![](https://assets.isu.pub/document-structure/211230102440-c7fbd5c622103ff40bf83f0684cac239/v1/49413257875c0e4fa7560b76f991521c.jpeg?width=720&quality=85%2C50)
10 minute read
Către soarele de miazănoapte
from kryton 2(7)
CATRINA DAVIES
Către soarele de miazănoapte
Advertisement
- fragment: capitolul 27 -
Era în ziua cea mai friguroasă dintre toate cele pe care le-am petrecut acolo. Atât de friguroasă încât nimeni nu era dispus să petreacă nici o clipă în plus pe străzi. Atât de friguroasă încât vânzătoarea de la una din cochetele magazine de giuvaere de pe strada Bijouterie mi-a adus o ceașcă de ciocolată caldă, de teamă, evident, nu care cumva să mi se lipească degetele de corzi. Șapca mea continua să fie goală-goluță. Un derbedeu trecu prin față. Scuipă pe jos și îmi zise să mă duc naibii. Mi-am strâns lucrurile și am luat-o prin oraș în căutarea unui loc mai bun, dar nu găseam niciunul. Dacă nu era vreun spectacol stradal, erau unii la intrarea în vreun magazin cu teancuri de tichete pentru cauze benefice sau vreun cor de copii cântând în vreo piațetă.
Piața Allées de Tourny era de nerecunoscut. Șiruri întregi de tarabe din lemn au apărut ca ciupercile după ploaie, ocupând străzi întregi. Tarabele aveau copertină, dar și câte un încălzitor și mici cazane cu vin fiert și sidra caldă. Lumea se înghesuia să cumpere saleuri și ciocolată, iar un tip cu bască, burtos și vinețiu, cânta gypsy jazz la un saxofon argintiu uzat; îl acompania un coleg sfrijit și știrb care apăsa de zor pe corzile unui contrabas ca vai de el. Pălăria acelor oameni dădea pur și simplu pe din-afară de monede, atâta doar că nu era o pălărie, ci carcasa saxofonului. Un comerciant învăluit într-un șorț albastru își făcu drum către ei ca să le ducă niște cești de plastic pline de vin fiert.
Saxofonistul burtos și vinețiu așeză instrumentul pe jos, luă o dușcă
de vin și, cu basca abia ținându-se pe chelia lui, reveni. Adună monedele din husă și le vărsă într-o borsetă de piele, pe care imediat o puse în jachetă. M-a surprins uitându-mă la bani. - Tu ești aia cu violoncelul. - Da.
Își scutură fața roșie ca para, își ridică șapca și și-o puse din nou. - Ia, vino, zise. Hai să ți-i prezit pe tovarășii mei.
Gheorghe, românul, mă duse printre tarabe până ce-am ajuns într-o zonă mai aerisită unde se înălța un pavilion pentru muzicieni. Începu să se certe urât de tot cu proprietarul tarabei de lângă pavilion. Omul râse în cele din urmă și îi dădu lui Gheorghe încă două cești de vin fiert, una pentru el și una pentru mine. Apoi românul mă duse la pavilion. - Nu cânta muzică tristă! Cântă colinde!
M-am uitat la el stupefiată. Uitasem complet de Crăciun.
Piața Allées de Tourny găzduiește cel mai vizitat târg de Crăciun din Franța. Cu ceva timp în urmă, ideea de a mă proțăpi într-o gloriet din cel mai vizitat târg de Crăciun din Franța pentru a cânta în fața mulțimii mă îngrozea, dar acele zile au rămas în urmă. Mi-aș fi dat și hainele jos de pe mine și aș fi cântat în pielea goală numai să pot pleca odată din Bordeaux.
Am urcat în pavilion și am încercat cu Silent Night. De fapt, cu prima propoziție din Silent Night. Restul l-am inventat. Nici măcar nu știam dacă francezii cântă aceleeași colinde ca și englezii.
După Silent Night am cântat Once in Royal David’s City. Am continuat cu Away in a Manger. Apoi cu In the bleak midwinter . Nu mai îmi era frig. Omul de la tarabă nu prididea cu servitul de cești de vin; le dădea oamenilor ca să mi le aducă mie. Când miam zis că era de ajuns pe ziua aceea, se înnoptase bine, strânsesem aproape o sută de euro și eram așa de beată că nici nu știu cum am ajuns acasă.
Silent Night era preferata mea. De-a lungul celor trei săptămâni în care am cântat în acea glorietă, cred că am cântat-o de vreo mie de ori. Nu părea să deranjeze pe nimeni. Mai mult ca sigur pentru că toți erau beți. Eu la fel, către prânz-așa. Iar banii veneau gârlă. În dimineața de Crăciun, pe raftul din apartamentul de pe Quai des Chartrons erau suficiente monede cât să scap de datoria la Thierry și să îmi iau un bilet de întoarcere în Anglia.
Am băut repede o ultimă ceașcă de vin fiert cu Gheorghe și cu contrabasistul cel știrb. Autobuzul către București pleca peste câteva ore. Făceau trei zile până acolo. Pierdeau Crăciunul, dar lui Gheorghe nu-i păsa. Oricum, nevastă-sa îl lăsase. A cerut divorțul pentru că, după căderea Zidului de la Berlin, Gheorghe și-a făcut pașaport. - Lumea e mare, zise el. Mai mare decât nevasta.
Nu voiau decât să ajungă la timp ca să facă mare petrecere de Revelion.
Era exact ceea ce intenționam să fac și eu.
În apartament era o bicicletă veche. Mi-am luat niște mărunțiș în buzunar și am luat-o la pedală spre sud pe Quai des Chartrons. Era un frig de înghețau apele, fapt ce înfrumuseța și mai mult peisajul. Francezii au mai mult bun gust decât englezii în ce privește împodobirea străzilor. Toți copacii erau împodobiți cu luminițe albe. Astfel de luminițe desenau și arcadele bătrânilor poduri de piatră peste râul Garonne. Și mai multe luminițe înrămau indicatoarele când am trecut din Quai de Chartrons pe Quai Louis XVII, apoi pe Quai de Maréchal Lyautey și pe Quai de la Doune.
În sfârșit, am ajuns la cabina telefonică de pe Quai de la Doune, colț cu Richelieu. Am sprijinit bicicleta de cabina de cristal și am intrat. A răspuns Ben. - Mulțumesc că ai binevoit să dai un semn de viață. - Îmi pare rău. - Unde ești? - În Bordeaux. - Și Nordkapp-ul? - Am fost acolo. A fost fantastic. Am cunoscut-o pe o tipă, Hanna.
Am tăcut. Voiam să-i vorbesc de Hanna, de Unstad, de Thierry și de Gheorghe, de Oléron și de toate cele, dar nu știam de unde să încep. - Mi s-a stricat duba. A trebuit să vin aici să o repar. - Ce problemă are? - Motorul de pornire. Acum merge.
Ben tăcu. - Dar prin Broadsands? Cum stau treburile? - Nasol. Doar Jack și cu mine, încolo-încoace, ca o pereche gay. - Ce s-a întâmplat cu...?
Mi s-a împleticit limba. - A plecat. - A plecat? –Am strâns tare receptorul. – Ce s-a întâmplat? - Ce-i drept, era o nesuferită. Până și Jack și-a dat seama, când sexul și-a pierdut farmecul.
Am înghițit în sec. - Deci, e tot acolo?
Am încercat să par indiferentă. - Scoțându-mă din sărite, ca de obicei. – Accentul lui din Yorkshire îmi trezi o mulțime de amintiri.– Zicând că vrea să plece în Maroc sau în Portugalia să petreacă iarna acolo. Plângându-se că nu are bani. De muncit, nu vrea să muncească. I-am zis să își ia gândul de la șederea aici pe când te întorci tu.
Mi-am mușcat buza strâns, ca să nu plâng. - Asta, în cazul în care nu ești prea ocupată destrăbălându-te în troșcoleta aia a ta cu vreun francez fanfaron.
Aș fi vrut să îi spun că ne vom vedea curând. Că de data asta era pe bune. Dar nu îmi ieșeau cuvintele. - Fir-ar să fie!, strigă Ben. Trebuie să plec. Sunt clienți. Întoarce-te! Mi-e dor de tine! Am nevoie de tine, fir-ar! - Crăciun fericit!, i-am răspuns, și
am pus cu grijă receptorul în furcă.
Surfista cea micuță și drăguță dispăruse.
Am luat bicicleta. Am pedalat orbește către râu, apoi am trecut Pont de Pierre, cel mai vechi pod de piatră peste Garonne, făcut din ordinul lui însuși Napolen. Cum râul e larg în acel punct, podul e destul de lung, cu șaptesprezece arce, toate decorate cu luminițe de Crăciun. Cu atâtea reflecții, apele de culoare albastru închis sclipeau ca o pictură pointilistă în stilul lui Monet sau a altuia de genul acesta. Eram singură. Mai mult ca sigur, restul lumii se aciua în casă, fiecare cu familia lui. Dintr-odată, mi i-am imaginat pe toți înghesuiți în mii de canapele, în fața a mii de televizoare, cu o mie de cătușe atârnând deasupra capetelor lor.
De fapt nu eram chiar singură. Fără să îl bag prea tare în seamă, miam dat seama că se apropia de mine un biciclist încovoiat, îmbrăcat cu un fel de hanorac de ski fluorescent vechi. Drumurile noastre s-au încrucișat exact la jumătate. El a virat ca să mă evite. Eu l-am privit în ochi. O clipă mai târziu, ne-am oprit amândoi în același timp. Ne-am privit din nou. Nu era posibil. Ba da, era.
- Børge!
Catrina Davies, scriitoare și cantautoare de origine britanică, a publicat până în prezent două cărți și a lansat două discuri.
În 2005, a pornit într-o călătorie prin întreaga Europă. Această călătorie transformatoare, menită să îi dea un sens vieții, este trasată în volumul său de debut Către soarele de miazănoapte [Ribbons are for Fearlessness: My Journey from Norway to Portugal beneath de Midnight Sun, 2014; reeditat în 2021 sub numele Fearless – A Story of Love, Loss and Midnight Sun]. O poveste de dragoste, de curaj și descoperire, de întâmpinare a darurilor care ne așteaptă, în general, atunci când îndrăznim să ne urmăm visele.
În prezent, autoarea trăiește în localitatea în care a copilărit, Penzance (Cornwall), într-o casă extrem de modestă. Conjunctura ce a dus-o la luarea deciziei de a trăi în condiții precare este relatată în cea de a doua carte a sa, Dor de casă: de ce trăiesc într-o cocioabă [Homesick: Why I Live in a Shed] – carte nominalizată pentru Premiul Baillie Gifford pentru non-ficțiune 2019. Fragmente din cărțile Catrinei Davies au fost publicate și în The Stinging Fly, The Dark Mountain Project, The Lonely Crowd, National Geographic, The Guardian, etc. Autoarea a beneficiat de burse de la Societatea Autorilor și Fondul Literar Regal.
Prezentare și traducere în română de Mihaela Petrache
Iconarii din Covasna: Matei și Kornelia Schinteie
SchinteieArt
Soții Schinteie, așa cum deja mulți știu, s-au remarcat în timp prin activitatea independent desfășurată în sfera iconografiei și a jurnalismului, la nivel național și internațional.
Icoanele lor au ajuns în nenumărate ţări și pe alte meridiane (Aus-
tralia, Rusia, Serbia, Ungaria, Germania, Austria, Suedia, Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda, Irlanda, Spania, Bulgaria, Anglia, Italia, Canada, S.U.A., Bolivia, Brazilia, Noua Zeelandă, Afganistan, Republi-
ca Moldova, Guatemala, etc). Lucrările lor se pot vedea în biserici, mânăstiri și schituri de pe tot cuprinsul ţării. Unele mari personalități ale României și ale lumii au în casele lor icoane pictate aici la Covasna de mâna soților Schinteie, printre care sunt artiști consacrați, politicieni, ambasadori și foștii președinți ai României: Ion Iliescu și Traian Băsescu. Însuși Papa Ioan Paul al II-lea a primit cadou o icoană ortodoxă în stil bizantin, dăruită din partea unui italian care auzind de Soții Schinteie iconarii, a venit special până la Covasna pentru a achiziționa acest dar deosebit pentru suveranul pontif. La fel și Prea Fericitul Patiarh Daniel și mai mulți episcopi și mitropoliți români și străini au primit mai multe icoane de la cei care au comandat la Atelierul Soților Schinteie.
Colaborări la revista Kryton
Revista Kryton este deschisă autorilor de pretutindeni care doresc să colaboreze cu materiale din orice domeniu al culturii. Revista apare semestrial, în lunile iunie și decembrie. Se iau în considerare materialele care ajung la redacție până la data de 20 a lunii premergătoare apariției revistei.
Materialele trimise spre publicare trebuie să fie în Word, Times New Roman, 12, formatul A4, cu diacritice, respectând regula stabilită de către Academia Română, însoțite de un scurt CV și o fotografie recentă împreună cu datele de contact, la prima trimitere. Preferăm materiale care nu au mai fost publicate.
Adresa pe care trebuie trimise textele este:
revistakryton@gmail.com
Nu se vor lua în considerare materialele trimise pe alte adrese. În cazul că se dorește trimiterea fizică a unor cărți spre prezentare în revistă adresa este următoarea:
Mihaela Petrache c/ Granada, 8, 2A 28802 Alcala de Henares, Spania,
Dacă doriți prezentarea în revistă a cărților tipărite vă rugăm să ne trimiteți coperta în format jpg și, desigur, conținutul în formatul pdf.
Materialele trebuie să fie:
Proză: max. 5 pagini Poezie: max. 8-10 poeme Fotografii: formatul jpg, min. 200 pixeli
Dacă un text are fotografii vă rugăm să trimiteți și separat fotografiile.
Am primit la redacție:
![](https://assets.isu.pub/document-structure/211230102440-c7fbd5c622103ff40bf83f0684cac239/v1/4b34f17a1a0c78f75fe89f1ff8ad7022.jpeg?width=720&quality=85%2C50)
![](https://assets.isu.pub/document-structure/211230102440-c7fbd5c622103ff40bf83f0684cac239/v1/42b7a53a82d09d26cda82ccf9ad0f1a7.jpeg?width=720&quality=85%2C50)