Un proiect r e u ş it

UN PROIECT REUŞIT

9

Zi de zi, ca să ajung la bibliotecă, merg de-a lungul străzii Timiş, vegheată de un stejar multisecular, traversez apoi B-dul Gării, având pe partea stângă Casa Ibrăileanu şi în faţă Casa Alaci, actualul Muzeu de istorie, dau bineţe expresivei statui a lui Ştefan cel Mare, aşezată la întretăiere de străzi: Tăbăcari, Republicii, B-dul Gării şi Str. Ştefan cel Mare, şi-apoi merg la pas, pe cea din urmă, până în Centru. Bun prilej pentru mine de a-mi răsfăţa privirile cu intimitatea unor grădini minuscule şi foarte bine îngrijite, cu priveliştea unor case de demult, odihnindu-se, anotimp după anotimp, şi trecând peste vremuri, cu demnitate.

Apoi, traversez B-dul Unirii, str. Eroilor şi ajung pe strada Mihail Kogălniceanu, frumoasă, cu multe case de patrimoniu şi unde, la nr. 13, se află sediul bibliotecii, despre care am aflat lucruri noi, cu prilejul proiectului nostru „Povestea străzii mele” . Aşa s-a ivit ideea, din excursul meu matinal pe lângă case palpitând de lumini şi umbre, printre oameni, neştiutori de paşii lor... Sau din ecourile altor proiecte frumoase despre Vrancea: cărţi, site-uri, iniţiative, manifestări culturale... Sau5 7 7 5 7 din lecturile despre oraşul Focşani de altădată.

Sau din inima mea, cum spuneau, demult, cronicarii...

Ce m-a impresionat cel mai mult la acest proiect, a fost că tema lui a stârnit curiozitate, interes şi entuziasm, peste aşteptările noastre. Apoi, au venit lucrările care au adus surpriză după surpriză. Texte elaborate după reguli academice, ori emoţionante, ilustrate afectiv, bogate iconografic, ori altele, surprinzătoare prin abordări literare originale, exemplare prin sensibilitatea şi sentimentul apartenenţei sine die, la spaţiul copilăriei şi al familiei. Familiile, generaţiile, clădirile, transformările urbane, străzile, în totul lor, au devenit, prin apelul la memorie, veritabile personaje. Istoria a fost omniprezentă: cea individuală ori colectivă, istoria veche ori cea recentă, cuceritoare sau vindicativă, graţioasă ori

grotescă, recuperatorie ori inertă... Din aceste lucrări, s-au ivit în faţa noastră imagini necunoscute, sau doar bănuite din vechiul oraş Focşani, ori din Mărăşeşti, Panciu, Odobeşti şi Adjud, ori de pe Valea Milcovului, ori ne-au apărut fizionomii mişcătoare ale uliţelor de odinioară devenite, încetul cu încetul, străzi, în sensul modern al termenului. Acestea au căpătat parcă viaţă, prin oamenii şi întâmplările trăite de ei, prin clădirile pline de istorie, care s-au trezit în faţa noastră frumoase şi pline de glorie, ori singure şi urâţite de indiferenţa noastră, martore ale vremurilor care au fost. Care sunt... Au răzbătut până la noi, glasurile şi rumoarea unor vremuri apuse, graţie autorilor, pe care îi veţi descoperi aici, în această antologie, mulţi şi înţelepţi, cunoscuţi ori necunoscuţi, devotaţi şi solidari în jurul ideii de istorie urbană a Vrancei, de istorie locală, uneori nostalgici, alteori sobri ori exuberanţi, dar totdeauna mândri că, legaţi prin destin de locurile acestea, le-au devenit, ireversibil, cuvânt, efigie, blazon. Le suntem recunoscători tuturor, pentru încrederea acordată nouă, bibliotecii, pentru bună colaborare, pentru spiritul de echipă implicit şi pentru aceste veritabile omagii aduse oraşelor noastre şi oamenilor trăitori ai acestora, pe care le vom găsi în această antologie.

Mulţumim echipei tehnice a acestui proiect editorial, domnului prof. univ. dr. Costică Neagu, directorul Editurii vrâncene „Terra” şi tuturor celor care ne-au stat aproape, cu mintea şi cu sufletul. 5

Personal, las aici scrisă, recunoştinţa mea, doamnei manager a bibliotecii noastre, Oana-Raluca Boian, pentru încredere, încurajare, sprijin şi frumoasă prietenie întru realizarea proiectului editorial „Povestea străzii mele” .

Iar dumneavoastră, dragi cititori ai acestei cărţi, să vă fie darul acesta al nostru, bun leac pentru suflet şi primitoare casă pentru alte amintiri.

Bibl. dr. Teodora FÎNTÎNARU Coordonator proiect „Povestea străzii mele”