UN PROIECT REUŞIT 9
Zi de zi, ca să ajung la bibliotecă, merg de-a lungul străzii Timiş, vegheată de un stejar multisecular, traversez apoi B-dul Gării, având pe partea stângă Casa Ibrăileanu şi în faţă Casa Alaci, actualul Muzeu de istorie, dau bineţe expresivei statui a lui Ştefan cel Mare, aşezată la întretăiere de străzi: Tăbăcari, Republicii, B-dul Gării şi Str. Ştefan cel Mare, şi-apoi merg la pas, pe cea din urmă, până în Centru. Bun prilej pentru mine de a-mi răsfăţa privirile cu intimitatea unor grădini minuscule şi foarte bine îngrijite, cu priveliştea unor case de demult, odihnindu-se, anotimp după anotimp, şi trecând peste vremuri, cu demnitate. Apoi, traversez B-dul Unirii, str. Eroilor şi ajung pe strada Mihail Kogălniceanu, frumoasă, cu multe case de patrimoniu şi unde, la nr. 13, se află sediul bibliotecii, despre care am aflat lucruri noi, cu prilejul proiectului nostru „Povestea străzii mele”. Aşa s-a ivit ideea, din excursul meu matinal pe lângă case palpitând de lumini şi umbre, printre oameni, neştiutori de paşii lor... Sau din ecourile altor proiecte frumoase despre Vrancea: cărţi, site-uri, iniţiative, manifestări culturale... Sau din lecturile despre oraşul Focşani de altădată. Sau din inima mea, cum spuneau, demult, cronicarii... Ce m-a impresionat cel mai mult la acest proiect, a fost că tema lui a stârnit curiozitate, interes şi entuziasm, peste aşteptările noastre. Apoi, au venit lucrările care au adus surpriză după surpriză. Texte elaborate după reguli academice, ori emoţionante, ilustrate afectiv, bogate iconografic, ori altele, surprinzătoare prin abordări literare originale, exemplare prin sensibilitatea şi sentimentul apartenenţei sine die, la spaţiul copilăriei şi al familiei. Familiile, generaţiile, clădirile, transformările urbane, străzile, în totul lor, au devenit, prin apelul la memorie, veritabile personaje. Istoria a fost omniprezentă: cea individuală ori colectivă, istoria veche ori cea recentă, cuceritoare sau vindicativă, graţioasă ori 5
7
7
5
7
13
