Scrisoare neterminată pentru traducătoarea mea Zbor plăcut /10

MIRCEA DAN DUȚĂ

Scrisoare neterminată pentru traducătoarea mea

Dragă Kasia,

Mă bucur să te anunț că anul acesta nu voi mai fi singur de Crăciun: mi-am făcut un selfie! Eu și selfieul meu ne iubim foarte mult. O să vezi… Fiindcă o să fac un selfie cu noi doi, cu mine și cu selfie-ul meu, și o să-l postez pe Facebook, ca să vezi și tu ce bine ne stă împreună mie și selfie-ului meu. Vom petrece împreună Crăciunul, Revelionul și poate și Paștele, dacă relația noastră va dura până atunci. Dar probabil că va dura. Știi, eu și selfie-ul meu ne potrivim foarte bine unul cu celălalt. Avem gusturi similare, opinii similare și, în general, semănăm atât de mult, încât îmi spun uneori că faptul că ne-am întâlnit este aproape un miracol. Pe scurt, sunt fericit și sunt convins că te vei bucura și tu de fericirea mea. Există însă aici o mică problemă. Sper că vei înțelege, că nu te vei supăra și că vei lua lucrurile în mod sportiv și realist. Acum, că nu mai sunt singur, acum, când există cineva în viața mea, am niște obligații, o anumită responsabilitate care până acum nu exista. De exemplu, nu-mi mai pot permite să-mi scriu oricând, cu oricine, despre orice. Știi, selfie-ul meu e un pic gelos și nu-i place să fac corespondență cu oameni străini. Știu că tu nu ești o străină pentru mine, doar ești traducătoarea mea, dar selfie-ul meu vede lucrurile altfel. Mai mult, ar putea să nu înțeleagă că o scrisoare neterminată înseamnă au-

tomat și o scrisoare neexpediată și m-ar putea suspecta, de exemplu, că ți-aș trimite scrisoarea de față, deși eu nici măcar nu am terminat-o. Noi doi, adică tu și cu mine, știm că nu se pune problema în acest fel, dar nu este obligatoriu ca toată lumea să gândească la fel ca noi. Pe de altă parte, probabil că nici de traduceri nu voi mai avea nevoie, întrucât selfie-ul meu înțelege tocmai limba în care tac eu. Pe scurt, trebuie să mă dedic mai mult celor apropiați, nu-mi mai pot permite o relație dezordonată. Având în vedere toat acestea, vreau să te anunț că de-acum încolo nu-ți voi mai scrie niciodată nicio scrisoare neterminată, aceasta este ultima. Repet, sper că vei înțelege și că nu o vei lua ca pe o ofensă personală. De fapt, uite, m-am gândit chiar acum că, dacă mi-ai urma exemplul și te-ai hotărî și tu să-ți faci ordine în viață, am putea chiar rămâne prieteni. De exemplu, dacă ți-ai face și tu un selfie, am putea din când în când să ne întâlnim toți patru, să stăm de vorbă, să ne petrecem vacanța împreună în Polonia sau poate chiar să ne mutăm definitiv acolo. Dar toate acestea sunt încă departe. Deocamdată, tot ce am este selfie-ul meu, și tot ce ai tu este scrisoarea mea neterminată. Așa că și tu, și eu avem parte de câte o mică licărire de speranță. Depinde numai de noi ce vom face în continuare, cum vom ști să ne bucurăm de ea. Îți doresc să ai și tu parte de fericirea mea de acum.

Din toată inima, al tău, eu.

Zbor plăcut

Căpitanul zice Vi vișiu ă plezânt flait; sunt surprins; pentru prima oară în viață, aud un pilot de pe ČSA care chiar știe englezește. Sub noi se află Bucureștii, ni se face instructajul privind siguranța la bordul aeronavei, stewardesa poartă o uniformă albastru-închis, nu e cine știe ce, o siluetă banală, treizeci și ceva, picioare scurte, curu´ mare, dar oricum atrăgătoare pentru un nef la patruzeci și, așa că urmăresc instructajul de siguranță cu un interes libidinos. Ni se oferă băuturi reci, sub noi se află Brașovul, stewardesa poartă pantofi roșii, cred că n-o să dorm în timpul zborului. Ni se oferă sandvișuri calde, sub noi este Clujul, am zburat cinci sute de kilometri, stewardesa poartă ciorapi transparenti, cred că nu-mi voi pierde vremea nici cu cititul României Literare. Ni se oferă băuturi calde, sub noi este Timișoara, temperatura exterioară este de cincizeci și trei de grade sub zero, transpir cumplit, stewardesa face un semn discret cu mâna, apoi dispare

în cabina îngustă purpurie de la coada avionului. Dintr-odată mă apucă și pe mine pișarea, îi cer grăsanului de lângă mine să-mi facă loc, ca să ajung mai repede la culoarul dintre scaune și la cabina purpurie, stewardesa poartă sutien alb. Nu ni se oferă băuturi energizante, cică la bord sunt interzise, dar terminăm noi și fără ele călătoria asta. Stewardesa are sfârcuri roz, sub noi este Budapesta, zburăm la o înălțime de zece mii de metri, probabil că deaia m-a apucat amețeala. Stewardesa poartă chiloți negri, sub noi este Bratislava, căpitanul zice fastân ior sitbelţ, mai târziu, don´ căpitan, deocamdată aici suntem foarte strâns legați și în deplină siguranță. Străbatem o zonă cu turbulențe intense, motorul trepidează cumplit, aripile trepidează cumplit, fuzelajul trepidează cumplit, tot avionul trepidează cumplit, cabina îngustă purpurie de la coada avionului trepidează cumplit, pasagerii trepidează cumplit, stewardesele trepidează cumplit, probabil că și căpitanul și primul ofițer, dar p-ăștia nu-i văd, așa că nu pot să zic, de fapt nu mai văd nimic și pe nimeni, de parcă am fi primit marijuana, care precis e interzisă la bord, dar cine mai are nevoie de ea... Sub noi este Brno, încep manevrele de aterizare, de-acu´ să mă închei și eu la pantaloni... Stewardesa are un zâmbet viclean și de-abia acum observ că poartă insigna Me too, ce mă fac dacă jigodia asta mă reclamă că am hărțuit-o în timpul zborului? Mă rog, n-are decât, mi se rupe, oricum a fost mișto. Am aterizat la Praga; câțiva bărbați în uniformă se apropie de mine, stewardesa îi însoțește, poartă un fâș negru, cel mai înalt dintre caralii a început să-mi vorbească: Vă salut, domnule. Să-mi bag, caraliii ăștia cehi mai sunt și politicoși, înainte să te bage la zdup te mai și salută, i-am întins mâinile, ca să-i ușurez munca, doar tot o să-mi pună cătușele, dar dintr-odată individul a început să-mi strângă mâna, în timp ce stewardesa mi-o mângâia pe cealaltă: Stimate domn, în numele Poliției Cehe, vă adresăm calde mulțumiri că ați apărat-o pe domnișoara stewardesă aici de față, atunci când unul dintre pasageri, care din păcate a fugit și ne-a scăpat, a încercat să o hărțuiască. Vă suntem foarte recunoscători și apreciem foarte mult curajul dumneavoastră. După primul șoc m-am scuturat imediat și le-am răspuns: Este normal, domnilor, orice bărbat adevărat ar fi procedat la fel. M-au însoțit cu toții până la terminalul Sosiri, unde mă așteptau nevasta și copiii. Stewardesa avea lacrimi în ochi când i-a depănat nevesti-mii toată povestea despre curajul meu: Stimată doamnă, vă felicit și vă și invidiez un pic. În timpul zborului de la București la Praga, soțul dumneavoastră s-a comportat ca un bărbat adevărat. Ciudat, a răspuns nevastă-mea. Are dreptate, cu ea n-am mai fost bărbat de multă vreme. Stewardesa are un bilețel în mână: Acesta este numărul meu de telefon, sunați-mă, poate ne întâlnim să stăm de vorbă la un pahar de

vin. Nevastă-mea i-a mulțumit: Cred că tot eu o să vă sun, că al meu precis uită, dar lăsați că-i amintesc eu, că el e așa, mai cu capu-n nori. Nicio problemă, stimată doamnă, așa suntem toți din când în când, mai ales când lucrăm pentru o companie aviatică, a adăugat stewardesa înainte de a ne despărți, apoi m-a privit adânc în ochi și i-a zâmbit cu eleganță nevesti-mii. Nu regret decât că nu l-am întâlnit pe căpitan, ca să-l felicit din toată inima pentru modul deosebit de corect în care a pronunțat plezânt flait.

Decolare plăcută

Tânăra dansatoare îmbrăcată în albastru își ridică mâinile spre tavan, de parcă s-ar ruga pentru ajutor și apărare către Marele său Zeu care ne vorbește din difuzoare cu vocea unui actor invizibil. Tânăra dansatoare îmbrăcată în albastru își deschide larg brațele, ca și cum ar vrea să îmbrățișeze întreaga lume. Tânăra dansatoare îmbrăcată în albastru întinde mâinile către noi, de parcă ar invoca Soarele și Luna, cerându-le pentru noi fericire și cer senin. Tânăra dansatoare îmbrăcată în albastru arată cu mâinile către scena din spatele său și o luminează prin puterea-i magică, spre a ne destăinui căile către lumea de afară. Dar nimeni nu vrea afară, căci lumea de acolo este atât de rece, 53 de grade sub zero, în schimb aici ne încălzesc mișcările cadențate și legănate ale tinerei dansatoare îmbrăcate în albastru

și vocea actorului invizibil. Numai pe nevastă-mea n-o prea convinge acest spectacol sublim. Mă înghiontește încruntată: Șterge-ți balele, pune-ți pofta-n cui și leagă-ți centura de siguranță. Instructajul de securitate s-a terminat. Gata, decolăm.

Dictarea nr. 34: Invitație

Institutul nostru cultural vă invită la o seară culturală complexă literar-muzical-teatrală. Buget pentru cântăreți, actori și dansatori profesioniști n-avem, așa că va recita directorul institutului, va cânta directoarea adjunctă și vor dansa referentele. Dacă spectacolul nostru nu vă convinge, îl avem oricând la îndemână pe post de public pe nea Bazil Vasilică portarul, care se pricepe foarte bine să aplaude. Așadar, poftiți în sală. În cinci minute începem. Intrarea liberă

Satelitizare

Luna este un sat mai mare în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, totul este aproape de toate și nimic nu este prea diferit de orice altceva, lumina Soarelui se învecinează cu partea întunecată a locului, Valea Armstrong continuă cu Muntele Gagarin și ambele sunt zone ideale pentru a schia alături de un selfie al propriei stafii. Cei care se pricep numesc asta complex suburban de inferioritate. Expresia se folosește și în legătură cu Bratislava, Praga, Viena, Pământul însuși și planetele Venus și Pluto. Dar numai pe Pământ ne temem că Luna ne-ar putea cădea în cap.

nemulțumiți de lutul moale din care fuseseră creați bolnavii i s-au plâns marelui zeu yü-di acesta i-a ascultat i-a cercetat a înțeles că sunt rebuturi și a decis să-i retransforme în lut mai repede decât pe ceilalți

Dictarea nr. 43: Produse chinezești

Citat nocturn

Sunt străin și acum trăiesc în România. Urmez cursuri de limbă și civilizație românească. Mâine avem test din formarea și utilizarea genitivului, iar eu nu am cu ce să-mi cumpăr de mâncare. Când am spart geamu’ la merțanu’ ăla și-am ciordit playeru’ de sclipea pe bord, m-au prins doi caralii. Nu mișca!! Normal că n-am mișcat. Ce faci aici?! N-avea sens să-ncerc să-i duc de nas. Arată! Le-am arătat, ce era să fac?! Băi, și era un player așa mișto... Ne vom ocupa în detaliu de acest caz! Apoi mi-au strecurat în palmă o bătrână. Iar tu ține-ți gura și dispari, labă tristă! Sunt străin și acum trăiesc în România. Urmez cursuri de cultură și civilizație românească. Mâine avem test din formarea și utilizarea genitivului, iar eu n-aveam cu ce să-mi cumpăr de mâncare. Băi, uite de-aia-mi place-n țara asta: aici poliția chiar înseamnă siguranță și încredere.

Traducerea din cehă în română de Kateřina Kozlovská