VATICAN
@PONTIFEX
DIN CUVINTELE PAPEI
Isus este zâmbetul lui Dumnezeu Twitter: @Pontifex
Twitter: @Pontifex
Twitter: @Pontifex
Cuvântul Advent înseamnă venire. Domnul vine. Aceasta e rădăcina speranței noastre: siguranța că mângâierea lui Dumnezeu vine la noi în mijlocul turbulențelor lumii.
Fiecare convertire vine dintr-o experiență anterioară a milostivirii, din tandrețea lui Dumnezeu care captivează inima.
A amenaja ieslea înseamnă a celebra apropierea lui Dumnezeu, a redescoperi că Dumnezeu e real, concret; El este Iubirea smerită ce s-a coborât la noi.
În Advent liturgia ne conduce la celebrarea Nașterii lui Isus, în timp ce ne amintește că El vine în fiecare zi în viața noastră și că se va întoarce glorios la sfârșitul timpurilor. Cei cărora le este foame și sete de dreptate o pot găsi numai parcurgând căile Domnului; în timp ce răul și păcatul provin din faptul că oamenii și grupurile sociale preferă să urmeze căile dictate de interesele egoiste. Adventul este timpul prielnic pentru a primi venirea lui Isus, care vine ca mesager de pace să ne arate căile lui Dumnezeu. Așteptarea lui Isus care vine trebuie să se traducă într-un angajament la veghere. Este vorba, mai întâi de toate, de a se minuna în fața lucrării lui Dumnezeu, a surprizelor Sale, și de a-i da Lui primatul. Vigilență înseamnă, de asemenea, a fi atenți la aproapele nostru în dificultate. (Angelus, 1 decembrie 2019)
Mântuirea cuprinde întreaga existență a omului și îl face să renască. Dar această nouă naștere, cu bucuria care o însoțește, presupune întotdeauna o moarte pentru sine însuși și pentru păcatul care este în noi. De aici provine rechemarea la convertire [...] în mod special, este vorba de a converti ideea pe care o avem despre Dumnezeu. Adventul ne spune că nu este îndeajuns să credem în Dumnezeu: e necesar zi de zi să purificăm credința noastră. Este vorba de a ne pregăti pentru a primi nu un personaj din basme, ci pe Dumnezeu care ne interpelează, ne implică și în fața căruia se impune o decizie. Pruncul care zace într-o iesle are fața fraților și surorilor mai nevoiași, a celor săraci care „sunt privilegiații acestui mister și, deseori, cei care reușesc mai mult să recunoască prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru”. (Angelus, 15 decembrie 2019)
În Isus, Cel Preaînalt s-a făcut mic, pentru a fi iubit de noi [...] În timp ce aici pe pământ totul răspunde logicii lui a da pentru a avea, Dumnezeu vine în mod gratuit. Iubirea Lui nu este negociabilă: nu am făcut nimic pentru a o merita și nu o vom putea recompensa niciodată. Crăciunul ne amintește că Dumnezeu continuă să iubească pe fiecare om [...] Dumnezeu nu te iubește pentru că gândești corect și te comporți bine; te iubește și atât. Iubirea Lui este necondiționată, nu depinde de tine [...] Continuă să ne iubească în ciuda păcatelor noastre. Iată darul pe care îl descoperim de Crăciun: aflăm cu uimire că Domnul este toată gratuitatea posibilă. Slava Lui nu ne orbește, prezența Lui nu ne sperie. Se naște în sărăcie deplină, pentru a ne cuceri cu bogăția iubirii Sale. (Omilia Papei din Noaptea de Crăciun, 24 decembrie 2019) DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
5
