Milcovia

} .

>

t

Tip. „Cartea Putnei" Focşani

/A

VlRGILIU P. ARBORE Profesor la liceul „Unirea" din Focşani

MILCOVIA văzută de un călător străin în anul 1856.

1934 Tipogr. „Cartea Putnel*' Focşani

v

5/ (W)v.

Ato

ş/(4tt-şr /r»&»V ;fJl S

01. «Bl»6

^0\3LIO ; r.*

Cxi

*

^ <<■.

FO:

:j '

' -

r

r

,>,• c I •'•

rm

Po Dunaji do Rumunska Pameti na vojensky pobyt v knizectvi valasskem r. 1856.

Napsal Emanuel svob. pan Salomon z Friedbergu (Mirohorsky).

Se 42 obrazky od spisovatele kreslenymi.

Druhe vidani. Str. 1-183.

1916.

Nakladatelstvi Dr. Frânt. Backovsky. Knihkupectvf V. Praze.

Pe Dunăre pînă în Romînia.

Amintiri din timpul şederii ca militar în principatul Valahiei în anul 1856.

Scrise de Emanuel baron Salomon de Friedbergu (Mirohorsky).

Cu 42 de figuri desemnate de scriitor.

Ediţia a doua. Pag. 1-183, form. 8.

1916.

Librăria şi editura Dr. Frânt. Backovsky, Praga.

Titlul schitelor, desemnelor şi picturilor din text, executate de autor.

1. Vedere din turnul de strajă spre „Mala strana" în Praga (pag. 5).

2. Sîrboaice în costum naţional pe puntea vaporului (pag. 14).

3. Dunărea la Drenkov (pag. 17).

4. Dunărea între Berzask şi Svinici (pag. 17).

5. Dunărea la muntele Grebenu (pe malul sîrbesc) (pag. 17).

6. Dunărea la Cazane (pag. 17).

7. Femeie turcă în costum tradiţional (pag. 25).

8. Servitor bulgar în costum naţional (pag. 28).

9. Preoţi urcînd cu caii spre Lom-Palanca (pag. 30).

10. Cafenea din Şiştov (pag. 36).

11. Sosirea la debarcaderul din Ruşciuc (pag. 38 şi 39).

12. Băeţaş turc în şalvari şi işlic (pag. 40).

13. Gardist turc din Ruşciuc (pag. 41).

14. „Dracul", sau cerşetorul hidos din Giurgiu (pag. 43 şi 44).

15. Cişmea în Silistra (pag. 48).

16. Bulgăroaica cu copii, din Ruşciuc (pag. 49).

17. ,,Sfîntul“, mahomedan înarmat (pag. 52).

18. Căruţă de poştă valahă (pag. 60).

19. Veche biserică din Focşani, văzută din faţă (pag. 66).

20. Veche biserică din Focşani, văzută dintr’o parte (pag. 67).

21. Cişmea din Focşani (pag. 68).

22. Ţigani din Romînia (pag. 72).

23. Popă îmbrăcat în reverendă şi cu potcap în cap, privit din profil (pag. 73).

i1

,v

1

24. Boeroaică şi boer din Focşani, în costum străvechi (pag. 74).

25. Familie evreiească din Focşani (pag, 76).

26. Ştrengării a unor copii evrei din Focşani (pag. 77).

27. Bragagiu din Focşani (pag. 78).

28. Sacagiu din Focşani (pag. 79).

29. Spoitor turc cu femeia sa, din Focşani (pag. 80).

30. Dorobanţ pedepsind un pîndar (pag. 97).

31. Dorobanţi valahi în uniformă (pag. 100).

32. Călugăr romin dela Dâlhăuţi (pag. 113).

33. Ţărance la lucrul de casă (probabil din Vulcăniasa) (pag. 128).

34. Prînzul romînilor dela munte (pag. 140).

35. Odihna de după masa de prînz a romînilor dela munte (pag. 142).

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

VI

Caravana cartografică în munţii romîneşti (pag. 144). întoarcerea sătenilor dela tîrgul din Dumitreşti (pag. 156).

Circiumă primitivă la Chiojdeni în Valahia (pag. 157).

Moară de apă în Deduleşti (pag. 170).

Lucrători jucînd în epoca culesului de vii (pag. 176).

Călugăriţă romîncă (pag. 180).

Hanul din Slobozia Coroteni — Valahia — (pag. 182).

INTRODUCERE. Dintre documentele cele mai bogat informate şi din acea­ stă cauză mult preţuite, desigur că în rîndul întîi trebue să cităm însemnările de călătorii şi memoriile. Acestea sunt cu atît mai importante, cu cît observaţiile şi însemnările sunt lipsite de pe­ cetea oficialităţii, care de cele mai multe ori este prea conven­ ţională şi rigidă. Toate notele de călătorie sunt culese în urma cunoaşterii perfecte a realităţilor văzute şi adeseaori trăite. însemnările de călătorie cuprind toată mentalitatea epocii, toată structura societăţii contimporane în cadrul căreia i-a fost dat să trăiască călătorului şi sunt prezentate în general într'o formă simplă şi într'un stil atrăgător şi concis. Lectura acestui fel de literatură este foarte uşoară şi folosul tras de către citi­ tor este apreciabil. Această caracteristică a memoriilor şi însem­ nărilor de călătorie se datoreşte desigur faptului că autorul a desprins din mijlocul lumii în care a trăit, tocmai ceiace i-a atras mai mult atenţia, adică esenţialul. Aceste observaţiuni nu ne sunt prezentate într'o formă abstracta şi rece şi nici n’au fost despărţite de ansamblul vieţii lor. Ele ni se prezintă de cele mai multe ori sub formă de impresii vii, fixate în mediul patriarhal de unde le-a cules călătorul şi sunt împărtăşite citito­ rului sub forma unor descrieri simple şi lipsite de gravitatea studiilor şi cercetărilor ştiinţifice.

Dacă aceste feluri de scrieri sunt importante pentru isto­ ria universală în genere, unde abundenţa isvoarelor adeseori întrece puterea de muncă a cercetătorului scrupulos; în dome­ niul istorii şi cunoaşterii poporului romînesc, însemnările de VII

r

călătorie şi memoriile sunt documente foarte preţioase, tocmai pentrucă de cele mai multe ori isvoarele lipsesc, iar atunci cînd se află sunt prea sărace 1. Dacă călătorii sunt străini, însemnă­ rile trebuesc cercetate cu multă atenţie, fiindcă deseori aprecie­ rile sunt prea defavorabile neamului nostru, mai ales atunci cînd se raportă la partea civilizatoare a naţii noastre în comparaţie cu aceiea a mediului căruia îi aparţine călătorul. Altmin­ teri ochiul străin vede şi înseamnă tot ceiece îl atrage în mod stăruitor, iar observaţiile reliefează desigur specificul vieţii noastre în tot ceiace are mai caracteristic. Călătorul semnalează aceste observaţii caracteristice tocmai pentrucă nu le-a mai întîlmt aiurea şi fiindcă aici i-au atras atenţiunea.

Astfel de însemnări sunt şi notele de călătorie ale ofiţerului austriac, de naţionalitate cehă, Emanuet baron Salomon de Enedbergu, luate zilnic cu ocazia misiunii sale în Valahia, în anu 1856 , şi care făcea parte din armata de ocupaţie austriacă.

Austria încheiase un tratat în acest sens cu Turcia la 14 Iunie 1854, prin care i se permisese ocupaţia principatelor ca să asi­ gure deşertarea acestora de trupele ruseşti, angajate în războiul Crimeei .

MilcovhrC Cup™d descrierea oraşului Focşani şi a regiunii om care venise dmtr’un mediu ales, avea o remarcabilă cultură şi un vădit ta­ lent de desemnator, schiţînd tot ceiace i se părea mai demn de imortalizat din călătoria întreprinsă în acest ţinut. Dacă deseori eS.e p^ea sever cu strămoşii noştri, nu trebue judecat cu as­ prime. ount observaţiile şi notele de călătorie ale unui om rafinat care a fost sortit să guste toate plăcerile şi mizeriile vieţii noasre e atunci, apreciindu-Ie în lumina propriilor sale sentimente.

Străbătînd volumul de amintiri şi impresii, nu te poţi opri să constaţi cu bucurie, că de unde la început călătorul nostru îşi ) Veri şi M /orga. Istoria Romînilor prin călători, voi. I-IV, ed. II. 1929. în anul, , e*f: Ştefănescu Margareta. însemnările unui ceh asupra Valahlei corni. Al P 1": ”Arhlm"■ Iaîi’ “• XXXVI, 1929, nr. 2, pag. 130-139 fi nări 'a unor călători străini şi alte clteva Insem. V fP'' F°CŞa"i’ an. I, voi. 2, pac 128-134. veai: Documentele renaşterii Romîniei, II p. 459, apud A. D. XenOpol, Istoria romînilor, voi. XII, ed. III, paf;. 174-176.

VIII

plîngea soarta-i nemiloasă care l-a aruncat, intr’o ţară sălbatică cu oameni barbari, mai tîrziu începe să înţeleagă sufletul acestor oameni, să le aprecieze omenia şi bunacuviinţa, pentru ca la urmă sâ-i iubească sincer şi să remarce cîtă bunătate sufletească ascundeau aceşti oameni ce trăiau atît de primitiv, dar care-şi împărţeau cu multă dărnicie ,,puţinul lor“. Călătorul salută cu entuziasm frumuseţele naturii înconjurătoare atît de bogate şi variate şi citează la fiecare pas hărnicia şi destoinicia ţăranului şi mai ales a ţărancei noastre, pe care nu uită a ne-o prezenta deseori ca o frumuseţe remarcabilă.

Recomandăm călduros tuturor aceste memorii alcătuite de autor la anul 1896, după notele personale luate la faţa locului, pe cari ne-am silit a le rezuma ţinîndu-ne cît mai mult şi mai aproape de originalul cehesc. Le recomandăm cu atît mai mult, cu cît din cercetarea lor se desprinde acea constatare generală a tuturor călătorilor ce-au fost oaspeţii acestui pămint ospita­ lier, că sufletul romtnesc proverbial de bun a ştiut să ciştige chiar cele mai vrăjmaşe porniri. Iar drept încheiere, nu pot uita să amintesc că fără bunăvoinţă d-lui I. Romanoae, secretarul general al primăriei oraşului Focşani, n’ar fi văzut lumina aceste rezumate a memoriilor aceluia care a colindat Milcovia la 1856 şi care ne-a transmis atîtea observaţii judicioase asupra înainta­ şilor noştri. Şi pe această cale aduc vii mulţumiri d-lui Roma­ noae, pentru tot ajutorul material pe care mi l-a dat.

m

IX

h -

. .

■

' ■

i

.

■

.

-

. '

li»

.

Emanuel baron Salomon de Friedbergu (Mîrohorsky), căpi­ tan de stat major pe lingă Comandamentul Corpului 1 de armată din Praga, primeşte ordin telegrafic ca să părăsească garnizoana şi să plece imediat în Valahia, unde va face măsurători în cali­ tate de cartograf (pag. 5—6).

Vestea a circulat ca fulgerul în întreaga sa familie şi tris­ teţea i-a cuprins pe toţi ai săi, cari se gîndeau cu groază la ce depărtare îi era dat să trăiască acestui fiu atît de drag tuturorCu adînc regret s’a despărţit de Praga de aur, unde a trăit fe­ ricit şi mulţumit, pentru a se îndrepta spre „ Valahia, ţa ă atit de îndepărtată, pe jumătate sălbatică, ţară menită, cu oameni barbari, hoţi, răufăcători şi plină de fiare sălbaticeAcolo nu-1 aştepta nimic curat de mîncare, nici un fel de locuinţă mai confortabilă, ci numai insecte scîrboase şi muncă grea făcută în pripă (pag. 7).

După 14 zile dela primirea telegramei, sosi cu cea dintâi poştă ordinul, în care i se aducea la cunoştinţă că era reparti­ zat la secţia de cartografie nr. 6 cu sediul general la Focşani, unde era şi graniţa despărţitoare între cele două principate, Valahia şi Multania (Moldova). Comandant îi va fi căpitanul Emanuel chevalier de Querlonde, iar plecarea va trebui să şi-o aranjeze astfel, îneît la 1 Aprilie 1856 să fie sosit la Focşani (pag. 9).

La 21 Martie 1856, în Vinerea mare, cu trenul de seară a părăsit bătrîna Pragă, în consternarea tuturor rudelor şi cunoş­ tinţelor superstiţioase, cari considerau Vinerea ca zi nefastă pentru un drum lung spre locuri necunoscute. Ultima despărţire de cei apropiaţi lui a fost tristă (pag. 10).

Ajuns la Viena şi-a făcut o serie de cumpărături necesare şederii în Valahia şi între timp s’a mai întîlnit cu camarazi de şcoală (pag. 11).

VitglUu P. Arbore 2

In Lunea paştelui spre seară, porni deodată cu mai mulţi ofiţeri dela gara de nord, spre Budapesta. Societatea era veselă şi multe îşi aveau de spus, deoarece nu se mai văzuseră de multă vreme. Toată noaptea n'a închis ochii şi a petrecut de minune, ca şi cînd mergea la cine ştie ce distracţie de mult aşteptată (pag. 13).

Miercuri 26 Martie 1856, dimineaţa la orele şapte, s'a îmbarcat la Budapesta într un frumos vapor care mergea înspre Sud-Est. In vapor se simţea şi mai bine ca'n tren, fiind într’o atmosferă mai intimă. In afară de ofiţerii austriaci, călători erau foarte puţini. Astfel îşi aminteşte de două domnişoare de naţio­ nalitate sîrbă, cu ochii negri şi îmbrăcate în prea frumoase cos­ tume naţionale, pe cari le şi schiţează, şi de bătrîna boeroaică din Moldova, doamna Dunca, cu fiica ei domnişoara Constanţa, cari veneau dela Paris şi mergeau la Iaşi (pag. 14).

Sîrboaicele nu vorbeau decît limba lor, deaceia puţini dintre ofiţeri cunoşteau această limbă ca să se poată întreţine cu ele.

Moldovencile în schimb vorbeau curent franţuzeşte, deşi nu în­ totdeauna corect, iar din cauza unei conveţuiri mai îndelungate în Viena cunoşteau destul de bine şi germana. Din această cauză toţi ofiţerii după vapor s’au întreţinut tot drumul foarte vesel şi sgomotos cu ele (pag. 15 — 16).

In dimineaţa celei de a treia zile, vaporul ajunsese cam prin dreptul Belgradului sîrbesc pe o vreme admirabilă. Ceva mai tîrziu au pătruns în regiunea Baziaş, de unde au avut să admire o panoramă încîntătoare şi romantică pe ambele maluri ale Dunării (pag. 16).

Semnalează diverse localităţi din această regiune şi schi­ ţează patru peisaje mai interesante pe cari i le oferă Dunărea în această zonă pitorească şi anume : Dunărea la munţii Grebenu în Serbia, Dunărea la Drenkov, Dunărea între Berzasku şi Svinici şi Dunărea la Cazane (pag. 17—21).

Admiră frumuseţele naturale dela Porţile de Fier, pe cari le semnalează (pag. 22).

Regiunea parcursa în josul Dunării, între Turnul-Severin şi Galaţi, a făcut-o în condiţiuni inferioare, datorită Turcilor murdări cu cari călătorea în acelaş salon. Salonul vaporului ajunsese a fi murdar, hrana slabă, greoae, fără gust şi foarte ardeiată (pag. 23).

Milcovia în .1856 3

Dela Vidin călătorii turci, bulgari şi sîrbi încep să crească.

Se miră de narghilele turceşti şi de felul cum sunt îmbrăcate turcoaicele, cu şalvari şi cu faţa acoperită cu un voal. Schiţează un astfel de exemplar (pag. 24).

Descrie cu bogate amănunte costumul turcoaicei (pag. 25).

Malurile Dunării le găseşte murdare şi comunică unele im­ presii în această ordine de idei (pag. 26).

Pe malul bulgăresc observă numeroşi cîini vagabonzi cari rătăceau flămînzi, sau cari lătrau de-ţi luau auzul, lăsînd călăto­ rilor impresii neplăcute. In clasa IlI-a a vaporului era o lume foarte pestriţă. Călătoreau Turc1, Greci, Albanezi, soldaţi Va­ lahi, etc. (pag. 27).

Ne descrie pe larg costumele diverşilor călători şi schiţează un servitor bulgar în costum naţional, cu cuţit şi revolver la brîu (pag. 28).

Semnalează oraşele romîneşti întîlnite în călătoria de pe Dunăre (pag. 28—34).

Ajuns la Şiştov, scoboară din vapor, vizitează oraşul şi totodată şi o cafenea pe care o desemnează. Deşi în principiu călătorul nostru nu bea cafea, acolo a băut (pag. 35—38).

Debarcă deasemeni din vapor şi la Rusciuc, unde ajunsese pe înserate. La debarcader vede cîţiva soldaţi harapi cari slujeau sub steagurile turceşti. Aceştia făceau de strajă, iar un ofiţer cerceta actele călătorilor (pag. 38—39).

Condus la consulatul nemţesc de un băiţaş turc, întîlneşte acolo pe consulul Rossler care-1 primeşte foarte bine. In clădirea consulatului admiră o minunată colecţie de arme importante şi preţioase din diferite ţări şi timpuri (pag. 40).

Apropiindu-se ora plecării, s'a despărţit de această iubită familie şi s'a îndreptat spre vapor condus de un kavas — poliţai pe care l-a şi desemnat (pag. 41). turc Dela Rusciuc vaporul s'a îndreptat spre Giurgiu, unde mulţi dintre colegii cu cari călătorise pînă acuma, au părăsit vasul îndreptîndu-se spre Bucureşti (pag. 42).

Fiind o seară frumoasă a coborît în Giurgiu şi s'a primblat prin oraş. Străzile aveau aspectul unui oraş turcesc. Primblarea a făcut-o în tovărăşia moldovencelor de pe vapor, cari s'au speriat de un cerşitor cu înfăţişarea hidoasă (pag. 43).

Virgilîu P. Arbore 4

Masa de seară a dorit să 6 ia în oraş, crezînd că astfel va avea o hrană mai bună ca cea după vapor. Mare a fost însă dezamăgirea călătorului nostru, cînd a constatat că aceasta era mai rea decît aceiea pe care o avusese pînă acuma (pag. 44).

La 1 Aprilie 1856 a sosit pe un timp foarte frumos la Silistra. Aici nu se poate abţine de a nu semnala teribila murdă­ rie care se observa în tot locul şi care impresiona în mod foarte neplăcut pe omul civilizat (pag. 45).

Se ridică cu multă tărie împotriva indiferenţii ocîrmuitorilor cari nu au nici o grijă de monumentele istorice (pag. 46).

II interesează în gradul cel mai înalt o cişmea din Silistra unde veneau femeile cu bracacele să ia apă (pag. 47).

Intr'o uliţă dosnică vede o frumoasă bulgăroaică, care sta sprijinită de poartă şi privea la copii cari se jucau în drum (pag. 48—50).

Călătoria pe Dunăre era foarte plăcută din cauza vremii frumoase. Călătorul sta mai mult pe covertă şi admira pe turcii cari fumau neîncetat din ciubucurile lor (pag. 51).

Pe vapor se urcase şi un soldat mahomedan în uniformă, „un sfint“, CU hangere la brîu, cu o carabină în spinare şi cu o halebardă în mînă (pag. 52).

Acesta povestea tot timpul scene din luptele de la Sevastopol, ca şi cînd ar fi fost singurul care luase parte (pag. 53—54).

Călătorul nostru a fost foarte bucuros cînd acest „sfîntu, a coborît cu alţi conaţionali turci la Hîrşova şi a scăpat de el, cu atît mai mult cu cît acesta deşi nu plătise nici un fel de bilet, călătorea în salonul de clasa I. La 2 Aprilie 1856 a sosit la Brăila, unde a părăsit vaporul. împreună cu Querlonde vor că­ lători spre Focşani, în timp ce alţi camarazi vor merge spre

Buzău (pag. 55).

Debarcaderul Brăilii era plin cu corăbii de mare. Din port sa îndreptat spre hanul „Xenodocheion“ (La doi fraţi), pe care i-1 recomandase cei după vapor ca pe cel mai bun. Lumea de aici cum îl văzu îmbrăcat milităreşte se feri de el, temîndu-se a nu cere încartiruire gratuită, aşa după cum obişnuiau militarii turci (pag. 56).

Cu multă greutate găsi o locuinţă şi-şi aduse bagajele. Cînd privi pe fereastră, văzu o înmormîntare care tocmai trecea pe stradă şi pe care o descrie în amănunţime (pag- 57 -58).

Mllcovia în 1856 5

Străzile Brăilii erau lungi, destul de largi şi drepte. Pe o parte şi pe alta erau înşirate numeroase magazine bine asortate cu mărfuri franţuzeşti şi nemţeşti, cari erau însă prea scumpe pentru el, Duminica şi sărbătoarea, oraşul după cîte i s'a spus, trebue să fi avut un aspect foarte frumos, deoarece era împo­ dobit cu steaguri colorate, cari fîlfîiau pe la consulatele diferitelor puteri (pag. 59).

La 3 Aprilie 1856, ora 5 dimineaţa, s'a îmbarcat în căruţa de poştă pregătită în acest scop şi s'a îndreptat spre Focşani

(pag. 60).

Căruţa de poştă era trasă de mai mulţi cai care-ţi provo­ cau milă, deoarece nepotcoviţi cum erau, se loveau şi sîngerau tot drumul (pag.^62).

Căruţă de poştă valahă (pag. 60)

Prin Măxineni, Bolboaca şi Hînguleşti a sosit la Focşani, parcurgînd 90 km. (pag. 62—64).

Descrie impresiile, pe- cari i le-a lăsat oraşul Focşani, cu uliţile sale întortochiate şi cu curăţenia care lăsa mult de dorit.

Cele două principate, Muntenia şi Moldova, erau despărţite aici de rîul Milcov. Observă însă că regiunea munteană era mai să­ răcăcioasă, lipsită de gospodării şi mai murdară decît cea mol­ doveana, care avea gospodării mai frumoase, bogate şi case boereşti mai alese... Deasemeni nu uită să semnaleze că în timp ce în Focşanii munteni nu găseai nici un evreu, în Focşanii mol­ doveni aceştia erau în mare număr. Descrie cu lux de amănunte

Vfrgiliu I5. Arbore 6

i;

oraşul Focşani, societatea locală, locuinţele, îmbrăcămintea şl obiceiurile poporului, cari contrastau grozav cu pretenţiile lor.

Prezintă cu mult simţ de observaţie înfăţişarea şi ocupaţiile Evreilor din Focşanii moldoveni. Găseşte casele din mijlocul oraşului joase şi murdare, în afară de cele boereşti cari aveau o înfăţişare frumoasă şi erau aşezate în mijlocul unor curţi mari (pag. 65).

------------Pavajul uliţelor acolo unde era, era infam; iar acolo unde nu era, drumeţul — pe jos, călare sau în căruţă — înota în praf şi noroi, pe care numai vîntul şi soarele îl usca.

Biserică veche din Focşani (pag. 66)

Se găseau in Focşani multe biserici pictate în stil bizantin.

Se indignează împotriva obiceiului de a vopsi cu var pe dina­ fară bisericele, obicei care strică mult din farmecul acestor monumente arhitectonice şi împedică ochiul de a mai observa şi admira multe din amănuntele caracteristice arhitecturii locale (pag. 66),

Mflcovla în 1856

Ca pretutindeni în sudul călduros şi uscat se aflau şi aici foarte interesante cişmele la care-şi astîmpărau setea oamenii şi animalele (pag. 68).

In Focşani erau destui ceasornicari, cari aveau modelele cele mai noi franţuzeşti şi englezeşti totdeodată foarte eftine, mult mai eftine ca'n Bohemia (pag. 69).

Laudă dulceţele noastre şi aminteşte în. special pe cea de zarzăre, de care se interesează şi cum se prepară (pag. 70).

Ofiţerii austriaci nu prea erau luaţi în seamă de boeroaicele din cele^două principate, deoarece acestea apreciau mai

Biserică \eche d.n Focşani (pâ£.67i mult pe aceia cari nu umblau prea mult pe jos şi probabil că ofiţerii austriaci făceau mişcare numai pe jos. Aceasta desigur pentrucă doamna cea mai de rînd. obişnuia ca* sa nu facă cei cîţiva paşi prin oraş decît numai în trăsură. Cu trăsura îşi_ făceau şi cumpărăturile şi primblarea. îmbrăcămintea orăşenilor nu se deosibea mult de aceia din părţile Europei centrale şi apu­ sene, datorită desigur legăturilor pe cari le aveau procuratorii de aici cu Parisul şi Anglia. Costume interesante nu se. mai

VizglUv P. Arbora 8

vedeau decît la oamenii de la ţară, la boerii şi boeroaicele bătrîne, la ţigani şi la evrei.

Boeroaicele tinere şi orăşencile erau îmbrăcate foarte ele­ gant şi după modă, totuşi nu dădeau prea multă importanţă or­ dinii în ţinută şi etichetii. Pe stradă şi la primblare, prin praf sau noroi, purtau haine grele de catifea sau de mătasă, decol­ tate tare şi cu mînicele scurte; în timp ce la petrecerile de seară pretenţioase, „unde după modul nostru de a vedea se im­ puneau astfel de haine11, veneau îmbrăcate în robe de chambre foarte bogate şi scumpe, iar în picioare cu papuci. Aveau pălă­ ria aşa după cum o impunea modelul cel mai nou, dar man­ taua era murdară şi uzată. Hainele erau scumpe, dar ciorapii rupţi; pantalonaşii aveau marginile de jos fin brodate, în schimb ghetele erau scîlciate (pag- 71).

Intr'un cuvînt o mare neorînduială în îmbrăcăminte, care trăda atît inconsecvenţa cît şi lipsa de gust a doamnelor şi domnişoarelor de aici, cari au împrumutat moda demimondenelor pariziene numai la suprafaţă (pag. 72).

Cînd trebuia să poarte o pălărie de tul, munteanca o purta probabil din cauza grămezii de păr lung şi negru ca cărbunele numai pe vîrful capului. Cînd frumoasa din apusul şi centrul Europei purta crinolină, romînca trebuia să poarte pe sine o clădire enormă de stofă, înfoiată ca un clopot. Purtau destule bijuterii veritabile, pe degete, la umere, pe piept şi la urechi, însă acestea erau de cele mai multe ori neasortate, Echipagiile acestor boeroaice erau aşa de stîngaci şi fără gust alcătuite, încît ar fi îndreptăţit pe orice sportsman să zîmbească ori să rîdă cu hohote. Un „batard“ voluminos era alături de un „poneyu, iar vizitiul era îmbrăcat în cămaşă şi iţari. Altă dată se vedea o brişcă trasă de cai foarte mari ca cei dela tră­ sura de paradă a episcopului, condusă de un vizitiu în livrea, dar fără mănuşi. La anumite sărbători apăreau in trăsuri foarte sărăcăcioase şi în zile obişnuite în echipagii elegante. Hotelurile din Focşani erau cele mai murdare şi mai neîngrijite din toată lumea civilizată ; case hidoase, intrări murdare, treptele stricate şi curţile pline de băltoace în cari se scăldau purceii şi bivolii la un loc (pag. 73—74). . , Odăile pentru călători erau sărăcăcioase şi dc mincarc nu se găsea aproape nimic. Ceiace era uimitor pentiu călătorul

M ilcovia în 1856 9

iiOstru, era desigur faptul că bărbierii vărsau lighenile cu apă şi clăbuci de săpun în mijlocul străzii, după cum dealtfel toată lumea arunca în acelaş loc zoile şi gunoaele. Subliniază murdă­ ria prăvăliilor şi locuinţelor jidoveşti, după cum şi obiceiurile lor. Vinerea pe înserate Evreii se primblau prin faţa locuinţelor, iar la începutul şabăţului fiecare familie avea pe masă atîtea luminări, cîţi membrii avea. Părinţii şi copii erau în jurul mesii, care era luminată complect (pag. 75).

Cişmea în Focşani (pag. 68) Acolo unde lucrează Romînii, pretutindeni e lenevire şi încetineală. In scurt nu ştiu cum să înainteze, şi-şi creiază tot­ deauna o oboseală mai mare. Observă această particularitate cu ocazia construirii unei case. Nu cunosc regulile construcţii, nu au ct,noştinţe nici de roabe, nici de cărucioare şi ceiace i se pare mai curios, este că construesc fără temelie solidă (pag. 77). Ţipetele erau foarte mari pe străzi şi fiecare vînzător îşi ăuda în gura mare marfa. In special lucrurile dulci: rahatul, dulceaţa, şerbetul sau halvaua, erau lăudate şi îmbiate. Pe lingă

Vfrglliu P. Artsor^ 10

aceştia, mai strigau fa gura rtlare sacagii, cîrpacii nomazi in curioase costume, fierarii ţigani, spoitorii turci cari spoiau şi lipeau vase vechi.

Descrie un obicei pe care-1 consideră barbar şi anume acela de a ţine oamenii morţi în coşciuge descoperite în faţa uşilor locuinţelor lor şi de a-i primbla pe străzi pînă la cimitir, în loc de a-i duce pe drumul cel mai scurt. Sosit la Focşani, a întîlnit aici regimentul al 7-lea de hulani al arhiducelui Karl Ludvik, care venea de la Iaşi şi se îndrepta spre noua-i reşedinţă din Valahia. Dealtfel garnizoana Focşani se compunea din 2 companii din regimentul 37 infanterie al arhiducelui Iosef, o companie a regimentului 4 de husari a princepelui Schlik şi sta­ tul major de sub conducerea maiorului Vinkler de Seefels

Cpag. 78).

Lucrarea de măsurat a început la 8 Aprile 1856 şi sectorul care i se încredinţează autorului acestei lucrări a fost o regiune muntoasă la apus de Focşani (pag. 80).

In ziua de 9 Aprilie cu ofiţerul Raimund Tscherpel venit tot din Praga şi cu trei soldaţi a pornit-o mai întîi la Cotcşti şi apoi la Cirligele. Cei trei soldaţi se numeau: Andrâsy, Forgâcs şi Granc şi erau trimişi de Comandantul Cercului de complectare al regimentului 31 *baron Cu loz" din Sibiu (pag. 81).

După ce a cercetat cele două sate, a pornit mai departe spre Dălhăuţi şi spre împrejurimile mînăstirii, minunat aşezată între păduri, urcînd Muntele Deleanu, acoperit şi acesta cu pă­ duri şi unde a trebuit să fixeze piramida. Descrie frumoasa priveleşte care i s'a înfăţişat ochilor din vîrful dealului asupra cîmpiei pînă la Dunăre şi asupra mu nţilor Ardealului, plini de păduri şi din ce în ce mai înalţi (pag, 83).

Cei mai apropiaţi munţi erau : Piatra Fetii sau Piatra Niculilor. Interesantă a fost priveleştea după muntele Deleanu, în jos spre Moldova, spre Focşani şi spre Tirgul Cucului. Face comparaţie între această priveleşte şi aceia pe care a avut-o în Banat altădată (pag. 84).

In cale a avut de întîmpinat multe neajunsuri din cauza drumurilor desfundate de ploi. Podurile lipseau şi oamenii treceau Prin apă. Satele n'aveau clădiri mai însemnate, lipseau deseori bisericile, serviciile administrative, şcoalele, fapt care îi îngreuia

c-5 Milcovla in 185610II

lucrarea, neavînd puncte naturale de reper, Din cele 47 de sate.:' într'o treime găseşte biserici (pag. 85). prin care a trecut, numai -. cauza oi inconvenientele pe cari le-a întimpinat din Arată ap împăratului Iosif II, cînd hărţii mai vechi, alcătuită în vremea Valahia şi Moldova tură ocupate pentru anume timp de armatele austriace. Această hartă se numea Joseftnska şi fusese intocmită după o hartă fâcută de Ruşi in timpul lungii lor şederi in principatele romîne (pag- 86).

f'i.

■ Uf I

w

goţi tn costume boereşti străvechi ,pag. 74)

incomplect, naiv şi era în genere Iosefinskâ era alcătuită destule localităţi trecute pe ea, dar fără prea mare preţrauocial ei; întinderi întregi erau vopnici una nu era aşezata a^ n'ar {[ fost decît numai lunci site cu verde, ca şi CUmc^u treCute urme de cîmpii sau de vii, şi păşuni, nicăeri nu e ^ numai ici colo erau însemnate, mult mai vechi decît un ^ ^ neprecis, pădurile. Apele şi drude bine de rău, dar to aş . serngnau cu schelete de peşti murile erau desemnate rau,

I/oM

Vfrgflfu P. Arbore 12

I

!

I

mai mici sau cu un pieptene cu dinţii deşi, iar nişte pete mai întunecate deprinprejur ar fi însemnat văile (pag. 87).

La 14—15 Aprilie a lucrat nu departe de Ciordşti, iar în zilele de 16—18, a ajuns în satul Oreavu şi pe vîrful Măgura rec/ieştilor. In zilele de 19 şi 20 Aprilie 1856 sa ocupat cu aranjarea propriilor sale hîrtii. In afară de acest lucru, autorul s a mai ocupat şi cu pictarea a două biserici pe cari le începuse să le picteze încă din Focşani. Intre 21—24 Aprilie şi-a complectat măsurătprile între Focşani şi Dălhăuţi (pag. 89).

Printre ofiţerii austriaci cari erau însărcinaţi cu ridicările topografice autorul citează pe Hajek la Focşani, pe Guran la Bulboace, pe Waldstâtten la Brăila, pe Stuchlik la RîmniculSărat şi pe Fischer în Tîrgul Cucului.

Autorul se plînge că avea de ridicat un sector foarte întins, cuprins între Goleşti, între graniţa politică Moldo-Valahă, între talii Roşu şi rîul Chtlneu, afluentul Buzăului. Nu-şi mai amin­ teşte diferitele puncte prin care a trecut, deoarece fiecare topograf nu-şi putea avea un sediu fix, ci era obligat să se mute cît mai des dintr’un loc în altul. Deasemeni nu uită să adauge că zona destinată lui cerea mult lucru (pag. 90).

Relevă faptul că la noi numai oamenii culţi ştiau franţu­ zeşte, italieneşte şi nemţeşte. In timp ce tineretul şi cei inculţi — cari erau foarte numeroşi — vorbeau romîneşte, bătrînii vorbeau neo-greaca (pag. 92).

Din cauza purtării Ruşilor, Romînii nu iubeau deloc pe Ruşi, pe cari îi numeau „Moskalia şi cari se găseau atunci ca armată de ocupaţie (pag. 93).

De cîte ori are ocazia se plînge că n'avea concursul au­ torităţilor locale, ceiace l-a determinat să se ducă la ocîrmuire, Sau subcîrmuire — nu-şi aminteşte bine cum se numea acea autoritate şi să facă un mare scandal, ca concursul autorităţilor comunale să fie efectiv şi'n acest sens autoritatea să ordone u uror funcţionarilor în subordine să-l ajute oricînd va avea ev°e, întrucît fiecare ceas şi fiecare zi perdută, însemnează o mare Pagubă pentru el. Cu ocazia acestei eşiri în faţa cîrmuirii, autorul , nu are cuvinte prea elogioase la adresa noastră. „ Această ar sălbatică este de o sută de ori mai rea prin distracţiile pe fane ^ ^ 0fer**’ decît oricare alta şi am // petrecut vremea mai oriunde, decit in mijlocul acestor Asiatici“ (pag. 96).

Mllcovla în J856 J3

Ca urmare a acestei intervenţii, autorul a căpătat prin ordin deschis din partea conducătorului cancelarii, un dorobanţ care să-l ajute la desăvirşirea misiunii lui în principate (pag. 97).

In dimineaţa zilei de 26 Aprilie 1856 a plecat cu două căruţi la Dălhăuţi, avînd acum şi dorobanţul cu el, care calarea înaintea căruţelor. Şeile depe cai erau foarte simple, exact ca ale cazacilor ; două lemne încovoiate, peste cari se punea şi se bucată de piele neagră. .Al noştri la început stăteau prindea o în aceste şei, dar ciad caii o luau mai oarecum cam curios

Familie evr

eiască din Focşani (pag. 76).

t ‘s&’zzrzxs

pregătirea căruţelor şi cailor ele tografilor (pag. 101). departe de Focşani, aşezat între In Dălhăuţi, sat nu prea l_a instalat în cea mai bună casă din vii şi păduri, dorobanţul focşenian, unde în afară de fiul sat care aparţinea unui boierministrator ş. Q servitoare bătrînă acestuia se mai gasea u nimica. Singurele nume pe care nu ştia Şl nu ^P^che sau Dumitrache. In general bătrîcari le auzea erau:

Vlrgllfu P. Arbore 14

nilor lumea li se adresa cu cuvintul de „moşule", la cari aceş, tia răspundeau cu cuvîntul „auzu!, care vine desigur dela lati­ nescul „audio11. Bătrîna servitoare se numea Caterina şi era stri­ gată ca n ruseşte, „lecatcrina"! Cartografii purtau prin această regiune cizme înalte, deoarece cînd ploua se făceau băltoace mari. In general vara nu prea erau asemenea bălţi (pag. 102).

Muncea pretutindeni de dimineaţă pînă'n seară. Pleca pe cîmp sau pe dealuri cînd se lumina de ziuă şi era întovărăşit de concertul păsărelelor care îi cîntau din fiecare copac. La prînz se oprea lîngă cîte o fîntînă, sau la umbra vreunui copac şi-şi scotea hrana pe care o aducea din sat. Hrana lui consta din limbă afumată sau fiartă, jambon, brînză din părţile locului care se numea „mina", pui sau găini fripte, etc... Seara se întorcea în sat rupt de oboseală, odată cu toată lumea muncitoare care venea de pe cîmp şi era tare flămînd. Mînca o supă în care fiersese o găină întreagă, o găină, friptă cu oarecare garnitură, deobicei cartofi, apoi ouă moi sau tari, sau ouă amestecate (probabil jumări de ouă). Bea la masă lapte sau apă rece. Deasemeni mînca şi mămăligă pe care i-o făcea bătrîna Ecaterina (pag. 103).

Mînca şi ouă, pe cari după ce Ie punea în apă fiartă, era suficient să zică odată „Tatăl nostru" şi oule erau fierte, moi, aşa cum erau mai bune de mîncat (pag. 104).

Interesate sunt deasemeni preţurile cu cari lua masa. Do­ robanţul şi cei trei soldaţi ai săi, cari formau un singur mănun­ chi şi cari trăiau în cea mai bună prietenie, au fixat de îndată preţurile alimentelor la ţărani. O găină costa 4 dobrachi = 7 novaci de mai tîrziu. Un ou probabil 1 dobrac = l'/a n?vac. O oca de lapte = 1,41 litru, costa 2 dobraci = 3 novaci l/2.

Cina în fiecare seară într'un balcon, de unde i se oferea o privelişte încîntătoare în trei direcţii infinite. Astfel se observa în linie dreaptă prin Focşani pînă la Galaţi sau Brăila şi Dunăre, Pina unde trebue să fi fost 103 km. Această priveleşte era ţărmurită în depărtare de înălţimile Dobrogei,, Babadag şi Beş-Tepe, care înălţimi se prezintau extrem de interesante ochilor. In timp ce prînzea sau cina, se strîngeau împrejurul său toate animalele omestice ale casii, formînd astfel un fel de comunitate cu care-şi mai trecea timpuI Ciinije şi pisica se întreceau in strînerea ^'miturilor şi oaselor ge cădeau dela masă (pag. 107),

Mllcovla în 1856 15

27 Aprilie 1856. Sărbătorile Sf. Paşti. Nu a lucrat nimic în acea zi, deoarece a vrut să respecte sentimentele locuitorilor şi na vrut să jignească pe cei doi soldaţi ai săi: Forgâcs şi Granc, cari erau cunoscuţi ca-adevăraţi pravoslavnici (pag. 108).

Cea mai însemnată petrecere populară romînească era le­ gănatul în scrînciob „SCrindza“ (pag. 109).

Scrînciobul era format din patru scaune şi într’însele se aşezau fetele, femeile, soţii şi îndrăgostiţii şi se dădeau, legănîndu-se. Acest scrînciob se numea de către munteni: „dulap11.

Costumul sătenilor era simplu ca şi obiceiurile şi hrana lor, care consta în majoritatea cazurilor din „mămăligă", făcută din făină de porumb sau făină de mei, din ouă tari, din ciapă verde tînără sau usturoi, din brînză proaspătă, cu un gust foarte plăcut. Carnea nu se prea vedea decît numai la sărbătorile mari şi atunci se întrebuinţa mai mult carnea de miel. Bărbaţii purtau cămăşi şi ismene, brîe colorate ; în picioare ghete sau opinci. In cap purtau căciuli de blană de oae albă, neagră sau tărcată ; iar vara pălării cari aduceau puţintel cu cele din Banat rotunde.

Toate femeile aveau peste cămaşă un briu foarte curat, alb şi bretele roşii sau galbene ; în spate fote largi, negre, albastru închis sau gri închis (pag. 110).

Costumul era împodobit cu diferite culori foarte artistic şi meşteşugit alese, cusute cu propria lor mină, astfel încît aici in general toate femeile îşi făceau hainele lor şi a bărbaţilor cu propria lor mînă, ţesind stofa, colorînd lîna, cusindu-le şi împodobindu-le. Ţăranul romîn are hrană şi locuinţă proastă, deaceia e slab şi uscat. Femeile cînd lucrează îşi îndoae fotele, îşi suflica mînicile cămăşilor şi-şi ridică poalele fustelor, lucru nevăzut de călător pînă acuma. Ele umbla obişnuit cu picioarele goale, au Obrajii frumoşi, mai ales ochii şi părul, însă dm cauza muncii împovorătoare îmbătrinesc repede. .Barbafu şi ţlacău aveau, sau cel puţin acuma au obiceiul dt aşi .bSibien capiu întreg, sau numai unele pSrţi ale capului, fapt care 1 se pare foarte curios, aparte şi copilăresc (pag. 111)In crima zi a. lunii lui Mai a primit vestea morţii bunică» sale, baroneasa Andely Stăell-Holstein, in al 92-lea an al vieţii. ontinuat măsurătoarea m )urul nunastirei DalIn acea vreme a c hăuţi. încă din depărtare a auzit clincătul muzical al clopotelor

Vfrgillu P. Arbore 16

.

i 1

!

I

mînăstirii, cari chemau credincioşii la rugăciune. A sosit în mînăstire unde a cunoscut pe bunul stareţ care în clipa aceia toc­ mai cînta unele irmoase religioase şi care primindu-1 prietenos, i-a adresat o serie de întrebări, pe care în mare parte le-a în­ ţeles, răspunzîndu-i prin tîlmaciul său (pag, 112).

Călugării erau oameni frumoşi cu păr şi barba lungă şi cu interesanţi ochi deştepţi. Unul mai tînăr dintre dînşii, ceva mai instruit, a recunoscut imediat busola, zicînd: „ci, usta este bu­ sola“ / Apropiindu-se amiaza, călugării au căutat să-l ospăteze, însă el a refuzat, fiindu-i groază de murdăria din bucătărie şi s a despărţit de călugări pornind spre „Dealul Per işcriiilli . fpsg. 1 13) Hainile călugărilor constau din foi lungi, sure şi plisate, de culoare gri-închis sau negre. Pe cap aveau potcapuri, iar în pi­ cioare ghete foarte largi şi vechi. Romînii ca cunoscuţi ortodoxi, au numărul sărbătorilor de necrezut şi le respectă bucuroşi. Deasemeni au foarte numeroase zile de post şi acestea se păzesc cu multă sfinţenie, nemîncîndu-se atunci nimica din ceiace este pro­ dus de animale, ca : lapte, carne, unt, ouă, etc.

In locul untului de vacă, »unguent o di vacca" se în­ trebuinţează în epoca postului la gătitul mîncării, untul de lemn (oleiu) — ca şi la Italieni: „unguento di legno11. — Preoţii sunt foarte mult respectaţi şi luaţi în considerare de femei, cu cari au importante relaţii de ordin spiritual; iar în bărbaţi trăeşte un spirit deosebit, pe care feţele bisericeşti îl pun cu multă îndemînare în serviciul bisericii. Călugării şi sfinţii pă­ rinţi muncesc singuri ca ţăranii, în grădini, pe cîmpii, la vii şi deşi nu totdeauna fac aceste munci cu plăcere, totuşi la adă­ postul mănăstirii sunt scutiţi de neplăcerile serviciului militar şi a cnutului dorobanţilor (pag. 114).

La 15, 16 şi 17 Mai a putut să lucreze pe cîmp numai îna­ inte de masă, deoarece în fiecare după amiază se stîrnea cîte o furtună puternică, urmată de ploae torenţială. In ziua de 18, Duminică, a plouat de dimineaţă pînă în seară. Din această cauză era veşnic nemulţămit şi nu se putea îndestul consola de timpul pierdut pe care nu-1 mai putea recîştiga. In ziua de 22 Maiu, Tscherpel cu un soldat şi cu dorobanţul, a lucrat deasupra Faraoanelor. Faraoanele, a cărui nume i-a amintit de Egiptul de Şl de suveranii săi, are poziţia foarte apropiată de a Dalhăuţilor (pag. 115).

r

Milcovla în 1856 17

Proprietarul la care-1 instalase dorobanţul, era un tînăr foarte naiv şi vesel şi care nu se putea îndestul minuna de unele cu­ noştinţe de limbă romînească pe care călătorul le deprinsese dela Romînii cu care se întîlnise. Astfel ştia să spună: pîine, apă, crivat, foc, carne, geografie, istorie bibliotecă, etc...

In Faraoane a văzut pentru prima dată cum se face mă­ măliga, al cărei mod de preparare şi-l notează. Găseşte că mă­ măliga este un aliment foarte sănătos (pag. 116).

La 29 şi 30 Maiu 1855 a fost în Focşani de a mai adus noi aparate triangulare pentru măsurători (pag. 117).

Copii de evrei fâcînd ştrengării în Focşani (pag. 77).

muncit din greu ca La 31 Maiu sa întors la F~e ji să recunoască întreaga circumscripţie şi sa F f iurea. La 1 Iunie 1856 a părăsit cu bine numitul sat cu întreaga la drum prin vîrful Poiana Chiscopoielui suită şi s'a aşternut Vîrtişcoia de jos şi din deal, spre şului şi Malul Caprii, spre malul drept al Milcovului, Sroşteni pînă la Chituluşi şi apoi pe rîul de graniţă (pag. 118).

A avut ocazie atunci să se minuneze cum un baton şubred la întăţişare, maturizat şi îmbătrînit fără vreme se întrecea la muncă ; tăia cu securea copacul din pădure, lua buşteanu in spinare şi l ridica in grabă pe vidul muntelui, aco,o unde-, trebuia,

' V/rgiliu P. Arbore J8

li ■

;

*

i

i

l!

I

cu toate că întreaga lui viaţă nu mîncase decît mămăligă, ciapă, usturoi şi brînză.

A continuat sîrguincios munca lui zi de zi,trecînd prin 77-' goiu, Slobozin, Obrejicu, pînă la Ttrgii Cucului (pag. 119).

Ceiace l-a minunat iarăşi grozav de mult, a fost desigur văzul admirabil al ţăranilor. Copii de ţăran priveau cu ochiul liber mai degrabă decît privea el cu aparatele, semnele trigo­ nometrice.

La 14 Iunie s'a scăldat în Milcov fără voia lui, deoarece căruţa care-1 trecea apa şi-a perdut o roată în mijlocul rîului, sfărămîndu-se din cauza bolovanilor uriaşi din rîu (pag. 121).

In aceiaşi zi a ajuns la piramida ridicată pe Muntele Deleanu, de unde apoi s'a îndreptat pe jos cu soldaţii prin pădure, la noua staţie,' Broşteni (pag. 121).

Satul Broşteni este foarte pitoresc aşezat la poalele unui munte care se ridică pe malul drept al Milcovului între vii şi livezi; iar în faţă peste Milcov este aşezat la fel de pitoresc în Moldova, satul sau orăşelul Odobeşti. Satele sunt legate unele de altele astfel, încît omul nu-şi dă seama cînd a intrat în unul şi cînd a eşit din el. Dorobanţul i-a găsit locuinţă în Broşteni la un bulgar originar din Sliveri, rămas pe aceste meleaguri încă din trecutul război, care se căsătorise aici cu o romîncă şi care nu uitase încă limba bulgară. A lucrat cu multă rîvnă din ziua de 15 Iulie pînă la 20 Iulie. In acele zile călduroase se odihnea la prînz pe malul răcoros al Milcovului (pag. 124).

Aflînd că n Odobeşti se găseşte armată austriacă, a trimis pe soldatul Andrâssy să se informeze. Acesta i-a comunicat că'n Odobeşti se află o companie de husari imperiali din al 4-lea regiment Schlik. La 28 Iunie s'a mutat la Vulcăniasa (pag, 125), S a despărţit cu regret de Broşteni, unde a mîncat admira­ bile ructe şi n special cireşe şi vişine. Asemenea cireşi n’a mîncat niciodată nici chiar în ţara lui de baştină. A încerca să plătească cu ani fructele mîncate, ar fi însemnat să aducă cea mai mare jignire localnicilor. Iată un obicei demn de toată lauda, • neexistent ih civilizatul Apus, unde — spre exemplu în Germania sau chiar în Cehia — se află în jurul grădinilor sau păduri or ta e cari interzic culesul ciupercilor., fragilor, murelor sau COacaziIor, ca nefiind pentru toată lumea (pag. 126).

J

Miîcovxa în 1856 19

Noua reşedinţa, Vulcăniasa, era aşezată frumos, într'o parte Şi era împrejmuită din trei părţi cu păduri înalte. A locuit acolo mai bine ca ori unde. Deşi lumea era destul de săracă, era to­ tuşi foarte curată. A locuit acolo în gazdă la una din cele. mai frumoase femei, cum n’a mai văzută niciodată printre ţărani, nici chiar printre Romînii din. jurul Mehadiei. Frumoasa femeie era îmbrăcată intr'un costum simplu şi avea părul bogat şi negru ca pana corbului, iar faţa frumoasă ca a unei madone. Era foarte harnică şi nu stătea toată ziua. Pregătea masa de trei ori pe zi, ţesea covoare pe cari le făcea din lîna pe care singură şi-o vopsea, spăla rufe sau lucra în grădină (pag. 127).

Somnul aşa de necesar după o muncă aiit de grea şi-l făcea în aceste case ţărăneşti pe o laviţă, fiindcă paturi nu existau, pe care erau aşternute piei de oi miţoase şi covoare (pag. 128} Se plînge neîncetat de marea nenorocire care se abătuse asupra somnului său din cauza invaziei puricilor, care-, pictaseră 'uleie şi cari ii produceau dureroase mincanmi pe corp. Zacherlina i-a salvat somnul şi aceasta folosită numa, m mare cantilate (pag. 129).

Locuia nu departe de cimitir, unde^ a văzut scena următoare: într'o zi veni acolo o femeie tmara, care după cite i sa al bărspus era văduvă şi se îndreptă spre mormîntul proaspăt . . hatului ei unde rămase multă vreme. Acolo boci şi se tîngui

Vlfgillu P. Atboti 20

atîta, încît aproape urla, apoi împrăştie atent ceva pe mormînt' Intrebînd lumea ce împrăştiase femeia pe mormînt, i sa spus ca răspîndise bucate pentru cel adormit întru Domnul (pag- 131).

Apoi văduva se ridică în picioare, se duse mai încolo şi se întîlni cu o femeie cu care fără nici o jenă rîse tare! Călăto­ rul nostru rămase foarte contrariat.

Cimitirul acela i-a dat ocazia să întrebe pe unii cum se numeşte în romîneşte groapa, sau „mormîntul*. Nu şi-a explicat origina acestui cuvînt decît că vine dela „moniimentum11, după cum „pămintu are rădăcina în latinescul npavimeiltumu (pag. 132).

Laudă pîinea romînească care se prezintă frumoasă şi gus­ toasă. In ziua de 8 Iulie a terminat toată lucrarea la Vulcăniasa şi a doua zi s'a mutat la Andrieşu de sus. Deputaţii satului Andrieş erau sosiţi înaintea-i şi-l aşteptau jos cu caii proaspeţi pentru dînsul, însoţitori şi bagajele lor (pag. 133).

Căldura era îngrozitoare. A fost încartiruit la cel mai bătrîn ţăran din sat, în casa căruia trebuiau să locuiască 7 suflete şi anume: călătorul nostru şi servitorul său, bătrînii, soţii cei tineri şi micul lor copilaş. Locuinţa era cea mai rea pe care o avusese vre'o dată şi rareori i-a fost dat să vadă o lume alît dc săracă ca această familie care i-a oferit toată ospitalitatea de care era capabilă (pag. 134).

Bătrînul a adus cuvînt de mulţămire şi a lăudat pre Dom­ nul, ca un patriarh evreu din Vechiul Testament, că poale primi la sine un asemenea oaspe. Atît bătrînul cît şi cele două femei i-au spus că tot ceiace i-ar trebui: apă, pîine, mămăligă, ori tot ceiace ar avea, îi pun la dispoziţie cu toată inima, începuse dealtfel şi el să rupă puţin limba romînă şi cu multă plăcere se întreţinea cu această lume onestă. Aici a făcut cunoştinţă cu multe obiceiuri curioase a acestor sărmani oameni de munte.

Femeile coseau stînd pe pămînt cu picioarele sub dînsele după obiceiul oriental, sau pe scaune foarte joase (pag. 135).

Aceşti oameni dinspre munte trăiau absolut patriarhal.

Ceiace l-a uimit teribil e faptul că aceşti oameni habar n'aveau ce erau acelea chibrituri şi că focul îl făceau cu totul altfel.

Păstrau seînteia în cărbunii din vatră, ascunsă sub cenuşă. Cînd însă această seînteiese stingea şi cînd atît vecinii cît şi neamu­ rile n'avea foc, atunci produceau seînteia prin frecarea a două lemne (pag. 136).

,— V41covla_în 1&56 21

Nu S2 întîmpia oare aidoma lucrul şi în antichitatd^Şd^i. A/J <= Şi Vestalele — pe aceste meleaguri — erau femeile, pe cari le-a văzut străjuind acest foc sfînt! Despre ceasuri şi ceasornice nici nu se putea vorbi. Cînd l'au văzut că scot ceasul, s'au mi­ nunat ce are. Răspunzîndu-le că are un ceasornic, (cuvînt în în­ tregime slav) i-au spus că nu au văzut niciodată şi că nici n'au auzit de un asemenea cuvînt. Totuşi au dorit să ştie ce este acest obiect şi pentru ce deseori se uită la el. Cînd însă i-a in­ format că după acesta cunoaşte cam la ce vreme (cuvînt deasemeni slav) se găseşte şi cît e orologiul, i-au răspuns că pentru ei nu trebuesc privite aceste lucruri aşa de aproape, deoarece

Dorobanţ pedepsind un pîndar (pag. 97).

ii . , , saw i;li se ce> cnne lor le esfp <;tificicnt spu ca mat au atita timp, , . pină, . , , SU1 : rînd j.a întrebat cit de îndelungat ond se iac Im mamăl.gu Qd ^ răspuns. np,eca(i drum are de air- : d Td Z mămăliga de dimineaţă şi ajungeţi acolo • Jd imediat^ - P mămâliga de amiaza, sau porniţi de

In ziua de furtună grozavă urmată de ploae, nicie. Spre seară s’a ivit o care ameninţa să ţie mult (pag:’, ' tare scundă şi era^ A fost condamnat .» stea m casa^are ^ ^ ^ mici cu cîte avea nişte geamuri

X \

----

O

Virgiltu P. Arkorg 22

şi cari în loc de sticlă erau astupate cu o membrană cîe pofti, incit prin ele nu putea privi frumoasa natură din faţă. Deseori sta cu uşa deschisă. El îşi punea hîrtiile în ordine, femeile coseau şi,.făceau mămăligă, bătrînui dormea, iar omnul cel tînăr tăia lemne. Copilul în toată această vreme a fost liniştit şi cuminte, Era bine crescut, deşi întreaga zi a fost lipsit de plăcerea de a se juca cu iubitele animale din curte, sau cu alţi copii de vîrsta lui. In acea zi călătorul nostru a fost în măsură să ob­ serve toată viaţa bunelor sale gazde. Mămăliga fiartă era mîncarea de la amiază şi seara. Grozav l-a mişcat felul cum mîncau aceşti bieţi oameni. înaintea cinei aşezau masa de lemn în mij­ locul casii, pe pămînt, în jurul căreia se aşezau : bunicul pe pămîntul simplu (sic !), bunica şi nepotul şedeau pe vine, fiul cu picioarele sub el şi tînăra săteancă de cele mai multe ori mînca în picioare. Mămăliga aurie o făceau cocoloaşe şi apoi cu mîinile deseori murdare o duceau Ia gură (pag. 140).

Altora această murdărie a romînilor nu le-ar fi convenit, lui însă acuma îi era tot una, se obişnuise şi mînca cu aceiaşi pofta ca şi mai înainte. Gazdele mîncau de asemenea puţintică b.înză, cîteva ouă şi ciapă sau usturoi verde, pe cari le aşezau în jurul mămăligii. Duminica, bătrînui dormea obişnuit pe un sac sau pe vre’o torbă.. şi nepoţelul pe pămîntul gol. Fiul era plecat după treburi, ori se găsea la serviciul militar de graniţă, iar femeile stăteau prin casă. In Andrieşu de sus a cunoscut prima dată practicul obiceiu, răspîndit în toată partea muntoasă a acestei ţări, de a locui în unele sate iarna şi'n altele vara. In timpul măsurătorii s'a convins că Andrieşul nu era o reşedinţă de vară, ci de iarnă (pag. 141).

Vara, locuitorii stau cu vitele în munte şi păduri, iar la sfirşitul lui Octombrie se strămuta întreaga populaţie în locuin­ ţele de ernat. In Maiu se întorceau din nou în locuinţele de vară, (Este un obicei comun în Alpi ca şi 'n Carpaţi (pag. 142) Munca călătorului nostru în această regiune i-a fost cea mai dificilă din întreaga sa misiune, din cauza munţilor acoperiţi cu copaci cari nu permiteau să fie văzute cu uşurinţă semnele trigonometrice fixate. Intre 17-20 Iulie a îndurat cele mai grozave călduri din toată şederea lui în această ţară. La 17 Iulie 1856 a pornit-o din Andrieş cu însoţitorii săi, după ce mai

Milcovfa in 1856 23

întîi a m ulţumit călduros gazdelor şi familiilor învecinate. înainte drept călăuză avea un băiat ars de soare, numai în cămaşă cu capul încărcat de o clae de păr murdară, semănînd cu închipui­ tul barcagiu Charon, cu jidovul rătăcitor, sau cu regele Lear, avînd în spinare o puşcă bună deşi cam bătrînă şi o grozavă desagă plină cu făina de păpuşoiu, care atîrna pînă la pămînt (pag. 143).

Mai întîi caravana astfel alcătuită a urcat prin Dialul Spoate şi Dialul Cigma, apoi s'a scoborît prin valea Ptriul Lacului,

Dorobanţi valahi (romîni) (pag.

prin Poiana la Retura, prin satul de iarnă Tiritu \r, - • • 1la Milcov. Milcovul acolea era total Neagra ş, apoi din nou la J cu ^ înainta spre neprietenos, curgea prin regiuni sa grăbit Ca să facă izvoarele lui, cu atit J™™ H ^ §a nu mai fie obHgat măsurătorile cît-ma’ sa se mai întoarcă pe ace Singura ^ (chierăstrău) primitiv ş

’drumUri încă odată (pag. 145). a fost un fierăstrău de frontieră. Prin aceste care i-a udat hainele şi noroc

ratfde'Vchetu^Bursucului Nr. 7, unde şi-a uscat hainele şi s’a adăpostit (pa£- 1^

Vrgllio A Artofă

24 La 18 Iulie a pornit din pichet cu toata caravana şi cil călăuza, la măsurătoarea ce urma să fie făcută prin Virful La­ cului şi Vîrful Soarbului, prin valea Piriul Soarbului şi a ajuns în Dialul Secături; apoi deacolo s’a coborît în Valea Neagră şi s'a urcat pe Dialul Mueru Cornea şi pe piscul Dialulung, la Poiana Salcia, deacolo iar în Valea Neagră şi seara s a întors la Plaiul Bursucului, locuinţa sa de atunci. Curios i s a părut cum omul constrîns de împrejurări începe să lase din ideile sale şi din pretenţiile sale, scoborînd 'uşor din treaptă în treaptă şi obişnuindu-se cu o anumită mizerie. Astfel după minunata viaţă din Praga de aur, Focşaniul i-a apărut ca un cuib sărac, însă acesta din urmă i s'a părut ca o mare capitală faţă de săracul Andrieşu de sus (pag. 147).

Acuma însă acest sat trist şi monoton i s’a părut adevărat Paris în faţa izolatei case grănicereşti de pe Plaiul Bursucului, unde a privit singurătatea şi pustietatea în decursul ploii care continuat măsurătoarea în jurul l-a reţinut aici. La 19 Iulie Pîriului Sarat, valea Piriul Făgetului, Chierestreu, în jurul casei grănicereşti Nr. 8, la Gura Grbovi, prin Virful Alunului şi Virful Grbovi, din nou înapoi la sediu central, adică la pichetul Plaiu Bursucului, Nr. 7 (pag. 149).

La 20 Iulie, deşi Duminică, şi-a urmat programul său se­ cundat de toate ajutoarele sale fără şovăire, ba chiar într’o per­ fectă dispoziţie. A pornit-o din înălţimea Plaiul-Bursucului pînă în Dealul Roşu, de acolo pînă la graniţa naturală de apus, apoi pe drumul din Virful Grbov, Alunului şi Poiana Puecura, pînă'n Virful Soarbului, de unde apoi s'a scoborît cu toată suita în Andrieşul de Sus (pag. 150).

Drumul spre Andrieş l-a făcut tare vesel, fiindcă terminase de ridicat şi măsurat cea mai grea regiune. De pe înălţimile pe cari se găsea a privit minunata panoramă sălbatică a Carpaţilor spre Ardeal. In Andrieş a sosit într'o seară minunat însorită şi a fost primit de populaţie cu multă însufleţire. Lumea îi eşise inainte, deoarece fusese înştiinţată de cîntecele întregii caravane care se reîntorcea voioasă dela munte. La 21 Iulie a lucrat ultima porţiune din satul de iarnă Scoruş şi Rîmna, iar pe înserate a început din nou ploaia. La 22 Iulie a plecat din Andrieş, despărţindu-se de bunele lui gazde la care stătuse. Bătrînul plîngea

Milcovla în J85& 25

cu hohote, iar bătrîna şi tînăra lor noră îl ajutau. Le-a -dăruit bani şi s'a întreţinut cu întreaga lor familie. Toată populaţia se strînsese în jurul lui cînd l-a văzut gata de plecare, iar el şi cu însoţitorii s’au despărţit cu inima îndurerată, de aceste suflete simple, însă atît de bune (pag. 151).

Totuşi era vesel că terminase lucrul în această regiune aşa de accidentată şi că se întorcea acuma spre ţinuturi mai civili­ zate şi mai înstărite. Ţinuturile în care şi-a petrecut timpul erau

Ţăranca

romînccHa lucruCde casă (pag. 128)

ti A contemplat cele mai frumoase minunate şi foarte păduri mari în toate părţile, s’a peisage posibile, a s r ^ încîntătoare poiene ce se aflau pe odihnit în plăcute pajiŞ a văzut minunate cîmpii prin văile vîrfurile şi coamele munţ ^ 1 it tot ceiace putea sfifci încînte munţilor, într un cuvi ^avut nici un fel de societate şi în inima; însă din ne en^ con£ort care să trădeze cea mai mică general nici un 6 însemnată civilizaţie, cea mai puţintică educultură, cea mai ne urma a unor moravuri mai noi. O nebă* caţie şi cea mai 1™câ rornDlecta acest frumos decor. Se miră nuită bogăţie de fruc

(

Vfrgiliu P. Arkofâ 26

mult de obiceiul de a pune jug oilor, porcilor şi Clinilor ca sa nu strice ogoarele (pag. 152).

La începutul lui August se află în Dumltreşti. Aici din cauza muncii foarte sîrguincioase n'a avut timp să salute pe zapciul din localitate, pe care l-a cunoscut cu frumoasa sa soţie şi cu două ajutoare la tîrgul anual care se ţinea, a cărui inau­ gurare a sărbătorit-o în prezenţa sa şi de unde a luat cîteva schiţe caracteristice. Afacerile de la acel tîrg erau destul de simpliste şi naive. Numeroşi oameni vindeau şi cumpărau acolo

Frînzul romînilor de la munte (pag. 140)

coase, bricege, pahare, sticle, brişti, ceapă, usturoi, pălării, curele de piele, încălţăminte şi jucării galbene. Ceiace era însă foarte interesant, era lumea îmbrăcată în strae de sărbătoare din cele mai îndepărtate colţuri ca şi din cele mai apropiate, printre cari se puteau găsi frumoase modele de costume şi de marame de cap. Tot acolo a putut vedea „hora", frumos şi majestos caden­ ţată, precum şi „jocu-liL care se conducea după sunetul viorelor ţigăneşti foarte primitive, unde a dansat şi el cu doamna zapciului (pag. 154).

Milcovia în 1856 27

După tîrg, cînd s'a înserat, toţi au plecat de unde veniseră.

Multe maimuţării şi mult sgomot se făcea, multe cîntece se auzeau din partea tineretului, încît aproape asurzise de urechi. In faţa ochilor i se pr.ezintă o lume paşnică, ordonată şi liniştită, care se întorcea acasă. Nu s’a întîmplat după cît a putut observa nici un accident, deşi şi’n Valahia ca pretutindeni sunt destui

iU

'v Caravana

w cartografică în munţii romîneşti (pag. 144)

. j rmtin interes această lume pestriţă beţivi. Nu i-a fost mal PsM îr căruţe, clătinîndu-se, cîntînd, cave călătorea pe I°* cu ea sticle cu băuturi alcoolice din strigmd de după ^ ^ ^ ^ ciocneaUi închinînd. cari sorbeau pe a fost expresia de prietenie sau de

Virgllio P. Abrore 28

să observe această mulţime care se [mişca spre căminurile ei, i-a făcut impresia unui cortegiu bachantic în tot ceiace are el mai caracteristic- La 21 August s'a mutat la Chiojdeni. Marghi­ loman, proprietarul acestui sat pe care l-a cunoscut, era om de aproape 50 ani, iar soţia lui era ceva mai in vîrstă, însă bine conservată. I-au urat bun sosit în limba franceză şi i-au dat drept locuinţă, al doilea pavilion, deoarece primul era plin cu musafiri din Bucureşti: surorile doamnei şi doi fii ai lor, unul de 16 ani, altul de 18 ani, cari învăţau la colegiuljnaţional (pag. 155).

Gazdele nu aveau deloc copii. Amîndouă pavilioanele erau foarte apropiate. El era adevărat stăpîn în pavilionul său. Avea la dispoziţie mere, pere şi prune din belşug. Gustarea de dimi­ neaţă i se trimitea foarte matinal, iar prînzul şi cina o lua într’un frumos chioşc din grădină. Se întreţinea de minune cu gazdele, întrucît toată lumea vorbea corect şi perfect franţuzeşte (pag. 156).

Intr'o zi pe cînd se găsea la Chiojdeni s'a sărbătorit la mînăstirea Poiana Mărului o deosibită sărbătoare. In drumul pe care-1 făcea spre măsurătoare şi seara pe cînd se întorcea spre casă, a văzut nenumărată mulţime de lume venită de pretutin­ deni, chiar şi din părţile Brăilii, dela o distanţă de 117 km.

La 9 Septembrie a trebuit să părăsească Chiojdenii, după ce şi-a luat rămas bun foarte cordial de la gazdele sale. A fost o mare revoltă din partea familii Marghiloman, care s'a simţit jignită, cînd a încercat să remunereze tot ceiace căpătase aici. întreaga caravană trigonometrică a fost împărţită în ziua aceia în trei corpuri, pentru a putea termina mai repede lucrarea (pag. 158), Tscherpel a mers în satul Modreni, ca să caute locuinţă.

Autorul a luat-o deadreptul prin munte la noua-i reşedinţă. Că­ lăuza lui i-a vorbit mult despre ale gospodării, despre proble­ mele ţărăneşti, fapte extrem de interesante pentru cunoaşterea acestei regiuni. In schimbul unor avantagii l°c de păşune şi de arat, — propietarul moşii pretinde din partea ţăranilor să i se lucreze 22 zile pe an cu toţi membrii familiilor lor şi cu toate vitele lor, atît la cîmp cît şi la alte treburi hotărîte de boer (pag. 159).

Statului, deasemenea ţăranul trebue sâ-i lucreze 6 zile, atunci cînd subcîrmuirea hotărăşte- Preoţii n au drepturi speciale,

Milcovia în 1856 29

ci primesc numai atîta cit capătă de la slujbele lor religioase.

Nu sunt taxe fixe, ci acestea sunt benevole (pag. 160). Ţăranii au dreptul de a se strămuta liber de pe un loc pe altul, sunt însă nemulţumiţi de autorităţi (pag. 161).

Treptele autorităţilor în ordine crescîndă, aşa cum i le-a comunicat călăuza sunt: Concipist — de origină latină Epistat — de origine Serdar — de origină turcă 1 — şi Aga. greacă

întoarcerea sătenilor dela tîrgul din Dumitreşti (pag. 156)

Paharnic, Vornic şi Vornic Mare, toate de origine slavă.

Logofăt Mare = primul ministru, de origine greacă ; Hospodar = principe conducător, de origine slavă.

I se pare interesantă şi curioasă această titulatură luată din diverse limbi. La fel mai află că nimeni nu putea fi boer, decît dacă a trecut printr'o slujbă de stat ca funcţionar într'un birou civil sau militar. Fiul celui mai înalt boer, devenea boer 1 Autorul se întreabă dacă acest cuvînt nu vine dela „sredu", „strediv, adus din şlavă în turcă ? I

■

VfrglHu P. Arbore 30

numai după ce pătrundea într'un birou public şi atunci ajungea în demnitate numai după cîteva zile, în urma hotărîrii princi­ pelui. Fiul principelui conducător sau al domnului, nu devenea prinţ, decît dacă un număr de boeri îi acordau de bună voia lor funcţii înalte, pînă ce ajungea însfîrşit să fie principe (pag. 162). înainte vreme, boeriile se luau după ce mai întîi se plăteau taxe mari sau se dădeau daruri în natură. Din acest punct de vedere constată călătorul nostru este o mare deosibire între boeria din Bohemia, unde titlul se moşteneşte şi nobleţă acelo­ raşi timpuri din Valahia şi Moldova (pag, 163).

In Modreni a sosit înainte de amiază şi a fost încartiruit la boerul Brăileanu, care îl aştepta cu masa gata. Locuinţa îi fusese aranjată cu minunate covoare ce erau ţesute cu modele frumoase, cu saltele şi perne moi. A discutat cu gazdele sale romîneşte, fiindcă acestea nu cunoşteau altă limbă. La 11 Sep­ temvrie a mai sosit în Modreni sublocotenentul Van Aken, de la serviciul geografic al armatei austriace, cu doi soldaţi şi prin bunăvoinţa d. Brăileanu a fost încartiruit -în aceiaşi casă, deoa­ rece se plîngea că stătea mizerabil în sat la ţărani (pag. 164).

In urma discuţiilor avute cu boerul Brăileanu, călătorul constată că acesta nu era un om prea cultivat şi că în serile de toamnă a ţinut gazdelor sale adevărate cursuri de astronomie (pag. 166).

In ziua de 18 Septemvrie 1856, după 9 zile de ploae, cerul s'a înseninat şi Van Aken a putut să pornească spre treburile sale. La 26 Septemvrie a terminat măsurătoarea şi s a pregătit de plecare, după ce mai întîi aduse mulţumiri gazdelor pentru admirabila primire şi ospitalitate pe care i-a dat-o timp de 14 zile. S'a îndreptat apoi spre Valea Şchiopului, unde după ce a constatat că ţinutul nu era destul de propice pentru măsurăto­ rile topografice ce le făcuse pînă acuma, s’a mutat în satul Buda (pag. 166-167).

Acolo a avut întîlnire cu două feluri de făpturi sălbatice.

Astfel într'o seară pe cînd se întorcea dela măsurători, a văzut numai la trei paşi depărtare de el, un vultur cum n'a mai văzut niciodată un altul mai mare, iar într'o zi călduroasă îndreptindu-se spre un lac, a văzut numeroase broaşte ţestoase de mă'

Mflcovfa în 1856 31

rime neobişnuită şi necunoscută de el pînă atunci, cari stăteau de jur înprejurul lacului şi se soreau tihnite (pag. 167-168).

In Buda a locuit într'o casă sărăcăcioasă de ţară, plină de ploşniţe şi de tot felul de gîngănii, însă spre marele său noroc în cele patru zile cît a stat aici, a avut multă treabă, deoarece se grăbea să termine cît mai curînd măsurătorile (pag. 168).

In ziua de 1 Octombrie 1856 s'a mutat în Dedllleşti. Aici a avut o locuinţă identică ca'n Buda şi din această cauză a fost nevoit să doarmă pe o verandă. In acest sat locuiau şi ţigani

Moară în Deduleşli (pag 170)

într'o parte a satului, unde formau un fel de „gheltou ţigănesc — ţigănie. — Ei locuiau în case sărăcăcioase sau în colibe, şi îi făcură impresia că în Europa mai sunt încă troglodiţi (pag. 169).

Din rîndurile lor, unii ţigani şi ţigănce slujiseră la diferiţi boeri şi cînd îl văzură, îl salutară foarte corect cu „bon-jour“ !

Crezînd că ştiu franţuzeşte li s'a adresat în această limbă, însă i-au răspuns că mai mult nu ştiu, dar că i-ar putea răspunde în greceşte ori în turceşte, limbi pe cari însă autorul nostru nu )e cunoştea (pag. 171).

In după amiezile {rumoese şi calde se odihnea prin vii,

Virgllfu P. Arbore 32

mîncînd struguri gustoşi şi admirînd natura cea frumoasă, în care se simţea ca în rai (pag. 172-173).

La 4 Octomvrie 1856 măsura în Băbeni, noua reşedinţă de lucru. Acolo deasemeni şedea un zapciu cu o nevastă frumoasă şi cu un ajutor tînăr. Acest tînăr l-a introdus în locuinţa cea nouă, la vechea mînăstire de călugări care era în întregime goală.

I s’a părut foarte curios cînd a văzut împodobiţi pereţii odăilor cu fel de fel de chipuri pictate fără gust, avînd ca subiect fie sfinţi bizantini, fie scene din Wilhem leii, fie episoade din viaţa

Lucrători jucînd în epoca culesuluiZde vii (pag. 176).

Genovevei de Brabant. Acolo a văzut prima dată cum se mulge o vacă şi diferitele întrebuinţări ale laptelui (pag. 173).

Vaca stătea liberă, nelegată, în mijlocul curţii şi femeia şedea lingă ea cinchită, ţinînd între genunchi doniţa. Vaca deşi es'te un animal foarte supus, totuşi apărîndu-se de muşte se mai mişca cîţiva paşi mai departe, iar odată cu ea se rr.uta şi femeia care o mulgea. Cîte odată începea să pască iarbă şi se mişca prin toată ograda. Femeia trebuia să se mute după dînsa. Ţă­ ranul rîdea de această continuă schimbare, dar nu-i trecea prin minte ca să ţie pentru cîteva clipe vaca de coarne, pînă ar fi fost mulsă.

Milcovia în 1856 33

La 6 Octomvrie s'a mutat la Olaretli, unde avea propietate tînărul grec Gheorghe Baldoridi, om foarte frumos, cu părul negru, mustăţile şi ochii scînteetori de negri şi care vorbea bine romîneşte. La dînsul na avut loc să-l primească, pentru care fapt s'a scuzat mult, în schimb 1- a încartiruit într o casă destul de curată a unei văduve bogate, unde nu erau nici un fel de gîngănii (pag. 174).

In acest sat a văzut ursari cari distrau pe săteni. Urşii scoteau tot felul de mormăeli tari sau încete, după felul cum

HanulŞdin

Slobozia-Coroteni-Valahia (pag. 182)

erau îmboldiţi de ursari. Iu ziua de 21 Octomvrie - zi frumoasă de toamnă liniştită şi cu soare cald — sa mutat, lucrmd tot drumul, la Slobozia-Coroteni. Acest sat era organizat ca un compossessorat din Ungaria. împrejurimile l-au făcut sa bă­ nuiască că va avea aici o bună locuinţă pentru care_ lucru se grăbea bucuros să ajungă cit mai repede. Spre seara and se îndrepta spre sat, intîlni un soldat de al său care venea înainfusese trimis de dimineaţă pentru locuinţă. Soldatul tea-i şi oare la cunoştinţă greutăţile intimpinate cu ocazia căutării îi aducea

Virgiliu P. Arbore 34

de locuinţă. Atît deputaţii satului cit şi funcţionarii nu au vrut să-l ia la ei, deşi a umblat din casă în casă, pînă cînd însfîrşit a fost invitat cu multă stăruinţă de un locuitor (pag. 175).

Intr acolo s a grăbit imediat, a mulţumit pentru comple­ zenţă doamnei şi domnului cari o făceau pe gazdele şi după ce s a schimbat cu alte haine, primi invitaţia la o mică petrecere de seară, unde s a distrat foarte bine cu gazdele şi cu două că­ lugăriţe frumoase şi tinere, rude apropiate de ale lor, cari ve­ niseră în vizită dela o mînăstire de maici din apropiere. Călu­ găriţele rîdeau destul de liber şi simţeau plăcere să se primble prin lume. Acest fapt j se păru călătorului nostru care era liber cugetător cam curios, cu atît mai mult, cu cît atît călugării cît şi călugăriţele nu pot să lege relaţii de familie. Petrecerea din acea seară a fost foarte veselă şi însufleţită. A doua zi seara cînd s a întors dela muncă în sat, zapciul îl aştepta şi împreună cu dorobanţul şi cu soldaţii lui a pornit spre cea mai frumoasă curte boerească, proprietatea bogatului boier Sichleanu. unde îi fu dat să admire gustul cu care erau aranjate camerile cu mobile scumpe, aşa cum n'a mai văzut nicăeri pe aceste meleaguri, A vorbit acolo de toate şi la urmă i s'a spus că peste trei zile este anunţată vizita întregii lui familii la nişte rubedenii din Buzău, la cules de vii şi îl rugară să-i erte că nu i pot pune la dispoziţie toată ospitalitatea pe care ar dori să i-o arate (pag. 177).

Descrie bogăţia viilor, frumuseţea culesului, felul cum se mustuieşte, călcîndu-se strugurii cu picioarele şi remarcă bunăta­ tea vinului. Deşi pînă acuma nu băuse vin niciodată, acum nu se putu abţine şi rămase îneîntat (pag. 178 — 179).

La gazda la care era încartiruit se culegea de asemeni via şi se mustuieau strugurii. Culegătorii erau foarte veseli şi în fie­ care seară după munca culesului şi Duminica toată după amiaza, aveau muzică. Doi ţigani le cîntau : unul din vioară, celălalt din ţimbal şi ei jucau sau roboteau. Nu şi-a putut închipui deloc cum aceşti oameni cari munceau toată ziua, aveau totuşi o aşa de bună dispoziţie. In aceste ultime zile de muncă a vizitat mînâstirea de călugăriţe, aşezată minunat între nişte fagi grandioşi, unde a continuat măsurătoarea. In mînăstire nu erau atunci aşa

de multe călugăriţe şi acelea carj eraţi şe întîmplase

fi cele

Mflcovla in 1856 35

bătrîne. Cele mai tinere — cari nu erau aşa de numeroase — se găseau în vizită, ori erau la cules de vii pe la prietene (pag. 180).

Timpul se înrăutăţi, frigul începu să-i îngheţe oasele şi o vreme mohorîtă anunţa sfîrşitul toamnei. Călătorul nostru se gră­ bea acum să termine măsurătoarea, pentrucă ar fi dorit să facă Crăciunul şi Anul Nou în Praga, pe care a iubit-o atîta. La amiază lucră în Obrejici, aproape de satul Slobozia, unde mai fusese la 12 Iunie. Acolo a întîlnit un negustor ambulant care vindea diverse mărunţişuri şi căruia din instinct i s'a adresat ceheşte. Nu mare i-a fost mirarea cînd acesta i-a răspuns în aceiaşi limbă iar de bucurie a vrut să-i sărute şi mîinile. I-a adresat cîteva cuvinte şi i-a dăruit ceva bani mărunţi, după care a părăsit acest sat urît, murdar şi desgustător, — Obrejici — (Pag. 181).

La 28 Octombrie 1856 de dimineaţă, s’a despărţit cît mai c°rdial de gazdele lui, — drăguţele călugăriţe plecaseră mai îna­ lte — şi-a adunat lucrurile şi s'a aşezat cu soldatul său într’o căruţă cu un cal, îndrepteptîndu-se spre Cucii. 'Dorobanţului i-a dat drumul, după ce mai întîi i-a făcui nn cer-tiiicat-elogios in bmba franceză, ca să-i servească la nevoe^j Iar drept orice încheere, acela care a văzut, cunoscut şi Preţuit Milcovia, termină însemnările sale zilnice cu această pro­ fesiune de credinţă, cu această mărturisire sinceră, adusă ca un sUprem omagiu tuturor romînilor din acest ţinut pe cari desigur ca i-a iubit, spunînd : „ Voi păstra până la moarte aceste amintiri, şi dacă ar fi să se vindă, nu le-aş da pe oricîţi bani mi s'ar oferi- (pag. 183).

INDEXUL STAMPELOR REPRODUSE p*.

1 2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

H. 15.

16.

17.

Căruţă de poştă valahă .

Biserică veche din Focşani Biserică veche din Focşani Cişmea din Focşani .

Soţi în costume boereşti străvechi .

Familie evreiască din Focşani Copii de evrei făcînd ştrengării în Focşani Sacagiu din Focşani • Dorobanţ pedepsind un pîndar Dorobanţi valahi (romîni) Ţărance romînce la lucrul de casă .

Prînzul rornînilor de la munte Caravana etnografică în munţii romîneşti . Întoarcerea sătenilor de la tirgul din Dumitreşt Moara din Deduleşti Lucrători jucînd în epoca culesului de vii Hanul din Slobozia-Coroteni-Valahia

a ' :°-i -

,/• P 1

b.

jâ..

J»,

3\ 17,

5 6 7 9 11 13 17 19 21 23 25 26 27 29 31 32 33

' ■

. .

Xf, coc :<-•

PREŢUL LEI 5«|