GURMAND
TEXT DE HORIA GHIBUȚIU
De-a cowboy-ii și indienii Un cotlet cu nume de secure a apașilor mi-a redeșteptat amintiri legate de cărțile de aventuri din copilărie.
foto © Ruslan Khmelevsky (pexels)
L
a vârsta și greutatea mea, un cotlet e un proclet pentru forma mea fizică. Dar știți care e treaba? Îmi place atât de mult, încât cine ce treabă are? În plus, mă despart fără ezitare de prejudecăți, cum ar fi faptul că pe călduri toride ar trebui să eviți carnea de porc sau, mai dau un exemplu, vinul roșu. Pe scurt, dacă intră la noutățile din meniul unui restaurant cotletul de porc Tomahawk (la Alt Shift, în buricul târgului Bucureşti, e servit cu garnitură de cartofi wedges cu parmezan și oregano), mă consider îndreptățit să mă premiez, chiar dacă e seară și temperaturile n-au coborât sub 34 de grade. Cotletul Tomahawk, un stil de a prepara carnea de porc venit de peste Ocean, e un fel de joacă de-a cowboy-ii și indienii. Denumirea, după cum știu cei care au citit peripețiile lui Winnetou, se referă la o secure pe care o foloseau cei care, cel puțin la vremea copilăriei mele, erau cunoscuți drept Pieile Roșii. Ulterior, amerindieni, nativi americani și naiba știe până unde va ajunge corectitudinea politică. Acest cotlet are forma unui tomahawk deoarece o parte din osul care iese din carne a fost curățat complet (americanii îi zic acestei proceduri „frenched”). Am citit operele lui Karl May în vacanțele din gimnaziu petrecute într-un vechi burg transilvănean, într-o casă răcoroasă, inclusiv vara, din centrul orașului. Manipulat de harul scriitorului de literatură pentru pici, țineam și cu cowboy-ii, și cu indienii. Reciteam cărțile cu Winnetou și cu Old Surehand la nesfârșit, fascinat de niște lumi închipuite, apoi ieșeam cu prietenii și ne jucam intrând în pielea personajelor (nu mai țin minte de unde aveam ditamai pușcociul de jucărie, îi ziceam, firește,
PAGINA
76
Cotlet Tomahawk (Alt Shift)
Doborâtorul de urși). Știam pe de rost anumite pasaje și cred că n-aș greși dacă aș reproduce din memorie unul dintre momentele în care apare un tomahwk în acele cărți. Îi dăm cuvântul lui Inchu-Chuna, șef de trib apaș, tatăl lui Winnetou: „Îl vom dezlega pe Old Shatterhand; dânsul va coborî în apă şi va trebui să treacă râul înot. Armă n-o să-i dăm. Eu îl urmez având cu mine drept armă numai tomahawkul. Dacă Old Shatterhand ajunge viu pe celălalt mal, adică la cedrul din luminişul de colo, atunci e salvat şi tovarăşii lui vor fi eliberaţi…”. Dar pe lângă tomahawk, de la americani vine și o controversă legată de această secure: e vorba despre „tomahawk chop”, un salut cu mâna preluat, chipurile, de la nativii americani de către fanii de baseball de azi (ai echipei Atlanta Braves, dar și ai altor echipe). Și Donald Trump a fost văzut că făcea acest „tomahawk chop”, imitând o lovitură cu securea. S-a spus că e un salut rasist, că anulează cultura, prostii contemporane. Dar cum am ajuns la urmașii cowboy-ilor când voiam să vorbim despre un delicios și suculent cotlet?! Poftă bună, luați de încercați, e sezonul grătarelor! www.zilesinopti.ro
