Actualitatea creștină, nr. 5/2021

Nr. 05/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Așadar, departe de noi gândul că a crede înseamnă a găsi soluții consolatoare ușoare. În schimb, credința pe care ne-a învățat-o Cristos este aceea pe care o vedem în sfântul Iosif, care nu caută scurtături, ci înfruntă „cu ochii deschiși” ceea ce i se întâmplă, asumându-și personal responsabilitatea.

Primirea lui Iosif ne invită să-i primim pe ceilalți, fără excludere, așa cum sunt, rezervând o predilecție celor slabi, pentru că Dumnezeu alege ceea ce este slab (cf. 1Cor 1,27), este „tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor” (Ps 68,6) și poruncește să-l iubim pe cel străin. Vreau să-mi imaginez că, din atitudinile lui Iosif, Isus s-a inspirat pentru parabola fiului risipitor și a tatălui milostiv (cf. Lc 15,11-32).

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

MARIA – „STEAUA RUSALIILOR” Cu Mama noastră cerească în luna mai „Gândurile” Monseniorului Vladimir Ghika Nepăsarea – artă viciată

2009

Sacramentul Căsătoriei nu este o convenție socială, un rit gol sau un simplu semn extern al unui angajament. Sacramentul este un dar pentru sfințirea și mântuirea soților, pentru că «apartenența lor reciprocă este reprezentarea reală prin semnul unirii sacramentale a raportului însuși dintre Cristos și Biserică. Pentru aceasta, soții sunt pentru Biserică reamintirea permanentă a ceea ce s-a întâmplat pe cruce; sunt unul pentru altul și față de copii martorii mântuirii de care îi face părtași sacramentul Căsătoriei». Căsătoria este o vocație, deoarece este un răspuns la chemarea specifică de a trăi iubirea conjugală ca semn imperfect al iubirii dintre Cristos și Biserică. De aceea, decizia de a se căsători și de a forma o familie trebuie să fie rod al unui discernământ vocațional.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 72)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 5/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Maria – „steaua Rusaliilor” Cu Mama noastră cerească în luna mai VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Semnificaţii liturgice Rusaliile Evenimente Un nou episcop de Cluj-Gherla Angelus TV Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Social Biserica nu binecuvântează păcatul 16 Doctrină socială Nepăsarea – artă viciată

Suflet tânăr

17 Secretul unei zile reușite Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Să citim Amoris Laetitia SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Relația noastră cu Cel Înviat 24 Sfânta Scriptură – Psalmii O viață cu adevărat înnoită...

25 Minuni şi sfinţi Mons. Vladimir Ghika 26 Biserica misionară Opera Misionară Pontificală a Sfintei Copilării sau Copilăria Misionară 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Traian Cosma ARHIVA VLADIMIR GHIKA

3 CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Premiul Academiei Române pentru lucrarea „Fericitul Vladimir Ghika.

In spiritu caritatis. Desene” 33 Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Constanța 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

28 „Gândurile” Monseniorului Vladimir Ghika

36 Anunțuri

16

28

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 5/2021

Mesajul redacției Numărul din mai al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul intitulat „Maria – «steaua Rusaliilor». Cu mama noastră cerească în luna mai”, în care ÎPS Aurel Percă spune la început: „Se deschid înaintea noastră două luni intense, din punct de vedere liturgic şi al devoțiunii, care ne dau ocazia să trăim şi mai mult cu inima şi privirea îndreptată spre cer, pentru a contempla Misterul pascal în toată manifestarea sa şi în formele sale expresive.” Paginile 8-9 ne prezintă originea și evoluția sărbătorii Rusaliilor, ca și celebrarea Rusaliilor astăzi. La pagina 10 facem cunoștință cu noul episcop de Cluj-Gherla, PS Claudiu Lucian Pop. Paginile 14-15 afirmă că „Biserica nu binecuvântează păcatul”.

Pagina 16 ne arată faptul că nepăsarea este o „artă viciată”. La paginile Suflet tânăr ni se încredințează „Secretul unei zile reușite”. La pagina 22 suntem îndemnați „Să citim Amoris Laetitia”. Pagina 23 ne relatează despre „Relația cu Cel Înviat”. La pagina 24 ni se spune ce trebuie să facem ca să avem „O viață cu adevărat înnoită”. De la pagina 25 aflăm că „Mons. Vladimir Ghika [este] «de gardă» pe 16 mai pentru a ne ajuta!” Pagina 26 ne vorbește despre „Opera Misionară Pontificală a Sfintei Copilării sau Copilăria Misionară”. Paginile 28-31 pun în centrul atenției „«Gândurile» Monseniorului Vladimir Ghika”.

La pagina 33 se oferă un răspuns la întrebarea: cine este arhitectul Bisericii Sfântul Anton din Constanța? Pagina 35 ne prezintă un tablou ce înfățișează „Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Maria – „steaua Rusaliilor” Cu Mama noastră cerească în luna mai

Punctul culminant al lunii mai: Rusaliile

S

e deschid înaintea noastră două luni intense, din punct de vedere liturgic şi al devoțiunii, care ne dau ocazia să trăim şi mai mult cu inima şi privirea îndreptată spre cer, pentru a contempla Misterul pascal în toată manifestarea sa şi în formele sale expresive. În această lună mai avem, alături de Crăciun şi Paște, solemnitățile cele mai importante ale anului liturgic: Înălțarea Domnului, Rusaliile, Preasfânta Treime; în luna iunie vom avea solemnitățile Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos şi Preasfintei Inimi a lui Isus. Sunt sărbători care completează şi luminează mai mult Misterul pascal celebrat în Paștele Domnului. În aceste solemnități ne întâlnim cu Vestea cea Bună pe care Cristos continuă să ne-o dea în fiecare zi. Punctul culminant al lunii mai este însă solemnitatea Rusaliilor, cu care se termină Timpul pascal, desăvârșirea Paștelui lui Cristos. În această zi vom celebra coborârea Sfântului Duh asupra Mariei şi asupra apostolilor. În acea zi, Biserica încă adolescentă sau chiar copilă primește Mirul ei, ba chiar Rusaliile reprezintă maturitatea Bisericii: înainte ea este incapabilă să vorbească – închisă de teamă în Cenacol –, dar apoi zgomot, acel vânt, acele limbi de foc, se deschid larg porțile acelei săli şi se

deschid şi limbile apostolilor care, în proclamarea marilor fapte ale lui Dumnezeu, sunt înțeleși în orice grai, deoarece au fost făcuți capabili să se exprime de acum în limba universală a Iubirii.

Rusaliile Maicii Domnului În luna mai suntem chemați la privim la „steaua Rusaliilor” – Maria: împreună cu Ea suntem invitați să MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

trăim în așteptarea revărsării Duhului Sfânt, aşa cum au făcut apostolii în așteptarea Rusaliilor, care „într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu frații lui” (Fap 1,14).

Printr-o veche tradiție creștină, luna mai este luna Preasfintei Fecioare Maria şi această coincidență este minunată pentru a trăi împreună cu ea primirea darului promis de Fiul ei, pe Duhul Sfânt.

Scena Rusaliilor este paralelă cu cea a Bunei Vestiri. În Buna Vestire (cf. Lc 1,26s), Maria, din inițiativa lui Dumnezeu, l-a zămislit în sânul ei feciorelnic pe Fiul Dumnezeului etern, iar „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Maria a jucat un rol fundamental în nașterea trupului fizic al lui Cristos: este Mama lui.

La Rusalii (Fap 2,1s), Maria învăluie Biserica care se naște prin lucrarea Duhului Sfânt, care face din Ea mama Trupului mistic al lui Cristos.

Maria însoțește primii pași ai Bisericii care se naște la Rusalii: ea se roagă pentru ca Duhul Sfânt, deja coborât asupra ei în ziua Bunei Vestiri, să coboare şi asupra apostolilor, la Rusalii, pentru ca să iasă din Cenacol şi să meargă să vestească Evanghelia în orice colț al pământului. Şi astăzi, ea însoțește Biserica în misiunea ei, şi de aceea „este cinstită și ca membru supraeminent și cu totul deosebit al Bisericii, chipul și exemplul ei desăvârșit în credință și dragoste, iar Biserica Catolică, ascultând de Duhul Sfânt, o venerează cu afecțiunea pietății filiale ca pe o mamă preaiubitoare” (Lumen gentium, n. 53).

Chiar de la începuturile sale, Biserica a venerat-o totdeauna pe Maria cu titlul de „Născătoare de Dumnezeu”, „sub a cărei 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

ocrotire credincioșii aleargă rugându-se, în toate primejdiile și nevoile... Diferitele forme de pietate față de Născătoarea de Dumnezeu, pe care Biserica le-a aprobat în limitele învățăturii sănătoase și adevărate, în funcție de împrejurările de timp și de loc și după firea și mentalitatea credincioșilor, au drept rezultat ca, prin cinstirea Mamei, Fiul, pentru care toate trăiesc și în care Tatălui veșnic «i-a plăcut să sălășluiască toată plinătatea» (Col 1,19), să fie cunoscut, iubit, preamărit precum se cuvine, și poruncile lui să fie urmate” (Lumen gentium, n. 66).

Nu putem fi creștini fără a fi mariani, deoarece Cristos a intrat în istorie prin medierea Mariei. Duhul Sfânt a coborât asupra Bisericii și asupra lumii prin mijlocirea Mariei, care se afla în rugăciune cu apostolii în Cenacolul din Ierusalim. Iar transformarea noastră în Cristos are loc întotdeauna prin lucrarea Duhului Sfânt, prin colaborarea Mariei. Relația noastră cu Maria nu este un „articol de lux” în viața creștină, dar o necesitate vitală.

Creștinul nu poate trăi fără Maria, care este Mama lui Cristos, Mama Bisericii şi Mama noastră.

Luna mai – trăită la şcoala Mariei Așa trăiește poporul creștin în timpul anului liturgic legătura cu Sfânta Fecioară și mai ales în frumoasa lună mai. Viața creștină poate fi privită din multe perspective. Totuși, când o contemplăm pe Maica Domnului, putem vedea în ea ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în fiecare dintre noi. O privire, deși trecătoare, către Maria, făcută cu tandrețe și dragoste, este capabilă să pătrundă în inima cea mai împietrită a omului.

Biserica Mamă îi invită pe fiecare dintre copiii ei să trăiască în luna mai într-o relație intimă cu Maria, oferindu-i toată devoțiunea noastră filială.

Calea privilegiată ar putea fi cea a recitării zilnice a Sfântului Rozariu.

Practica pioasă a Rozariului să ne ajute să ne facă să intrăm mai profund în contemplarea misterelor lui Cristos Mântuitorul răstignit şi înviat.

Rozariul este rugăciunea care ne ajută să ne gândim la Cristos trecând prin inima Mamei. Parcurgând, prin misterele Rozariului, viața lui Cristos, repetând salutul îngerului, Maria ne va învăța să-l contemplăm pe Cristos. Și la școala Mariei cuvintele și lucrările lui Isus, învățătorul și mântuitorul nostru, vor rămâne imprimate în inimă și minte.

Nu există școală mai bună!

Timpul pascal pe care îl vom mai trăi timp de trei săptămâni în luna mai să ne stimuleze așadar la perseverență şi la unitate, în timp ce implorăm din partea Cerului darul Duhului Sfânt şi invocăm totdeauna mijlocirea şi ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu. Suntem chemați să îndreptăm privirea noastră spre ea, într-un mod special în această lună.

Preacuratei Fecioare Maria, care totdeauna însoțește şi veghează asupra Bisericii, vreau să încredințez într-un mod special „comunitatea” cititorilor revistei Actualitatea creştină, pentru ca pe toţi să vă călăuzească şi să vă ocrotească mereu, şi să fie pentru fiecare dintre voi semn sigur de speranță şi mângâiere.

Cu binecuvântarea noastră arhierească, † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Mângâierea Domnului ne deschide porțile speranței

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Calea perfectă de a-l urma pe Isus nu e rigiditatea, care aduce agitație, ci spiritul de libertate evanghelic, care aduce mereu bucurie.

Persoana umană crește mai mult, se maturizează și e sfințită mai mult în măsura în care intră în relație, ieșind din ea pentru a trăi în comuniune cu Dumnezeu.

Duhul Sfânt, când îl invităm în rănile noastre, ne unge amintirile dureroase cu balsamul speranței, deoarece Duhul reface speranța.

Rugăciunea deschide poarta speranței. Speranța există, dar prin rugăciune îi deschid poarta.

Oamenii de rugăciune păzesc adevărurile de bază; sunt cei care repetă că această viață, în ciuda necazurilor și a încercărilor, în ciuda zilelor grele, este copleșită de un har pentru care poți să te uimești.

Speranța este mai tare decât descurajarea. Oamenii de rugăciune poartă oglindite pe chipul lor licăriri de lumină, pentru că nici în zilele cele mai întunecoase, soarele nu încetează să-i lumineze.

Rugăciunea îți luminează sufletul, îți luminează inima și îți luminează fața. Chiar și în timpurile cele mai întunecoase, chiar și în timpurile de mai mare suferință.

Toți suntem purtători de bucurie. Această viață este darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut, și este prea scurtă ca să o consumăm în tristețe.

(Audiența generală de miercuri, 20 mai 2020)

Principiul nostru de unitate este Duhul Sfânt. El ne amintește că suntem fii iubiți de Dumnezeu. Duhul vine la noi, cu toate diversitățile și mizeriile noastre, ca să ne spună că avem un singur Domn, pe Isus, și un singur Tată, și că de aceea suntem frați și surori.

Duhul deschide, relansează, împinge dincolo de gardurile unei credințe timide și temătoare [...]

Apostolii merg: nepregătiți, se pun în joc, ies. O singură dorință îi mână: să dăruiască ceea ce au primit.

De felul în care îl înțelegem pe Dumnezeu depinde modul nostru de a fi credincioși. Dacă avem în minte un Dumnezeu care ia și care se impune, am vrea la rândul nostru să luăm și să ne impunem. Dar dacă ne dăm seama că ceea ce suntem este darul său, un dar gratuit, atunci și noi vom vrea să facem din viață un dar.

(Omilia Papei la solemnitatea Rusaliilor, 31 mai 2020)

Domnul ne cheamă pe nume pentru că ne iubește. Dar există alte glasuri, care nu trebuie urmate. Aceste diferite glasuri răsună în interiorul nostru. Este vocea lui Dumnezeu, care cu delicatețe vorbește conștiinței, și este vocea ispititoare care duce la rău.

Vocea lui Dumnezeu nu obligă niciodată: Dumnezeu se propune, nu se impune. Glasul cel rău seduce, atacă, constrânge: trezește iluzii orbitoare, emoții atrăgătoare, dar efemere. Glasul lui Dumnezeu ne corectează, ne încurajează, ne consolează, alimentează speranța.

Glasul dușmanului îndepărtează atenția de la prezent și vrea să ne concentrăm asupra temerilor cu privire la viitor sau asupra tristeții trecutului. Vocea lui Dumnezeu vorbește la prezent: acum poți să faci binele, acum poți să practici creativitatea iubirii, acum poți să renunți la regrete și la remușcări.

(Regina Coeli, 3 mai 2020)

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Plan global de recuperare după coronavirus

Observatorul astronomic al Vaticanului

Într-un mesaj adresat participanților la reuniunile de primăvară ale Băncii Mondiale și FMI, Papa Francisc a făcut apel pentru un plan global de recuperare după coronavirus.

Î

ntr-o scrisoare publicată de Vatican pe 8 aprilie, Sfântul Părinte a solicitat o abordare amplă a reconstrucției economiei mondiale în urma Covid-19.

El a afirmat: „Rămâne o nevoie urgentă pentru un plan global, care să poată crea instituții noi sau să regenereze instituțiile existente, în special cele de guvernare globală, și să contribuie la construirea unei noi rețele de relații internaționale. Acest lucru înseamnă neapărat să acordăm națiunilor mai sărace și mai puțin dezvoltate o cotă eficientă în luarea deciziilor și facilitarea accesului pe piața internațională.”

Mesajul Papei a fost încredințat Cardinalului Peter Turkson, prefectul Dicasterului Vaticanului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, pentru a fi prezentat în cadrul reuniunilor din 5-11 aprilie ale instituțiilor financiare internaționale. Papa Francisc a

Observatorul astronomic al Vaticanului a lansat un nou site web, VaticanObservatory.org.

A

cerut Băncii Mondiale și experților FMI să se concentreze pe „interconectarea dintre oameni”. Papa i-a încurajat să construiască o „cultură a întâlnirii” prin includerea celor marginalizați în „proiecte incluzive pe termen lung”.

cesta are drept misiune de a arăta lumii faptul că Biserica Catolică sprijină știința și cercetarea științifică. Împreună cu site-ul web, care are sute de resurse despre credință și știință, Observatorul Vaticanului a inițiat, de asemenea, un podcast pentru a explora „minunăția universului lui Dumnezeu”, alături de astronomii Vaticanului și experți invitați.

Cu rădăcini care datează din 1582, Observatorul Vaticanului este unul dintre cele mai vechi observatoare astronomice active din lume.

Sediul se află la Castel Gandolfo, oraș aflat în afara Romei și reședința de vară a papilor.

Simpozion despre teologia Preoției Cardinalul Marc Ouellet a anunțat pe 12 aprilie că Vaticanul va găzdui un simpozion teologic despre Preoție în 2022.

S

impozionul teologic internațional organizat de Congregația pentru Episcopi va avea loc în perioada 17-19 februarie 2022, în Vatican.

Simpozionul, intitulat „Către o teologie fundamentală a Preoției” este destinat în special episcopilor și celor interesați de teologia Preoției.

Simpozionul va aborda întrebările ridicate în sinoadele recente, inclusiv celibatul preoțesc, vocațiile în scădere și rolul femeilor în Biserică.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

În linia întâi Fondatoare şi luptătoare L’Osservatore Romano, suplimentul Donne Chiesa Mondo, aprilie 2021

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Groenlanda spune nu

Î

Sora Ann Rosa Nu Tawng în genunchi în faţa militarilor în Myitkyina, Myanmar

n aprilie, suplimentul Donne Chiesa Mondo a oferit o suită de protrete de femei care au ştiut să rupă inerţia indiferenţei pentru a face ca lumea noastră să fie una mai bună. De toate vârstele şi profesiile, multe sunt persoane consacrate, dar nu numai. Iată câteva spicuiri semnificative... şi două imagini care – spun jurnaliştii – fac fiecare cât o mie de cuvinte.

Suplimentul menţionează în primul rând victimele pandemiei. Sora Anna Agnese Rusconi, decorată la 80 de ani cu ordinul de Cavaler al Republicii, a lucrat 50 de ani ca misionară în Peru; a murit în 2020 la vârsta de 98 de ani. Sora Rosalba Sacchi, directoare a Caritas Arezzo timp de 13 ani, a fondat Casa Thevenin pentru mamele şi copiii în dificultate; statura ei, dar şi munca neobosită, i-au atras porecla „Furnicuţa lui Dumnezeu”; a murit la sfârşitul anului trecut, la 84 de ani. Sora André Randon, în schimb, cea mai vârstnică femeie a Europei, a devenit un simbol al speranţei pentru lumea întreagă, vindecându-se cu succes de Covid-19 la vârsta de 117 ani. Sister Helen Prejean, 82 de ani, şi-a dedicat viaţa însoţirii

Surorile Carităţii ale Sfântului Carol Borromeo distribuind alimente familiilor sărace în Tagaytay, Filippine, în timpul carantinei (©CBCP News)

condamnaţilor la moarte; scrierile ei, în special Dead Man Walking, au dus la o revizuire a poziţiei Bisericii cu privire la pedeapsa capitală.

Din dorinţa de a da un sens pozitiv fiecărui moment al vieţii, dr.

Elvira Parravicini, neonatolog şi profesor asociat la Columbia University, SUA, a înfiinţat în 2008 un program interdisciplinar de îngrijiri paliative ale copiilor născuţi cu boli terminale. „Îngijirea, pentru aceşti copii, spune Parravicini, înseamnă să-i ţii în braţe, să-i hrăneşti, să-i mângâi, să le dai medicamente ca să nu sufere, dar să le respecţi viaţa, oricât de scurtă. Când copilul e liniştit, şi părinţii sunt.”

Aceeaşi grijă faţă de copii o îndemna în 1918 pe Sora Leontina Macchi, fiică spirituală a lui Don

P

artidul comunităţii indigene Inuit a câştigat alegerile din Groenlanda cu o majoritate de 36%: o schimbare majoră şi în domeniul protecţiei mediului.

Partidul câştigător a promis că va împiedica exploatarea minieră a insulei, unde inuiţii reprezintă 90% din populaţie. O licenţă din 2010 pentru extragerea mineralelor (în special argile rare şi uraniu) va putea fi acum definitiv revocată.

(OR 8 aprilie 2021, p. 1)

Bosco, să preia în Calabria un cămin cu atelier de broderie pentru fetele nevoiaşe afectate de război; între cele care i-au continuat munca, Sora Maria Fristachi, care a lucrat aici ca maestră din 1963 în 2000, tocmai a împlinit 100 de ani de viaţă sârguincioasă şi senină.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS semnificații liturgice

„V

ino, Duhule Sfinte, şi trimite din înaltul cerului o rază din lumina ta.

Vino la noi, părinte al săracilor.

Vino, împărţitorule de daruri.

Vino, lumina inimilor noastre.

Cel mai bun mângâietor, oaspete dulce al inimii şi suavă desfătare.” (din Secvența de Rusalii)

Rusaliile Timpul pascal de 50 de zile, un timp plin de viaţă şi de lumină, îşi găseşte împlinirea liturgică în sărbătoarea Rusaliilor, întocmai ca în Biserica primară. Însă de-a lungul istoriei, acest timp a suferit mutaţii.

Î

ncepând cu secolul al VIIlea, din considerente mai mult pioase decât teologice, Rusaliile, ba chiar mai mult, şi Înălţarea, s-au separat de Timpul pascal, devenind sărbători şi timpuri distincte, cu octave proprii. Mai mult, cei mai în vârstă îşi amintesc că duminicile de după încheierea Timpului pascal erau numite „după Rusalii”, întocmai ca în tradiţia bizantină: duminica I după Rusalii, duminica a II-a după Rusalii ş.a.m.d., până la un total de 24 de duminici după Rusalii. S-a vrut atât de mult sublinierea importanţei sărbătorii Rusaliilor, care marca naşterea Bisericii şi răspândirea ei în lume cu forţa Duhului Sfânt, încât s-a produs 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

gradual o ruptură nu doar teologică, ci şi liturgică între Înviere şi Coborârea Duhului Sfânt. Conciliul Vatican al IIlea a corectat această inconsistenţă şi ruptură teologică nenecesară, reîntorcându-se la tradiţia originară, abolind timpul şi Octava Rusaliilor, reîntregind astfel Timpul pascal.

Etimologia

În majoritatea limbilor, sărbătoarea Rusaliilor îşi preia numele de la originalul grec Pentekoste, care înseamnă a 50-a (zi), făcând evident trimitere la evenimentul biblic al coborârii Duhului Sfânt, petrecut la 50 de zile după Învierea lui Isus.

Astfel avem în limbile de circulaţie

internaţională: Pentecost, Pentecôte, Pentecoste, Pentecostes. În limba română, termenul de „Rusalii” nu aduce însă cu nimic din cele de mai sus.

Atunci de unde vine? La Roma, cu precădere în Bazilica Santa Maria ad Martyres, cunoscută publicului larg drept Panteonul, exista un obicei impresionant care se mai păstrează şi astăzi: în timpul Liturghiei de Rusalii, prin deschiderea centrală din tavan se lăsau să cadă petale roşii de trandafir, care aminteau de Duhul Sfânt coborât sub formă de limbi de foc asupra apostolilor în Cenacol. Această ceremonie se numea la Roma Rosalia, ceremonia trandafirilor. Acest obicei a plăcut şi lumii bizantine, care a tradus în greacă numele ceremoniei, Rousalia. De aici avem numele sărbătorii în limba română.

Origine şi evoluţie

La evrei, în vremea lui Moise, sărbătoarea Rusaliilor sau a Săptămânilor cum o numeşte Pentateuhul – deoarece era celebrată exact la şapte săptămâni după Paşte – avea drept scop

FOCUS

să aducă mulţumiri lui Dumnezeu pentru roadele pământului a căror recoltare tocmai se încheia. Mai târziu, tradiţia rabinică a adăugat sărbătorii o nouă valenţă de comemorare a promulgării Legii pe muntele Sinai, care a avut loc la 50 de zile după ieşirea evreilor din Egipt. În istoria evanghelică, a 50-a zi după Paşte a fost marcată de trei evenimente de importanţă capitală: revărsarea miraculoasă a Duhului Sfânt asupra apostolilor, întemeierea oficială a Bisericii şi începutul răspândirii ei în lume, toate trei fiind, conform promisiunilor Mântuitorului, încoronarea operei sale de mântuire.

Când a fost introdusă sărbătoarea Rusaliilor în calendarul creştin?

Nu se poate şti precis. Sfântul Paul aminteşte de Rusalii în 1Cor 16, 8: „Voi rămâne totuşi la Efes până la Pentecoste, căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă”. Dar nu se ştie dacă este vorba de Rusaliile creştine sau iudaice. Cele mai vechi documente începând cu Epistola Apostolorum menţionează Rusaliile, dar ca o încheiere solemnă a Quadragesimei pascale. Eusebiu, amintind că în acea zi a murit Constantin cel Mare, numeşte Rusaliile omnium festivitatum maximam, cea mai mare dintre toate sărbătorile. Meliton din Sardes şi Tertulian amintesc sărbătoarea Rusaliilor ca încheierea timpului de după Înviere, 50 de zile care ne spun ei că erau văzute ca o unică zi solemnă de sărbătoare.

Era natural ca bucuria sfântă a perioadei pascale să se accentueze în mod deosebit în ultima zi. După mărturia Egeriei, în ziua Rusaliilor, slujbele religioase la Ierusalim se desfăşurau aproape fără întrerupere din zori şi până către miezul nopţii. Din predicile Sfântului Augustin aflăm că bisericile deveneau neîncăpătoare în această zi. Sărbătoarea a luat

amploare la începutul secolului al IVlea prin practica, ce s-a impus, de a se administra Botezul, în vigilia nocturnă a acestei solemnităţi, celor care nu putuseră să-l primească în noaptea de Paşte. Serviciul liturgic din vigilia Rusaliilor era similar cu cel din vigilia pascală; în unele biserici din Galia era inclus şi ritul binecuvântării focului şi a lumânării pascale.

Una dintre creaţiile liturgice cele mai valoroase legate de această solemnitate este imnul Veni, Creator spiritus atribuit lui Raban Maur, abate de Fulda († 856), dar care cel mai probabil aparţine unui preot necunoscut din timpul său.

Un obicei general în Evul Mediu era acela ca în ziua de Rusalii să se facă să cadă de sus în biserică, în timp ce se cânta Secvenţa la liturghie, trandafiri, flori sau chiar fuioare de cânepă aprinsă imitând limbile de foc care au coborât asupra apostolilor. În unele biserici se dădea drumul să zboare la porumbei şi alte păsări la Gloria. Între timp s-a adăugat la Rusalii şi o octavă; ultima reformă liturgică a suprimat-o.

Secvenţa a rămas obligatorie pentru toate liturghiile din duminica Rusaliilor.

Celebrarea Rusaliilor astăzi

Este adevărat că noul Liturghier a conservat o celebrare foarte demnă a solemnităţii Rusaliilor, dar este foarte evident şi faptul că nu vrea să emfatizeze peste măsură această sărbătoare. Aceasta pentru a sublinia mai bine unitatea Timpului pascal, pentru care Rusaliile reprezintă doar încheierea naturală. În acest mod este restabilită, din motive atât teologice, cât şi pastorale şi liturgice, tradiţia antică.

Liturghierul prevede şi o Liturghie de vigilie, sâmbătă seara.

Pentru această Liturghie au fost

propuse 4 lecturi la alegere din vechiul Testament: 1) Geneză 11, 1-9, istorisirea cu Turnul Babel şi amestecarea limbilor, 2) Exod 19, 3-8.16-20, Domnul coboară pe muntele Sinai pentru a proclama o alianţă pentru poporul său, 3) Ezechiel 37, 1-14, viziunea oaselor goale şi promisiunea Domnului că îşi va trimite peste ele Duhul pentru a le reda viaţa, 4) Ioel 3, 1-5, Domnul asigură că îşi va revărsa Duhul peste toţi oamenii. În anumite ţări, precum Italia, este prevăzută şi o rugăciune proprie după fiecare dintre aceste lecturi, amintind de practica identică din noaptea de Paște. Liturghierul roman oferă şi două colecte la alegere. Prima este luată din Sacramentarul Gelasian, a doua din Liturghierul din 1952, mai precis colecta din Vigilia de Rusalii, care şi ea este preluată la rându-i din Sacramentarul Gregorian.

Rugăciunea Asupra darurilor este o compoziţie bazată pe textele din Sacramentarul din Angoulême şi Sacramentarul Leonian. Rugăciunea de după împărtăşanie vine din Missalul din Bobbio.

Pentru Liturghia din timpul zilei, la fel, s-a optat pentru reintroducerea rugăciunilor antice, provenite din sacramentarii.

La sfârşitul Liturghiei din ziua de Rusalii, diaconul sau preotul spune: „Ite missa est, alleluia, alleluia”.

Iar răspunsul: „Deo gratias, alleluia, alleluia”.

Lumânarea pascală care, de la reforma liturgică tridentină, se stingea după Evanghelia de la Liturghia Înălţării, acum se stinge la terminarea Timpului pascal, şi se recomandă să fie păstrată în baptisteriu cu cinstea cuvenită, pentru ca de la flacăra ei să se aprindă lumânările noilor botezaţi la celebrarea botezului.

Text: Pr. Gabriel Anghel MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS evenimente

E

parhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla are în componență 14 protopopiate organizate în 161 de parohii, în care activează 177 de preoți.

PS Claudiu Lucian Pop este al zecelea episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. Predecesorii săi au fost: PS Ioan Alexi, PS Ioan Vancea, PS Mihail Pavel, PS Ioan Sabo, PS Vasile Hossu, PS Iuliu Hossu (17 aprilie 1917 28 mai 1970), PS Ioan Cherteș, PS George Guțiu, PS Florentin Crihălmeanu (18 iulie 2002 12 ianuarie 2021).

Un nou episcop de Cluj-Gherla Sfântul Părinte Papa Francisc și-a dat acordul la 14 aprilie cu privire la alegerea canonică făcută de către Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, prin care PS Claudiu Lucian Pop a fost ales episcop eparhial pentru Eparhia de Cluj-Gherla, cu ocazia sesiunii sinodale din data de 12 aprilie.

P

reafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, după ce a primit consimțământul Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, reunit la Blaj pe data de 12 aprilie, și după ce a informat Sfântul Scaun Apostolic al Romei, l-a transferat pe PS Claudiu Lucian Pop în funcția de episcop eparhial al Eparhiei de Cluj-Gherla. PS Claudiu Lucian Pop era înainte episcop titular de Mariamme și episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore.

10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Membrii Conferinței Episcopilor din România au primit cu bucurie această veste. „În numele Colegiului Episcopilor Catolici din România, îl felicităm pe PS Claudiu Lucian Pop pentru noua misiune pe care o va avea ca episcop eparhial de Cluj-Gherla și îi urăm o păstorire sfântă și binecuvântată. Ne bucurăm că Eparhia de Cluj-Gherla va avea un păstor plin de dăruire și zel pentru suflete, pe urmele predecesorului său, PS Florentin Crihălmeanu. Ne rugăm ca Fericitul Episcop Martir Iuliu Hossu, al cărui scaun episcopal îl primește, să-l întărească pe PS Claudiu Lucian Pop în

slujba poporului lui Dumnezeu”, a afirmat ÎPS Aurel Percă, președintele C.E.R. Data și locul ceremoniei de întronizare a noului episcop eparhial de ClujGherla vor fi comunicate ulterior.

PS Claudiu Lucian Pop s-a născut pe 22 iulie 1972, în localitatea Pișcolt, județul Satu Mare. În anul 1991 a obținut o bursă de studii la Roma, devenind student al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma. A studiat filosofia la Universitatea Pontificală Urbaniana, iar apoi teologia la Universitatea Pontificală Gregoriana, obținând licența în teologie spirituală în 1998 și doctoratul în 2006. Ales pe 10 iunie 2011 episcop al Curiei Arhiepiscopale de către Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a fost proclamat episcop titular de Mariamme, la 21 noiembrie 2011. A fost consacrat episcop la Roma, pe 8 decembrie 2011, de către Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, episcopi co-consacratori fiind PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, și PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea.

FOCUS evenimente

„R

ețeaua, cu nenumăratele sale exprimări sociale, poate să multiplice capacitatea de relatare și de împărtășire: atâția ochi în plus deschiși asupra lumii, un flux continuu de imagini și mărturii. (...) Este un instrument formidabil, care ne responsabilizează pe toți ca utilizatori și ca beneficiari.”

(Papa Francisc, Mesajul pentru a 55-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 16 mai 2021)

ANGELUS Tv „Vino și vezi” (In 1,46) 16 mai 2021 – în Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale prinde viață o televiziune catolică online, pentru întreaga comunitate din România şi diaspora, de orice limbă sau rit.

„V

ino și vezi”, citat din Evanghelia după Ioan (1,46), este începutul titlului pe care Papa l-a ales pentru Mesajul său la cea de-a 55-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, și continuă: A comunica întâlnind persoanele unde și cum sunt.

A comunica Vestea cea Bună este preocuparea dintotdeauna a Bisericii, continuând predica lui Isus și apoi a Apostolilor. Caracteristicile anunțului salvific sunt prezente în toate proiectele media de astăzi ale comunității creștine: fidelitatea față de adevărul revelat despre Dumnezeu și om și tenacitatea de a folosi toate mijloacele pe care le are la dispoziție omenirea.

În Ziua Comunicaţiilor Sociale de anul acesta va fi lansat la Bucureşti proiectul AngelusTV, o iniţiativă pentru toţi cei care îşi doresc de mulţi ani o televiziune catolică în ţara noastră, pentru întreaga comunitate din ţară şi diaspora, de orice limbă și rit. Începutul va fi ONLINE și se bucură de contributori inițiali precum: ORA CAtOLICĂ – SIGNIS România, CatedralaONLINE – Arhidieceza Romano-Catolică de București, ERCIS Media – Dieceza Romano-Catolică de Iași, SANCTUS LADISLAUS MEDIA – Dieceza Romano-Catolică de Oradea, și alții care se vor alătura pe parcurs.

Grila de programe a AngelusTV va acoperi mai multe registre, de la cel devoțional la cel informativ și formativ. Cei împiedicați să participe la celebrările din biserici se vor putea bucura de transmisiuni de Sfinte Liturghii și de rugăciuni din diferite locuri. Dimensiunea informativă se referă în primul rând la actualitatea religioasă catolică din România și din lume, iar în ceea ce privește aspectul formativ, vor fi acoperite atât învățăturile catolice biblice și catehetice, dar vor fi propuse și conținuturi care țin de artă, cultură, istorie, social, programe speciale adresate copiilor, adolescenţilor şi tinerilor etc.

Printr-o fericită coincidenţă, data lansării, 16 mai 2021, plasează proiectul AngelusTV sub patronajul Fericitului Vladimir Ghika.

Preocuparea lui pentru evanghelizare este inspirație pentru toți cei care iau parte la proiect care imploră mijlocirea lui! Avem nevoie de multă rugăciune!

Aşadar „Vino și vezi” şi dacă îţi place, susţine această iniţiativă! Te aşteptăm online pe www.angelustv.ro!

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

GRECI

VIZITĂ PASTORALĂ Sâmbătă, 10 aprilie, ÎPS Aurel Percă a prezidat Sfânta Liturghie în Parohia Sfânta Lucia din Greci (jud. Tulcea), în cadrul căreia a binecuvântat uleiul care va arde în candela de lângă icoana Sfintei Lucia, în amintirea italienilor catolici care au trăit pe meleagurile dobrogene.

POPEȘTI-LEORDENI

CORUL ALMA MATER

Pe 5 aprilie, corul Alma Mater al surorilor Congregatio Jesu din Popești-Leordeni a animat Liturghia din a doua zi de Paști de la Catedrala Sfântul Iosif, care a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă.

BUCUREȘTI

DEVOȚIUNE Între 13 aprilie și 8 iunie, marțea, la liturghia de 18.30 din Catedrala Sfântul Iosif, se va face devoțiunea celor 9 marți în cinstea Sfântului Anton de Padova. Predicile de la aceste liturghii vor fi despre Sfânta Liturghie – o inițiativă din cadrul Anului Pastoral „Liturgia, celebrare divină, viață creștină” în ARCB.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Prima Sfântă Ora de rugăciune Împărtășanie la Parohia din a preoților Băneasa Ora de rugăciune la Parohia Maica Îndurerată și sfințirea centrului de zi al Fundației Bucureștii Noi.

M

iercuri, 14 aprilie, a avut loc ora de rugăciune a preoților din București la Parohia Maica Îndurerată. Alături de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop emerit și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, preoții prezenți au parcurs Via Lucis – Calea Luminii, o devoțiune care, după modelul Căii Sfintei Cruci, rememorează momentele principale ale revelării misterului Învierii Domnului.

Această zi a marcat și un alt eveniment important: sfințirea de către ÎPS Aurel Percă a noului centru de zi al Fundației Bucureștii Noi. Acest ONG a fost înființat în 1998 de câțiva membri ai parohiei, cu scopul sprijinirii oamenilor nevoiași din comunitate, indiferent de confesiune. De atunci, fundația a crescut: astăzi are acest centru nou și modern de unde oferă ajutoare caritabile și servicii medicale și educaționale.

Duminică, 11 aprilie, la Parohia Sfinții Petru și Paul, a avut loc Prima Sfântă Împărtășanie.

P

e 11 aprilie, în duminica Milostivirii Domnului, Parohia Sfinții Apostoli Petru și Paul din Băneasa a celebrat sărbătoarea Primei Sfinte Împărtășanii a 33 de copii și trei tineri. În biserica împodobită festiv în culorile pascale alb și galben, aceștia l-au primit pentru prima dată pe Isus în sufletele lor, în taina Sfintei Euharistii, care le-a fost împărțită de Pr. Manuel García Madariaga (Opus Dei).

Această Liturghie cu bucurie a fost prezidată de Arhiepiscopul Mitropolit emerit, Ioan Robu, alături de care au concelebrat Părintele paroh, Pavel Butnariu, Pr. Florin Buhalea și Pr. Manuel García Madariaga (Opus Dei).

Lansare de carte Marți, 13 aprilie, a fost lansat la Editura Humanitas al treilea volum al Bibliei după textul ebraic – Numerii și Deuteronomul.

P

e 13 aprilie, a fost lansat al treilea volum al traducerii textului ebraic al Bibliei, Numerii și Deuteronomul. Cu această apariție, publicul românesc are acum la dispoziție noua variantă a cărților ce alcătuiesc Torah. Proiectul de traducere este realizat de o echipă de bibliști, filologi, teologi și lingviști, coordonată de doamnele Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, care, împreună cu Pr. Tarciziu Șerban, sunt reprezentanții Bisericii Catolice din cadrul echipei multiconfesionale.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Întâlnirea de primăvară „Cu familia la Emaus” Sâmbătă, 24 aprilie, la centrul „Gaudium et Spes” din Traian, a avut loc întâlnirea de primăvară pentru familii „Cu familia la Emaus”.

L

Nu stăpâni, ci ocrotitori Pe 17 aprilie a avut loc conferința online „Convertire și spiritualitate ecologică.

Nu stăpâni, ci ocrotitori”.

A

rhiepiscopia Majoră a Bisericii Române Unite cu Roma, în colaborare cu Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Universitatea BabeșBolyai au organizat Conferința Internațională Convertire și spiritualitate ecologică. Nu stăpâni, ci ocrotitori, inspirați fiind de enciclica Papei Francisc, Laudato Si’. Prelegerile din cadrul Conferinței au abordat diferite aspecte ale ecologiei integrale din perspectivă teologică și științifică. Evenimentul a fost patronat de Eminența Sa Cardinal Peter K. A. Turkson, Prefect al Dicasterului Pontifical pentru Dezvoltarea Umană Integrală.

a nunta din Cana Galileii, Isus Cristos a înfiinţat sacramentul Căsătoriei, conferind mirilor harul necesar să se slujească prin iubire „şi la bine, şi la greu”, până la moarte. Învăţătura Evangheliei însoţeşte drumul celor doi. Alăturându-li-se celor doi ucenici pe drumul către Emaus, Isus înviat confirmă învăţătura sa, îi încurajează pe ucenici şi prin ei şi pe noi – ne asigură că învăţătura pe care o primim prin intermediul Bisericii este autentică. Ea ne încurajează şi ne susţine pe drumul de multe ori anevoios al vieţii şi ne amintește că nu suntem destinaţi eşecului, ci vieţii veşnice.

Pe 24 aprilie, la Traian, familiile au avut posibilitatea să pornească „Cu familia la Emaus”, să-l întâlnească pe Isus înviat, să-i asculte învăţătura şi să se lase încurajaţi în dificultăţile vieţii. Au realizat acest obiectiv prin conferinţe, Sfânta Liturghie, rugăciuni, cântece şi prin împărtăşirea diverselor experienţe de viaţă. (www.ercis.ro)

IRLANDA

ARGENTINA

FRANȚA

Sfânta Liturghie pe un altar străvechi

Tur al relicvelor lui Carlo Acutis

Catedrala Notre-Dame

În dimineața de Paști, bisericile irlandeze fiind încă închise, Pr. Gerard Quirke a celebrat slujba de Înviere, transmisă online, într-un loc plin de semnificație: un altar de pietre antic, construit pe o faleză deasupra golfului Keem de primii creștini irlandezi. În timp ce soarele răsărea, Pr. Quirke le-a amintit credincioșilor că Isus nu a fost ținut în mormânt de piatra de la intrare, care a fost dată la o parte de îngeri, și la fel și bisericile lor se vor redeschide.

Pe 18 aprilie, în școala Villa Eucarística din Córdoba, a fost expusă o relicvă de gradul întâi a Fericitului Carlo Acutis, „cyber-apostolul Euharistiei”. Această școală este prima destinație dintr-un tur al relicvei, care are ca scop răspândirea cunoașterii Fericitului Carlo Acutis, un geniu informatician italian care a murit în 2006 de leucemie, la doar 15 ani. În ciuda scurtei vieți, a înființat singur un website ce prezintă 136 de miracole Euharistice din întreaga lume.

La doi ani de la incendiul care a devastat Catedrala Notre-Dame din Paris, un grup de tineri catolici francezi a organizat, pe 18 aprilie, un marș în cinstea Maicii Domnului, patroana Franței. Marșul, condus de PS Chauvet, rectorul Catedralei, a început la Capela Medaliei Miraculoase din Rue du Bac și s-a sfârșit în fața Catedralei. Este programat ca lăcașul de cult să se redeschidă publicului în 2024, dar fără acoperiș, întrucât pandemia a încetinit lucrările de restaurare.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate social

Biserica nu binecuvântează păcatul

L

a 15 martie 2021, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a dat publicității un Responsum la un dubium cu privire la binecuvântarea unirilor de persoane de același sex. Întrebarea propusă era: Biserica dispune de puterea de a da binecuvântarea la uniri de persoane de același sex?

La această întrebare se răspunde: Negativ. Congregația pentru Doctrina Credinței a emis o notă explicativă despre care Papa Francisc a fost informat și și-a dat asentimentul pentru publicarea acestui Responsum ad dubium, cu Nota explicativă. Nota explicativă poartă data de la 22 februarie 2021 și este semnată de Cardinalul Luis F. Ladaria, S.I., prefect, și Giacomo Morandi, arhiepiscop titular de Cerveteri, secretar.

În nota explicativă se spune: „În unele medii ecleziale se răspândesc proiecte și propuneri de binecuvântări pentru uniri de persoane de același sex. Adesea, aceste proiecte sunt motivate de o sinceră voință de primire și de însoțire a persoanelor homosexuale, cărora li se propun drumuri de creștere în credință, «pentru ca aceia care manifestă tendința homosexuală să poată avea ajutoarele necesare pentru a înțelege și a realiza pe deplin voința lui Dumnezeu în viața lor»1.

Pe aceste drumuri, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea, participarea la acțiunile liturgice ecleziale și exercitarea carității pot avea un rol important cu scopul de a susține angajarea de a citi propria istorie și de a adera cu libertate și responsabilitate

la propria chemare baptismală, pentru că «Dumnezeu iubește fiecare persoană și așa face şi Biserica»2, refuzând orice discriminare nedreaptă.

Printre acțiunile liturgice ale Bisericii au o importanță singulară sacramentaliile, «semne sacre prin care, datorită unei asemănări cu sacramentele, sunt semnificate și, prin puterea de mijlocire a Bisericii, sunt obținute efecte mai ales spirituale. Prin ele, oamenii sunt pregătiți să primească efectul principal al sacramentelor și sunt sfințite diferitele împrejurări ale vieții»3. Catehismul Bisericii Catolice specifică, după aceea, că «sacramentaliile nu acordă harul Duhului Sfânt în felul sacramentelor, dar prin rugăciunea Bisericii pregătesc la primirea harului și dispun la cooperarea cu el» (nr. 1670).

La genul sacramentaliilor aparțin binecuvântările, cu care Biserica «îi cheamă pe oameni să-l laude pe Dumnezeu, îi invită să ceară ocrotirea sa, îi îndeamnă să merite, cu sfințenia vieții, milostivirea sa»4. În afară de asta, binecuvântările fiind «instituite într-un anumit mod imitând sacramentele, se referă mereu și îndeosebi la efecte spirituale, pe care le obțin prin implorarea Bisericii»5.

Prin urmare, pentru a fi coerenți cu natura sacramentaliilor, când se invocă o binecuvântare asupra unor relații umane este nevoie ca – în afară de intenția dreaptă a celor care participă – ceea ce este binecuvântat să fie obiectiv și pozitiv orânduit să primească și să exprime harul, în vederea planurilor lui Dumnezeu înscrise în creație și pe deplin revelate de Cristos Domnul. Deci sunt compatibile cu

1 Francisc, Exortația apostolică postsinodală Amoris laetitia, nr. 250.

2 Sinodul Episcopilor, Document final al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare, nr. 150.

3 Conciliul al II-lea din Vatican, Constituția Sacrosanctum Concilium, nr. 60.

4 Rituale Romanum ex Decreto Sacrosancti Oecumenici Concilii Vaticani II instauratum auctoritate Ioannis Pauli PP. II promulgatum, De benedictionibus, Praenotanda Generalia, nr. 9.

5 Ibidem, nr. 10.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Biserică și societate

esența binecuvântării date de Biserică numai acele realități care sunt în sine orânduite să slujească aceste planuri.

Pentru acest motiv, nu este permis să se dea o binecuvântare relațiilor, sau parteneriatelor chiar stabile, care implică o practică sexuală în afara căsătoriei (adică în afara unirii indisolubile a unui bărbat și a unei femei deschise în sine transmiterii vieții), cum este cazul unirilor între persoanele de același sex6. Prezența în aceste relații a elementelor pozitive, care în sine trebuie să fie apreciate și valorizate, nu este oricum în măsură să le justifice și să le facă deci în mod legitim obiect al unei binecuvântări ecleziale, pentru că aceste elemente se află în slujba unei uniri care nu este orânduită la planul Creatorului. În afară de asta, deoarece binecuvântările asupra persoanelor sunt în relație cu sacramentele, binecuvântarea unirilor homosexuale nu poate să fie considerată permisă, deoarece ar constitui într-un fel o imitare sau o trimitere de analogie cu binecuvântarea nupțială7, invocată asupra bărbatului și femeii care se unesc în sacramentul Căsătoriei, dat fiind că «nu există niciun fundament pentru a asemăna sau a stabili analogii, nici măcar îndepărtate, între unirile homosexuale și planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și familie»8.

Așadar, declarația de ilegitimitate a binecuvântărilor de uniri între persoane de același sex nu este, și nu vrea să fie, o discriminare nedreaptă, cât mai ales să amintească adevărul ritului liturgic și a ceea ce corespunde

profund cu esența sacramentaliilor, așa cum le înțelege Biserica.

Comunitatea creștină și păstorii sunt chemați să primească persoanele cu înclinație homosexuală cu respect și delicatețe și vor ști să găsească modalitățile cele mai adecvate, coerente cu învățătura eclezială, pentru a vesti evanghelia în plinătatea sa. Acestea, în același timp, să recunoască apropierea sinceră a Bisericii – care se roagă pentru ei, îi însoțește, împărtășește drumul lor de credință creștină9 – și să-i primească învățăturile cu disponibilitate sinceră.

Răspunsul la dubium-ul propus nu exclude să fie date binecuvântări fiecărei persoane cu înclinație homosexuală10, care manifestă voința de a trăi în fidelitatea față de planurile revelate ale lui Dumnezeu așa cum sunt propuse de învățătura eclezială, ci declară ilegitimă orice formă de binecuvântare care tinde să recunoască unirile lor.

De fapt, în acest caz binecuvântarea ar manifesta intenția nu de a încredința ocrotirii și ajutorului lui Dumnezeu niște persoane singulare, în sensul amintit mai sus, ci de a aproba și a încuraja o alegere și o practică de viață care nu pot să fie recunoscute ca orânduite obiectiv la planurile revelate ale lui Dumnezeu11. În același timp, Biserica amintește că Dumnezeu însuși nu încetează să binecuvânteze pe fiecare dintre fiii săi pelerini în această lume, deoarece pentru El «suntem mai importanți decât toate păcatele pe care noi le putem face»12. Însă nu binecuvântează, nici nu poate să binecuvânteze păcatul: îl

binecuvântează pe omul păcătos, pentru ca să recunoască faptul că este parte din planul său de iubire și să se lase schimbat de El. De fapt, El «ne ia așa cum suntem, dar nu ne lasă niciodată așa cum suntem»13.

Pentru motivele de mai sus, Biserica nu dispune, nici nu poate să dispună, de puterea de a binecuvânta uniri de persoane de același sex în sensul înțeles mai sus.” În ultimii ani, în special episcopii germani au fost din ce în ce mai vocali în a cere „discuții despre o deschidere” către acceptarea homosexualității practicate și către binecuvântarea uniunilor homosexuale în Biserică. În urma consultărilor din Berlin, de la sfârșitul anului 2019, președintele Comisiei pentru căsătorie și familie a Conferinței Episcopilor Germani a declarat că episcopii germani au fost de acord că homosexualitatea este o „formă normală” de identitate sexuală umană. Subiectul joacă un rol central în unul dintre cele patru forumuri care constituie „calea sinodală” în Germania. CDC a explicat în 2003 că „Biserica ne învață că respectul față de persoanele homosexuale nu poate duce în nici un caz la aprobarea comportamentului homosexual sau la recunoașterea legală a uniunilor homosexuale”. Apelul pentru binecuvântări liturgice pentru uniunile de același sex face parte dintr-o presiune mai largă din partea unor episcopi germani de a schimba învățătura Bisericii cu privire la o serie de probleme, inclusiv cu privire la sacramentele Preoției și Căsătoriei.

6 Cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2357.

7 De fapt, binecuvântarea nupțială trimite la relatarea creației, în care binecuvântarea lui Dumnezeu asupra bărbatului și asupra femeii este în raport cu unirea lor rodnică (cf. Gen 1,28) și cu complementaritatea lor (cf. Gen 2,18-24).

8 Francisc, Exortația apostolică post-sinodală Amoris laetitia, nr. 251.

9 Cf. Congregația pentru Doctrina Credinței, Scrisoarea Homosexualitatis problema despre îngrijirea pastorală a persoanelor homosexuale, nr. 15.

10 De fapt, De benedictionibus prezintă o vastă listă de situații pentru care să se invoce binecuvântarea Domnului.

11 Cf. Congregația pentru Doctrina Credinței, Scrisoarea Homosexualitatis problema despre îngrijirea pastorală a persoanelor homosexuale, nr. 7.

12 Francisc, Audiența generală din 2 decembrie 2020, Cateheze despre rugăciune: binecuvântarea.

13 Ibidem.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială - docat

„S

lujindu-i pe săraci, îl slujim pe Isus Cristos…

O soră se duce de zece ori pe zi la bolnavi şi de zece ori pe zi îl va găsi pe Dumnezeu…

Mergeţi în case sărace şi acolo îl veţi găsi pe Dumnezeu.”

(Sfântul Vincențiu de Paul, IX, 252)

Nepăsarea – artă viciată Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

P

rincipiul solidarității, despre care ne vorbește doctrina socială a Bisericii și despre care am mai discutat în momentul abordării documentului DOCAT, exprimă dimensiunea socială a persoanei umane – niciun om nu poate trăi doar pentru el singur. Acest principiu presupune „ca oamenii din timpul nostru să devină mai conștienți de obligația lor față de societatea de care aparțin” (Compendiu de doctrină socială a Bisericii, 195).

Solidaritatea este în același timp un principiu social și o virtute morală: „ca principiu social al ordinii, servește la înfrângerea structurilor păcatului (Papa Ioan Paul al IIlea, Sollicitudo rei socialis, 36) și la construirea unei «civilizații a iubirii»... ca virtute morală, solidaritatea are în vedere intervenția decisă, concretă, pentru binele celorlalți, 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

înainte de toate al celor care se află în necazuri (DOCAT 102)”.

Conciliul Vatican II, în Gaudium et Spes, vorbește de o opțiune preferențială pentru săraci (Gaudium et Spes, 1). De aici rezultă obligația centrală socială a fiecăruia în parte și a întregii Biserici să se îngrijească în mod special de nevoile celor care se află la marginea societății, ale celor despre care putem spune fără ezitare: „nu există nimic cu adevărat omenesc care să nu aibă ecou în inimile lor” (Gaudium et Spes, 1). Și atunci negreșit: „Săracii se află în inima Bisericii, pentru ca ea să nu-și trădeze propria misiune” (DOCAT 94). „Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine” – Mc 14, 7a.

Vă propun să poposim puțin asupra figurii carismatice a celui numit binefăcătorul secolului al XVII-lea,

mult mai mult decât am putea numi astăzi „omul anului”.

Vincențiu de Paul, un gigant al carității, al cărui glas a fost iubirea sa concretă prin care înfrunta problemele și le rezolva, nu din spirit filantropic, ci pentru că îl vedea pe Isus însuşi care spune: „Îmi era foame şi mi-aţi dat să mănânc; îmi era sete şi mi-aţi dat să beau…”

(Mt 25,31).

Preocupările sale au fost săracii și cei mici... în timpul Războiului de 30 de Ani și în timpul sălbaticelor lupte ale Frondei, el a scăpat de foame provincii întregi, spunânduse despre el că prin mâna sa au trecut mai mulți bani decât prin mâna oricărui alt ministru de finanțe, că a distribuit nevoiașilor mai multe milioane decât se găseau atunci în Banca Națională a Franței, însă toți banii și toate bunurile care au ajuns la el au fost pentru cei săraci.

Acest sfânt ne învață, dragi cititori, că expresiile vagi de compasiune nu ajută prea mult; noi trebuie să acționăm descoperindu-L pe cel viu în cei de lângă noi, în cei ce suferă, în cei aflați asemenea nouă într-o continuă căutare.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Secretul unei zile reușite

B

ine te-am regăsit, drag tânăr cititor! Provocarea din această lună vizează contactul cu aproapele, fie el cunoscut sau nu.

Suntem mai atenți la o persoană cunoscută, mai ales dacă ne este și dragă, decât la o persoană străină sau pe care o cunoaștem, dar care nu prezintă interes. Probabil, dacă am constata că am avea nevoie de ea, lucrurile s-ar schimba, iar persoana respectivă ar începe să ne intereseze. Poate nu întotdeauna construim intenționat asemenea simțăminte, uneori le putem încerca involuntar. Însă dacă am schimba puțin perspectiva, lucrurile ar deveni mai interesante.

Este foarte elocvent exemplul lui Abraham din Vechiul Testament. A fost foarte ospitalier cu trei străini pe care nu îi cunoștea și care nu prezentau niciun interes anume. Știa că vor pleca mai departe, și totuși sacrifică un vițel „fraged și bun” (Gen 18,7).

Răsplata, la care nu se aștepta, a fost promisiunea unui fiu. Să privim și în Noul Testament, chiar la Isus, care niciodată nu a tratat superficial pe

cineva. Mereu a fost atent la cel cu care interacționa (Mt 8,1-4; Lc 5,17-25; In 4,1-26). Răsplata lui era bucuria celui ajutat și o credință reanimată.

Poate că ar trebui să fim mai atenți la oamenii cu care interacționăm. În primul rând, pentru că și noi ne dorim o atenție sporită din partea celui pe care îl căutăm. Apoi, pentru că cel care ne caută are încredere în noi că îl putem ajuta. E puțin lucru să trezim încredere în ceilalți? În al treilea rând, să nu uităm că Isus nu rămâne dator niciodată, pentru că „adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Apoi, fiecare om este unic, are deosebitul său. Dacă observăm cu atenție, s-ar putea să-l descoperim. Nu în ultimul rând, la finalul zilei, vom constata că am fost oameni cu cel de lângă noi. O zi este reușită nu pentru că am realizat multe sarcini, ci dacă am dat dovadă de omenie, chiar și față de un singur om.

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex A spune „da” iubirii lui Dumnezeu este prima etapă pentru a fi fericit și pentru a face fericite multe persoane.

(Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Trebuie să fii credincios ca să fii fericit?

P

entru unii, fericirea este văzută ca un cumul de bucurii mici, ceea ce înseamnă capacitatea de a te bucura de ceea ce ai fără să te compari mereu cu alţii, uitând de calităţile şi lucrurile pe care le ai tu. Pentru alţii, fericirea constă într-o viaţă echilibrată de un job motivant, timp de relaxare, prieteni, sport, o familie sănătoasă. Desigur că toate acestea joacă un rol, pentru că un loc de muncă bun te face să te simţi demn. Sau o familie sănătoasă te face să te simţi împlinit. În schimb, se întâmplă foarte rar să le poţi primi pe toate, şi atunci provocarea este cum trăieşti fericirea când încep să-ţi lipsească unele sau altele.

Credincioşi sau nu, relaţia cu Dumnezeu poate aduce sens în cele două direcţii, şi când le ai aproape pe toate, şi când îţi lipsesc. Am primit o lecţie importantă de la filipinezi, pentru că vedeam cum îşi pierdeau frecvent casele din cauza dezastrelor naturale. Apoi o luau de la capăt şi găseau de fiecare dată puterea să meargă mai departe cu zâmbetul pe buze.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Există o cale de ieşire

C

u fragmentul din acest număr se încheie cel de-al treilea capitol. Îl lăsăm pe Papa Francisc să vă vorbească ca de la suflet la suflet (art.

103-110): „În acest capitol m-am oprit să privesc realitatea tinerilor din lumea de astăzi. (...) Însă nu vreau să închei acest capitol fără a adresa câteva cuvinte fiecăruia dintre voi. Îţi amintesc vestea cea bună care ne-a fost dăruită în dimineaţa Învierii: că în toate situaţiile întunecate şi dureroase despre care vorbim există o cale de ieşire. De exemplu, este adevărat că lumea digitală te poate expune la riscul închiderii în tine însuţi, al izolării sau al plăcerii goale. Dar nu uita că există tineri care şi în aceste domenii sunt creativi şi uneori geniali. Este cazul tânărului venerabil Carlo Acutis.

El ştia foarte bine că aceste mecanisme ale comunicării, publicităţii şi reţelelor sociale pot să fie folosite pentru a ne face să devenim subiecţi adormiţi, dependenţi de consumul şi de noutăţile pe care le putem cumpăra, obsedaţi de timp liber, închişi în negativitate. Însă el a ştiut să folosească noile tehnici de comunicare pentru a transmite evanghelia, pentru a comunica valori şi frumuseţe. N-a căzut în capcană. Vedea că mulţi tineri, deşi păreau diferiţi, în realitate ajung să fie egali cu alţii, mergând după ceea ce le impun lor cei puternici prin mecanismele consumului şi vrăjirii. (...) Astfel, spunea Carlo, se întâmplă că «toţi se nasc ca originali, şi mulţi mor ca fotocopii». Nu lăsa să ţi se întâmple asta! (...)

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Invocă-l pe Duhul Sfânt şi mergi cu încredere spre marea ţintă: sfinţenia. În acest mod nu vei fi o fotocopie, vei fi pe deplin tu însuţi.

Pentru aceasta ai nevoie să recunoşti un lucru fundamental: a fi tineri nu înseamnă numai a căuta plăceri trecătoare şi succese superficiale. Pentru ca tinereţea să-şi realizeze finalitatea sa pe parcursul vieţii tale, trebuie să fie un timp de dăruire generoasă, de oferire sinceră, de jertfe care costă, dar ne fac rodnici. (...)

Dacă eşti tânăr, dar te simţi slab, obosit şi dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască. Cu el nu dispare speranţa. (...) Isus, plin de viaţă, vrea să te ajute pentru ca să merite să fii tânăr. Astfel nu vei priva lumea de acea contribuţie pe care numai tu o poţi da, fiind unic şi irepetabil aşa cum eşti. Însă vreau să amintesc şi că «este foarte greu de luptat împotriva propriei concupiscenţe şi împotriva

curselor şi ispitelor diavolului şi ale lumii egoiste, dacă suntem izolaţi». (...) Acest lucru este valabil mai ales pentru tineri, pentru că împreună voi aveţi o forţă admirabilă. Când vă entuziasmaţi pentru o viaţă comunitară, sunteţi capabili de mari jertfe pentru alţii şi pentru comunitate. Dimpotrivă, izolarea vă slăbeşte şi vă expune la relele cele mai grave din timpul nostru.”

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

N

iciodată să nu uiți că unicitatea este esența ta! Oricine ai fi sau oricum te vede lumea, în brațele Mariei există un loc și pentru tine, căci noi toți suntem

copiii ei. Zboară! Nu ezita să te afirmi... iar pe drumul tău nu uita să le oferi aripi și celor care au nevoie.

Andreea Lazăr

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sfântul Dominic Savio (6 mai)

Știai că:

Reflexie

Aveți încredere în știință!

Î

n ultimul timp, în spațiul public, este rostogolită o invitație care pare mai mult menită să sublinieze cât de înțelept este cel care o afirmă. „Aveți încredere în știință” este îndemnul fad pe care îl primim. Dar, dacă am trece puțin peste aparențe, vom descoperi că această expresie este o greșeală uriașă. Știința este o modalitate de a construi și organiza sistematic cunoașterea universului sub forma unor explicații și predicții testabile. Ceea ce o diferențiază de horoscop și de ghicitul în cafea este accentul pus pe scepticismul sănătos. Omul de știință, după ce studiază informațiile colectate, își formulează ipoteza și se chinuie să demonstreze că greșește. Dacă nu reușește, îi roagă pe ceilalți oameni de știință să se chinuie și ei. Acest

efort este sisific. În niciun pas viitor, afirmația cercetată nu va căpăta caracterul de adevăr absolut și de nenegat.

Ca să ofer un exemplu, există oameni de știință care nu cred în existența forței gravitaționale. Nu vreau să vă plictisesc, de aceea vă voi lăsa pe voi să căutați teorii alternative. Cert este că acest proces de a reanaliza teorii care par definitive este motorul din spatele progresului științific.

De aceea, orice invitație la încredere în știință nu este cu nimic benefică științei, chiar este contraproductivă. Ca o regulă generală, este bine să ne întrebăm ce vor să obțină cei care ne dau acest sfat. Știință care nu permite îndoiala poate la fel de bine să fie și alchimia.

Rafael Ropotă

• acesta a trăit o perioadă scurtă de viață, de numai 15 ani?

• a fost elev la Oratoriul lui Don Bosco?

• a primit Prima Sfântă Împărtășanie la vârsta de 7 ani, deoarece trăirea sa era foarte puternică pentru acea vârstă?

• viața sa a fost scrisă de Don Bosco pentru a face cunoscute și altor tineri credința și trăirea lui?

• a fost declarat Sfânt în anul 1954, de către Papa Pius al XII-lea, fiind propus ca model pentru tineri?

• a scris în jurnalul său „Mai degrabă moartea decât să păcătuiesc”?

• precum Don Bosco, tânărul Dominic a avut diferite viziuni și anumite presentimente ce s-au adeverit?

Alexandra Corina Iacoban

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Curs de formare pentru animatorii parohiali

Activitatea CDPT

entrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului – București vine în întâmpinarea tinerilor din Arhidieceza de București cu mult așteptatul curs de formare pentru animatori.

Tematica aleasă va fi despre entuziasm și inițiativă în formarea grupurilor parohiale. Intenționăm ca acest curs să fie o continuare mai practică a versiunii online din toamna trecută, când s-a pus accentul pe entuziasmul tinerilor.

Prin acest curs, ne dorim ca participanții să cunoască cel puțin 3-5 metode noi de animare a grupurilor, pe care ulterior, în urma cursului, să le și poată aplica, dar și să dobândească informații despre formarea și menținerea lor.

Data: 7-9 mai 2021 Locul: Mănăstirea Carmelitană, Ciofliceni

MAI 2021

Programul va fi diversificat, cuprinzând momente de lucru pe grupuri mici sau mari, momente de comuniune care vor favoriza schimbul de idei între participanți, precum și momente de încărcătură spirituală, fără a fi neglijate activitățile de destindere pregătite la programul de seară.

Din cauza situației pandemice, numărul de participanți va fi limitat, iar măsurile de prevenție vor fi respectate conform restricțiilor stabilite de autorități.

Sălaj

Oradea

Acțiune de plantat copăcei

Școala ca motor al schimbării

Copii și tineri coordonați de preoți și adulți din parohiile greco-catolice Porț, Marca, Plopiș, Bădăcin, Valcău, Iaz, Cosniciu, Șimleu Silvaniei, alături de un grup de cercetași din Oradea, au plantat puieți în localitatea Făgetu din comuna Plopiș.

Acțiunea menită să lege plantarea și dezvoltarea puieților de creșterea conștiinței ecologice și spirituale a voluntarilor a avut loc sâmbătă, 3 aprilie, la inițiativa protopopiatului greco-catolic de Șimleu Silvaniei în colaborare cu Direcția Silvică Sălaj.

Zece elevi ai liceului Don Orione din Oradea au devenit protagoniști în proiectul „Școala ca motor al schimbării în comunitate” începând cu luna aprilie. Tinerii sprijiniți de o echipă alcătuită din dascăli, preot și psiholog au trei obiective prin care să se implice activ în viața urbană: observarea, identificarea nevoilor și a intereselor, și acțiunea pentru starea de bine a comunității. Ei pot fi urmăriți și sprijiniți pe Facebook/Agents of change for Oradea! (Flavia Dobre)

C

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

7-9 mai – Curs de formare pentru animatorii parohiali 22 mai – Veghea de Rusalii Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

A doua plagă: broaștele (Ex 7, 26 – 8, 11)

D

omnul i-a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească! Iar dacă vei refuza să-l lași să plece, iată, eu voi lovi cu broaşte tot ținutul tău! Fluviul va mişuna de broaşte; ele vor urca şi vor intra în casa ta, în camera ta de dormit şi în patul tău, în casele slujitorilor tăi şi ale poporului tău. Broaştele se vor urca şi pe tine și pe poporul tău.”»”

Domnul i-a zis lui Moise: ,,Spune-i lui Aaron: «Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste canale şi peste bălţi şi fă să se urce broaştele peste ţara Egiptului!»” Aaron şi-a întins

mâna peste apele Egiptului şi s-au urcat broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: ,,Rugaţi-vă Domnului ca să îndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului!” Moise i-a zis: ,,Hotărăşte când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să nimicească broaştele de la tine şi din casele tale şi să rămână numai în Fluviu!” El i-a zis: ,,Mâine.”

Moise a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru!”

Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele pe care

Ca să ştii că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru.

(Ex 8, 6)

le adusese asupra lui Faraon.

Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de pe câmpii. Faraon a văzut că i s-a dat răgaz şi şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

De colorat:

Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului.

(Fap 7, 36)

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Să citim Amoris Laetitia Este o invitaţie din partea Papei Francisc. Anul Familia Amoris Laetitia pregătitor Întâlnirii Mondiale a Familiilor din iunie 2022 de la Roma este un timp prielnic pentru citirea şi meditarea acestei magna carta a familiilor.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

P

rimul capitol al exortației apostolice Amoris Laetitia este un imn dedicat familiei care pleacă de la meditarea Psalmului 128. Notele care compun linia melodică a acestei ample partituri sunt culese din Sfânta Scriptură. A intra în universul biblic este şi ţintă şi stimul. Papa Francisc ne cere să ne îndreptăm privirea către înălţimi şi către depărtări ca să avem mereu idealul în faţa ochilor.

A-l compara cu realitatea familiilor de azi nu are nicidecum menirea de a ne descuraja, ci, dimpotrivă, de a ne stimula.

Preluând metafora poetului argentinian Jorge Luis Borges, „fiecare casă este un candelabru” (nr. 8), Papa ne invită să trecem pragul casei. În cele mai multe limbi, „casa” nu este doar zidirea din cărămizi,

din piatră şi ciment, coliba ori cortul de locuit, este şi cine locuieşte în ea.

Este „ţesutul” alcătuit din persoane vii şi din generaţii. Mai mult, „casa” prin excelenţă este chiar templul, reşedinţă terestră a lui Dumnezeu. Între casa descrisă de psalmist şi casa descrisă de poet sunt asemănări şi deosebiri. Psalmistul jubilează pentru belşugul mesei, pentru hărnicia soţiei, pentru numărul mare de copii care sunt asemenea vlăstarelor măslinului împrejurul mesei. Poetul, în schimb, ţine laolaltă bucuria şi durerea, lumina clară, dar şi feştila fumegândă.

Cu mare probabilitate – după cum rezultă din culegerea de poezii intitulată Fervor de Buenos Aires (1923) – metafora a încolţit în mintea tânărului poet de 24 de ani pe când se plimba pe „strada

Să facem din fiecare casă o biserică domestică (nr. 15) şi un loc de dialog pentru a ne însuşi arta de a trăi (nr. 1618), un loc în care suferinţa şi truda sunt paşi necesari (nr. 23-26).

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

necunoscută” a oraşului. Între zidurile apartamentelor erau încătuşate multe flăcări separate, adică vieţi izolate în propria singurătate sau dramă, familii unite în iubire sau măcinate de diviziuni, prospere sau chircite sub povara sărăciei ori a lipsei unui loc de muncă.

Cum ştim, nu toate poveştile de dragoste şi de viaţă familială relatate în Biblie sunt reuşite: unele ne redau strălucirea comuniunii (nr. 1213), altele durerea şi doliul, ura dintre fraţi şi neajunsurile dintre soţi (nr. 19-21). Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu nu este o înşiruire de teme abstracte, ci un tovarăş de drum care stă alături de familiile în dificultate sau de cele care trec prin dureri şi necazuri pentru a le indica ţinta călătoriei lor (nr. 22).

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Relația noastră cu Cel Înviat Ce posedăm noi? Care este bogăția noastră, care este comoara noastră? Cu ce putem noi să-i facem pe ceilalți bogați? Să-i cerem Tatălui darul unei memorii recunoscătoare, amintind binefacerile iubirii sale în viața noastră.

Text: Iulia Cojocariu

P

ornind de la textul din Faptele Apostolilor: „În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă” (3, 6), Papa Francisc a vorbit în cadrul catehezei din 7 august 2019 despre invocarea numelui care eliberează o prezență vie și activă. În Faptele Apostolilor, propovăduirea Evangheliei nu se bazează numai pe cuvinte, ci și pe acțiuni concrete care dau mărturie despre adevărul anunțului. Este vorba despre „minuni și semne” (Fap 2, 43) care au loc prin intermediul lucrării apostolilor, confirmând cuvântul lor și demonstrând că acționează în numele lui Cristos. Astfel apostolii mijlocesc, iar Cristos acționează „cu ei”. Atâtea semne, atâtea minuni pe care le-au împlinit apostolii erau

tocmai o manifestare a dumnezeirii lui Isus.

Referindu-se la prima relatare a unei vindecări din cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Părinte a subliniat faptul că aceasta are o finalitate misionară evidentă, fiind menită să suscite credința.

Cerșetorul care se găsea la poarta Templului numită „Frumoasă” este paradigma a numeroși excluși și marginalizați. Când Petru și Ioan sosesc, are loc un schimb de priviri.

Ologul îi privește pe amândoi pentru a cere de pomană, apostolii în schimb și-au ațintit privirea asupra lui, invitându-l să privească spre ei într-un mod diferit, pentru a primi un alt dar. Ologul îi privește și Petru îi spune: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele

Să nu uităm: să avem mereu mâna întinsă pentru a-l ajuta pe celălalt să se ridice. Mâna lui Isus, prin mâna noastră, îi ajută pe ceilalți să se ridice.

lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” (Fap 3, 6). Apostolii au stabilit o relație, pentru că aceasta este modalitatea în care îi place lui Dumnezeu să se arate, în relație, mereu în dialog, mereu după inspirația inimii: acestea sunt relațiile lui Dumnezeu cu noi; prin intermediul unei întâlniri reale între persoane, care nu poate avea loc decât în iubire.

Cerșetorul, întâlnindu-i pe apostoli, nu găsește bani, ci găsește numele care îl salvează pe om: Isus Cristos Nazarineanul. Petru invocă numele lui Isus, îi spune paraliticului să se ridice în picioare, în poziția celor vii: în picioare, îl atinge pe acest bolnav, adică îl ia de mână și îl ridică, un gest în care Sfântul Ioan Crisostomul vede „o imagine a învierii” (Omilie despre Faptele Apostolilor, 8). Apostolii îl privesc pe olog, îi spun „privește-ne”, îi întind mâna, îl fac să se ridice și îl vindecă. Isus face la fel cu noi toți.

Să ne gândim la acest lucru când trecem prin momente grele, prin momente de păcat, prin momente de tristețe. Isus ne spune: „Priveștemă: sunt aici!” Să-l luăm pe Isus de mână și să ne lăsăm ridicați.

Petru și Ioan ne învață să nu ne punem încrederea în mijloace, chiar dacă sunt utile, ci în adevărata bogăție care este relația cu Cel Înviat. Evanghelia este totul nostru, ea manifestă puterea numelui lui Isus și împlinește minuni.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Magnificat Madonna (1481), de Sandro Botticelli

O viață cu adevărat înnoită...

[Dumnezeu] și-a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; / i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei smeriți; i-a umplut de bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale; / a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său.

(Lc 1,51-54)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

Î

n aceste zile atmosfera este plină de bucurie. Timpul pascal a întărit în noi, cu fiecare nouă săptămână, simțământul înnoirii ce decurge din Învierea Mântuitorului. Cristos înviat a lăsat în sufletele și în viețile noastre „urmele” trecerii sale înnoitoare. „Urmele” vieții celei noi ne ajută să ne ridicăm deasupra dificultăților și a condiționărilor cu care ne confruntăm. Într-adevăr, odată cu înălțarea la cer a lui Isus cel înviat (unde s-a așezat la dreapta Tatălui în postura de Rege/Cristos) și cu trimiterea, în ziua de Rusalii, a Duhului Sfânt, Biserica (adică noi cei care o alcătuim) se simte prinsă în acel elan menit să reordoneze și să readucă la firesc aspectele esențiale ale vieții (noastre).

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Așadar, Biserica cântă și preamărește în aceste zile lucrarea înnoitoare a lui Dumnezeu făcându-și proprii cuvintele cântării Sfintei Fecioare Maria care, după coborârea Duhului Sfânt asupra ei pentru a o face rodnică de prezența și de lucrarea divină a Fiului venit între noi, a evocat-o în acest fel: [Dumnezeu] și-a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei smeriți; i-a umplut de bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale; a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abraham și urmașilor lui pentru vecie. De aceea, preamărește suflete al meu pe Domnul și duhul meu

tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit umilința slujitoarei sale. Iată, de acum mă vor numi fericită toate neamurile, pentru că a făcut pentru mine lucruri mari Cel Puternic: sfânt este numele lui. Milostivirea lui [se arată] din neam în neam în toți cei care se tem de el.

Contemplând deci cu toată atenția și cu strângerea de inimă înfăptuirile Domnului, suntem conștienți că trebuie să ieșim din logica celor semeți, orgolioși și plini de sine, în cazul în care descoperim astfel de simțăminte în sufletele noastre. În schimb, dacă înnoirea pascală ne-a condus la acele atitudini de smerenie și de încredere în Dumnezeu prezente în Sfânta Fecioară Maria, vom gusta și noi din plin bucuria unei vieți cu totul noi.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Mons. Vladimir Ghika

BIOGRAFIE

„de gardă” pe 16 mai, pentru a ne ajuta!

„C Fericitul Vladimir Ghika Canonizare: ne rugăm!** Beatificare: 31.08.2013 Venerabil: 27.03.2013 Procesul: 26.10.2002 Moartea: 16.05.1954 Nașterea: 25.12.1873

ea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinți: aceea de-a le semăna. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor, în acea zi consacrată şi binecuvântată de Biserică, în care sunt «de gardă» pentru a ne ajuta?” spunea Mons. Vladimir Ghika în unul dintre gândurile sale pentru fiecare zi. Învățăturile spirituale ale Mons. Ghika fac apel continuu la ceea ce mărturisim noi în Crez când spunem: „Cred... în împărtășirea sfinților”. Comuniunea sfinților este ceea ce fundamenta pentru teologul Vladimir Ghika toate actele caritative, dar ajuta și virtutea pietății.

Conștient de realitatea lucrării lui Dumnezeu prin sfinți, i-a dat mereu exemplu și a sfătuit o apropiere de ei pentru că sunt și mijlocitori puternici. Faptul că la celebrările care includeau și protocol princiar avea la dispoziție relicve de sfinți cu care binecuvânta atestă tocmai încrederea sa în ajutorul pe care îl puteau da sfinții.

Acum suntem noi în starea de a fi binecuvântați cu relicvele sale, Fericitul preot martir Vladimir Ghika, și credem că se ține de cuvânt. În ziua liturgică a comemorării sale „stă de gardă” pentru a ne asculta rugăciunea și, mijlocind pentru noi, ne va da semnul de care mai avem nevoie pentru canonizare, pentru că suntem și noi convinși de comuniunea cu cel care și-a dat viața pentru această comuniune în Biserică.

Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi!

info * vedeți mai multe pe www.vladimirghika.ro

** Dacă ați beneficiat de haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea Fericitului Vladimir Ghika vă rugăm să ne faceți cunoscut evenimentul, astfel ne ajutați să înaintăm în procesul de canonizare. Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, Str. General Berthelot 19, 010164 București, România, tel.: +4021 2015400, postulatura@vladimirghika.ro.

Prinț în lume și, pentru un destin mai înalt, preot în Biserica lui Isus Cristos (Jacques Maritain)

N

*

ăscut în ziua de Crăciun la Constantinopol (astăzi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V Ghika Vodă (18491856), fiul lui Ioan Ghika şi al Alexandrinei Moret de Blaramberg. A avut patru fraţi şi o soră, el fiind penultimul.

Având idealul de diplomat în minte, se pregătește împreună cu fratele mai mic, Dimitrie, în Franța. Însă Dumnezeu l-a orientat spre un alt ideal. După ce face profesiunea de credință catolică în 1902, la Roma, studiază filozofia și teologia Sfântului Toma de Aquino. În 1923 este hirotonit preot la Paris și îndeplinește multe misiuni în Franța și în întreaga lume. Din 1939 va rămâne în România, unde va da și suprema mărturie de credință în timpul regimului stalinist din anii ’50. A murit în faimă de sfințenie la Jilava.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Înalt Preasfințitul Aurel Percă la Târgoviște, 3 octombrie 2020

Opera Misionară Pontificală a Sfintei Copilării sau Copilăria Misionară Text: Pr. Ștefan Lenghen

O bucurie foarte mare (Mt 2,10)

E

mai și gândul mă poartă să povestesc în această primăvară despre Copilăria Misionară Pontificală (CMP).

Cu atât mai mult cu cât această operă este dedicată tuturor copiilor care sunt dornici să dezvolte spiritul misionar în lume prin exemplu, rugăciune și fapte bune.

La mijlocul secolului al XIXlea, episcopul francez Charles de Forbin-Janson (1785-1844) a fost profund marcat de faptul că în China au murit mulți copii fără a fi botezați. Regretând că nu a putut să plece personal ca misionar, acesta a cerut sfatul Paulinei-Marie Jaricot – micuța misionară. Ca urmare a 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

acestui fapt, Episcopul Charles de Forbin-Janson s-a gândit să-i implice pe copiii din Franța la cooperare prin rugăciune și ajutor material, cu scopul de a-i ajuta pe copiii din China. „Un «Bucură-te, Marie» în fiecare zi și un bănuț pe lună” a fost angajamentul fiecărui copil implicat.

Această inițiativă a prins viață în ziua de 19 mai 1843, astfel fiind aruncată sămânța din care avea să se nască mai târziu Copilăria Misionară.

Câțiva ani mai târziu se va crea motoul „Copiii sprijină copiii”, care sintetizează intuiția fondatorului și carisma operei. La 4 decembrie 1950, Papa Pius al XII-lea a instituit Ziua

Mondială a Copilăriei Misionare, propunând ziua de Bobotează, dar în același timp dând libertatea fiecărei țări de a se adapta la nevoile locale. Astăzi CMP s-a extins în mai mult de 150 de țări.

Opera desfăşoară un serviciu în favoarea tuturor diecezelor, având următoarele obiective: să ajute educatorii, vocațiile și animatorii.

Educatorii să anime şi să dezvolte progresiv o conştiinţă misionară universală tuturor celor implicați, scopul fiind o comuniune spirituală şi un schimb material între ei și Biserică. Cel de-al doilea scop, cel al vocațiilor, este să contribuie la promovarea şi dezvoltarea acestora. În ceea ce privește animatorii, rolul acestora este să-i însoţească pe copii în drumul lor spre o conştiinţă misionară matură, acest fapt având ca rezultat formarea copiilor pentru noile misiuni ale vieții alături de Biserică.

Sunt așteptați în marea familie a Operei Misionare Pontificale, a Sfintei Copilării, toți cei cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani, dar și cei care au în suflet un spirit misionar, care se roagă în fiecare zi rugăciunea mariană, „Bucură-te, Marie”, și care dăruiesc un mic ajutor material copiilor sărmani.

(Va urma)

Campus Mărăcineni, 2019

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Însemnări ale Fericitului Vladimir Ghika

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Traian Cosma Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

I

s-ar putea reproșa autorului acestei cronici faptul că privilegiază, printre cunoștințele lui Vladimir Ghika, persoanele cele mai puțin „semnificative”, dar vom găsi întotdeauna pe cineva care să vorbească de celebrități, pe când despre persoanele obscure, eroi sau nu, cine și-ar aminti dacă, uneori, cineva nu i-ar pune înainte ca să ni-i reamintim întrucâtva, pentru a rememora că și ei au trăit pe acest pământ, că și ei au avut bucurii și greutăți și marea șansă de a-l fi întâlnit într-o zi, uneori pentru foarte puțin timp, pe Mons. Ghika.

Traian Cosma este una dintre aceste stele căzătoare care nu merită să fie date uitării.

Ardelean greco-catolic, își face studiile liceale, bineînțeles, la Blaj, unde devine unul dintre numeroșii fii spirituali ai viitorului martir Părintele Ioan Suciu, care era pe

atunci profesor de religie. Unul dintre colegii lui, mai tânăr decât el, își amintește: „Cu multă duioșie îmi trec prin fața ochilor ședințele de la Societatea Mariană a elevilor, al cărei președinte era; orele de cateheză pentru «țigănușii oropsiți» din Blaj, vizitele la spital – parcă-l văd ce cald și familiar se întreținea cu bolnavii – vizite la săraci, conferințe, proecțiuni etc., toate la inițiativa Păr. Suciu (...). Da, sunt amintiri în fața cărora inima se umple de căldură și nostalgie. Eminent la studii (...) nu era mai prejos nici în viața interioară sufletească. Cuminecările zilnice de la Capela Internatului constituiau pilda cea mai bună pentru noi.1” Traian Cosma își continuă studiile la Universitatea din Cluj, apoi la cele din Sibiu și din București după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthyiste. În vremea

aceea îl întâlnește pe Vladimir Ghika, căci, în afara studiilor de la Politehnică, este și președinte al ASTRU, Asociația Tineretului Român Unit, al cărei capelan este Vladimir Ghika la biserica Sfântul Vasile cel Mare. În 1943, numele de Traian Cosma apare adesea în agenda prelatului.

Dar vine războiul și tânărul este mobilizat. De departe, se îngrijorează pentru părintele său spiritual. Îi scrie astfel, la 14 iulie 1944: „Nu V-am scris de foarte mult timp.

Cauza a fost că nu știam unde V-ați evacuat, neputându-mi închipui că ați rămas în București cu toată teroarea aeriană la care a fost supus orașul. P.S. Sa Suciu, episcop auxiliar de Oradea în trecere prin Sibiu – unde am fost și eu pe câteva zile – mi-a spus însă că sunteți în București. Cred că ar fi foarte nimerit să Vă mutați și DVoastre din București. Nenorocirile, într-un oraș ca București, zi de zi supus atacurilor, nu sunt ușor de evitat.”

Ar fi trebuit mai degrabă să se gândească la el însuși, căci, la 11 septembrie 1944, Traian Cosma este omorât de un obuz în luptele de la Războieni-Cetate pentru recucerirea Transilvaniei de Nord. Și colegul său, în articolul său necrolog din Unirea, ziar pentru care Traian Cosma scria frecvent, încheie astfel: „Traian Cosma a înțeles că în sânul Acțiunii Catolice se lucrează fără sgomot, fără reclamă, cu perseverență, ba de multe ori chiar cu desamăgiri. Ceeace a pretins dela alții, a făcut el în primul rând. Mai presus de orice, a înțeles condiția esențială: harul divin, care lucrează prin noi, instrumente umile, dăruite lui Dumnezeu, total și desinteresat.”

1 N. Pop, „La mormântul unui prieten – sublct. erou: Traian Cosma”, Unirea, 17 februarie 1945, anul LV nr. 7, pp. 2-3.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

„Gândurile” Monseniorului Vladimir Ghika Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

ARHIVA VLADIMIR GHIKA

Î

n marea cantitate de arhive lăsată de Vladimir Ghika au fost găsite, puțin împrăștiate, liste lungi de „gânduri”. M-am străduit să le adun într-un singur fișier informatic. După ce am acoperit cu greutate aproximativ 900 de pagini, am adăugat gândurile care se găseau în baza de date pe care o constituiserăm acum câțiva ani, conținând gândurile scrise de Vladimir Ghika pe bilețele și care fuseseră păstrate în timpul perioadei comuniste de către familia Bendorf și pe care Horia Cosmovici le-a publicat în parte în Appels de Dieu. La acestea s-au adăugat gândurile publicate de către Vladimir Ghika în timpul vieții lui (Pensées pour la suite des jours), dar și cele publicate postum de către fiii săi spirituali (Derniers témoignages).

Toate acestea acopereau aproximativ 1.200 de pagini. M-am gândit atunci că terminasem lucrul, dar nu, am descoperit alte foi. Și apoi Iulia Cojocariu, responsabila arhivei, mi-a găsit și altele, multe altele. Fără a le socoti pe cele pe care le-am găsit în agendele lui Vladimir Ghika sau cele publicate în română în revista transilvăneană Răvașul în 1909. În sfârșit, fișierul meu conține astăzi... aproape 4.000 de pagini, adică aproximativ 80.000 de gânduri.

80.000! Aceasta înseamnă aproape 3 gânduri pe zi timp de 80 de ani, deci pe parcursul întregii vieți a lui Vladimir Ghika. Pe de o parte, subliniem faptul că avem anumite gânduri în două, trei, patru exemplare, sau chiar mai mult. Uneori sunt identice, dar cel mai adesea sunt ușor diferite, ceea ce ne permite să vedem evoluția lor. Pe de altă parte, este sigur faptul că multe dintre aceste gânduri au dispărut fie sub formă de bilete, fie sub cea de liste, fie în Franța, fie în România. Cu toate acestea, multe dintre ele sunt exemplare unice. O estimare numerică a gândurilor originale (fără variante) nu se va putea face decât după un studiu foarte aprofundat.

Le estimez totuși la jumătate. Deci aproximativ 40.000.

Putem remarca, după anumite datări care se pot face (gândurile înseși sunt mai degrabă avare în indicații cronologice) că Vladimir Ghika a lucrat la ele din tinerețe până la bătrânețe. Unele foi arată o grafie de tinerețe pe care o deosebim în special prin forma pe care o are al doilea „s”, atunci când doi „s” se succedă, cu un picior lung asemănător lui „f ”. Grafie care se pare era pe atunci la modă și care este cea pe care o regăsim în corespondența mamei sale, Alexandrina. Alte

gânduri apar în agende târzii, după 1945, și sunt reluate în liste lungi care au fost găsite la arhivă, ceea ce ne permite să credem că aceste liste au fost redactate mai târziu, deci în timpul perioadei din România, la sfârșitul vieții Mons. Ghika. Acesta a lucrat la aceste gânduri toată viața sa. Câte ore pe lună? pe săptămână? pe zi? Ne este imposibil să precizăm, dar apare ca lucru evident faptul că pe lângă lucrarea creștină care a fost viața lui, trebuie să adăugăm o viață imensă de scriitor, puțin neglijată până acum de către biografii săi, care nu au cunoscut în acest domeniu decât opera lui publicată, deci singura parte arătată dintr-un imens aisberg.

Dar când avea timp să se ocupe de aceste gânduri? Cu siguranță acestea veneau după urgențele vieții cotidiene impuse de către „clienții” lui Vladimir Ghika care îl zdrobeau cu problemele lor spirituale și materiale. Îmi închipui deci că Vladimir Ghika lucra la acestea... noaptea. În timpul insomniilor, pentru care o parte dintre gânduri sunt poate o reflectare1.

Mult timp mi-am închipuit că Vladimir Ghika scria gândurile sale pe bucăți mici de hârtie în momentele libere, când călătorea cu trenul în special (așa cum spunea el însuși:

1 A se vedea mai departe ceea ce se spune despre gândurile pe care le numim „infernale”.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

ARHIVA VLADIMIR GHIKA

„calea mea... este calea ferată!”), iar acest lucru ne era confirmat prin biletele păstrate cu grijă de familia Bendorf. Dar listele lungi găsite în arhiva lăsată de Pierre Hayet, de vreme ce aproape niciun alt bilet nu a fost găsit, ar putea lăsa să se întrevadă un scenariu ușor diferit. În fapt, biletele, foarte lizibile, nu par a fi fost scrise în grabă, în zguduielile vagonului de pe calea ferată, într-o sală de așteptare sau într-un loc asemănător. Par să fi fost scrise caligrafic la un birou. Pe de altă parte, spre deosebire de gândurile incluse în listele lungi, biletele poartă urma a numeroase corecturi, cel mai adesea făcute cu creionul. Îmi închipui deci scenariul următor: când îi vine o idee, Vladimir Ghika o notează rapid cu ajutorul unui creion, fie într-o agendă, fie într-un caiet ad-hoc cărora le-am pierdut urma. E vorba de ceea ce spune Michel de Galzain: „reflecții notate zi de zi, înscrise cu litere foarte fine pe benzi de hârtie minuscule și îngrămădite în cutii mici. Fără îndoială scrise în agenda micuță pe care o purta cu el, erau mai târziu decupate și păstrate ca atare”. Numai după aceea Vladimir Ghika le recopia pe curat pe bucăți de hârtie recuperate (era un mare ecologist în felul său! Oare nu trebuie respectată creația divină în toate aspectele ei?), hârtii pe care le putea păstra, de exemplu, în buzunare și să le scoată când se ivea ocazia (corecturile sunt de altfel adesea făcute cu creionul și nu cu cerneală, ceea ce ar presupune condiții de scriere mai precare) sau pentru a le arăta fiilor săi spirituali. Ceea ce ne spune tot Michel de Galzain: „Adesea, Mgr Ghika le dădea spre a fi citite catehumenilor, noilor convertiți, prietenilor, pentru a orienta, a clarifica, a le înălța sufletul. Un gând sau altul 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

captiva, dădea adesea sens pentru o viață întreagă, o punea pe calea cea bună pentru totdeauna.” Știm că Michel de Galzain nu l-a cunoscut pe Vladimir Ghika, totuși detaliile pe care le dă, cu siguranță nu le-a inventat, ci le deține de la martori direcți.

Yvonne Estienne, în prefața la ediția cu gânduri ale lui Vladimir Ghika apărute sub titlul Derniers Témoignages, vorbește și ea despre bilețele: „Pe mici bucăți de hârtie, smulse dintr-un carnet, sau dintr-un plic, scria în grabă; sau pe foi mai îngrijite, schițând o sinteză pe care nu a avut timp să o ordoneze, fixa aceste gânduri.” Or niciun bilețel nu ne-a parvenit din arhiva lui Pierre Hayet, care, la timpul său, recuperase arhiva lăsată de Yvonne Estienne.

Aceste mici hârtii trecute prin mâinile lui Yvonne Estienne ce au devenit așadar? În ce privește biletele rămase în România, dacă, așa cum am văzut, o parte a fost salvată de familia Bendorf, altele au fost distruse, așa cum semnalează Pr. Georges Schorung care a putut intra în casa parohială de la biserica Sacré-Cœur, în 1971, în timpul unei călătorii „turistice” la București: „împreună cu consulul [Franţei], s-a deschis capela trecându-se printr-o fereastră. Este lamentabil. Toate cărțile, deschise și rupte, acoperă podeaua, masa, mobilele, stricate, prăbușite. Nicio bucată de hârtie scrisă. Totul a fost ars într-un mare cufăr din lemn și metal. Am mișcat cenușa. [...] Acolo, au fost arse mii de gânduri ale Monseniorului Ghika, scrise în toate ocaziile pe bucățele mici de hârtie, și scrisori... am găsit colțul unui plic care a conținut scrisori. Miercuri dimineață, am revenit la capelă. [...] Totul a fost recent scotocit, lenjerie, veșminte, hârtie de birou, de

școală, săpun, papuci, pantofi... În sfârșit, am găsit ceea ce mi-a indicat pr. François [van der Jonckheyd].

Vreo 2500 de gânduri recopiate de Monseniorul în jurul anului 1950, 5 jurnale, gânduri pentru fiecare zi 1901 [...]” (Scrisoarea Pr. Georges Schorung din 21.05.1971).

Căci etapa următoare era efectiv aceea de a relua aceste gânduri în liste lungi în care apăreau în general într-o formă finită. Cercetările mele mă fac să cred că anumite liste sunt dinaintea Primului Război Mondial, iar altele după al Doilea Război Mondial, dar există probabil și liste dintre cele două războaie.

Aceste liste sunt greu de datat. Poate cercetări mai aprofundate ne vor da informații mai precise. Lucrul este în curs. Aceste liste lungi nu par a fi ordonate, ele amestecă gânduri morale, filosofice, teologice, infernale sau... paradisiace (acestea din urmă sunt rare, trebuie să recunoaștem).

Sau poate că ordinea este atât de subtilă încât ne scapă complet? Nu vorbea Vladimir Ghika, în cuvântul său înainte la ediția din Pensées pour la suite des jours, de „o ordine abia perceptibilă, dar care, subtilă și discretă, a părut a fi preferabilă oricărei alte prezentări [...]

Așadar, aici, un fir subțire, fie el cât de capricios, adesea adăugit și readăugit, făcând meandre, leagă totuși între ele gândurile aduse sub ochii cititorului puțin mai mult decât o făcea în trecut. Le leagă, mai ales, pe grupări de afinități, pe «familii» și pe «nivele», dar fără rigoarea unui plan prestabilit. Iar ordinea care se întrezărește aici nu se vrea nici rectilinie, nici didactică”? Aș fi de părere că, în aceste liste care ne-au parvenit, scrise de mâna lui Vladimir Ghika, nu există cu adevărat o ordine, gândurile sunt aruncate în bloc pe hârtie.

ARHIVA VLADIMIR GHIKA

Într-o scrisoare către Jacques Maritain din 9.12.1922, pe când se găsea blocat la Bozieni pentru o lungă perioadă de timp, Vladimir Ghika scrie: „Singurul lucru în care am înaintat destul este, profitând de toate momentele de răgaz, tipul de mare «tablou viu» al lucrurilor de pe urmă despre care v-am vorbit: acest însoțitor de o viață întreagă se adaptează celor mai mici frânturi de timp și mă găsește, chiar fără pregătire, aproape întotdeauna gata să mă apuc de treabă; și în plus... nu va fi probabil niciodată gata...” Într-adevăr, acest tablou al lucrurilor de pe urmă nu va fi terminat niciodată. Există mărturii care ne indică faptul că Vladimir Ghika încă mai lucra la biletele sale cu puțin înainte de arestarea sa.

Cum să le publicăm?

Cum să publicăm toate acestea?

Yvonne Estienne își pusese deja întrebarea în cuvântul înainte la volumul Derniers Témoignages: „Dar cum să aduni aceste frânturi pentru a le transmite? Avea oare intenția de a publica noi volume din Pensées pour la suite des jours, precum acelea pe care le lansase deja în public și din care în continuare luăm savoare și întărire? Este probabil.”

Este cu atât mai mult probabil cu cât la pagina 4 din agenda pe anul 1945, într-o serie de titluri care par a fi proiecte de cărți sau articole, putem citi: „Noi gânduri”. Vladimir Ghika părea deci să aibă intenția de a publica o nouă serie de gânduri.

Yvonne Estienne continuă: „Destinase aceste note unei lucrări mai ample. De asemenea este posibil.

A luat cu sine proiectul său în lumea de dincolo, dar din fericire nu și elementele care îl constituie. Și înaintea acestor elemente ne-am

pus întrebarea: Cum să le publicăm fără a le deforma, dându-le totodată o prezentare coerentă?”

Autoarea franceză a prezentat efectiv gândurile sub formă de întrebări (ale cititorului) și răspunsuri (ale lui Vladimir Ghika). Dar, ca și Vladimir Ghika în Pensées pour la suite des jours, nu a preluat ceea ce numim „gânduri infernale” și le-a lăsat deoparte. Marea provocare care ni se înfățișează este deci aceasta: cum să publicăm aceste gânduri faimoase referitoare la lucrurile de pe urmă?

Faptul că Vladimir Ghika nu a separat niciodată aceste gânduri „infernale” de altele ne face să ne gândim că, spre deosebire de noi, nu făcea nicio diferență între unele și altele. Să nu uităm că, în ochii săi, „lumea de dincolo” era mult mai reală decât a noastră.

Mai multe publicări ale gândurilor au fost deja făcute încă din timpul vieții și după moartea autorului lor. A publica cele 80.000 de gânduri într-un singur (foarte gros) volum ar părea imposibil. Marele public s-ar înspăimânta rapid nu doar de masa de gânduri pusă astfel la dispoziția sa, dar și de conținutul lor, adesea foarte diferit de ceea ce s-a publicat până acum. Să selecționăm o parte pentru publicare? Dar după ce criteriu? Căci, așa cum am văzut deja, Vladimir Ghika practic nu a separat niciodată gândurile sale

despre lucrurile de pe urmă de altele, meditațiile teologice de reflecțiile sale morale etc. Cine suntem noi deci pentru a alege cutare sau cutare gând în locul altuia? Și apoi, aranjarea gândurilor despre lucrurile de pe urmă pentru a le da un sens (dacă am ajunge vreodată la aceasta) ar putea lua ani întregi de studii, fără a lua în calcul că această ordine ar putea fi contrazisă, în cele din urmă, de cercetări ulterioare.

Am ajuns la concluzia că publicul are dreptul să aibă acces la aceste gânduri în întregimea lor și să-și facă propria idee despre sensul și conținutul lor, și de aceea ne gândim că cel mai bine este să le publicăm așa cum ne apar în arhivă, în facsimil.

Totuși, pentru a ușura lectura, vom da în paralel o propunere de lectură, rod al cercetării noastre, pentru ca cititorul să nu fie oprit de abrevieri, cuvinte șterse sau scrise prea mic etc.

Această alegere implică, în mod evident, un cost destul de ridicat (facsimilele sunt scumpe), iar publicarea mai multor volume s-ar întinde pe o perioadă lungă de timp.

Sperăm să avem răbdarea care i-a trebuit lui Vladimir Ghika pentru a elabora tot acest ansamblu imens de gânduri și sperăm că ne va ajuta și el să le publicăm.

Citiți articolul integral în următorul număr din Buletinul Arhivei Vladimir Ghika.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Premiul Academiei Române pentru lucrarea

„Fericitul Vladimir Ghika.

In spiritu caritatis. Desene”

P

remiile Academiei Române se acordă oamenilor de ştiinţă şi litere, artiştilor români din ţară sau din străinătate, pentru meritul de a fi contribuit prin activitatea şi opera lor la dezvoltarea culturii şi ştiinţei româneşti.

Conform regulamentului, propunerile pentru acordarea premiilor anuale se fac de către institutele de cercetare ştiinţifică, de către universităţi sau de către membrii Academiei Române până la data de 1 septembrie a anului calendaristic următor prezentării publice a lucrării şi se înaintează secţiilor ştiinţifice ale Academiei Române, care desemnează membrii juriului.

Membrii juriului întocmesc referate de apreciere, evaluând originalitatea fiecărei lucrări propuse, contribuţia acesteia la domeniul respectiv şi impactul asupra domeniului la nivel naţional. Aprecierea juriului este dezbătută în secţiile ştiinţifice, trimisă apoi spre analiză către Biroul Prezidiului Academiei, care o supune spre aprobare Prezidiului Academiei Române.

Durata întregii proceduri de propunere, evaluare, dezbatere şi decizie este de doi ani.

Decernarea premiilor are loc în luna decembrie a fiecărui an, în şedinţă solemnă a Adunării Generale a Academiei Române.

Premiile anuale ale Academiei Române sunt repartizate pe domenii corespunzătoare celor 14 secții 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

științifice ale Academiei Române.

Fiecare premiu poartă numele unei personalități ilustre din domeniul creației științifice, literare și artistice românești. În anul 2020 premiile au fost acordate celor mai reprezentative creații științifice și culturale românești, realizate sau publicate în anul 2018 în domenii diverse, de la literatură, istorie, filosofie, arte plastice, teatrale și muzicale, până la matematică, fizică, chimie, biologie, agronomie, silvicultură, științe tehnice și tehnologia informației.

Din cauza condițiilor speciale impuse de situația pandemică, evenimentul s-a desfășurat în format hibrid, în sala de prezidiu reunindu-se doar membrii Biroului Prezidiului Academiei Române, aflați în conexiune online cu președinții celor 14 secții științifice ale Academiei. Ședința de decernare a premiilor a avut loc în data de 3 decembrie 2020. Au fost acordate 63 de premii din cele 81 prevăzute de regulament.

La secțiunea XIII – Arte, arhitectură și audiovizual, subsecțiunea Istoria artei, a fost decernat premiul „George Oprescu” lucrării Fericitul Vladimir Ghika. In spiritu caritatis. Desene, ai cărei editori au fost Anna-Mária Orbán și Iulia Cojocariu. Volumul a apărut în anul 2018 și a fost lansat în cadrul expoziției cu același titlu care a avut loc la Muzeul Național de Artă al României în perioada 13

iunie - 23 septembrie 2018. Aceeași expoziție a fost prezentată în perioada 15 noiembrie 2018 - 15 martie 2019 la Muzeul Orașului Oradea Complex Cultural. În cadrul acestor două expoziții au putut fi văzute desenele, gravurile și decupajele care apar în albumul Fericitul Vladimir Ghika. In spiritu caritatis. Desene, care provin din „Arhiva Vladimir Ghika” a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.

Albumul Fericitul Vladimir Ghika.

In spiritu caritatis. Desene conține ilustrații realizate de Vladimir Ghika pentru cărțile La visite des pauvres (nepublicate), Les Intermèdes de Talloires, Pensées pour la suite des jours. De asemenea, mai sunt incluse diverse letrine și ornamente, ex libris, timbre și sigle, desene color și tuș. Ultima parte a albumului este dedicată decupajelor din hârtie pe care Vladimir Ghika le-a executat în folosul răniților și al prizonierilor.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Constanța Cine este autorul acestui monument de arhitectură?

Text: Mons. Ieronim Iacob

Î

n anul 1988, Pr. istoric Iosif Gabor scrie o scurtă monografie cu numele „Parohia catolică Constanța” (41 pagini dactilografiate). În această broșură, la p. 32 autorul afirmă: „Planurile și conducerea lucrărilor bisericii sînt opera arhitectului Romano DE SIMON din București, care a ales stilul roman din sec. XIII, după modelul bisericilor din nordul Italiei.”

Cu această afirmație, Pr. Gabor îl consacră pe Romano de Simon ca arhitect al bisericii catolice din Peninsula Constanței. În continuare, toate referințele istorice divulgative fac referință la Romano de Simon. Dar este de Simon cu adevărat autorul acestui monument de arhitectură?

Cercetări recente ne dezvăluie numele adevăratului arhitect, cel care a conceput această minunată operă arhitectonică. Este vorba de arhitectul italian ENZO CANELLA. Pe ce s-a bazat Pr. Gabor? Cu mare probabilitate, el a văzut în Arhiva Arhiepiscopiei de la București un plan al bisericii de la Constanța pe care, alături de semnătura și sigiliul Arhiepiscopului Alexandru Th. Cisar, apare semnătura arhitectului Romano de Simon.

Rămân de clarificat motivele pentru care s-a recurs la semnătura lui de Simon. Probabil că Enzo Canella nu era în țară în acel moment sau un alt motiv l-a împiedicat să-și semneze capodopera.

Afirmația noastră, că adevăratul arhitect al bazilicii este Enzo Canella, se bazează pe următoarele documente: Procesul-verbal al Comitetului bisericesc al Parohiei Constanța, întrunit în ședință la 23 octombrie 1937, sub președinția lui Enrico Ferrero, unde citim: „Domnul președinte ia cuvântul pentru a prezenta membrilor prezenți proiectul executat atât de agreabil (gracieusement) de Dl arhitect Enzo Canella, proiect deja aprobat de către S.E. Arhiepiscopul romano-catolic de București, Monseniorul Alexandru Cisar. Toți au aprobat respectivul proiect […].” În continuare, în respectiva ședință, se discută despre amplasamentul bisericii și se evaluează fondurile disponibile și cele necesare. În final, „la insistențele Președintelui, Dl Ferrero, care arată frumusețea excepțională a proiectului [...] Consiliul aprobă în unanimitate respectivul proiect și decide să înceapă lucrările în primăvara anului 1938”. (Registru cu procesele-verbale ale Comitetului bisericesc, 1892-1940, din Arhiva Parohiei Constanța).

Pr. Emanoil Kreiss, parohul de Constanța, cel care s-a ocupat nemijlocit de construirea bazilicii, într-o autobiografie scrisă la 24 septembrie 1951 afirmă: „Construcția a fost începută în Aprilie 1938 și aproape terminată de Crăciun 1938.

Architectul (sic) bisericii era Enzo

Biserica romano-catolică Sf. Anton, Constanța

Canella, iar zidarii erau italieni, români, greci” (Manuscris din Arhiva ARCB). În Arhiva Arhiepiscopiei de București există mai multe scrisori care privesc procesul intentat de Romano de Simon Parohiei Constanța. În toate acestea, de Simon vrea doar să-și recupereze taxele pe care le-a plătit la stat în calitate de semnatar al proiectului, el neridicând nicio pretenție pecuniară cu privire la executarea propriu-zisă a proiectului. În timp ce parohul Kreiss insistă asupra faptului că de Simon nu are nicio contribuție efectivă în actul de proiectare, Arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar îl sfătuiește să-i plătească lui de Simon suma pe care acesta a virat-o statului ca impozit.

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Luchian.

Ochii, sufletul, mâna, Veronica D. Niculescu, Colecția „Biografii romanțate”, Ed. Polirom, Iași, 2020, 288 p. Cartea are o valoare documentară semnificativă, prin preluarea altor surse şi completarea informaţiilor.

carte

Drumul de credinţă al Sfântului Iosif.

Meditaţii pregătitoare pentru sărbătoarea sa, Cardinal Anastasio Ballestrero, Ed. Sapientia, Iași, 2021, 76 p.

Printre temele abordate în această carte se află chemarea Sfântului Iosif și tăcerea umilă a Sfântului Iosif.

Florentin Crihălmeanu, Episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla. Testament spiritual Editura Viaţa creştină, Cluj-Napoca 2021

D

ata de 12 ianuarie 2021 rămâne în memoria Bisericii Catolice din România ca fiind ziua în care a trecut la cele veşnice PS Florentin Crihălmeanu (n. 1959), personalitate bisericească proeminentă şi unul dintre cei mai îndrăgiţi ierarhi catolici din ţara noastră.

Moartea sa prematură, cauzată în urma infectării cu virusul SARSCoV-2, a impresionat multe inimi şi numeroase evocări i-au prezentat frumuseţea sufletească. Între mărturiile legate de personalitatea PS Florentin se numără şi lucrarea de faţă, care cuprinde mai multe scrieri şi toate scrisorile pastorale ale regretatului episcop.

O cheie de lectură a acestui volum de profundă valoare spirituală este oferită de cuvintele Pr. Dumitru Marius Cerghizan, administrator apostolic al Eparhiei de ClujGherla: „Oferim tuturor cititorilor acest volum omagial, aducându-ne

Format: 14x21 cm, 500 de pagini

aminte cu drag de Preasfinția Sa Florentin, mulțumindu-i, prin rugăciunile noastre, pentru întreaga sa activitate, pe care a pus-o în slujba lui Dumnezeu, păstorind turma care i-a fost încredințată. Să păstrăm ca un îndemn cuvintele Sfintei Scripturi, pe care le rostea atât de des: Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința.

Isus Cristos, ieri și astăzi și în veci, este același (Evr 13,7-8).”

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

Recreația mare, Mircea Sântimbreanu, Ed. Herra, 2009, 320 p. Cartea reunește multe dintre povestirile lui Mircea Sântimbreanu. Personajele cărții sunt de două feluri: pozitive (cei care sunt harnici, care învață bine) și negative (corigenții, chiulangiii, indisciplinații).

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

carte

M

ysterium Christi (III). Meditații despre Paște, Wilhelm Dancă, Ed. Ratio et Revelatio, 2021, 210 p. În acest volum, autorul aprofundează vestirea Învierii lui Cristos, prezența Lui în mijlocul ucenicilor și darul Duhului Sfânt. Totodată, el le adresează cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află, deoarece orice loc și orice timp poate fi un Emaus.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta Text: Pr. Andrei Dumitrescu

A

Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta (1491) de Domenico Ghirlandaio Tempera pe lemn.

Dimensiune: 172 cm × 165 cm Tabloul se află în Muzeul Palatului Louvre din Paris (Franţa).

avea urmaşi era un dar deosebit de preţuit în Sfânta Scriptură, perceput ca o binecuvântare deosebită în viaţa familiilor evreieşti, mai ales în situaţia delicată a celor care, deşi erau căsătoriţi, nu puteau avea copii (cf. Gen 15,2; 16,1-5; 1Sam 1,1-18). Maternitatea şi paternitatea nu erau ceva de evitat sau de dispreţuit, ci un ideal de împlinire umană şi spirituală, aşa cum reiese şi din cuvintele acestui psalm: „Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale. Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul! Să te binecuvânteze Domnul din Sion, ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!”

(Ps 128,3-6). În calendarul creştin catolic, ultima zi a lunii mai aduce înaintea inimii noastre o sărbătoare foarte îndrăgită de poporul credincios: Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta, episod prezentat în Lc 1,39-56. Un moment deosebit – întâlnirea a două femei binecuvântate cu darul maternităţii, anunţat de acelaşi înger Gabriel. Două mame care aveau să ofere poporului ales şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă doi copii de parte bărbătească, cu rol deosebit în istoria mântuirii: pe Ioan Botezătorul şi pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Întâlnirea dintre aceste două mame, însărcinate, produce

bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu din partea celor vizitate de harul Duhului Sfânt.

Tabloul „Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta”, realizat de celebrul pictor florentin Domenico Ghirlandaio, ne prezintă întâlnirea dintre cele două femei într-un cadru luminos, triumfal, sugerat de arcul clasic din fundal, a cărui deschidere descoperă privirii un oraş reprezentat după stilul arhitectural al secolului al XV-lea, în plină ascensiune a Renaşterii artistice şi culturale, care a înflorit în Europa Occidentală a acelui timp. De altfel, atât Fecioara Maria, cât şi Elisabeta sunt reprezentate cu îmbrăcăminte contemporană perioadei în care a trăit artistul.

Elisabeta, o femeie ajunsă la anii maturităţii, îngenunchează înaintea tinerei sale rude, care o îmbrăţişează. Celelalte două personaje feminine sunt Maria a lui Cleopa şi Salome, care aveau să fie prezente şi la Pătimire (cf. In 19,25; Mc 15,40).

Domenico Ghirlandaio

reprezentant de seamă al Şcolii de artă din Florenţa

D

omenico Ghirlandaio (1448-1494) a fost un artist renascentist originar din Florenţa, care a trăit în perioada de maximă dezvoltare a Renaşterii. Printre discipolii săi a fost Michelangelo (1475-1564), care avea să devină cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene, alături de Leonardo da Vinci (1452-1519).

Domenico Ghirlandaio (autoportret)

MAI 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Numiri și transferuri în ARCB

P

rin decrete arhiepiscopale, Înaltpreasfințitul Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, începând cu 1 aprilie 2021: Numiri: Pr. Felician Iancu a fost numit paroh în Parohia Înălțarea Sfintei Cruci, Pantelimonu de Sus, judeţul Constanţa. Luarea în posesie canonică a parohiei s-a făcut duminică, 11 aprilie.

Transferuri: Pr. Veniamin Aenăşoaie a fost transferat de la Parohia Înălțarea Sfintei Cruci, Pantelimonu de Sus, în funcţia de preot-colaborator la Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu, Popești-Leordeni, județul Ilfov.

Consacrarea Pr. Benoni Ambăruş ca episcop auxiliar de Roma

P

r. Benoni Ambăruș, originar din Dieceza de Iași, a fost numit de Papa Francisc, în ziua de 20 martie, episcop auxiliar de Roma (Italia). Pr. Benoni Ambăruş face parte din clerul Diecezei de Roma din anul 2007, iar înainte a fost paroh al Parohiei Sfinţii Elisabeta şi Zaharia în Valle Muricana şi director al Asociaţiei Caritas din Roma. Consacrarea va avea loc pe 2 mai, la ora 17.30, în Bazilica din Lateran și va fi conferită de Cardinalul Angelo de Donatis. Co-consacratori vor fi Cardinalul Enrico Feroci și ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Pr. Benoni Ambăruş s-a născut la 22 septembrie 1974 la Somuşca – Bacău. A absolvit școala generală de 8 clase la Somuşca în anul 1989, Liceul Seminarial la Iaşi în anul 1994; în 1996, fiind la Pontificio Seminario Romano Maggiore din Roma, a început cursurile teologice la Universitatea Pontificală Lateran din Roma, obţinând bacalaureatul în teologie în anul 1999. A fost sfinţit preot la 29 iunie 2000 la Iaşi de către Arh. Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova la acea vreme. A fost încardinat în Dieceza de Roma la 21 septembrie 2007, fiind numit vicar parohial în Parohia San Frumenzio din Roma până în 2010, iar din 2010 până în anul 2012 vicar al Parohiei Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae din Torre Gaia. Din anul 2012 până în 2018, a fost paroh al Parohiei Sfinţii Elisabeta şi Zaharia în Valle Muricana. Prima vizită pastorală a Papei Francisc într-o parohie a diecezei sale a fost tocmai în parohia Părintelui Ambăruş, la 26 mai 2013. La 1 septembrie 2018, Pr. Benoni Ambăruș a fost numit director al Asociaţiei Caritas din Roma, unde era director adjunct din 2017.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

2009

Sacramentul Căsătoriei nu este o convenție socială, un rit gol sau un simplu semn extern al unui angajament. Sacramentul este un dar pentru sfințirea și mântuirea soților, pentru că «apartenența lor reciprocă este reprezentarea reală prin semnul unirii sacramentale a raportului însuși dintre Cristos și Biserică. Pentru aceasta, soții sunt pentru Biserică reamintirea permanentă a ceea ce s-a întâmplat pe cruce; sunt unul pentru altul și față de copii martorii mântuirii de care îi face părtași sacramentul Căsătoriei». Căsătoria este o vocație, deoarece este un răspuns la chemarea specifică de a trăi iubirea conjugală ca semn imperfect al iubirii dintre Cristos și Biserică. De aceea, decizia de a se căsători și de a forma o familie trebuie să fie rod al unui discernământ vocațional.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 72)

Nr. 05/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Așadar, departe de noi gândul că a crede înseamnă a găsi soluții consolatoare ușoare. În schimb, credința pe care ne-a învățat-o Cristos este aceea pe care o vedem în sfântul Iosif, care nu caută scurtături, ci înfruntă „cu ochii deschiși” ceea ce i se întâmplă, asumându-și personal responsabilitatea.

Primirea lui Iosif ne invită să-i primim pe ceilalți, fără excludere, așa cum sunt, rezervând o predilecție celor slabi, pentru că Dumnezeu alege ceea ce este slab (cf. 1Cor 1,27), este „tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor” (Ps 68,6) și poruncește să-l iubim pe cel străin. Vreau să-mi imaginez că, din atitudinile lui Iosif, Isus s-a inspirat pentru parabola fiului risipitor și a tatălui milostiv (cf. Lc 15,11-32).

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

MARIA – „STEAUA RUSALIILOR” Cu Mama noastră cerească în luna mai „Gândurile” Monseniorului Vladimir Ghika Nepăsarea – artă viciată