scrie Rostuind poezia cu smerenie străvezie Înspre naşterea cuvântului biblic Şi încearcă să uite…
RĂZBOI Rănită, pe frontul sentimentelor Am luptat cu arme inegale Tu, cu flăcările din iad Eu cu flăcările din inima mea Ochii tăi de gheaţă Ochii mei de foc Buzele tale strigau pleacă Ale mele vino, Arma mea secretă era cuvântul A ta zborul te visai copilul cu noroc Abia acum am inţeles Am pierdut bătălia Uitând să visez Mâine în zori Mă întorc la război Voi învinge
LA RĂSCRUCE DE AVATAR Doamne, nu ştiu dacă vreau să mă trezesc din somn Ce film, ce SF de proastă calitate Ce secol e acesta in care bogaţii dorm în corturi La porţi de palate, lupii în stână urlă de foame Săracii au geamuri termopane la case de lut Studenţii dorm sub poduri, gravidele în gări Şi cei mai mulţi bărbaţi doresc să nu se fi născut Ce veac ciudat - fără dinozauri personali Fără fum din horn, fără pix, fără creion Şi , cum se vede la televizor nici fără barbă nu eşti premiat, în rest toate par la locul lor dar aşezate naiba-ştie-cum, întâmplător copilul ţine în mână un pistol, florile cresc lângă roţile maşinilor la concursuri de desene pe cer se fierb aripile în smoală… Nu, nu cred că mă nasc acum Mai lasă-mă până mă dumiresc dacă aceasta e calea, dacă e început sau capăt de drum motivul pentru care refuz e cuvântul e ca la inceput, întrupat şi nerecunoscut nu mai pot scrie poezie voi scrie doar strigăte de dragoste întru poezie îmi voi aşterne versurile ca un steag, în genunchi pe o câmpie unde razele soarelui ţin loc de copite şi cerul le paşte ca un murg vreau o şansă, o singură aruncare de zar la răscruce de avatar
CELฤ LALT AVATAR ILUSTRAลขIA: BOGDAN MOCANU
GABRIELA ANA BALAN VOLUME
“Împaratul de ceară” –EDITURA SINGUR, TÂRGOVIŞTE 2012, VERSURI
Cronici la volum: Florin Predescu (Acum tv, SUA), Daniel Marian (Opere vol IV, “O bibliotecă pentru balansoarul meu” şi Revista Singur, Târgovişte), Doru Ştefan Dăncuş (Caiete Silvane), Flavia Crăstănuş (Colocviul Masteratelor de Literatura, Universitatea Bucureşti), Gheorghe Clapa (Elanul), Lansare de carte în Revista “Orizonturi Literare” “LABIRINTUL DE CRISTAL” –EDITURA “SELF PUBLISHING”, BUCUREŞTI 2014, VERSURI, PROZĂ SCURTĂ (Coperta: Mirel Bucur, Ilustraţiile: Silvia Marchesini (Italia), Ion Vincent Danu (SUA), Denisa Balan, Mihaela Trofin, Alexandru Stuparu Colaj: Adrian Grauenfel (Israel): Traduceri : Denisa Balan(Italia) Renate Müller (Germania), Oana Popa-Nimigean (în limba engleză), Lorena Alexandra Ghercu (Italia), Gregorio Costa (Italia), Florin Predescu (SUA); Note: Daniel Marian, Oana Popa-Nimigean, Mălina Netcă, Flavia Crăstănuş, Mihai-Viorel Dragomir, Florin Predescu, Gheorghe Clapa Cronici la volum: DANIEL MARIAN, MĂLINA NETCĂ, MIHAI VIOREL DRAGOMIR (PREFAŢA), LANSARE DE CARTE ÎN BEVISTA “ORIZONTURI LITERARE”, DANIEL MARIAN, OPERE VOL IV, “O BIBLIOTECĂ PENTRU BALANSOARUL MEU”, 2014.
PUBLICAŢII ON LINE (CALAMEO, ISRAEL) - “Fluturele de cristal” -“Noapte bună, Domniţă!” - “Taina din labirint” – poezie bilingvă, traducere în limba italiană Denisa Balan.
PUBLICAŢII COLECTIVE ON LINE -“Dialog cu Ana” – cu Adrian Grauenfels (Calameo, Israel) - “Peregrinări” –volum editat de Centrul de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti, Dublin 2014 _ “Pe Podul Suspinelor” – cu Dorina Şişu, Adrian Grauenfels, Ioan Mircea Popoviciu (Calameo, Israel)
CUPRINS Aripi frânteDincolo de avatar – Vis – Aş veni – Numai Dumnezeul meu Ţipăt – Te iu… Florile tale – Ochi de pirat – Te chem – Stea – Mica publicitate – Bună-dimineaţa, regina mea! – Cui? – Povestea de joiFascinantLuni – Covorul roşu Turnul castelului alungat din oraş – Păpădia – Al-nu- ştiu-câtelea cer – Poezie de vară – Celălalt avatar – Iertare – Război – La răscruce de avatarGabriela Ana Balan –