6 minute read

Textul argumentativ

Next Article
EVALUARE

EVALUARE

În cartea sa, „De la Pământ la Lună”, scrisă în 1865, Jules Verne utilizează calcule de o precizie care uimește și astăzi. Peste ani, comandatul primei nave care a zburat în jurul Lunii, Frank Borman, i-ar fi scris nepotului lui Jules Verne:

„Nu poate fi o coincidență. Capsula noastră avea 9000 kg și era din aluminiu. Avea 4 metri înălțime și am decolat la doar 100 de mile de locul din care personajele lui Verne și-au luat și ele zborul. Am aterizat la doar două mile și jumătate de zona unde «actorii» lui Verne au revenit pe Pământ, în Oceanul Pacific”. Greutatea navei nu putea fi măcar închipuită pe vremea când Jules Verne trăia, asta pentru că încă nu existau materialele care să facă o navă atât de ușoară. Materialul din care este construită capsula care-i transportă pe oameni spre Lună este aluminiul, un material extrem de comun astăzi, dar extrem de rar la acea vreme. Mai mult, procedeul modern de fabricare a aluminiului a fost pus la punct la 20 de ani după apariția romanului lui Jules Verne.

Advertisement

În același roman, Jules Verne vorbește despre „proiectile” care erau folosite pentru a transporta oamenii pe Lună. Aceste proiectile erau atașate la „tunuri uriașe” care când erau trase ajutau „proiectilul” să învingă forța gravitației, scriitorul folosind, de obicei, descrieri destul de detaliate ale tehnologiei imaginate în cărțile sale. Mult mai târziu, au luat naștere modulele lunare, cu care NASA a reușit să ajungă pe Lună. Acestea sunt niște capsule în care stau membrii echipajului și care sunt atașate la rachetele care le propulsează și le transportă la destinație. Așadar, în imaginația sa, Jules Verne, acum aproape două sute de ani, văzuse din nou tehnologia viitorului.

(fragment din articolul Cine a fost Jules Verne, scriitorul vizionar care a descris viitorul, www.libertatea.ro)

Postlectură

1. Ce fel de text este acesta? Care este scopul lui?

2. Enunțul Nu poate fi o coincidență. constituie părerea cuiva? Motivează răspunsul oferit.

3. Găsește în fragment două justificări pentru enunțul de la exercițiul anterior.

4. Care ar putea fi concluzia legată de afirmația din primul enunț al scrisorii? Ce cuvânt te-a ajutat să o descoperi?

5. Descoperă în fragment elemente ale textului argumentativ. Reformulează textul folosind conectorii logici ai textului argumentativ.

6. Exprimă-ți opinia, într-un text de 100-150 de cuvinte, despre dezvoltarea tehnologiei, valorificând și informații din textul dat.

Reține!

Textul argumentativ este textul care prezintă opinii și idei despre diferite aspecte ale realității (fenomene, evenimente, persoane etc.), susținute prin argumente și dovezi cu scopul de a demonstra sau a convinge pe cineva de ceva.

Structura textului argumentativ

a. Introducerea – cuprinde ipoteza (Ce se argumentează?) în care se exprimă opinia proprie, folosind conectorii: părerea mea este că…; în opinia mea…; din punctul meu de vedere… .

b. Cuprinsul – conține argumentele (De ce?) care pot fi pro sau contra ipotezei, folosindu-se structuri de tipul: în primul rând…; în al doilea rând…; mai întâi…; apoi… .

c. Încheierea – cuprinde concluzia, ce reia opinia exprimată inițial, reformulând-o în funcție de argumentele sau contraargumentele aduse, folosindu-se cuvintele: în concluzie…, deci…, așadar… .

Text Auxiliar

Prelectură

Ești pe submarinul Nautilus. Ce carte ai alege din rafturile bibliotecii aflate în adâncuri? Explică motivul care te-a determinat să faci alegerea.

Lectură

Nautilus

20.000 de leghe sub mări de Jules Verne

Căpitanul Nemo se ridică. Îl urmai. O ușă dublă se deschise în cealaltă parte a sălii și intrarăm într-o cameră la fel de mare ca aceea pe care o părăsisem. Era biblioteca. Dulapurile înalte de palisandru negru, cu încrustații de aramă, cu rafturi foarte mari, erau pline de cărți, toate legate în același fel. Rafturile se întindeau de-a lungul pereților, terminându-se în partea de jos cu divane largi, nespus de odihnitoare, îmbrăcate în piele cafenie. Pe lângă divane erau așezate pupitre ușoare, care se mișcau după cum voiai, apropiindu-le sau depărtându-le ca să poți pune cărțile pe ele în timpul cititului. În mijlocul camerei se înălța o masă enormă, plină cu broșuri, printre care se vedeau și câteva ziare cam vechi. Patru globuri mate, aproape pierdute printre ornamentele plafonului, scăldau în lumina lor electrică unitatea atât de armonioasă și cu atâta măiestrie orânduită a încăperii. Priveam toate mut de admirație și nu-mi venea să-mi cred ochilor.

Căpitane Nemo, îi spusei gazdei mele, care se întinsese pe un divan, biblioteca dumneavoastră ar putea face cinste oricărui palat de pe glob, și mă gândesc cu uimire cum de ați putut-o aduce până în adâncul mărilor.

Unde aș putea găsi mai multă singurătate, mai multă liniște, domnule profesor? răspunse căpitanul Nemo. În cabinetul dumneavoastră de lucru de la muzeu găsiți o liniște atât de deplină?

Nu, domnule, și trebuie să vă spun că este cu mult mai sărac decât al dumneavoastră. Aveți aici șase sau șapte mii de volume…

Douăsprezece mii, domnule Aronnax. Sunt singurele mele legături cu pământul. Dar lumea a încetat să mai existe pentru mine în clipa în care Nautilus s-a afundat pentru prima oară în adâncul apelor. În ziua aceea mi-am cumpărat ultimele volume, ultimele broșuri, ultimele ziare, și de atunci îmi spun că omenirea n-a mai gândit și n-a mai scris nimic. Aceste cărți, domnule profesor, vă stau la dispoziție și le puteți folosi oricând doriți.

Îi mulțumii căpitanului și mă apropiai de rafturile bibliotecii. Erau acolo, din belșug, cărți științifice, de morală și de literatură, scrise în toate limbile, dar n-am văzut niciun tratat de economie politică; se părea că acestea sunt interzise cu strășnicie pe vas.

Un amănunt m-a mirat: cărțile se găseau clasate fără a se ține seama de limba în care erau scrise, și amestecul lor dovedea că Nemo obișnuia

Jules Verne

(1828–1905) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. În 1863 a publicat primul său roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract pe douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare. Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant, 1868, Ocolul Pământului în optzeci de zile, 1873, Mihail Strogoff, 1876, Steaua Sudului, 1884, Vulcanul de aur, 1899 etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună, 1865, 20.000 de leghe sub mări, 1870, Robur Cuceritorul, 1886).

Știați că...?

Nautilus (SSN-571) a fost primul submarin operațional cu propulsie nucleară din lume și primul submarin care a finalizat un tranzit scufundat al Polului Nord, la 3 august 1958. Comandantul inițial al submarinului a fost Eugene Parks „Dennis” Wilkinson.

Vechiul cuvânt grecesc Nautilus nu l-a inspirat doar pe Jules Verne în 1870, ci și pe proiectanții de mai târziu ai submarinelor de ultimă generație. Și alte nave ale Marinei Americane au primit numele de USS Nautilus.

(https://ro.wikipedia.org/) să citească orice volum îi cădea în mână. Printre ele am văzut capodoperele maeștrilor vechi și moderni, adică tot ceea ce omenirea a produs mai frumos în istorie, poezie, roman și știință de la Homer până la Victor Hugo, de la Xenofon până la Michelet, de la Rabelais până la George Sand. Dar lucrările științifice erau cu mult mai numeroase decât toate celelalte; cărțile de mecanică, de balistică, hidrografie, meteorologie, geografie, geologie etc. ocupau un loc la fel de însemnat ca și cele de științe naturale, și mi-am dat seama că ele formau principala preocupare a căpitanului Nemo. Printre operele lui Joseph Bertrand am găsit cartea intitulată „Fondatorii astronomiei”; și cum știam că ea apăruse în cursul anului 1865, am putut deduce că Nautilus nu putuse fi construit înaintea acelei epoci.

Deci căpitanul Nemo își începuse viața submarină de cel mult trei ani. Mă gândeam, de altfel, că lucrări mai recente îmi vor îngădui să fixez data exactă. Dar aveam tot timpul să le cercetez și nu voiam să întârzii plimbarea, printre minunățiile de pe Nautilus.

Domnule, îi spusei căpitanului, vă mulțumesc foarte mult că mi-ați pus la dispoziție biblioteca. În ea se află comori de știință de care mă voi folosi.

Postlectură

1. Menționează: a. la ce te-a dus cu gândul lectura fragmentului. b. o idee din text care ți s-a părut interesantă sau care te-a uimit/fascinat.

2. Folosind DEX, stabilește sensul cuvintelor extrase din text: palisandru, divan, capodoperă, balistică.

3. Notează două elemente care denumesc spațiul acțiunii.

4. Selectează, din text, doi indici de timp.

5. Care sunt cele două personaje prezente în textul-suport? Notează câte o trăsătură definitorie a fiecăruia, justificând-o cu o secvență corespunzătoare.

6. Menționează, într-un enunț, motivul uimirii domnului Aronnax.

7. Precizează ce tipuri de cărți existau în biblioteca de pe submarinul Nautilus .

8. Care dintre numele scriitorilor menționați în text îți este cunoscut? Precizează în ce împrejurare ai auzit despre el. Caută și selectează câteva informații despre acesta, apoi prezintă-le în fața clasei.

Portofoliu

Imaginează-ți că pe submarinul Nautilus există o sală multifuncțională, adaptată nevoilor elevilor din secolul XXI. Realizează un inventar al obiectelor pe care ar trebui să le conțină încăperea, menționând la ce folosește fiecare dintre ele. Ordonează-le în funcție de importanța pe care le-o acorzi. Poți însoți textul tău și de un desen care să reprezinte această sală.

This article is from: