PAGINA DE HOBBY
Cavalerii z\pezilor Urcu¿ul de aprilie cåtre a¿a-numitele båtåi ale coco¿ilor-de-munte echivaleazå întotdeauna cu o aventurå, înså, în primåvara aceasta, dupå recenta serie de ninsori aduse de aprigul vortex polar invocat de meteorologi, numai gândul de a te råzboi cu zåpada pânå la brâu reprezintå o probå de curaj. A fi martor la rotitul gotcanilor, la cumpåna dintre noapte ¿i zi, dupå un drum anevoios parcurs pe întuneric, nu e la îndemâna oricui, dar råsplåte¿te din plin efortul, chiar fårå o finalitate propriu-zis cinegeticå. Indiferent de starea vremii, maiestuoasele påsåri au fost proiectate så-¿i ducå la bun sfâr¿it misiunea procreårii, cu tot ritualul nup¡ial, discret ¿i totodatå spectaculos. În lumea lor sålbaticå, tenebroaså ¿i aparent ostilå, gotcanii sunt la ei acaså; acolo, noi suntem intru¿ii. În ce ne prive¿te, dacå socotim ca principal obstacol zåpada groaså, greu de biruit mai cu seamå în urcu¿ stra¿nic, så luåm aminte la firescul mobilitå¡ii acestor vietå¡i care, dacå nu scurteazå distan¡ele pe calea aerului, cu ajutorul aripilor puternice, atunci plutesc realmente pe albul scrobit al omåtului, fårå så afunde în nåme¡i, gra¡ie vârzobilor. Ace¿tia constituie forma¡iuni cornoase caduce, cu aspect de pieptene, dezvoltate sezonier pe marginile degetelor, în Profitul Agricol 15/2023
ideea de a måri suprafa¡a de contact a corpului cu cea a zåpezii ¿i de a facilita deplasarea fårå poticneli a tetraonidelor pedestre. Vârzobii cresc toamna târziu ¿i cad la sfâr¿itul primåverii, func¡ionând, a¿adar, ca o remarcabilå adaptare la vicisitudinile lungului anotimp hibernal, la munte. Omul a preluat ingeniosul patent natural, fåurindu-¿i propriii vârzobi, numi¡i ¿i rachete, întâi din lemn, apoi din alte materiale, ata¿abili la bocanci sau cizme, pentru u¿urarea mersului pe zåpadå. Misterioasele tetraonide au fascinat dintotdeauna. Parcurg acum, cu dic¡ionarul alåturi, douå cår¡i în limba germanå, netraduse încå în românå: „Einige Jagdreisen in Ungarn” (Câteva incursiuni cinegetice în Ungaria), Viena, 1881, de Rudolf de Habsburg, ¿i „In den Karpaten zu Hause” (În Carpa¡i, acaså), Hamburg ¿i Berlin, 1966, de Vladimir Böhm. Amândoi de sorginte austriacå, dar fårå ca, probabil, så-¿i intersecteze pa¿ii vie¡ii, datoreazå Bucovinei momente de înål¡åtoare tråire vânåtoreascå. De la cel dintâi, prin¡ suicidar al Casei Imperiale Habsburgice, memoria locurilor påstreazå ¿i aståzi urme ale vechiului drum „Rudolfsteig”, pe ruta Viena-Cernåu¡i-Argel, punct terminus fiind sobra caså de vânåtoare de pe valea Moldovi¡ei, edificiu fåcut så
dåinuie la poalele Obcinii Feredeului. Pe reversul plåcilor de ¡iglå ale acoperi¿ului, parcå abia ie¿ite din fabricå de¿i mai mult decât centenare, se cite¿te limpede ¿i aståzi „Cernowitz”… Prin¡ul Rudolf, fascinat de „magnificele sålbåticii ale Carpa¡ilor”, remarcå aici mândrul coco¿-de-munte, coco¿ul negru (coco¿ul-de-mesteacån) ¿i coco¿ul-de-alun (ierunca), în numår mare, dar ¿i profilul localnicilor, „vlahi al cåror chip poartå caracterul latin ¿i adevårat romanic, amintind de statuile vechilor gladiatori (…), cu tråsåturi faciale frumoase”. În esen¡å de facturå cinegeticå, volumul cuprinde ¿i interesante nota¡ii de facturå istoricå, geograficå ¿i etnograficå, redate într-un stil accesibil ¿i captivant. Consilierul silvic Vladimir Böhm a fost un råsfå¡at al sor¡ii. Vânåtoarea, dupå cum reiese din paginile cår¡ii, i-a fost preocupare de cåpåtâi. De la bun început, ¿i-a dorit så fie repartizat în Bucovina, atras de magnetismul carpatic. Numai dacå råmânem în aceea¿i sferå a gotcanului, trebuie så recurgem la propriile mårturisiri ale ahotnicului autor privitoare la palmaresul cinegetic al deceniilor petrecute aici: „Sunt aproape de 200, i-am împu¿cat în majoritate cu glon¡”, cel mai greu având 4,6 kilograme. Un merit care nu i se poate nicicum nega lui Vl. Böhm este acela cå î¿i nota scrupulos tot ceea ce considera semnificativ în preumblårile sale prin sihåstrii: „Sunt vânåtori ¿i chiar silvicultori cårora nu le paså de aceste lucruri: nu î¿i meritå numele.” Acum, la un secol dupå consumarea ispråvilor vânåtore¿ti ale „båtrânului lup singuratic, care prefera så-¿i petreacå nop¡ile în pådure, decât în vizuina lui” de la Cârlibaba – cum consemneazå editorii –, cuvintele sale pot pårea, fatalmente, vetuste. Din fericire înså, cavalerii zåpezilor sunt tot acolo, în cetå¡ile lor de smarald ¿i cle¿tar, ascunse de ochii muritorilor de rând.
Gabriel CHEROIU 49
