VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO
Marea „muşamalizare” Mitul reciclării plasticului L’Osservatore Romano, 11 noiembrie 2020, p. 3
„B
unico, de ce se împachetează totul în plastic? Suntem nebuni?! Pentru 15 minute de utilizare, avem 400 de ani de poluare! E absurd!” Cuvintele nepoţelului au determinat-o pe Nathalie Gontard, expert mondial în domeniu, să consacre ani îndelungaţi studierii plasticelor „de unică folosinţă”. Fost lector la universităţile din Montpellier şi Kyoto, consultant la Comisia Europeană şi în prezent director la Institutul Naţional de Cercetare Agronomică din Paris, cercetătoarea a subliniat un adevăr de neocolit: utilizarea plasticului trebuie redusă drastic pentru a face faţă încălzirii globale, puternic legată şi de necesitatea de a arde deşeurile. Cifrele analizate în cartea Plastique, le grand emballement sunt şocante: în 1950, producţia mondială anuală de plastic era de 2 tone; în 2018 a atins 359 milioane tone, adică 11 tone pe secundă. Din cele 9 miliarde de tone produse până acum, 2,5 miliarde le folosim, 0,5 au fost arse, iar restul – 6 miliarde – zac împrăştiate pe planetă. În Occident se folosesc anual 100 kg de plastic pe cap de locuitor; Gontard propune chiar crearea unui termen,
L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va
Terapia prin artă sacră „plastiaglomerate”, pentru noul tip de sediment, „compus din plastic, rocă, nisip şi alte resturi, care va constitui markerul geologic al epocii noastre: Antropocenul.” Ca cercetător, Nathalie Gontard se concentrează pe mitul reciclării: conform observaţiilor ei, doar plasticul de tip PET poate fi refolosit. Reciclarea are apoi, şi ea, două limitări majore: funcţionează doar pentru primul ciclu, iar pentru a obţine un material suficient de bun, plasticul uzat trebuie combinat cu cel nou. Potrivit cercetătoarei, vechiul refren „E de plastic, / e fantastic” chiar nu merge, iar viitorul trebuie să fie cu adevărat plastic-free. Este în joc sănătatea planetei şi a urmaşilor noştri: „Ce lume ne aşteaptă? Ce sol vom cultiva? Ce aer vom respira? Omul suferă de miopie: puţini ne imaginăm lumea de după 2100, dar tocmai atunci locuitorii planetei vor suferi impactul total al microparticulelor de plastic din deşeurile produse astăzi.” De aceea, suntem responsabili: apelul Papei Francisc la ocrotirea Creaţiei nu este nicidecum doar un gând frumos, ci o urgenţă de neignorat. Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Lorenzo Fazzini
Deţinuţii construiesc o casă Domnului
„D
acă ne faci rost de scule şi aprobare, schimbăm cu totul acest loc” – i-au spus deţinuţii închisorii din Ascoli Piceno (Italia) capelanului lor, don Alessio Cavezzi, mâhnit că celebrează într-o sală urâtă cu ziduri de beton. Culori noi, bolţi şi chiar mozaicuri din bucăţele de plastic au transformat spaţiul într-un tot armonios şi primitor. Imersiunea în arta sacră a fost o terapie: în ciuda limitărilor impuse de Covid-19, deţinuţii şi personalul au făcut echipă. Deşi sunt aici pentru a-şi plăti greşelile, deţinuţii sunt fericiţi că au putut lucra într-o situaţie fără precedent şi că lasă o mărturie de credinţă în urma lor. Suplimentul Religione al OR 11 noiembrie 2020, p. IV DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
7
