Septembrie 2021
de creaţie, designerul belgian Anthony Vaccarello, i-a dat mână liberă (şi bani) cu singura condiţie să folosească icon-uri feminine ale casei de modă şi vestimentaţia din cele mai recente colecţii lansate. Astfel au intrat în scenă Dalle şi Gainsbourg, dar şi supermodelele Abbey Lee şi Mica Argañaraz. Lux Æterna nu este însă un film despre modă ci un film despre... cum se face film din perspectiva unei femei-regizor care are dificultăţi în a-şi manageria echipa. Alte lămuriri despre Lux Æterna ne oferă Gaspar Noé într-un interviu obţinut prin amabilitatea distribuitorului român al filmului, Independenţa Film. Referitor la folosirea unui fragment din filmul-cult din 1922, Häxan, dilema era dacă l-a interesat aspectul feminist sau, poate, vraja pe care o exercită cinema-ul asupra spectatorilor. “Filmul Häxan este o capodoperă care explică mai bine decât orice alt film făcut ulterior ce a reprezentat vânătoarea de vrăjitoare care a durat un secol întreg în toată Europa. Unii numesc acest masacru, perpetuat în numele Domnului, “sexocid”, pentru că femeile au reprezentat 80% dintre executaţi. Mi-ar place să fac într-o bună zi un film serios pe această temă dar nu e suficient să ai mijloacele necesare... Faptul că regizoarea interpretată de Béatrice Dalle se arată incapabilă de a-şi face corect filmul vorbeşte mai mult de imposibilitatea de a reprezenta anumite subiecte în structura fabricării filmelor comerciale din ziua de azi decât de Béatrice însăşi.... A spune că Lux Æterna este un film feminist ar fi exagerat dar este cu siguranţă www.zilesinopti.ro
POP CULTURE MAGAZINE
foarte “testosterofob” la cât sunt de patetice personajele masculine dominatoare. Referitor la ultima parte a întrebării, sigur că îmi place când ecranul de cinema devine demoniac şi împinge spectatorii într-o transă şamanică. E mai palpitant să vezi filmele hipnotice ale lui Tony Conrad şi Kenneth Anger decât filmele astea oneroase de televiziune împănate cu dialoguri şi fire narative grosiere cu care suntem bombardaţi fără încetare!” Frapantă din start este prospeţimea dialogurilor ce sugerează o doză masivă de improvizaţie. Câtă libertate au avut actriţele ne explică simplu Noé: “Dialogurile sunt proaspete fiindcă n-am avut timp să scriu nici măcar o replică şi, de asemenea, pentru că am mai multă încredere în interpreţi când le dau voie să îşi aproprieze pe ecran imaginea şi vocabularul personal... Dialogul între Charlotte şi Béa de la începutul filmului este o lungă improvizaţie filmată chiar în ultima zi, când le-am zis ‘Vorbiţi de filmarea voastră, de vrăjitoare, de alte filmări, etc. Evitaţi să citaţi nume şi amuzaţi-vă la maximum. Succes şi ne vedem în 20 de minute! Camera, acţiune!’, şi din 20 de minute am păstrat 12 care sunt jos pălăria! E o plăcere să lucrezi cu actriţe atât de carismatice!” Calitatea de “carismatice” atribuită generos de cineast trebuie percepută însă, ca şi “modestia” de la început, strict în raport cu referinţele personale ale lui Gaspar Noé, iar despre cât sunt acestea de atipice vă puteţi face o idee fresh doar trăind experienţa Lux Æterna. PAGINA
57
