TEMATIC
POP CULTURE TEXT DE CRISTIAN VECHIU MAGAZINE
O mie și una de nopți... de filme
N
u e niciun mister faptul că poveștile din „O mie și una de nopți” au reprezentat, de-a lungul timpului, un adevărat izvor de inspirație pentru lumea literară ori pentru cea muzicală. De la opere clasice, precum „Decameronul” și „Povestirile din Canterbury”, la scriitori moderni și contemporani, ca Edgar Allan Poe, Robert Louis Stevenson, Italo Calvino, Jorge Luis Borges, Naguib Mahfouz sau Salman Rushdie, savuroasele povești orientale și-au pus amprenta asupra creațiilor literare în felurite moduri. În muzica clasică, secolul al XIX-lea a fost apogeul temei orientale extrase din „O mie și una de nopți”: compozitori celebri, precum Robert Schumann, Carl Maria von Weber, Nikolai Rimski-Korsakov și Maurice Ravel, s-au lăsat purtați de farmecul poveștilor spuse de Șeherezada. Și cu toate că atât literatura, cât și muzica au oglindit într-o manieră originală diferite aspecte ale universului întrețesut de Șeherezada, în materie de adaptări și interpretări, ultimul secol și deceniile recente au aparținut de fapt industriei cinematografice și celei de animație. În cele ce urmează, vom discuta despre câteva dintre cele mai cunoscute filme și animații care au îndrăznit să preia măcar o parte din personajele și motivele celor „O mie și una de nopți”. originar al celor „O mie și una de nopți”, fiind toate adăugiri ale primului traducător francez al poveștilor, Antoine Galland.
Le Palais des Mille et une nuits
Încă de la începutul cinematografiei putem identifica fascinația pentru poveștile din „O mie și una de nopți” - nimeni altul decât Georges Méliès realizând, în 1905, un film mut intitulat „Le Palais des Mille et une nuits”. Dacă în perioada interbelică, încercările sunt încă timide, după anii 50, cinematografia redescoperă cu interes bogăția stilistică a poveștilor din „O mie și una de nopți”, optând îndeosebi pentru o reprezentare de tip divertisment. Tot acum devine tot mai clar nu doar că e mai simplu pentru regizor să preia până la distorsionare aspectele comico-erotice ale poveștilor, ci și să se concentreze mai curând pe figura unui singur personaj erou. Ali Baba, dar mai ales Aladin și Sindbad vor deveni astfel protagoniștii celor mai multe dintre adaptările bazate pe „O mie și una de nopți”. Ironic este faptul că niciuna dintre poveștile acestor trei eroi nu figura în corpusul PAGINA
56
Abia cu ecranizarea lui Pier Paolo Pasolini, „Il fiore delle mille e una notte”, se poate vorbi de o problematizare a fondului stilistic al poveștilor, deși nu lipsește nici în cazul regizorului italian o anumită înclinație înspre relevarea clișeică a unui senzualism oriental. Filmul lui Pasolini este întâi de toate o repovestire a celor „O mie și una de nopți” într-o cheie profund personală: fără a păstra povesea cadru a Șeherezadei și a lui Șahriar, Pasolini peticește din propriile sale preferințe fragmente de nopți, păstrând însă structura narativă a povestirii în ramă. Il fiore delle mille e una notte
www.zilesinopti.ro
