Creaţie Liberă – Proză Floricioiu Angelina, clasa a VII-a Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, Sibiu Profesor coordonator: Maria-Daniela Pănăzan Lorinczi
EFECTUL LUCRURILOR SIMPLE Viața nu este întotdeauna perfectă. Am fost născută din nimic. Familie săracă, insuficiență financiară și mulți frați care nu au ales cele mai bune sau legale căi de a urma în viață. Sunt Aislinn, în Irlanda, țara mea natală înseamnă „vis”, ceea ce mi-a dat întotdeauna puterea de a lupta în continuare. Am experimentat denigrări și multe vorbe judecându-mă, spunându-mi că nu voi reuși, încercând să mă dezarmeze și descurajeze, dar uite-mă aici, fondatoarea uneia dintre cele mai de succes companii existente. Drumul cu gropi și nepavat nu m-a împins înapoi, ivirea succesului m-a orbit și m-a ajutat tot mai mult pentru a-mi îndeplini scopul. Era 24 aprilie, o dată pe care nu o voi putea uita, copacii abia înfloriți cu mireasma lor îmbietoare pretutindeni, adierile ușoare ale vântului și sunetul traficului. Era o dimineață obișnuită, sau așa credeam pe moment, urcând cu liftul din sticlă admiram panorama orașului, până când un sunet a indicat deschiderea ușilor către biroul ultimului etaj. Mergând ușor către mijlocul încăperii, am observat un plic ușor gălbui cu o emblemă roșie situat pe măsuța de cafea. Am rupt încet hârtia și am început să citesc scrisoarea scrisă în cerneală albastră. Am rămas șocată, de obicei amenințările nu mă surprindeau, poate le puteam numi a fi la ordinea zilei, nici unele nu ajungeau în mâna mea personal, dar ceea ce m-a surprins a fost menționarea numelui fratelui meu mai mic, Ricardo, un detaliu care am ales să îl țin ascuns de public, așa că nu mi-a picat ușor, simțind neliniștea și îngrijorarea încet, încet făcându-și apariția. Înainte de a termina de citit am chemat-o pe Alya, secretara firmei de peste 2 ani, care era tot timpul la curent cu știrile, pentru a întreba-o despre expeditorul plicului și dacă viața mea personală a fost divulgată. Nu după mult timp, ușile liftului au dezvăluit-o pe Alya, o femeie înaltă, cu părul roșcat și ochi verzi ca smaraldul. Părea într-o stare ușor agitată, dar încerca să o ascundă cu un zâmbet larg. -Poți să iei un loc pe scaun și te rog calmează-te altfel nu vom putea discuta, am spus eu cu o voce calmă, fără pic de emoție în glas. -M-ați chemat urgent acum câteva minute, lucru care nu vă stă în comportamentul de zi cu zi, mia zis ea în timp ce îmi întindea hârtiile cu ultimele știri și filmările camerelor de supravegheat din timpul depunerii plicului, care din nefericire, nu erau îndeajuns de clare pentru a identifică persoana. După ce am gândit-o puțin, am decis că pot să am încredere în Alya și i-am povestit despre scrisoare și am citit-o cu voce tare în continuare. Expeditorul știa ce vroia, era simplu, compania, iar dacă nu mă supuneam, Ricardo nu avea să fie bine. Femeia de lângă mine părea confuză, clar îi trebuiau explicații, dar oare e înțelept să i le dau? E evident că singură nu voi ajunge nicăieri și ea e cea mai apropiată ființă pe care o pot numi ajutor. Oare merită să îmi asum riscul? În final am decis să o fac, cu riscul la eșec. I-am povestit trecutul meu, al familiei, binele și răul, munca și succesul. Următoarele săptămâni au trecut parcă într-un minut. Programul obișnuit, semnarea actelor, întâlniri cu potențiali clienți și menținerea afacerii pe linia de plutire mi-au ocupat mai tot timpul. 34
