16 - 30 noiembrie 2021 TEATRU
POP CULTURE TEXT DE RĂZVAN SĂDEANMAGAZINE
GABI ALBU scenografă
”BiBi” atinge niște corzi sensibile ale lumii în care trăim. În ce feluri te-a inspirat povestea pentru a ajunge la spațiul scenografic al spectacolului? Cred că textul radiografiază foarte bine situația actuală generală, de derivă. Deriva e cuvântul-cheie cu care am rămas după asimilarea textului. Concret, avem o şcoală aflată în pragul abandonului. O sală veche de clasă improvizată într-o casă din provincie, aflată pe punctul de a fi desfiinţată. Acestea au fost premisele mele. Cerinţa lui Radu Apostol a fost ca actriţele Eliza Păuna şi Claudia Stuhler să fie aproape în permanenţă într-un contrast de înălţime. De aici a rezultat soluţia iluziei optice: Camera lui Ames. Provocarea a fost să o adaptăm spaţiului de la Gong, fără a pierde mirajul. Acestea au fost rezolvările tehnice. Ulterior, recuzita, texturile, culorile, patina au fost detaliile inspirate din drama poveştii. PAGINA
34
Nu e pentru prima dată când lucrezi în această formulă, alături de Radu Apostol și Mihaela Michailov, la Teatrul Gong. Cum ai primit invitația de a reveni la Sibiu? ”Wanda” a fost primul spectacol pe care l-am făcut la Gong, acum patru ani. Invitația a primit-o Radu, iar el m-a propus ca scenograf. M-am bucurat să revin la Sibiu, un oraş de care mă leagă foarte multe amintiri frumoase, şi la Gong, unde revin şi lucrez oricând cu mare plăcere. Aici e un climat deosebit de restul peisajului teatral românesc. Muncesc intens, dar mă simt în vacanţă. Există diferențe în procesul tău creativ atunci când lucreazi la un spectacol pentru copii? ”BiBi” e al treilea spectacol pentru adolescenți la care lucrez. La niciunul dintre spectacolele la care am lucrat nu am făcut niciodată diferență între publicul adult și publicul
tânăr. Cred că percepția spațiului scenografic nu e relativă la vârstă. Sigur, că în funcție de experiența fiecăruia, se pot ”citi” mai multe aluzii, dar fundamental, spațiul (nu decorul!) alături de lumină și muzică sunt generatoare de trăiri. Sentimentele sunt accesibile tuturor. E surprinzător că, de multe ori, copiii înţeleg mai multe decât părinţii. În altă ordine de idei, scenografia e un suport, unul din mijloacele folosite de regizor pentru a-și transmite viziunea, mesajul. În funcție de asta, echipa de creație decide cheia estetică a unui spectacol. La ”BiBi” am decis că un spațiu naturalist ar fi ideal pentru sensibilizarea publicului. Ai studiat arhitectura, însă activezi ca scenograf de teatru de la începutul anilor 2000. Cum te-ai apropiat de teatru, mai precis, de scenografie? Familia mi-a cultivat pasiunea pentru teatru. În adolescenţă voiam să devin scenograf însă mama m-a îndreptat spre arhitectură. Am intrat la Arhitectură şi, în ’99, când am revenit din Palermo am avut primele mele colaborări, ca asistent al Alinei Herescu, la examenele Anei Mărgineanu și al lui Radu Apostol. În 2001, am lucrat pentru licenţele lor, tot alături de Alina Herescu. A urmat licenţa mea: am întrerupt lucrul în teatru ca să îmi pot definitiva studiile. A urmat rezidenţiatul, mi-am deschis o firmă de arhitectură şi, în paralel, am mai colaborat sporadic cu diverse teatre. M-am reîntâlnit cu Radu în 2014, după 13 ani. Şi am format o echipă minunată. Lucky 13. www.zilesinopti.ro
