Biserică și societate doctrină socială - docat
„A
m crezut întotdeauna că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Opusul credinței nu este aroganța, ci indiferența. Opusul speranței nu este disperarea, ci indiferența. Indiferența nu este începutul unui proces, ci este sfârșitul unui proces.” (Elie Wiesel)
O lume – o responsabilitate Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
„D
acă va trebui să reușească globalizarea, ea trebuie să reușească atât pentru săraci, cât și pentru bogați. Trebuie să ofere nu doar bogății, cât mai ales drepturi. Trebuie să asigure atât prosperitatea economică și comunicarea facilă, cât și dreptatea și echitatea socială” (Kofi Annan). Progresul tehnic a condus omenirea în ultima sută de ani la multe și mari schimbări. Una, printre cele mai importante cu siguranță, este aceea că am crescut împreună „ca o singură lume” (cf. DOCAT 229). Deși globalizarea a apărut din rațiuni preponderent economice, totuși nu s-a limitat la acest domeniu. În decurs de câteva decenii, aceasta a trecut rapid de la economie la politică, tehnologia informației, cultură sau religie. În acest context, Biserica rămâne 16
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2020
foarte atentă la „viața lumii” de astăzi pentru a sesiza acele probleme sociale aduse cu sine de globalizare, cea care nu deține o rețetă ca toate țările să ajungă la o egalitate de putere de dezvoltare, iar toți oamenii să profite de rețelele ei. Din contră, probleme precum sărăcia, foamea, lipsa educației sau o slabă îngrijire medicală, precum și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului sunt în continuare la ordinea zilei. Globalizarea contribuie adesea la faptul că aceste probleme devin și mai mari (DOCAT 230). Omenirea poate întreprinde ceva împotriva multor probleme numai dacă face aceasta împreună. Vorbim de o responsabilitate comună, o responsabilitate care nu doar îl lasă pe celălalt să crească, ci îl ajută să crească pe pământ. Doctrina socială justifică această responsabilitate reciprocă pornind de la ideea „unității
familiei umane”. Dumnezeu este creatorul fiecărui om în parte, iar noi oamenii ne putem înțelege ca frați și surori uniți între ei, ca o familie (DOCAT 234). Noi suntem „locuitorii uneia și aceleiași case” (Papa Ioan Paul al II-lea). „Am crezut întotdeauna că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Opusul credinței nu este aroganța, ci indiferența. Opusul speranței nu este disperarea, ci indiferența. Indiferența nu este începutul unui proces, ci este sfârșitul unui proces” (Elie Wiesel). Biserica propune pentru problemele globale, pentru problemele ce nu mai pot fi soluționate de fiecare țară în parte la nivel național, organizații și instituții cooperative... Construindu-se o comunitate internațională se poate traduce în faptă ideea unei unități a familiei umane și la nivel politic. Căci pentru creștini, bărbați, femei, care cred în Dumnezeu drept Creator al lumii și Tată al tuturor oamenilor, ar trebui să fie de la sine înțeles că solidaritatea și dreptatea nu pot fi raportate doar la „familia noastră”, „țara noastră”, „cultura noastră” sau „religia noastră”.
