Nr. 1 (318-319) - 2021
Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar
Unitate Egység Einheit
DIÖZESANAKZENTE
EDITORIAL
3 Mesajul redacției / A szerkesztőség
16 Sankt Sebastian Luzian GEIER
CHRISTUS VIVIT
4 Trăiești sau respiri în stil „placebo”?! Pr. Daniel DUMITRU
ACCENTE DIECEZANE
care strălucesc în clădirea Episco18 Vitraliile piei Romano-Carolice Bujor-Călin POPA
SPIRITUALITATE
7 Rugăciunea în viața mea… Pr. Csaba VÁNCSA
pentru germanii deportați în URSS 21 Requiem în 1945 Dr. Claudiu CĂLIN
VATICAN
nou „Directoriu pentru cateheză” pentru 10 Un a-l vesti pe Cristos în era digital
rămânem în iubirea lui Dumnezeu” – 23 „Să Întâlnirea de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor Enikő SIPOS
12 Anul dedicat Sfântului Iosif și Familiei EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS
IN MEMORIAM
26 Între cer și pământ Prof. Elena ȘTEFĂNESCU
14 Fiatalok igényei Ft. KOCSIK Zoltán
10
REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 1 (318-319)
Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com https://gerhardus.ro/ro/ https://issuu.com/gerhardus.ro Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025
2
Ilustrații: www.pixabay.com
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA
Colaboratori: Claudiu CĂLIN, Enikő SIPOS, Maria LÁZÁR, Astrid SCHRIFFERT, Adrian IONCSOV, Irina-Maria LĂPĂDAT, Lóránt BALLA. Design & layout: Silviu LAZĂR
Print: Tipografia DANTONY Timișoara Nr. 1 - 2021
Pentru abonamente:
plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar în contul: RO11RNCB0249049285810001 B.C.R. Timișoara C.I.F. RO4250689
• un exemplar - 8 RON • un abonament pentru anul 2020 - 40 RON • un abonament pentru străinătate - 40 euro • un abonament susținător - 100 RON
EDITORIAL
Mesajul redacției
Iată că am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ținem în mâini primul număr al celui de-al douăzeci și șaptelea an de apariție al revistei Vita Catholica Banatus, publicația diecezei noastre. Acest număr stă sub înțelesul puternic și profund al cuvântului Unitate, dorind să ne ilustreze strădaniile de unitate dintre creștini. În această nouă ediție dorim, dragi cititori, să vă aducem un design nou și să includem știri ecleziastice din Vatican, să dăm startul câtorva serii de articole despre Christus Vivit și Rugăciune, elemente care sperăm să ne ducă mai aproape de Dumnezeu. De asemenea dorim să prezentăm, în continuare, evenimente mai ample din Dieceza noastră și nu în ultimul rând, în acest număr, prezentăm prin fotografii Săptămâna Ecumenică, în cadrul căreia s-au întâlnit și rugat împreună, pentru unitatea creștinilor, reprezentanții a diferite confesiuni, în diferite decanate și parohii. Totodată acest nou număr ne introduce într-un nou an calendaristic. De aceea, în calitate de redactor responsabil, împreună cu colegii mei, aș dori să Vă adresăm sincere urări în noul an, care sperăm să fie pentru toți cititorii unul cu bucurie, cu pace, să fie mai bun ca cel care a trecut, dar și mai senin. Pentru aceasta este nevoie ca și noi să ne străduim ca bunul Dumnezeu să fie prezent în viețile noastre și să ne binecuvânteze, căci doar așa putem primi ceea ce ne dorim și îi cerem.
A szerkesztőség üzenete
Az első szám a huszonhetedik évből amióta létesült a Vita Catholica Banatus egyházmegyénk folyóirata. Ez az első szám az Egység nevet viseli, mivel a keresztények közötti egységet akarja bemutatni. Ebben az első számban egy új design-el jelentkezünk, ebben az új számban szeretnénk vatikáni, világi híreket becsempészni, de ugyanakkor nem maradnának el a egyházmegyei híreink sem. Ugyanakkor szeretnénk két új sorozatot indítani a Chrisus Vivit és Imádság amelyek által reméljük mindannyiunk hasznára szolgál majd s közelebb segít Istenhez. Úgyszintén ez az új szám egy új évbe vezet be és, mint felelős szerkesztő munkatársaimmal együtt köszönteni szeretnénk kedves olvasóinkat, hogy egy békés, örömteli évünk legyen! „Új esztendőben, új szívekkel!” induljunk el s járjuk Istennel ezt az új évet, amely legyen jóbb, mint az, ami elmúlt. Mindehhez az szükséges, hogy befogadjuk életünkbe Istent és engedjük, hogy Ő vezessen bennünket. VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
3
CHRISTUS VIVIT Pr. Daniel DUMITRU
Trăiești sau respiri în stil „placebo”?! Una din preocupările mele favorite este plimbarea. Îmi place să mă plimb pe străzi și să iau pulsul orașului. Dar ori de câte ori merg în oraș, mi se răscolește sufletul. Aproape întotdeauna văd oameni care trăiesc cablați la telefon, tablete sau cine știe ce alte dispozitive. Mi se pare o imagine halucinantă și am impresia că mă aflu într-un salon de
4
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
reanimare, unde pacienții cu privirile golite de suferință sau de disperare, cablați la tot felul de aparate, se agață de viață. Superficialul înlocuiește esențialul, iar originalul devine expirat și lipsit de valoare. Plimbându-mă și eu prin acest salon de reanimare mă simt ca și în serialul The Walking Dead: Invazia zombi. Tehnologia ne-a acaparat cu totul pe foarte
mulţi dintre noi, transformându-ne într-un fel de „zombi“. Mulţi dintre noi, oriunde mergem, stăm nedezlipiţi de ecranele smartphone-urilor, pentru că am ajuns să ne hrănim cu „like-uri“ şi „comentarii“. Nu mai trăim o viaţă normală, ci una virtuală, una în care avem mii de prieteni care ne apreciază. Aşa înţelegem noi din „likeul“ primit, din rândurile frumoase lăsate pe „pagina“ noastră. Poate n-am eu destulă minte să pricep resorturile virtualului sau, mai degrabă, digitalizarea lumii. Poate că le pricep, dar nu le accept în totalitate. Sau poate că le accept, dar nu-mi plac derapajele. Nu contest părțile pozitive, căci ele sunt destule, dar privind în jurul meu îmi dau seama că excesele sunt cele care ne duc în derivă. Excesele acestea minimalizează splendoarea Creației, iar omul modern, supus sieși, preferă să trăiască într-un buzunar, decât să îmbrace tot paltonul. În aceste circumstanțe, ia părinte pulsul orașului în acel loc unde tehnologia este o fabrică de „zombi“. Parcă, în acest salon de reanimare, oamenii ar suferii de aritmie, inima lor bate neregulat și anormal de lent sau... de rapid. Dar nici într-un caz în parametri optimi. Și e normal să îți bată inima anormal de repede din moment ce viața ta se derulează în sistemul pe repede înainte, pentru că gonim bezmetic prin viață, fără să trăim cu adevărat. Tot mă întreb: Cum se face că atunci când suntem la muncă ne dorim să fim în concediu, iar când suntem în concediu ne gândim că ne vom întoarce la muncă? Cum se face că Marți ne gândim la ziua de Vineri, iar Duminica ne deranjează că urmează Luni? Îmi vine în minte întrebarea esențială: dacă noi întotdeauna așteptăm altceva, atunci când mai ajungem să trăim cu adevărat?! Trecutul este o construcție a memoriei, iar viitorul a imaginației. Iar noi alegem zilnic să trăim într-una dintre cele două dimensiuni temporale, fugind de prezent. O pelicula cinematografică ce surprinde excelent această realitate este „Click“ (2006). Un film ce nu trebuie ratat, deoarece, asemenea personajului interpretat de Adam Sandler, un procent tot mai mare dintre noi ne trăim viața „pe repede înainte“… Trăim ca și
când viața noastră nu ne-ar mai aparține, urmând niște setări prestabilite, incapabili de a interveni în vre-un fel. Liberul arbitru pare a fi anulat. Minunata lume nouă este la câteva click-uri distanță: Muncești online. Cumperi online. Iubești online. Și... te desparți online! Din păcate, pentru acest stil de viață nu avem radar care să te „prindă“ când ai depășit viteza decât, de regulă, când este prea târziu și când amenda nu mai poate fi negociată sau amânată. Iar fără vre-un radar, la un moment dat obosim, și apare și burn-out-ul, epuizarea mentală, fizică și emoțională. În aceste circumstanțe apelăm la ce știm mai bine: la sport, începând să „fentăm“. Ne-am obişnuit să fentăm viaţa, să ne fentăm unii pe alţii; apelăm la cosmetică: folosind fond de ten ca să creăm imagini de faţadă, măşti, personalităţi false şi de circumstanţă, să promovăm imagini care nu ne mai reprezintă şi care doar convin majorităţii. Consensul majorităţii, gura lumii, părerea celorlalţi a devenit criteriul după care ne construim scara valorilor şi a preocupărilor noastre. Scriitorul irlandez Oscar Wilde făcea la un moment dat această precizare: „Împrumută-i omului o mască şi el îţi va spune cine este“. Știu că este o introducere mai bizară pentru ceea ce vreau să vă scriu în continuare, dar aș dori totuși să fiți atenți la următoarele întrebări: Până la urmă, cu cine votăm? Ce fel
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
5
de viitor construim? Care e orizontul nostru ontologic, existenţial?... În era noastră, unde copilul a devenit un gadget, traiul un sistem hiper-performant, ce facem cu sufletul nostru, căci el nu se poate digitaliza?!… Sufletul poate fi, cel mult, un device. Asta, dacă mai băgăm de seamă că ne trebuie la ceva. Să nu uităm că fără suflet suntem ca și corpul fără coloană vertebrală. De ce suntem în acel salon de reanimare a lumii? Pentru că ne lipsește ceva. Pasiunea de a trăi. Pasiunea este cea care energizează viața. Schimbă imposibilul în posibil. De fapt, dacă nu ai nici o pasiune în viața ta, viața ta va deveni plictisitoare, monotonă, doar o rutină. Aș merge chiar atât de departe încât să spun că dacă nu ai pasiune în viața ta, nu trăiești. Exiști. Dumnezeu te-a făcut pentru a trăi o viață plină de pasiune și să îi slujești Lui și oamenilor Săi cu vitalitate. Cu vibrație. Cu energie. Cu entuziasm. El vrea ca tu să ai aceste lucruri în viața ta. Dar cel mai mult, Dumnezeu dorește să trăiești. Papa Francisc ne îndeamnă la același lucru
6
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
în exortația apostolică post-sinodală dedicată tinerilor „Christus vivit“: «Cristos este viu. El este speranţa noastră şi tinereţea cea mai frumoasă din această lume. Tot ceea ce atinge El întinereşte, devine nou şi se umple de viaţă. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: El este viu şi vrea ca tu să trăieşti!» Acea viaţă nu este o salvare agăţată în cloud, care aşteaptă să fie descărcată, nici o nouă aplicaţie care urmează a fi descoperită, ori un exerciţiu mental, rod al tehnicilor de creştere personală. Viaţa pe care Dumnezeu ne-o oferă nu este un tutorial prin care aflăm ultimele noutăţi. Mântuirea pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte este o invitaţie de a lua parte la o poveste de iubire care se întrepătrunde cu istoriile noastre, care este vie şi vrea să prindă viaţă în noi, ca să putem aduce roade acolo unde suntem, aşa cum suntem şi cu cei cu care suntem împreună. Acolo vine Domnul să semene şi să prindă rădăcini (Papa Francisc). Iar dacă Cristos trăiește și noi trebuie să trăim cu vitalitate, energie și entuziasm!
SPIRITUALITATE Pr. Csaba VÁNCSA
Rugăciunea în viața mea... Pe al câtelea loc este mântuirea printre obiectivele tale? Trăim într-o eră în care miracolele sunt ceva atât de neobișnuite, încât poate este dificil să le vedem ca pe niște părți ale texturii zilnice a vieții. Înaintea noastră se află noi forme de colaborare și interacțiune ale căror contururi începem, poate, să le distingem în faptul că
smartphone-urile ne răpesc foarte mult timp și ne fac să ne trăim viața într-un „cloud“ de date. Am uitat total de Divinitate, am uitat că mai există și altceva în afară de internet, tabletă, smartphone și cloud. Acestea, nu e sigur că ne vor rezolva toate problemele, dar Dumnezeu VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
7
e acolo să te asculte, să te ajute – însă noi nu avem antenele gadget-urilor orientate spre Dumnezeu. Omul, fiind una dintre creaturile lui Dumnezeu, și ar trebui să aibă în fiecare o conexiune, o „sesiune“ profundă cu bunul său Creator. Ar trebui să ne gândim că degeaba avem aparatele cele mai performante și cea mai bună tehnologie, căci fără ajutorul lui Dumnezeu suntem pierduți. Să privim doar această pandemie care de un an de zile ne ține închiși, izolați sau semi-izolați... doar că încă nu am realizat că trebuie să invocăm ajutorul lui Dumnezeu, că trebuie să ne reîntoarcem la EL. Pentru început, fiecare dintre noi are nevoie de o convertire adevărată. Toate rugăciunile și toate relațiile cu Dumnezeu pornesc de la un angajament pe care vreau să-l parcurg în calea lui Dumnezeu. Apostolul Paul spune în Romani 12, 2: „Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea
8
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!“ A te converti înseamnă a te schimba fundamental, a-ți transforma modul de a gândi. În această atitudine foarte diferită, altfel mă apropii de Dumnezeu, altfel văd viața mea și voi avea chiar o atitudine foarte diferită față de păcat. Pocăința înseamnă că sunt serios angajat să-mi construiesc, chiar de la zero, relația mea personală cu Dumnezeu. Al doilea punct: decide-te foarte serios că te vei ruga. Este valabil și pentru rugăciune principiul că este nevoie de repetare pentru a te perfecționa. Teoretic se poate stăpâni arta alpinismului, dar până în prezent ai petrecut ore întregi practicând doar cântarea la vioară, cântarea la chitară și scufundările - orice până nu pui acel lucru în practică, nu îl poți învăța. Același lucru este valabil și pentru rugăciune. Sfântul Paul în prima sa scrisoare către Tesaloniceni (5, 17) spune că ar trebui să ne rugăm fără încetare. În viața de creștin, rugăciunea este practic un stil de viață. Este partea cea mai importantă a vieții noastre. De fapt, fiecare minut trebuie să-l trăim în prezența lui Dumnezeu, inimile noastre trebuie să fie întotdeauna cu Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată înseamnă că nu veți uita niciodată cine este Domnul vieții voastre și veți vorbi cu El din nou si din nou și veți auzi glasul Lui, în dialogul cu El; îl veți întâlni în fiecare minut al vieții voastre. Aceasta presupune să decid în loc de „dar ar fi bine“, „ar trebui“ și „vreau“: vreau să o fac. Chiar și dietele tind să înceapă întotdeauna mâine... însă trebuie să trecem peste acest mâine. Trebuie să începem azi, trebuie să decidem azi pentru a reînnoi viața noastră de rugăciune! STOP, FINISH, azi este momentul de a spune acel DA, azi este ziua în care putem să ne angajăm să ne rugăm, acum trebuie să ne decidem dacă dorim să ne rugăm mai mult și mai bine. Al treilea punct: cea mai profundă dorință a omului creștin este mântuirea. Acest lucru este foarte important. Când te uiți la ce dorințe și obiective sunt în viața ta personală, întreabăte pe ce loc este mântuirea ta?
Am citit de curând într-un articol, că la o biserică s-a organizat o seară în care credincioșii puteau adresa întrebări directe preoților. La un moment dat li s-a adresat preoților întrebarea: care este țelul lor, care este scopul lor în această viață? Fiecare preot a spus ce planuri au în parohia unde se află, împreună cu credincioșii, dar unul dintre ei a răspuns simplu și sincer: să mă mântuiesc! Gata! Toată lumea a amuțit, deoarece fiecare era ocupat cu te miri ce, dar nu s-au gândit la ce este cu adevărat important. A treia, cea mai importantă idee de bază și atitudine a vieții spirituale este de a face mântuirea mai importantă pentru tine decât orice altceva. Să fie aceasta pe locul întâi pe lista lucrurilor importante. Obișnuiam să împingem asta înapoi de multe ori, că da, da, mântuirea este importantă, dar înainte de asta mai sunt multe lucruri... dacă scopul tău în viață nu este mântuirea, dacă nu este cea mai importantă în viața ta, atunci ești departe de drumul cel bun, de drumul ce te va salva. Al patrulea punct: perseverența, adică angajamentul. Isus ne spune: „Cel ce perseverează este mântuit“ (Mt 10, 22). În lumea de astăzi este puțin mai greu pentru noi să perseverăm, ne este mai greu să ne angajăm pe termen lung, renunțăm rapid la luptă, mai ales atunci când ne confruntăm cu dificultăți, mai ales atunci când trebuie să purtăm cruci sau să ajungem într-o situație în care brusc nu știm soluția la prima vedere. Isus ne cheamă să nu renunțăm, să mergem mereu mai departe. De asemenea, este important ca viața de rugăciune să nu renunțe imediat la prima dificultate. Sportivii noștri, campionii olimpici, dacă ar fi renunțat la prima dificultate, prima lor accidentare, prima lor zi proastă sau la orice dificultate de intervenție, nu ar fi ajuns la medalia olimpică de aur. Dacă doriți cu adevărat să vă cufundați în rugăciune, nu renunțați! Apoi mergeți mai departe, nu renunțați! Și ultimul punct: ceea ce este important în această școală a rugăciunii, în atitudinea față de rugăciune, este empatia și onestitatea cu tine însuți. Este foarte important: la fiecare pregătire pentru un concurs, mai întâi să fiu sincer cu mine însumi, să știu exact unde mă aflu și să fiu realmente acolo unde sunt acum,
dar să și știu unde doresc să ajung. Ce va fi dificil pentru mine? Ce va trebui să schimb? Ce ar trebui să exersez, la ce ar trebui să fiu atent, la ce să mă concentrez? Cine sunt eu? De asemenea, este foarte important ca învățarea rugăciunii și a comuniunii cu Dumnezeu să fie punctul de plecare. Unde ești acum? Este inutil să te avânți în lucruri inutile, care nu-și au rostul. Este mult mai bine dacă recunoști ce este dificil pentru tine și să începi de la aceasta. Să începi să găsești o soluție pentru punctul tău slab - începe să îți privești sincer viața ta de rugăciune. Fi sincer cu tine însuți, nu-ți ascunde nimic! VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
9
VATICAN Sursa: vaticannews.ro
Un nou ”Directoriu pentru cateheză” pentru a-l vesti pe Cristos în era digitală Joi, 25 iunie 2020 a fost prezentat presei, în Sala de Presă a Sfântului Scaun, noul Directoriu pentru cateheză. La conferința de presă, arhiepiscopul Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, a subliniat necesitatea unui nou Directoriu, la aproape 50 de ani după primul (1971) și la peste 20 de ani după cel de-al doilea (1997). Viteza cu care se modifică
10
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
limbajul și relațiile, a remarcat prelatul, conduce la „un nou model de comunicare și de formare, care afectează inevitabil Biserica în complexul domeniu al educației“. Un document foarte așteptat pe toate continentele, care a avut nevoie de nu mai puțin de douăsprezece redactări și de peste cinci ani de lucru, pentru care papa Francisc a cerut, în momentul în
care a pus semnătura finală, „să se tragă clopotele a sărbătoare“ în semn de gratitudine pentru efortul depus.
Un Directoriu nou într-o cultură nouă
„Era necesar un nou Directoriu pentru cateheză, a spus încă de la începutul intervenției sale arhiepiscopul Fisichella, pentru că vestirea Evangheliei are nevoie de întâlnirea cu cultura oamenilor. Documentele similare precedente erau din 1971 – Directoriu catehetic general – și din 1997 – Directoriu general pentru cateheză. Între timp, cum era firesc, cultura ultimelor decenii a cunoscut schimbări radicale. Provocarea principală este constituită de noua eră digitală, care cuprinde toate Bisericile locale, ca efect al globalizării. Tehnologia apărută în ultimul deceniu a transformat comportamentul oamenilor și are incidență „mai ales în formarea identității personale și în raporturile interpersonale“. Viteza cu care se modifică limbajul, dar și relațiile umane, duce la un „nou model de comunicare și de formare, care afectează inevitabil Biserica în complexul domeniu al educației“. Cultura digitală, a mai spus arhiepiscopul Fisichella, atinge „chestiunea decisivă a adevărului și a libertății“, iar prezența diverselor expresii bisericești pe Internet, deși este foarte pozitivă, nu este sufientă. De aceea, noul Directoriu nu prezintă doar provocarea domeniului digital, „dar sugerează în același timp care parcursuri pot fi urmate astfel încât cateheza să devină o propunere care găsește un interlocutor capabil să o înțeleagă“ și să o considere adecvată propriului context de viață.
Primatul Evanghelizării - mereu actual
Vestirea Evangheliei, a spus arhiepiscopul Fisichella, „ocupă locul cel dintâi în viața Bisericii și în învățătura zilnică a papei Francisc“, care se situează în continuitate cu învățătura Sfântului Paul al VI-lea, din exortația sa apostolică post-sinodală „Evangelii nuntiandi“ (1975). Cateheza „trebuie strâns unită lucrării de evanghelizare și nu poate să facă abstracție de aceasta“ pentru că primatul „îi revine evanghelizării, nu catehezei“, înțeleasă ca învățătură dată celor care au îmbrățișat deja credința creștină. Aceasta explică de ce, în lumina exortației „Evangelii gaudium“, noul Directoriu se prezintă pentru a susține o cateheză „kerygmatică“. Inima
catehezei este „vestirea persoanei lui Isus Cristos, care depășește limitele de spațiu și de timp ca să se prezinte în fața fiecărei generații drept noutatea oferită pentru a ajunge la sensul vieții. „Kerygma“, sau prima vestire, înseamnă „vestirea milostivirii Tatălui care merge în întâmpinarea celui păcătos fără a-l mai considera un exclus, ci un invitat special la ospățul mântuirii, care constă în iertarea păcatelor“.
A deveni discipoli evanghelizatori
Cu alte cuvinte, a spus în continuare msgr. Fisichella, cateheza „are scopul de face ca persoana să ajungă la cunoașterea iubirii creștine“, care îi face pe cei care au primit-o să devină, la rândul lor, „discipoli evanghelizatori“. Tematicile noului Directoriu conduc, în realitate, spre acest obiectiv, pornind de la „mistagogie“, introducerea în misterele lui Cristos, prezentată mai ales printr-o „reînnoită valorizare a semnelor liturgice ale inițierii creștine“. Vestirea credinței este, în cele din urmă, „vestirea misterului iubirii lui Dumnezeu, care se face om pentru mântuirea noastră“. Noul Directoriu invită, de asemenea, la eliberarea catehezei de „unele lațuri care îi împiedică eficacitatea“, de la „schema școlară“, potrivit căreia cateheza inițierii creștine este trăită după o paradigmă de școală, la mentalitatea pentru care „se face cateheză pentru a primi un sacrament“.
Puterea întâlnirii cu Dumnezeu, mereu prezent în viața noastră
Directoriul prezintă la încheiere cateheza „kerygmatică“ nu ca pe o teorie abstractă, ci mai degrabă ca pe un instrument care are o „puternică VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
11
valoare existențială“. Cateheza, într-adevăr, „își găsește punctul de forță în întâlnirea, care conduce la experiența prezenței lui Dumnezeu în viața fiecărei persoane. Un Dumnezeu apropiat, care iubește și urmărește vicisitudinile istoriei noastre, pentru că întruparea Fiului său îl angajează de o manieră directă“. O cateheză de acest fel, a spus arhiepiscopul Fisichella, „permite descoperirea faptului că credința este realmente întâlnirea cu o persoană mai înainte de a fi o propunere de ordin moral și că creștinismul nu este o religie a trecutului,
ci un eveniment al prezentului“. Este și aceasta una din rațiunile pentru care noul „Directoriu pentru cateheză“ consideră esențială ca actul de a crede să fie făcut într-o libertate absolută. „Multă vreme“, a amintit prelatul, „cateheza și-a focalizat efortul în a face cunoscute conținuturile credinței și în a căuta pedagogia adecvată prin care să le transmită, lăsând deoparte, din nefericire, momentul cel mai determinant: actul prin care omul alege credința și își dă asentimentul“.
VATICAN Surse: vaticannews.ro și catholicnewsagency.com
Anul dedicat Sfântului Iosif și Familiei
Între 19 martie și 8 decembrie 2021 se vor suprapune două inițiative pastorale anunțate de Papa Francisc: Anul dedicat Sfântului Iosif și Familia Amoris Laetitia. Sunt accentuate astfel bucuria vieții de paternitate și familie. Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de când papa Pius al IX-lea, în 1870, l-a proclamat pe sfântul Iosif patron al Bisericii universale, a fost publicată Scrisoarea apostolică a papei Francisc intitulată „Patris corde“ (Cu inimă de Tată). Prin acest document, Sfântul Părinte stabileşte
12
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
„Anul sfântului Iosif“, soţul sfintei Fecioare Maria şi patronul Bisericii universale. Scrisoarea este publicată la 8 decembrie, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri/ Imaculatei Concepții, deoarece, la acea dată, acum 150 de ani, Papa îl proclama pe sfântul Iosif patron al Bisericii Universale. Pentru a marca aniversarea, papa Francisc a stabilit Anul sfântului Iosif, un an special dedicat tatălui purtător de grijă (ocrotitor) al lui Isus. Scrisoarea apostolică „Patris corde“ evidenţiază de asemenea „curajul creator“ al sfântului Iosif, care „ştie să transforme o problemă într-o oportunitate, punându-şi întotdeauna încrederea în primul rând în Providenţă“. Amintind scopul Anului Sfântului Iosif – de a continua încredinţarea Bisericii protecţiei sfântului Iosif, tată purtător de grijă a lui Isus – decretul stabileşte acordarea Indulgenţei plenare – cu respectarea obişnuitelor condiţii: Spovadă sacramentală, Împărtăşanie Euharistică şi rugăciune după intenţiile Sfântului Părinte – credincioşilor care vor participa la Anului Sfântului Iosif în ocaziile şi cu modalităţile indicate de Penitenţieria Apostolică care, în decret, precizează: Pentru a reafirma universalitatea ocrotirii Sfântului Iosif asupra Bisericii, Penitenţieria Apostolică acordă indulgenţa plenară credincioşilor care vor recita orice rugăciune sau act de pietate aprobat în mod legitim spre
cinstirea sfântului Iosif, de exemplu „La tine alergăm, o, Sfinte Iosife“, în special în zilele de 19 martie şi de 1 mai, în sărbătoarea Sfintei Familii a lui Isus, Maria şi Iosif, în duminica Sfântului Iosif (potrivit tradiţiei bizantine), în data de 19 a fiecărei luni şi în fiecare miercuri, zi dedicată comemorării sfântului, potrivit tradiţiei latine. Decretul Penitenţieriei Apostolice evidenţiază totodată că, în actualul context al urgenţei sanitare, darul indulgenţei plenare este extins în special persoanelor în vârstă, bolnavilor, muribunzilor şi tuturor acelora care, din motive legitime, nu pot ieşi din casă, dar care – cu sufletul desprins de orice păcat şi cu intenţia de a îndeplini cât mai curând posibil cele trei condiţii obişnuite (fie în propria lor casă, fie acolo unde sunt constrânşi să stea), vor recita un act de evlavie în cinstea sfântului Iosif, mângâierea bolnavilor şi patron al morţii bune, oferindu-i lui Dumnezeu, cu încredere, durerile şi suferinţele propriei vieţi. Tot pentru acest an Papa Francisc a anunțat – la data de 27 decembrie 2020, în solemnitatea Sfintei Familii de la Nazaret – deschiderea unui an pastoral intitulat Familia Amoris Laetitia. Acesta va începe în solemnitatea Sfântului Iosif, la data de 19 martie, dată la care se aniversează 5 ani de la promulgarea exortației apostolice Amoris Laetitia, iar încheierea va avea loc la 26 iunie 2022. Cele 15 luni dedicate familiei vor culmina cu cea de-a zecea Întâlnire Mondială a Familiilor, care se va desfășura în iunie 2022. Anul dedicat familiei își propune câteva obiective: de a face cunoscut documentul Amoris Laetitia, de a vesti că darul sacramentului Căsătoriei are puterea de a transforma iubirea umană, de a ajuta familia să devină protagonistă a pastorației familiale. Pentru aceasta este nevoie de evanghelizare și de catehizare, care trebuie să plece din sânul familiei (cf. AL 203), căci acolo unde se experimentează ucenicia se deschide poarta vieții misionare. Ultimele obiective sunt de a-i ajuta pe tineri să înțeleagă cât de importantă este formarea spre dăruirea dezinteresată de sine și spre trăirea iubirii în adevăr, de asemenea de a lărgi privirea și sfera acțiunii pastorale încât realitatea transversală a familiei să-i cuprindă pe toți: soți, copii, tineri, vârstnici, situații familiale fragile.
La finalul articolului vă inserăm Rugăciunea Sf. Iosif pentru acest an jubiliar în trei limbi ca fiecare dintre dumneavoastră să poată să o recite și să câștigați indulgență plenară.
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
13
EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS Ft. KOCSIK Zoltán
Fiatalok igényei
14
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
Nagyon sok alkalommal az a benyomásunk, hogy a fiatalok nem igénylik a felnőttek társaságát, az általunk képviselt értékeket és a jó Istennel való kapcsolatot. Olyan érzésünk van, mintha párhuzamos világban élnénk, egymás mellett, de mégis távol. Az okostelefonok világában kevés lehetőség marad az őszinte szülő és gyermek beszélgetésre. A fiatalok bezárkóznak a maguk kreálta világba. Másrészt az is észrevehető, hogy a fiatalok a valóságtól éppen a virtuális térbe menekülnek, ott nyílik lehetőség számukra a kommunikációra és az önkifejeződésre. Szülők, tanárok, papok megkérdezik – Hogyan juthatnak el a gyermekek és fiatalok lelkéhez? Mivel érinthetnék meg a lelküket? A szülő szeretne gyermekével egy meghitt kapcsolatot. A tanár szeretné motiválni a diákot a tanulásban és serkenteni a közös munkára. A plébános szeretné, ha a fiatalok eljárnának a vasárnapi szentmisére, részt vennének a plébániai hittanórán és az ifjúsági foglalkozásokon. November folyamán az egyik spiritualitás órán beszélgettem a diákokkal a szülők, a felnőtt személyek és a fiatalok kapcsolatáról. Voltak harmónikus szülő és gyermek kapcsolatról árulkodó válaszok. Azonban el kell mondanom, hogy nagyon sok segélykiáltás is éreztem a válaszokban. A legtöbb hozzászólásnak, az volt az üzenete: Itt vagyok, vegyetek észre! Több diáknál láttam egyfajta bizalmatlanságot észleltem a világgal szemben, frusztrációt és az érzelmi biztonság hiányát. Vágynak valakivel komolyan elbeszélgetni. Hát akkor mi gátolja meg a felnőttek és a fiatalok lelki találkozását? Mind a két fél ugyanúgy óhajtja és mégsem sikerül igazán. A fiatalok meglátása szerint hiányzik a kapcsolatokból a minőségi idő, az odafigyelés, a meghallgatás, az őszinte beszélgetés, az elfogadás és a bátorítás. Mi felnőttek annyira szeretnénk a fiatalokban az értelmet, a tudást kifinomítani és elhagyjuk az érzelmi inteligencia fejlesztését. Milyen fontos lenne számukra az érzelmi biztonság! Valjuk be őszintén, hogy mi sem kommunikálunk rendesen a fiatalokkal! „Mond el röviden, mit akarsz, mert nincs sok
időm. Most mond, mivel máskor nincs időm veled beszélgetni!” És már rohanunk is tovább. Pedig elfelejtjük, hogy beszélni és érzelmeket kifejezni, nem lehet megrendelésre. Nem csak a mindennapi rutinos dolgokat szeretnék nekünk elmondani a fiatalok, hanem az érzelmeiket is. Egy bensőséges kapcsolat kialakulásához idő kell. Idő kell a virágnak is, hogy kinyíljon. Nem lehet erőltetni. Érdemes lenne elgondolkodni ezen szülőként, tanárként, nevelőként és papként egyaránt. Ahogy Gary Chapman figyelmeztet minket, az öt szeretetnyelv közül egyik a gyermekekre és fiatalokra fordított minőségi idő. Persze, ez az idő nem hoz anyagi profitot, de hosszú távon megéri. Mikor sétáltam a gyermekemmel utoljára? Mikor fociztam egyet utóljára a diákjaimmal? Mikor ültem le a hittanosaimmal egy üdítőre? Az együtt töltött idő megnyitja a szíveket. Elkezdenek a fiatalok beszélni önmagukról. Megismerem őket. Megtudom, mi foglalkoztatja őket, mire vágynak és mik az igényeik. Figyeljek! Tegyem félre az elvárásaimat és a sérelmeimet! Figyeljem a szavakat, a hanglejtéseket, az embert! Nekem igazán nem is kell sokat mondani ilyenkor, csak hallgatni és meghallgatni. A gyermek, a diák, a hittanos érzelmileg érezze biztonságban magát. Legyek számára egy biztos pont! Érezze, hogy van hová menjen, ha valami baj van! Amikor szüksége van rám, akkor ott vagyok számára. Vajon nem ezt érezte Mózes is a Hóreb hegyén, amikor Isten azt a feladatot bízta rá, hogy kivezesse a zsidó népet Egyiptom földjéről? Jahve úgy mutatkozik be Mózesnek, „Én vagyok, aki vagyok.” Én vagyok az, aki érted van itt. Ha a gyermek és a fiatal a szülőben, a tanárban és a papban azt veszi észre, hogy hivatásszerűen érte vannak jelen, akkor ilyen bizalommal fog a jó Istenhez is közeledni. Ha a gyermek, a fiatal megérzi az elfogadást és a bátorítást, akkor kialakul az őszinte beszélgetés. Akkor meg van a rég óhajtott kommunikáció! A fiataloknak vannak igényei. Mások, mint a miénk. Nem igényesebbek és nem igénytelenebbek, mint mi. Nem jobbak és nem rosszabbak, csak egyszerűen mások. A fiatalok igénylik az igényes feléjük fordulást. VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
15
DIÖZESANAKZENTE Luzian GEIER
Sankt Sebastian – der Heilige der gegen Seuchen schützt Erinnerungen an einen der ältesten Jahrmarkter Gemeindefeiertage Als vor 190 Jahren die Cholera-Epidemie auch das historische Banat erfasste und viele Opfer forderte, blieb die Jahrmarkter Gemeinschaft von der Seuche verschont. Daher erneuerte die Glaubensgemeinde ihr „altes Gelöbnis“, den frühen oder gar ersten kirchlichen Gemeindefeiertag (neben dem Heiligen Donatus) am Tag der Heiligen Fabian und Sebastian (20. Januar) weiterhin abzuhalten. So ist es in der ersten gedruckt erschienenen Ortschronik der Gemeinde von Pfarrer Franz Demele aus dem Jahr 1913 (S. 37) nachzulesen. Der Gedenk- und Namenstag für die Heiligen Fabian und Sebastian hatte in Jahrmarkt zahlreiche Bezüge bis zum Abschluss der Aussiedlung. Ähnlich wie „Peter und Paul“ oder „Kathrein“ war dieser früher häufige Namenstag im Winter ein Lostag, also ein RichtTag im Denken, Handeln und Verhalten der Bauern, der ländlichen schwäbischen (nicht nur katholischen) Bevölkerung überhaupt. Aufgrund von Erfahrungen und Beobachtungen entzifferten sie „Zeichen“ für das kommende Wetter oder gar für die ganze Jahreswitterung, denn ab diesem Tag fingen im Banat viele Baumarten zu saften an und die Taube nahm den Tauber auf. Das, obwohl hier der Winter sehr häufig erst richtig begann und früher bis weit in den Februar anhielt. Bereits im vergangenen Jahrhundert ist in Jahrmarkt der Name des christlichen
16
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
Märtyrers Fabian als Vorname verschwunden. Der letzte Träger lebte in der oberen Karlsgasse, der Vettr Fabian Wendling, gestorben 1951. Aber in Verbindung mit dem häufigeren Taufnamen Sebastian – Bastl oder Bascht in der Mundart, es gab auch eine Baschte-Gass im Dorf – blieb der Gedenktag noch im „Gebrauch“ und in der Umgangssprache. In Verbindung mit dem Pestheiligen Sebastian, dem Helfer gegen Seuchen, gab es in Jahrmarkt noch weitere Gedenkmomente durch den langjährigen aus Nitzkydorf stammenden Kaplan, späteren Pfarrer und Dechant Sebastian Kräuter, der als einziger Bischof der Tschanader bzw. Temeswarer römisch-katholischen Diözese mit dem Namen Sebastian in die fast tausendjährige Geschichte des Bistums eingegangen ist. Wie alle häufigen HeiligenVornamen wurde sein Namenstag im Dorf stets gefeiert, Geburtstagsfeiern wurden im Ort früher selten begangen. Der Vorname Sebastian wird gerne, auch hier in Deutschland, in mehreren Familien aus Jahrmarkt weiter getragen. Weitere Erinnerungsmomente an den Heiligen und frühen Märtyrer Sebastian sind für die Banater Katholiken mehrere historische Denkmäler, darunter beispielsweise die Gedenksäule in Neuarad oder die Dreifaltigkeitssäule auf dem Temeswarer Domplatz sowie die Mariensäule auf dem alten Freiheits(Rathaus)-Platz. Es ist die Gestalt vor dem Baumstamm mit den Pfeilen in der nackten Brust. Bogenschützen sollten den bekennenden Christen mit Pfeilen umbringen, was ihnen nicht gelang. Aus der Symbolik der Pfeile hatten sich dann in der kirchlichen Frömmigkeits-Tradition Prozessionen und Legenden entwickelt, die im Banat leider schon lange vergessen sind, wie auch Sebastiani-Wallfahrten. Im Temescher Gebiet wurde in Gataja, früher, am Tag der beiden Heiligen, der große Jahres-Markt abgehalten, ähnlich im Arader Gebiet in Vărădia. Zur Skulpturengruppe der alten Pestsäule auf dem Temeswarer Domplatz gehört auch Sebastian, der Helfer gegen Seuchen, rechts am Baumstamm mit dem deutlich sichtbaren Pfeil im nackten Körper. (Foto: Luzian GEIER) VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
17
ACCENTE DIECEZANE Bujor-Călin POPA
Vitraliile care strălucesc în clădirea Episcopiei Romano-Catolice Operele de artă expuse în reședința episcopală de pe strada episcop dr. h.c. Augustin Pacha nr. 4 din Timișoara au o poveste fascinantă. Ele datează din 1915 și au fost realizate pentru a decora capela Seminarului Teologic Romano-Catolic din Timișoara. Clădirea acestuia a fost construită între 1913-1914, de către antreprenorul timișorean Lipot (Leopold) Löffler, iar în prezent este utilizată ca și cămin al Facultății de Medicină din Timișoara. „În acea clădire a existat o capelă, la fel ca în toate seminariile catolice din lume, și această capelă a fost foarte frumos ornamentată cu fresce și cu vitralii realizate în renumitul Seccesion.“ – dr. Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Seminarul trebuia să sublinieze prestigiul Bisericii Catolice din Timișoara și din zonă, în acest sens fiind prevăzute decorații de excepție în capelă, dar nu numai. Lucrările artistice realizate reprezintă un adevărat program iconografic, reunind mai multe genuri artistice. Pictura și vitraliile din capelă, de dimensiuni considerabile – 2.4m/1,84m – alcătuiau un ansamblu cu o semnificație aparte, și anume cele 8 „Fericiri“, preluate din Evanghelia după Matei, fericiri care sunt ilustrate cu fapte ori calități din viața a opt sfinți diferiți, reprezentați. Ca să ne facem o idee despre valoarea artistică a vitraliilor, este suficient să parcurgem descrierea acestora, realizată de cercetătoarea Katalin Gellér: „Vitraliile au compoziții circulare încadrate de o bandă decorativă cu elemente vegetale stilizate. Câmpul central conținând câte o scenă din cele opt „Fericiri“, dezvoltă tema religioasă pe fundalul unor împletituri vegetale ca niște adevărate liane printre care răsar păsări exotice, împletituri florale, chiar structuri arhitectonice. Culoriile vitraliilor sunt vii, domină în special albastru și verde, iar banda decorativă galbenă pune în evidență aspectul general luminos.“ Ca un semn al destinului, parcă, vitraliile aveau să treacă printr-un
18
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
proces anevoios de creație, marcat de începutul Primului Război Mondial. Printre diferitele documente păstrate în arhiva Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara se află câteva scrisori adresate de Nagy Sándor, cel care a conceput proiectele vitraliilor, către episcopul de atunci, Glattfelder Gyula. „Cu aceste vremuri grele, ar fi un cinism să continui să fac pe artistul, iar eu am sistat lucrările pentru Timișoara. Cu vitraliile (n.r. proiectele vitraliilor) sunt complet gata, atât cu cartoanele, cât și cu probele de culoare. Gândindu-mă la vremuri mai bune, le-am pus cu fața la perete (…) întrucât și un an ar putea schimba gândirea omului, acum când se desfășoară o schimbare istorică a lumii. Dar nu se știe dacă peste un an mai pictăm?!“ Totuși, vitraliile au fost terminate și au fost montate în capela Seminarului Teologic de la Timișoara, aceasta constituind, cum menționează Ileana Pintilie, în Analele Banatului, 1998, citând presa vremii, „un monument deosebit care ar putea stârni invidia unei metropole, precum Budapesta“. Vitraliile au rămas neatinse mai bine de 30 de ani, trecând cu bine și peste cel de-al Doilea Război Mondial, dar în anul 1947, regimul comunist a desființat Seminarul. Frescele capelei au fost pur și simplu văruite, iar vitraliile au dispărut pur și simplu. Toate studiile și albumele care amintesc despre cele 8 vitralii precizează, după anul 1947, că acestea au fost definitiv pierdute. Miracolul Un lucru uimitor avea să se producă după Revoluția din 1989, atunci când Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și-a recuperat și restaurat Palatul Episcopal de pe strada episcop dr. h.c. Augustin Pacha, nr. 4. Odată cu restaurarea imobilului a redevenit actuală și povestea vitraliilor fostului seminar… De fapt, ce se întâmplase? Ultimul rector al seminarului, arhiepiscopul de mai târziu, dr. Adalbert Boros, le salvase. Imensele vitralii au fost demontate din capelă și transportate în grabă în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Piața Unirii, unde au fost ascunse, fiind așezate pe orizontală, unul peste altul, în balconul orgii. E de la sine înțeles că foarte puține persoane au știut despre această operațiune. După patru decenii, bombate la mijloc din cauza deformării unor vergele de plumb, vitraliile au fost scoase la lumina zilei și restaurate. Despre gestul de mare curaj al ultimului rector al Seminarului Romano-Catolic din Timișoara citim: „După decembrie 1989, istoricii de artă au fost încântați să afle că lucrările n-au căzut pradă intoleranței politicii ateiste și anticlericale a regimului comunist, ci s-au păstrat aproape intacte și într-o stare relativ bună. Senzaționala descoperire a generat un interes febril printre istoricii de artă profilați pe cercetarea Jugendstilului.“ În anii de după 1990, odată cu restaurarea întregului Palat Episcopal, culoarul de la etajul I a putut fi utilizat ca un loc foarte bun de valorificare artistică al acestor vitralii. Odată cu VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
19
redeschiderea Palatului Episcopal au fost restaurate și montate în acest perimetru, într-un culoar de trecere dinspre zona birourilor și casei scărilor înspre zona privată. Din acest motiv, ele pot fi vizitate doar cu un anunț prealabil, o programare, în așa fel încât să nu interfereze nici cu programul din instituție, nici cu eventuale evenimente. Valoarea vitraliilor concepute de pictorul Nagy Sándor și executate de meșterul vitralist Róth Miksa, este inestimabilă, având în vedere nu doar calitățile lor estetice, ci și istoria zbuciumată, care se confundă cu cea a comunității romanocatolice din Banat. În lucrarea „Șansele de supraviețuire ale vitraliilor istorice din Transilvania“, Éva Mester menționează că „dispariția ferestrelor Seminarului Teologic din Timișoara a fost catalogată timp îndelungat ca o pierdere extrem de dureroasă. (…) Salvarea vitraliilor din Timișoara este într-adevăr un succes remarcabil; aceste vitralii erau ținute în evidență și respectate și pe plan internațional, datorită creatorilor renumiți și valorii estetice indiscutabile“. Valoarea lor artistică este una deosebită, stilul în care au fost realizate, Secession, este foarte apreciat în spațiul nostru. Sigur, sunt ultimii ani înaintea Primului Război Mondial, eveniment istoric care s-a repercutat și în evoluția artistică ulterioară și în Timișoara și în tot acest areal geografic și cultural european - completează dr. Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan la Episcopia Romano-Catolică Timișoara Sursa: https://bestoftimisoara.ro
20
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
ACCENTE DIECEZANE Dr. Claudiu CĂLIN
Requiem pentru germanii deportați în URSS în 1945 Miercuri, 20 ianuarie 2021, cu începere de la ora 11.00 s-a celebrat în biserica parohială Sf. Ecaterina, din Timișoara I. Cetate, o Sf. Liturghie – Requiem pentru victimele deportării forțate în fosta URSS, începând cu ianuarie 1945, credincioși catolici germani (șvabi bănățeni și germani din Banatul Montan) ai Diecezei noastre, dar și din alte părți ale țării (Sătmar, Maramureș, Vechiul
Regat, Transilvania, Bucovina și Dobrogea), precum și de alte confesiuni (protestanți). Deportarea, ordonată de autoritățile staliniste și pusă în aplicare de guvernul român, a făcut zeci de mii de victime, bărbați și femei apți de muncă, dar și copii și bătrâni rămași acasă, ai nimănui. Momentul a fost organizat de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, împreună cu Parohia Timișoara I. Cetate, de VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
21
Forumul Democrat al Germanilor din Banat și de Asociația Foștilor Deportați în URSS. Celebrantul principal a fost Msgr. Johann Dirschl, vicar general, asistat de Pr. Gábor Benedek Márton. În predica sa, Msgr. Johann Dirschl a făcut o succintă prezentare a celor petrecute acum 76 de ani, când Comisia Aliată de Control, din inițiativa sovieticilor, a cerut prin nota 031 trimiterea la munca de „reconstrucție“ a germanilor din România, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, care nu aveau copii mai mici de un an. Inițial s-ar fi
22
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
solicitat de către sovietici 100.000 de oameni, însă în final au fost deportați circa 68-70.000. Din Banat au fost deportați aprox. 33.000 de șvabi bănățeni și germani din Banatul Montan, din Ardeal au fost deportați puțin peste 30.000 de sași și landleri, iar din Sătmar și Maramureș circa 5000 de șvabi sătmăreni și țipțeri. Doar dintre bănățeni, circa 5000 de persoane au decedat în URSS sau pe drumuri, datorită inaniței, lipsei îngrijirii medicale, relelor tratamente aplicate la munca grea din mine și lagăre, gerului năprasnic sau au fost chiar uciși. Rugăciunea - Sf. Liturghie - s-a oferit pentru sufletele tuturor celor răposați în această tragedie, fie departe de casă, fie la întoarcere, în urma suferințelor. S-a oferit pentru cei care au suferit datorită lipsei celor dragi, datorită chinurilor și morții lor. Rugăciunea oferită pentru cei răposați este adresată lui Dumnezeu pentru a-i cere să dăruiască odihnă, alinare și răsplată veșnică, în ceruri, celor care au suferit în această tragedie. Nimeni nu ar mai trebui să mai fie persecutat din motive etnice, lingvistice, religioase, rasiale sau din orice cauze nedrepte. Lectura din Vechiul Testament a fost citită de dl. Christian Rudik, directorul Operei Naționale Române Timișoara, iar rugăciunile universale de către dl. Claudiu Călin, arhivist diecezan. La Sf. Liturghie au participat dl. Johann Fernbach, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat, dl. Ignaz Bernhard Fischer, președintele Asociației Foștilor Deportați în URSS, d-na Dagmar Șiclovan, președinta Fundaţiaei „Stefan Jäger“ și dl. Dan Vărșăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timișoara. Cadrul muzical a fost asigurat de dl. Robert Bajkai-Fábian, organistul Domului și de dl. Mugurel Chirilă, de la Opera Națională Română Timișoara. Au fost prezenți credincioși și persoane consacrate, cu respectarea normelor sanitare în vigoare. În încheiere, păritele vicar general Dirschl a adresat mulțumirile sale tuturor celor implicați și prezenți, atât fizic, cât și on line (Liturghia fiind transmisă live pe pagina de facebook a Parohiei Sf. Ecaterina Cetate), uniți în spirit și rugăcine pentru victimele deportării.
ACCENTE DIECEZANE Enikő SIPOS
„Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu“ – Întâlnire de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor În cadrul Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, duminică, 24 ianuarie 2021 începând cu ora 17.00, biserica parohială romano-catolică Millennium din cartierul timișorean Fabric a găzduit o întâlnire de rugăciunea organizată de către Episcopia Romano-Catolică de Timișoara la care au fost așteptați ierarhii, reprezentanții și credincioșii confesiunilor religioase din orașul de pe Bega. Cum a subliniat și Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, în cuvântul său de salut adresat celor prezenți, această întâlnire reprezintă atât un moment de rugăciune pentru unitate în spiritul rugăciunii lui Isus – „Mă rog ca toţi să fie una“ (cf. Ioan 17, 21) – cât și un moment de fraternitate, de comuniune. – „Din cauza pandemiei nu sunt toate confesiunile prezente, dar noi în inima noastră îi purtăm pe toți“ – a subliniat păstorul diecezei. La această oră de rugăciune, din partea Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, au fost prezenți Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal pentru pastorație, Pr. Nikola Lauš, cancelar episcopal și Pr. László Bakó, secretar episcopal. Parohia din Timișoara II Fabric a fost reprezentată prin Pr. Daniel Dumitru, paroh și Pr. Csaba Váncsa, capelan. Partea muzicală a fost susținută de către dl. Emil Dumitresc, cantorul bisericii împreună cu familia. După salutul episcopului gazdă, reprezentanții diferitelor confesiuni religioase și-au împărtășit gândurile legate de acest eveniment. Astfel, Excelența Sa Iosif Csaba Pál a dat cuvântul Pr. Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timișoarei și protopop al orașului, care a
transmis celor prezenți toate gândurile de bine ale Înaltpreasfinţiei Sale Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului. „Atunci când fiecare dintre noi avem pe Dumnezeu în mintea noastră zi de zi, vom putea să dăm la o parte toate lucrurile care ne pun piedică în a ne iubi unul pe celălalt“ – a spus Pr. Zaharia Pereș. Următorul vorbitor, Pr. protopop Branislav Stancovici, de la Protopopiatul Ortodox Sârb VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
23
din Timișoara, a transmis salutul PS Lukijan Pantelić, administratorul Eparhiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, și a subliniat: „Începutul existenței noastre stă în dragostea lui Dumnezeu, mântuirea noastră stă în dragostea lui Dumnezeu și pronia divină este o manifestare a dragostei lui Dumnezeu față de noi.“ Eparhia Greco-Catolică de Lugoj a fost reprezentată de către Pr. Răzvan Oprișa de la Parohia Greco-Catolică „Buna Vestire“ din Timișoara, care a adus în fața celor prezenți salutul PS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj și PS Ioan Călin Bot episcop auxiliar, respectiv al protopopului/ vicar foraneu de Timișoara, Pr. Nicolae Teodorescu. Pr. Oprișa a atras atenția celor prezenți asupra faptului că Dumnezeu nu s-a făcut cunoscut ca o filosofie, ca o idee, ca un gând, ci a venit în trup și în acest trup mistic, unic, dorește să ne unească. Pastorul comunității evanghelicelutherane din Timișoara, Pr. Zsombor Kovács a amintit în primul rând faptul că de 26 de ani, de când slujește în acest oraș, niciodată nu a lipsit de la aceste momente de rugăciune ecumenică, evocând acele evenimente care au făcut posibil întâlnirea cu regretatul ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului sau cu regretatul dr. Ernst Neumann, rabinul comunității evreiești din oraș. Totodată pastorul evanghelic a rostit rugăciuni și în limbile maghiară și germană. Din partea Bisericii Penticostale a fost prezent pastorul Constantin Leontescu, care a vorbit despre importanța rugăciunii personale și comune, iar în încheiere a rostit versurile poeziei În tăcere scrise de către poetul Eugen Dorcescu. La sfârșitul orei de rugăciune s-a
24
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
rostit Tatăl nostru în limbile română, maghiară, germană și sârbă, și tot în aceste limbi au dat preoții prezenți și binecuvântarea de încheiere. În cadrul Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor s-au mai organizat în Dieceza noastră și în alte decanate ore de rugăciune pentru unitatea creștinilor:
Rugăciune in Octava pentru unitatea creștinilor la Lugoj
Rugăciune in Octava pentru unitatea creștinilor la Slatina Timiș
Rugăciune ecumenică la Reșița I - Govândari
Rugăciune ecumenică la Reșița
Rugăciune ecumenică pe zoom organizată de tinerii din Dieceza de Timișoara VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
25
IN MEMORIAM Prof. Elena ȘTEFĂNESCU
ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT
„Rămâneți în iubirea mea: aduceți multe roade“ (In 15, 5-9) Unitatea noastră este già e non ancora „deja și încă nu“. În acest an, 2021, Tatăl a decis să înceapă Săptămâna Unității, ceva mai devreme... în timpul Său și nu în al nostru. Pentru a îndeplini dorința Fiului Său și-a convocat întreaga Conferință a Episcopilor Catolici din România, dar și pe IPS Sa Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul ortodox de Cluj. Tatăl a hotărât să-l cheme acasă pe Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, mărturisitor și împlinitor al unității dorite de Domnul. Preasfințitul Florentin fusese responsabil cu ecumenismul din partea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Iată câteva mărturii despre Preasfințitul Florentin: Rozalia Mincu, profesoară de Religie: „Mi-a rămas în suflet în mod deosebit intervenția PS Florentin pe care a avut-o la întâlnirea ecumenică organizată de tinerii din Opera Mariei. Când a fost întrebat în legătură cu relațiile cu cei de alte confesiuni, a folosit imaginea podului subliniind ideea că aceasta înseamnă și să te lași călcat de ceilalți. E cu atât mai impresionantă asemănarea în această perioadă de pregătire pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.“ Mărturia Înalt Prea Sfințitului Andrei Andreicuț, arhiepiscopul ortodox de Cluj: „...ne pare sincer rău pentru plecarea Preasfințitului dintre noi, la numai 61 de ani! Preasfințitul Florentin era un om plăcut și cald, îți făcea plăcere să stai de vorbă cu el!“ L-am cunoscut pe Preasfințitul Florentin împreună cu soțul meu, pr. Marian Ilie Ștefănescu, (Reșița), în anii ‘80, la înmormântarea unuia dintre vrednicii noștri înaintași, la Cluj, în clandestinitate. Soțul mi-a șoptit: „tânărul acela este o speranță pentru Biserica noastră!“ Era un tânăr inginer, slăbuț, tăcut, într-un costum negru și cămașă albă... s-au împrietenit... toți credeam în „apropiata zi a libertății Bisericii noastre!“ Toți știam că L-am îmbrățișat pe Isus Răstignit și Părăsit în Viața Bisericii Române Unite! Am participat, după ‘89, la toate evenimente Bisericii desfășurate la Cluj. Mama Preasfințitului era un adevărat apostol. Ținea legătura între credincioșii noștri și Spitalul de Oncologie din Cluj, având grijă de cei care apelau la ajutorul ei. Ne-au susținut mult cu rugăciunile lor. Sr. Letiția ne susținea cu rugăciuni și
26
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
scrisori încurajatoare. Când mama soțului meu era internată la Oncologie, ne-a primit în casa părinților. Doar Bunul Dumnezeu le poate răsplăti! Am avut parte de exerciții spirituale cu Preasfințitul la Centrul Manresa... Mulțumim lui Dumnezeu pentru persoanele cu viață sfântă din viața noastră! Să nu ne temem să facem unitate cu frații noștri! La depunerea Preasfințitului Florentin în locul unde trupul său va aștepta Măreața Înviere L-am întrebat pe Învățătorul nostru dacă nu cumva mută Biserica luptătoare de pe pământ în Împărăția Sa? În suflet, n-am bucurat: iată Domnu-i chiar la uși! Și a fost prima zi de rugăciuni pentru unitatea voită de Cristos, din S.R.U.C., 16 ianuarie 2021
ANUNȚ
Dragi tineri și dragi credincioși, Noi, Jubilate și Tekmek, grupurile de tineri și studenți din Timișoara, în colaborare cu Centrul Diecezan de Tineret și Episcopia Romano-Catolică Timișoara, am compus: ITINERARUL SPIRITUAL PENTRU POSTUL MARE. Acesta își propune să fie alături de voi printr-o scurtă meditație pe baza evangheliei zilei și printr-un îndemn pentru fiecare zi. Itinerarul este disponibil în limba română (compus de grupul Jubilate) și în limba maghiară (compus de grupul Tekmek). Prețul unui astfel de itinerar este 12 lei indiferent de limbă și se poate comanda EXCLUSIV prin preotul paroh. Haideți să avem grijă de sufletul nostru, să fim uniți în rugăciune și la finele Postului să fim plini de speranță!
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 1 - 2021
27
REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 1 (318-319)
ISSN 1454-1025
Sponsor:
Partener:
