C ATRINA D AVIES
Către soarele de miazănoapte - fragment: capitolul 27 -
Era în ziua cea mai friguroasă dintre toate cele pe care le-am petrecut acolo. Atât de friguroasă încât nimeni nu era dispus să petreacă nici o clipă în plus pe străzi. Atât de friguroasă încât vânzătoarea de la una din cochetele magazine de giuvaere de pe strada Bijouterie mi-a adus o ceașcă de ciocolată caldă, de teamă, evident, nu care cumva să mi se lipească degetele de corzi. Șapca mea continua să fie goală-goluță. Un derbedeu trecu prin față. Scuipă pe jos și îmi zise să mă duc naibii. Mi-am strâns lucrurile și am luat-o prin oraș în căutarea unui loc mai bun, dar nu găseam niciunul. Dacă nu era vreun spectacol stradal, erau unii la intrarea în vreun magazin cu teancuri de tichete pentru cauze benefice sau vreun cor de copii cântând în vreo piațetă. KRYTON 2 (7) / 2021
Piața Allées de Tourny era de nerecunoscut. Șiruri întregi de tarabe din lemn au apărut ca ciupercile după ploaie, ocupând străzi întregi. Tarabele aveau copertină, dar și câte un încălzitor și mici cazane cu vin fiert și sidra caldă. Lumea se înghesuia să cumpere saleuri și ciocolată, iar un tip cu bască, burtos și vinețiu, cânta gypsy jazz la un saxofon argintiu uzat; îl acompania un coleg sfrijit și știrb care apăsa de zor pe corzile unui contrabas ca vai de el. Pălăria acelor oameni dădea pur și simplu pe din-afară de monede, atâta doar că nu era o pălărie, ci carcasa saxofonului. Un comerciant învăluit într-un șorț albastru își făcu drum către ei ca să le ducă niște cești de plastic pline de vin fiert. Saxofonistul burtos și vinețiu așeză instrumentul pe jos, luă o dușcă 165
