CULTURĂ Pe drumurile Romei
Început de normalitate, sub privirea Maicii Domnului Text: Anca Mărtinaş Giulimondi
Î
n vârful picioarelor, temătoare, ezitantă. Normalitatea revine pe străzile Romei cu precauţie, cu măşti de protecţie respiratorie, cu mănuşi şi sticluţe de dezinfectant la îndemână. O revenire lentă, progresivă, atentă. Pentru unii, primele semnale de normalitate s-au prezentat odată cu posibilitatea de a bea o cafea la bar, în ciuda regulilor rigide privind dezinfectarea mâinilor, respectarea distanţei interpersonale şi utilizarea măştilor de protecţie până în momentul în care se serveşte cafeaua. Pentru alţii, normalitatea are parfumul sărat al mării, sub razele unui soare din ce în ce mai decis să-şi reia rolul de lider pe timpul verii. Pentru mine, senzaţia de normalitate a stat – fără să am vreun merit – 32
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2020
sub semnul Maicii Domnului, protectoarea cartierului roman în care locuiesc, invocată cu numele „Santa Maria Liberatrice” (Sfânta Maria Eliberatoare). În fiecare an, în ultima duminică a lunii mai, dedicată Fecioarei Maria, statuia Preacuratei este purtată în procesiune pe străzile cartierului roman Testaccio. Anul acesta, din cauza restricţiilor împotriva răspândirii noului coronavirus, nu a putut fi organizată procesiunea clasică, însă bunul şi temerarul nostru paroh, Părintele Ernesto, a ţinut ca statuia Maicii Preacurate să fie totuşi purtată pe străzile cartierului, în semn de mulţumire pentru ocrotirea maternă din timpul pandemiei. În procesiune ar fi mers doar el, însoţit de cei câţiva preoţi din parohie, în vreme ce credincioşii ar fi
trebuit să salute de la ferestre trecerea statuii. Însă locuitorii din cartier n-au rămas să privească de la ferestre, ci au ieşit din case cuminţi şi distanţaţi. Desigur, n-au mers în procesiune în urma statuii, însă au întâmpinat imaginea sacră a Preacuratei la colţurile şi de-a lungul străzilor din cartier, strigând, potrivit obiceiului, „Viva Maria!” Cu o seară înainte, în biserica parohiei, am avut parte şi de un concert marian, susţinut de Orchestra Filarmonică din Testaccio. Nu a lipsit lectura unor versuri închinate Maicii Domnului, precum „Ave Maria” a poetului Trilussa (Carlo Alberto Salustri) care spune, în dialect roman: „Quann’ero ragazzino, mamma mia me diceva «Ricordate, fijolo, quanno te senti veramente solo, tu prova a recità ‘n’ Ave Maria. L’anima tua, da sola, spicca er volo e se solleva, come pe’ maggìa»…” Versurile s-ar putea traduce: „Când eram băiețel, mama îmi spunea: «Aminteşte-ţi, fiule, când te simţi cu adevărat singur, încearcă să reciţi un „Bucură-te Marie”. Sufletul îţi porneşte deodată în zbor şi se înalţă ca prin minune»…” Sub privirea Maicii Domnului. Astfel a început, pe străzile din cartierul meu, revenirea la normalitate, după lunile de carantină în care am traversat un adevărat deşert, din care n-au lipsit momentele de fragilitate, de neîncredere, de tristeţe, de sete spirituală. Însă a fost şi un timp de reflecţie, în care am început să înţelegem oarecum că libertatea nu înseamnă doar posibilitatea de a ieşi din casă, de a merge unde şi când vrem, de a întâlni persoane, ci înseamnă mai ales posibilitatea întâlnirii cu Isus, dătătorul de apă vie a Spiritului, singurul în măsură să ne potolească arşiţa din suflete.
