FESTIVAL foto © Florin Bondrila
INTERVIU DE ALINA BĂLAN
Corina, cum ai ajuns să faci cunoștință cu muzica românească, fie că vorbim de cea lăutărească, folclor sau de cea creată de compozitori români, de-a lungul timpului? Care sunt rădăcinile tale? Eu știu că sunt româncă, dar fiind din Dobrogea, dintr-un mix cultural, unde sunt cele mai multe etnii, nu știu care mi-e clar firicelul, de ce m-am îndreptat spre zona asta muzicală. Familia mea e una foarte simplă, nu am avut niciun membru, privind așa spre generații în urmă, nu a fost nimeni care să aibă înclinații, cel puțin din ce știu eu, și clar aș fi aflat până în momentul ăsta. Și, da, a fost o chestie de... nu am fost nici sprijinită, nici îndrumată, pentru că, în majoritatea zonelor rurale, de exemplu, astea nu reprezintă ceva foarte important, muzica, desenul.
Înapoi în viitor:
Interviu cu CORINA SÎRGHI
C
orina Sîrghi e artista ce se joacă cu timpul, cântă muzică din trecut, lăutărească, din folclor, jazz românesc, pentru noi, dar lasă și pentru generații viitoare să ducă mai departe stilul crud și să rămână atinși de el. Glasul ei arhaic, acompaniat întotdeauna de instrumentiștii potriviți, se încheagă de ceva timp perfect cu luminile difuze ale localurilor de capitală și nu numai. Astfel, îți dă bucățele din trecut și, prin simțirile ei, te face să înțelegi că și predecesorii tăi aveau aceleași ofuri sau plăceri. Anul ăsta, CORINA SÎRGHI merge să discute cu ceasornicarul orașului Brașov și se tocmește la timp cu el pentru minutele pe care le va petrece pe una dintre scenele de la Brașov Jazz & Blues Festival (11-15 august), ca să pară nelimitate. Dar asta depinde și de tine, să vii alături de o inimă deschisă, fie ea de împrumut sau cu acte în regulă.
PAGINA
20
Mă gândesc, mai exact, la stilurile pe care le abordezi, ce pot veni la pachet cu cultura. Chiar dacă trăim în România, nu toți îmbrățișăm cultura românească. Nici la asta nu aș ști să-ți răspund, pentru că nu știu cum am ajuns să cânt asta. Mi-a plăcut, atâta pot să-ți spun, că mi-a plăcut. Prima mea piesă lăutărească a fost de la Romica Puceanu, Nu știu cu ce ți-am greșit, care e mai mult o manea, mai mult... dar, totuși, era atât de deosebită față de manelele care erau când eram eu mică, încât mi s-a părut ceva wow, am spus: da, asta e o muzică ce îmi place! Am simțit că e ceva de calitate, chiar dacă nu era nimeni cu mine care să-mi spună că e de calitate sau să îmi explice cine e Romica Puceanu, sau să-mi www.clapart.com
