RECAPITULARE

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

Sunt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea 1 migrării actorilor se sfârșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. Văzându-mă că citeam întruna, actorul îmi zise cu un fel de mândrie: Îți place să te ocupi cu literatura… Am și eu un băiat în trupă care citește mult; este foarte învățat, știe nemțește și are mare talent: face poezii; ne-a făcut câteva cuplete minunate. Eu crez că ți-ar face plăcere să-l cunoști. Și-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat – care slujea în curte și la grajd – culcat în fân și citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan – biblioteca băiatului – plin cu cărți nemțești. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea niciun vițiu 2. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine știe ce împrejurare.

Dicționar

1 stagiune, stagiuni (s. f.) – perioadă de timp determinată în cadrul fiecărui an, în care teatrele, filarmonicile etc. susțin regulat reprezentații.

2 vițiu (pop.), viciu, vicii (s. n.) –cusur, defect, imperfecțiune, lipsă, neajuns.

3 budist, budiști (s. m.) – adept al budismului.

Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie. Își luase biblioteca și acuma se afla în București. Seara trebuia să vie la directorul lui – astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu știu pentru ce, îmi închipuiam pe tânărul aventurar ca pe o ființă extraordinară, un erou, un viitor om mare.

În închipuirea mea, văzându-l în revoltă față cu practica vieții comune, găseam că disprețul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine.

Deși în genere teoria de la care plecam eu ca să gândesc astfel – că adică, un om mare trebuie în toate să fie ca neoamenii – era pripită, poate chiar deloc întemeiată, în speță însă s-a adeverit cu prisos.

Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

Mă recomand, Mihail Eminescu.

Așa l-am cunoscut eu. Câtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vârstei de șaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie!

Hotărât, închipuirea nu mă înșelase… Era un copil minunat.

Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încântat.

Dacă-ți place așa de mult poezia, trebuie să și scrii, i-am zis… Am aflat eu că dumneata ai și scris.

Da, am scris.

Atunci – și mie-mi place poezia, deși nu pot scrie – fii bun și arată-mi și mie o poezie de dumneata.

Eminescu s-a executat numaidecât. […]

A doua zi seara ne-am întâlnit iarăși. Dar peste zi o nemulțumire intimă intervenise. […] Eminescu era de astă dată tăcut și posomorât, vorbea foarte puțin și contradicția îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoșteam. A plecat să se culce devreme, și dimineața, la amiazi când m-am dus la el, l-am găsit tot dormind.

L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua râzând, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ștefan cel Mare, și mi-a cântat doina. […]

Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; […] fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nenorocită pentru om! […]

1. Numește o temă a textului dat.

Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările.

Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist 3 este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana – așa de frumos cântată, atât de mult dorită –pentru dânsul prea târziu, prea devreme pentru noi.

1889, iunie 18

(I.L. Caragiale, În Nirvana)

2. Transcrie doi indici de timp care indică momentul întâlnirii dintre cei doi scriitori.

3. Precizează numele tânărului care-i este recomandat lui Caragiale.

4. Menționează două aspecte care trezesc admirația lui Caragiale în momentul în care-l cunoaște pe Eminescu.

5. Transcrie din text o secvență descriptivă care face referire la Mihai Eminescu și una narativă care indică modul în care Caragiale și Eminescu și-au petrecut timpul.

6. Scrie un enunț în care să precizezi preferințele literare ale lui Eminescu.

7. Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația fiecărei secvențe: a. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. b. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările.

8. Evidențiază rolul adverbului atunci din structura Așa l-am cunoscut atuncea… .

9. Indică tipul adverbelor scrise cu albastru în text.

10. Menționează gradul de comparație al ultimelor două adverbe din text.

11. Alcătuiește enunțuri în care un adverb de la exercițiul anterior să fie la alte două grade de comparație, pe care le vei menționa.

12. Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate în text.

13. Alcătuiește enunțuri în care substantivul poet să aibă următoarele funcții sintactice: complement direct, complement prepozițional, complement indirect, circumstanțial de mod.

II. Imaginează-ți că te afli la o lansare de carte. Redactează un text narativ, de 100-150 de cuvinte, în care să surprinzi momentul întâlnirii cu scriitorul preferat, precum și emoțiile/trăirile de care ai fost cuprins. În compunerea ta vei introduce și o secvență descriptivă de minimum douăzeci de cuvinte.