Biserică și societate social
Biserica nu binecuvântează păcatul
L
a 15 martie 2021, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a dat publicității un Responsum la un dubium cu privire la binecuvântarea unirilor de persoane de același sex. Întrebarea propusă era: Biserica dispune de puterea de a da binecuvântarea la uniri de persoane de același sex? La această întrebare se răspunde: Negativ. Congregația pentru Doctrina Credinței a emis o notă explicativă despre care Papa Francisc a fost informat și și-a dat asentimentul pentru publicarea acestui Responsum ad dubium, cu Nota explicativă. Nota explicativă poartă data de la 22 februarie 2021 și este semnată de Cardinalul Luis F. Ladaria, S.I., prefect, și Giacomo Morandi, arhiepiscop titular de Cerveteri, secretar.
În nota explicativă se spune: „În unele medii ecleziale se răspândesc proiecte și propuneri de binecuvântări pentru uniri de persoane de același sex. Adesea, aceste proiecte sunt motivate de o sinceră voință de primire și de însoțire a persoanelor homosexuale, cărora li se propun drumuri de creștere în credință, «pentru ca aceia care manifestă tendința homosexuală să poată avea ajutoarele necesare pentru a înțelege și a realiza pe deplin voința lui Dumnezeu în viața lor»1. Pe aceste drumuri, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea, participarea la acțiunile liturgice ecleziale și exercitarea carității pot avea un rol important cu scopul de a susține angajarea de a citi propria istorie și de a adera cu libertate și responsabilitate
la propria chemare baptismală, pentru că «Dumnezeu iubește fiecare persoană și așa face şi Biserica»2, refuzând orice discriminare nedreaptă. Printre acțiunile liturgice ale Bisericii au o importanță singulară sacramentaliile, «semne sacre prin care, datorită unei asemănări cu sacramentele, sunt semnificate și, prin puterea de mijlocire a Bisericii, sunt obținute efecte mai ales spirituale. Prin ele, oamenii sunt pregătiți să primească efectul principal al sacramentelor și sunt sfințite diferitele împrejurări ale vieții»3. Catehismul Bisericii Catolice specifică, după aceea, că «sacramentaliile nu acordă harul Duhului Sfânt în felul sacramentelor, dar prin rugăciunea Bisericii pregătesc la primirea harului și dispun la cooperarea cu el» (nr. 1670). La genul sacramentaliilor aparțin binecuvântările, cu care Biserica «îi cheamă pe oameni să-l laude pe Dumnezeu, îi invită să ceară ocrotirea sa, îi îndeamnă să merite, cu sfințenia vieții, milostivirea sa»4. În afară de asta, binecuvântările fiind «instituite într-un anumit mod imitând sacramentele, se referă mereu și îndeosebi la efecte spirituale, pe care le obțin prin implorarea Bisericii»5. Prin urmare, pentru a fi coerenți cu natura sacramentaliilor, când se invocă o binecuvântare asupra unor relații umane este nevoie ca – în afară de intenția dreaptă a celor care participă – ceea ce este binecuvântat să fie obiectiv și pozitiv orânduit să primească și să exprime harul, în vederea planurilor lui Dumnezeu înscrise în creație și pe deplin revelate de Cristos Domnul. Deci sunt compatibile cu
1 Francisc, Exortația apostolică postsinodală Amoris laetitia, nr. 250. 2 Sinodul Episcopilor, Document final al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare, nr. 150. 3 Conciliul al II-lea din Vatican, Constituția Sacrosanctum Concilium, nr. 60. 4 Rituale Romanum ex Decreto Sacrosancti Oecumenici Concilii Vaticani II instauratum auctoritate Ioannis Pauli PP. II promulgatum, De benedictionibus, Praenotanda Generalia, nr. 9. 5 Ibidem, nr. 10. 14
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2021
