Valori etice în legendele popoarelor

Prelectură

1. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să explice modul în care au apărut păsările, plantele, animalele, formele de relief etc. Cunoști vreo legendă/poveste referitoare la originea acestora?

2. Ce trăsături/valori apreciezi la cei din jur?

Desenează pe caiet un copac asemănător celui din imaginea alăturată. Scrie pe ramuri valorile morale în care crezi.

Lectură

,,Ștefan cel Mare a fost unul dintre rarele exemple ale istoriei noastre care a înțeles că puterile cele mari se găsesc în mulțimile liniștite ale poporului, nu în rândurile celor puțini și mândri care înconjurau tronul, urmărind căpătuiala, dar se cutremurau de groază când auzeau că se apropie orice dușman”, scria marele istoric Nicolae Iorga în Istoria lui Ștefan cel Mare povestită poporului românesc (1904).

Citește cu atenție legenda Povestea Vrancei. Conform legendei care circulă în ținut, numele Vrancea ar proveni de la Tudora Vrâncioaia, bătrâna care ar fi găzduit, ospătat și încurajat în casa ei pe domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare. Legenda spune că locuința bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bârsești, pe dealul Dumbrava.

Povestea Vrancei

Demult, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, pe când Țara Românească nu era unită încă și ținuturile Munteniei și Moldovei aveau fiecare domnii lor, a fost o luptă mare între plăieșii lui Ștefăniță și armia turcească, ce năpădise ca frunza și iarba pe pământul Moldovei. Bătălia a fost aprigă și, din cauza numărului prea mare de dușmani, față de oastea lui Ștefan, moldovenii au căzut biruiți.

Voievodul, amărât în suflet de această pierdere, fugise din fața puhoiului vrăjmaș, ca să nu fie prins și, rătăcind singur prin munți, a ajuns pe Valea Putnei.

Pe atunci, în Vrancea nu erau sate cu lume multă, ca în vremea de astăzi și nici locuri goale și dealuri chelbașe 1, cum se văd acum. Codrii stăpâneau mai peste tot și abia unde și unde câte un pâlc de case se găseau înșiruite și ascunse pe la poalele pădurilor, lăturiș cu scurgerea apelor, iar oamenii erau mai toți ciobani, care-și pășunau oile prin golurile și poienile munților.

După atâta umblătură prin codri, nimeri prin asfințitul soarelui la o casă de pe dumbrava Bârseștilor. Aici, o babă bătrână torcea dintr-un fuior de cânepă pe prispa casei.

— Bună ziua, bătrânico, zise voievodul descălecând și legând calul de țâțâna 2 porții.

— Bună să-ți fie inima, voinice, răspunse blând bătrâna care, uitând să mai tragă fir din caier 3, privea mirată pe viteaz, căci nu-l cunoștea cine este.

— Fă bine, mătușică, de-mi dă ceva de mâncare și lasă-mă să mă odihnesc puțin, că tare am ostenit de când umblu pe coclaurile astea.

Baba, fără să mai facă vorbă multă, puse masa și îi dete străinului să îmbuce lapte cu mămăligă și brânză de oi, repezindu-se apoi la coșar de așeză armăsarul la iesle.

Când se înapoie în casă, găsi pe străin culcat. Se așezase pe o laviță 4, așa îmbrăcat cu sarica 5 cum se afla și ațipise, căci, după cum se cunoștea pe trăsăturile feței, era tare obosit. Îl privea acum nedumerită baba și nu înțelegea cine să fie străinul acesta cu părul bălai și cu fața rumenă și frumoasă, de a rătăcit tocmai prin inima codrilor aceștia, unde doar mocanii de aici sălășluiau în voie cu oile lor, fără să le tulbure cineva liniștea.

Tot uitându-se așa cu luare-aminte, bătrâna observă că voinicul purta haine ostășești de domn, cusute în fireturi și aur, pe sub sarica greoaie de lână de oaie, care se lăsase puțin la o parte, dezvelindu-i pieptul de viteaz.

Îndată își dădu cu ideea că nu poate să fie altul decât Ștefan Vodă, domnul Moldovei, despre care auzise că fusese învins de turci într-o bătălie, că oastea i-a fost risipită și alungată, iar el s-a retras în munți.

Fără să mai stea pe gânduri, porni la fugă până la stâna din vale, ca să-și vestească feciorii, lăsând pe Ștefan Vodă singur, să se mângâie cu somnul.

Baba avea șapte feciori voinici, tot unul și unul, nalți, spătoși și vânjoși, care nu se temeau de nimeni în calea lor. În ei își pusese acum nădejdea și, ajungând la stână, le povesti cele întâmplate cu voievodul, îndemnându-i ca să plece cât mai curând și, răscolind ținutul Vrancei, să strângă pe toți voinicii plaiului acesta, cu care Ștefan să pornească la luptă și să alunge pe turci din țară.

De cuvânt, feciorii babei, toți șapte, se răspândiră în șapte părți ale Vrancei, buciumând pe văi și dealuri, până a doua zi în zori, strângând fiecare câte o ceată de voinici, cu care se lăsară pe dealul Dumbrăvii.

Dimineața, când baba își văzu feciorii venind, deschise larg ușa de la odaia în care se afla Ștefan Vodă și voioasă zise:

— Măria Ta, nu fi întristat. Scris este ca un așa de bun viteaz să nu rămână învins de mâna dușmanului. Ia te uită cum îți vin ostașii cu care vei învinge lifta păgână.

Ștefan ieși în prag și rămase mirat când văzu curgând din toate părțile cete de voinici, înarmați cu lănci și arcuri, coase și topoare ce străluceau în razele soarelui de-abia răsărit.

— Dar de unde sunt acești voinici, bătrâno, și cine i-a adunat așa?

— Sunt plăieșii Vrancei, Măria Ta, și vin cu toții ca să pornești cu ei la luptă. Te-am văzut cât de amărât erai când ai venit aseară și știam că oastea ți-a fost nimicită în luptă cu turcii. De aceea am trimis pe cei șapte feciori ce-i am și, uite, până dimineață ți-au strâns oaste nouă în loc, toți voinici și dornici de luptă.

Apoi, chemându-și feciorii lângă ea, urmă:

— Aista-i Bodea, aista Spirea, celălalt Negrilă, apoi Bârsan, Spulber, Pavel și cu Nistor. Toți sunt feciorii mei și acum ți-i dau Măriei Tale. Cu ei și cu întreaga ceată ce au adunat, mergi fără teamă și-i vei scoate pe dușmani din țară. Acum, privea mândru la oștenii aceștia adunați în pripă în jurul său, care i se părură vrednici de luptă, apoi, întorcându-se către babă, îi zise:

— Dar cum te numești, bătrâno?

Ștefan cel Mare și aprodul Purice, pictură, Theodor Aman, 1875

Dicționar

1 tigvă (s. f.) pop. – totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie.

2 ponor (s. n.) – coastă abruptă rezultată din surpări sau prăbușiri de teren.

3 danie (s. f.) – obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție.

— Tudora Vrâncioaia.

— Să trăiești, mătușă Tudora, și Dumnezeu să-ți dea sănătate, pentru sprijinul și dragostea de țară ce arăți.

Apoi, îmbărbătându-și oastea adunată, plecară cu toții peste dealuri și străbătând codrii la vale, izbi în coastă pe vrăjmași.

Toți s-au luptat voinicește, Ștefan Vodă era printre cei dintâi, înconjurat de flăcăii Vrâncioaiei, care se luptau ca niște lei, lovind în dreapta și în stânga tigvele 1 păgâne care cădeau ca bostanii, înroșind pământul.

Și astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, Ștefan a învins și de data asta pe turci, izgonindu-i din țară afară.

Atunci, de bucurie, voievodul se puse de petrecu și se veseli cu ostașii săi, iar în urmă chemă lângă el pe cei șapte feciori ai Vrâncioaiei și le zise:

— Flăcăi, cu voi am câștigat izbânda și am alungat pe vrăjmași. Dacă nu nimeream la casa mamei voastre, multă vreme turcii ne secătuiau țara. Sunteți vrednici de răsplata domnească. Iată, voi sunteți șapte frați, iar în Vrancea sunt șapte munți. Ai voștri să fie în veci, cu văi, cu ponoare 2 și tot ce se află acolo. Întoarceți-vă, dar, înapoi în codrii voștri și să-i stăpâniți sănătoși, din neam în neam; iar mamei voastre duceți-i multă sănătate din partea voievodului Ștefan, care la vreme de strâmtorare a găsit la casa ei pat pentru odihnă și brațe vitejești de luptă.

Le făcu ocolniță pe piele de vițel, scrisă cu litere de aur, pentru dania 3 domnească, document în puterea căruia fiii Vrâncioaiei ajunseră stăpânii Munților Vrancei, de la Trotuș până în valea Bâsca a Buzăului.

Și de atunci, fiecare din cei șapte frați, înapoindu-se pe plaiurile Vrancei, s-au așezat la poalele munților, întemeindu-și fiecare sate, după numele lor: Bodești, Spirești, Negrilești, Bârsești, Spulber, Păulești, Nistorești.

Postlectură a. Care sunt personajele participante la acțiunea textului? b. De ce rătăcește domnitorul prin țară? c. Unde locuiește bătrâna? d. Cum își dă seama bătrâna că străinul este Ștefan cel Mare?

1. Răspunde la următoarele întrebări referitoare la textul dat.

2. Realizează în caiet corespondența între fiecare personaj/element al textului și trăsătura specifică:

1. Vrâncioaia a. numeroși

Munții Vrancei

În prezent, Vrâncioaia este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vrancea.

2. Ștefan cel Mare b. bătrână

3. Feciorii c. biruiți

4. Moldovenii d. trist

5. Dușmanii e. curajoși a. Două caracteristici ale Vrancei la acea vreme sunt: … și … . b. Tudora Vrâncioaia are … feciori. c. Pe feciorii bătrânei îi cheamă d. Domnitorul răsplătește pe fiecare dintre feciorii Vrâncioaiei cu câte .

3. Rescrie în caiet enunțurile de mai jos și completează spațiile libere cu informațiile corespunzătoare din text.

4. Crezi că Ștefan cel Mare a procedat corect răsplătindu-i pe fiii Tudorei Vrâncioaia? Scrie două-trei enunțuri în care să-ți justifici răspunsul.

5. În ce categorie l-ai încadra pe Ștefan cel Mare? Este un model sau un antimodel? Justifică-ți răspunsul, valorificând idei din text.

Reține!

Legenda este un text narativ scurt, în proză sau în versuri, prin care se explică apariția unui lucru, a unei ființe, a unui fenomen, desfășurarea unor evenimente istorice sau faptele unor eroi sau ale unui erou (mitic), evidențiind valori precum binele, adevărul, frumosul, curajul, bunătatea etc. În legendă se împletesc faptele reale cu cele imaginare, cu ajutorul unor elemente fantastice, miraculoase.

Legendele sunt de mai multe tipuri:

◗ istorice – relatări legendare bazate pe evenimente istorice reale, de obicei războaie sau cuceriri;

◗ mitologice – explică originea, existența, caracteristicile unor fenomene, personaje, ale florei, ale faunei, ale astrelor etc.

◗ religioase – redau faptele sfinților.

Aplică!

1. Ce explică legenda Povestea Vrancei?

2. Citește fragmentele din diferite legende ale popoarelor și apoi răspunde cerințelor formulate.

◗ Moara de sare. Această legendă nordică spune că acum mulți ani era un uriaș care avea o moară fermecată. Moara era mică și putea produce multă sare. Într-o zi, uriașul a dat moara unei femei văduve și fiicei sale. Amândouă au lucrat la moară și au produs atât de multă sare încât au vândut-o locuitorilor orașului. Din păcate, un goblin invidios a furat moara și a aruncat-o în mare. Din acest motiv, apa mării este atât de sărată.

◗ Pescarul și țestoasa (legendă japoneză). Într-o zi, un pescar numit Urashima Tarō era la pescuit, când a văzut un grup de copilași care chinuiau o țestoasă. Tarō o salvă și îi dădu drumul înapoi în mare. În ziua următoare, o țestoasă mare se aproprie de el și îi zise că țestoasa mică pe care a salvat-o este fiica împăratului mării, Ryujin, care vrea să-i mulțumească.

Țestoasa îi dădu branhii lui Tarō și îl aduse pe fundul mării la Palatul Zeului Dragon (Ryugu-jo). Acolo îi întâlni pe împărat și pe prințesa Otohime, țestoasa din ziua precedentă.

Palatul era așa de mare că, în fiecare colț al acestuia, era un alt anotimp. Tarō rămase acolo cu Otohime pentru trei zile, dar i se făcu

Creează!

Care sunt valorile morale pe care le respectă Vrâncioaia? Dar Ștefan cel Mare? Desenează pe caiet o floare asemănătoare celei din imagine și scrie apoi valorile pe petalele florii. Asociază un simbol fiecărei valori găsite și justifică!

Calul troian (descris în legenda istorică despre războiul pentru cucerirea cetății Troia)

Știați că...?

Legenda spune că grecii, după ce asediaseră Troia timp de zece ani, au hotărât să cucerească cetatea printr-un vicleșug. Au construit un uriaș cal de lemn, în interiorul căruia au fost ascunși cinci sute de soldați, iar restul armatei s-a prefăcut că se retrage. Troienii au adus calul în oraș, însă soldații greci au ieșit din ascunzătoare și au deschis poarta cetății. Astfel, cetatea a fost cucerită.

Amintește-ți!

Banda desenată este un text multimodal, în care se îmbină cuvântul cu imaginea.

Elementele unei benzi desenate sunt:

◗ vinietele (cadre/cadrane care conțin imaginile);

◗ bulele de dialog (conțin replicile personajelor, exprimarea unor emoții etc.); repede dor de satul natal și dori să se întoarcă la mama sa care era în vârstă, așa că ceru permisiunea să plece. Prințesa îi spuse că-i pare rău să-l vadă plecând, dar îi ură numai bine. La plecare îi oferi o cutie misterioasă numită tamatebako pentru a-l proteja de toate relele care ar putea să se năpustească asupra lui, dar îi spune să nu o deschidă niciodată. Tarō luă cutia, sări pe spatele aceleiași broaște care l-a adus la palat și ajunse repede pe țărm. a. Menționează câte un element real și unul fantastic din fiecare fragment de legendă. b. Trasează, în caiet, un tabel asemănător celui de mai jos. Scrie câte o valoare etică observabilă în fragmentele de legende date și secvența din care reiese aceasta.

◗ recitativele (casetele din interiorul vinietelor care conțin comentariile naratorului).

Însă când sosi acasă, își dădu seama că totul era schimbat. Casa nu mai exista, mama sa dispăruse, iar oamenii care-l cunoșteau nu mai erau de găsit. Întrebă lumea pe care o întâlni pe drum despre bărbatul numit Urashima Tarō. Toți îi răspundeau că parcă a existat un om cu acest nume, dar cu siguranță a murit de mult timp. Tarō înțelesese că, de fapt, cele trei zile din palat au fost trei sute de ani pe pământ. Lovit de durere în suflet, fără să-și dea seama, deschise cutia pe care prințesa i-a dat-o și dispăru pentru o clipă într-un nor de fum alb. Când ieși din nor arăta îmbătrânit, cu riduri și păr alb, cu spatele îndoit și durerile vârstei înaintate. O voce tristă se auzi din ocean cum îi spune: „Ți-am zis să nu deschizi cutia. În ea era bătrânețea ta…”.

Legenda Valoarea Secvența

c. Prezintă o asemănare și o deosebire existente între cele două fragmente/texte de legende menționate anterior.

3. Realizează o bandă desenată după legenda Povestea Vrancei sau după o altă legendă citită de tine și prezint-o în fața clasei.

4. Realizează o pagină de portofoliu în care să prezinți un personaj model din legendele lumii. Îl poți prezenta sub forma unui ciorchine, ca în modelul de mai jos.

PROIECT • GÂNDIȚI, LUCRAȚI, PREZENTAȚI ÎMPREUNĂ!

Acas La Scriitorii Rom Ni

(L. Frank Baum)

În această unitate ai făcut o călătorie prin operele scriitorilor români și străini și ai aflat diverse lucruri despre lumea lor de acasă (unde s-au născut și au copilărit, care au fost membrii familiei sau prietenii lor, ce pasiuni aveau și ce năzdrăvănii făceau). Te invităm să pășești acum în casele în care aceștia au locuit sau în care și-au desfășurat activitatea și să spui și colegilor ce ai aflat.

„Bojdeuca de căsuță”, cum o numea însuși Ion Creangă, construită înainte de anul 1850, în mahalaua Țicău, „ce-i mai zic și Valea Plângerei”, a devenit muzeu memorial (primul muzeu memorial de literatură din România) la 15 aprilie 1918.

Căsuța de pe strada Țicăul de Sus nr. 4 l-a găzduit pe Ion Creangă din vara anului 1872, după ce fusese răspopit. […] Toate Poveștile și Amintirile din copilărie au fost scrise în Bojdeuca din Țicău. În anul 1876, o jumătate de an, Mihai Eminescu a locuit aici, trăind „fără pic de gânduri rele” împreună cu Creangă, cu personajele lui, viața adevărată pe care o visa. În bucătărie se afla cuptorul cu hornul asemănător celui de la casa părintească din Humulești, măsuța de lemn cu trei picioare, cuptorul, icoana – amintire de la mama sa, portretul Tincăi Vartic și alte obiecte memoriale originale.

În camera de lucru pot fi revăzute masa de lucru, cu pagini scrise de Creangă, lampa, tocul, călimara, nisipernița, scrinul amintind de cel al lui Eminescu, „biblioteca”, portretul original pictat de V. Mușnețanu, precum și multe alte obiecte originale. Cerdacul din spatele Bojdeucii, de unde Creangă și Eminescu priveau dealurile Ciric și Sorogari, dar și „pe cerul plin cu minunății”, amintește de această tulburătoare prietenie. (https://culturainiasi.ro/bojdeuca-lui-ion-creanga/)

Casa Memorială „Mihai Eminescu” de la Ipotești este un muzeu memorial amenajat în casa în care a trăit poetul Mihai Eminescu, în satul Ipotești din județul Botoșani.

În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipotești, unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriți. Casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu și dormitorul mamei și al surorilor poetului. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878. Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii ’60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase.

(http://haipelanoi.ro/obiectiv/casa-memoriala-mihai-eminescu-34)

Este rândul vostru să intrați în casele scriitorilor pe care le-ați ales și să ne fermecați cu povestea lor, sub forma unui proiect cât mai atractiv, în care să îmbinați textul cu imaginea. Pentru aceasta, organizați-vă, sub îndrumarea profesorului, în grupe de 4-5 elevi și apoi țineți cont de precizările de mai jos.

În realizarea proiectului, veți avea în vedere următoarele etape:

1. alegerea scriitorului și a casei memoriale în care veți pătrunde;

2. stabilirea obiectivelor;

3. distribuirea sarcinilor, identificarea surselor de informare, stabilirea unui calendar de desfășurare a acțiunilor, stabilirea metodelor de cercetare;

Cum realizăm un proiect? Urmați pașii de mai jos.

4. cercetarea/investigația propriu-zisă;

5. îmbinarea informațiilor strânse și a imaginilor;

6. realizarea formei finale a proiectului;

7. susținerea proiectului;

8. feedbackul primit după prezentare.

1 Informarea. Strângeți informațiile necesare din surse cât mai diverse și credibile, ținând cont, eventual, de bibliografia indicată de profesor.

2 Planificarea. Împărțiți-vă sarcinile în cadrul grupei, astfel încât toți membrii să participe activ și să colaboreze la realizarea proiectului. Profesorul poate oferi suport, dacă este cazul.

3 Decizia. În cadrul grupei se hotărăște forma proiectului (colaj, portofoliu, prezentare etc.).

4 Implementarea/Realizarea formei proiectului. Fiecare membru al echipei lucrează responsabil, în acord cu planul stabilit și cu sarcina primită.

5 Autoevaluarea. După ce ați terminat, vă autoevaluați rezultatele muncii, apoi vă evaluați reciproc, pentru a stabili gradul de definitivare a proiectului. Profesorul are rolul de persoană-suport și de sfătuitor și poate veni cu sugestii de îmbunătățire.

6 Evaluarea. Elevii și profesorul evaluează în comun procesul și rezultatele obținute.

Autoevaluare

Am lucrat în echipă.

Am utilizat materiale diverse.

Am realizat un material accesibil și atractiv.

Ne-am încadrat în timpul alocat.

Evaluarea Proiectului

Folosirea bibliografiei obligatorii

Respectarea planului proiectului

Dezvoltarea temei propuse

Argumentarea celor prezentate

Expunerea nuanțată și coerentă a ideilor

Folosirea elementelor/mijloacelor paraverbale și nonverbale

Utilizarea unor elemente convingătoare și atractive în sprijinul temei

Diversitatea materialelor folosite în prezentare

Captarea atenției ascultătorilor și adaptarea la reacțiile acestora

Originalitate în abordarea temei