Rezumatul

Citește cu atenție fragmentul și rezolvă cerințele date.

Era miezul nopții, era ora somnului naiv, dulce, generos, pe care-l merită copilăria.

Și deodată, ca o trompetă semeață, unică, arogantă, răsună cântecul unui cocoș. Și Tic, și Dan se treziră speriați. Parcă le țipase cineva în ureche printr-o pâlnie. La început nu înțeleseră ce s-a întâmplat. Abia după câteva minute, când răsună al doilea „cucurigu!” la fel de falnic și de entuziast, amândoi pricepură cine i-a trezit. Dan se tângui neputincios. Tic însă, mai practic, alergă la geamuri și le închise fără șovăială. Niciunul nu se trezise de-a binelea. Acționau ca niște somnambuli. Adormiră repede, dar nu scăpară de atenția cocoșului. Acutele lui disperate străpungeau pereții și ferestrele ca pe niște țesături de mătase. Tic se uită la ceasul lui fosforescent. Era ora unu. […]

Somnul le dădea târcoale și niciunul nu i se împotrivea. Imagini confuze începeau să se transforme în visuri. Poate că pe fețele lor răsărea zâmbetul duios și liniștit al destinderii, al trecerii spre somn. Primele tresăriri, primele neguri și încâlceli…

Și iarăși strigătul victorios de trompetă!

Cu mâinile la urechi, Dan începu să se tânguie și să se roage:

Fă ceva, Ticușorule! […]

Tic nu se lăsă prea mult rugat. Dibui un obiect undeva pe o ladă de lângă patul lui și-l aruncă drept în capul lui Dan.

Pune-ți perna pe cap, poate că nu-l mai auzi! Eu o să-mi sacrific un pantof. […]

După câteva minute se strecură și Tic în curte. Orătăniile se pregăteau de culcare. Ochi cocoșul. Era mare, puternic, țanțoș, așa cum îi stă bine unui cocoș. Nu l-ar fi prins, o zi întreagă să fi fugit după el. În buzunarul lui se găsea însă o funie subțire, transformată de dimineață în lasou, iar în mâini avea amintirea unor exerciții. Criminalul cu pinteni parcă bănuia ceva. Se îndrepta glonț spre nuc. Dar nu mai avu vreme să ajungă în prima creangă. Lasoul îi curmă brusc elanul. Nici măcar nu avu vreme să dea un semnal de alarmă. Cârâielile i se înecară în gât. Tic îl trase cu iuțeală spre dânsul, îl prinse între picioare și începu operația pe care i-o promisese în gând. Adică scoase din buzunar un rotocol de izolier-band, tăie o bucată cam de zece centimetri, pe care începu s-o înfășoare cu pricepere în jurul pliscului. Totul dură zece secunde. Cocoșul sări din mâinile lui ca o ghiulea. Dar se opri undeva năuc și iritat. Își sucea capul în toate părțile. Pliscul însă nu voia să-l asculte. Se transforma parcă într-un gotcan, așa se sălbăticise. Zadarnic. Amețit de neputință și de oboseală, se cățără în nuc. (Constantin Chiriță, Cireșarii) a. Precizează personajele care apar în fragment. b. Transcrie doi indici temporali din textul dat. c. Delimitează textul în fragmente. d. Indică pentru fiecare fragment un cuvânt-cheie. e. Formulează pentru fiecare fragment câte o idee principală.

Aplică!

1. Realizează rezumatul fragmentului prezentat, respectând convențiile tipului de text.

2. Rezumă fragmentul dat în zece propoziții.

3. Rezumă textul într-un singur enunț.

Reține!

Rezumatul este prezentarea pe scurt, obiectivă, folosind cuvinte proprii a informațiilor dintr-un text.

Etape ale realizării rezumatului

◗ Citește textul integral, cu atenție.

◗ Identifică fragmentele textului.

◗ Realizează planul simplu de idei.

◗ Alcătuiește un scurt text în care fiecare idee începe cu alineat.

Reguli de respectat la realizarea unui rezumat

◗ Respectă succesiunea întâmplărilor.

◗ Relatează la persoana a III-a.

◗ Utilizează timpurile verbale adecvate (prezent sau perfect compus).

◗ Redă textul în propriile cuvinte, nu cita.

◗ Răspunde la întrebările Cine?, Ce face?, Când?.

◗ Nu utiliza termeni precum „autorul”, „naratorul”, „personajul”.

Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă

Descoperă!

Citește cu atenție fragmentul și rezolvă cerințele date.

Cine? întrebă un cor uluit.

Tic! răspunse Ursu. L-am văzut de la Zănoaga și i-am lăsat semne foarte sigure. Dacă n-a ajuns aici până acum… Și din păcate s-a întunecat…

În câteva clipe toți cireșarii cunoșteau povestea lui Ursu.

Zguduită, Maria rosti întrebarea tuturor:

— Ce putem face?

Umbrele serii se transformaseră în pâclă groasă.

— Mai întâi focul! spuse Victor. Trebuie să facem un foc mare ca să se vadă de departe.

— Și noi să rămânem de mămăligă lângă foc? spuse cu un ton de protest Ionel.

Eu zic să facem două grupuri, îl liniști Ursu și să intrăm în pădure pe două căi. Fiecare grup cu o lanternă. Câte doi…

Atunci să facem trei grupuri, socoti Lucia.

Ursu are dreptate, interveni Ionel. Trebuie să facă cineva focul și să-l păzească.

1. Care este tema dialogului?

2. Cine participă la discuție?

3. Precizează emoțiile participanților. Cum le-ai descoperit?

4. Menționează rolul semnelor de punctuație din fragmentul scris îngroșat.

5. Transcrie verbele care indică acțiunile personajelor în cadrul dialogului.

6. Rescrie propoziția, înlocuind semnul întrebării cu punct, dar fără a schimba sensul.

Reține!

TEXT DIALOGAT (vorbire directă)

 Reprezintă reproducerea întocmai a spuselor cuiva.

 În prim-plan este vorbitorul.

 Înaintea textului reprodus se utilizează linia de dialog.

 Este un dialog/text dialogat.

 Predomină propozițiile interogative și exclamative.

Exemplu: — Când ai intrat? întreabă Laura. →

— Acum cinci minute, răspunde Ina.

 Verbele sunt, în general, la persoana I și a II-a.

Exemplu: Eu îi cert!

 Se folosesc verbe la modul imperativ.

Exemplu: — Vino!

 Apar verbe de declarație: a zice, a spune, a grăi, a întreba etc. După aceste verbe se folosesc două puncte (:).

 Se folosesc substantive în cazul vocativ

Exemple: — Bunico, e rău să nu ai copii?

— Astăzi ne întâlnim la ora 10:00.

TEXT NARATIV (vorbire indirectă)

 Reprezintă reproducerea sub forma povestirii a spuselor cuiva.

 Dispare linia de dialog.

 Este o povestire/un text narativ.

 Se folosesc verbe precum: a întreba, a se mira etc. Se folosesc numai propoziții enunțiative.

Exemplu: Laura a întrebat-o când a intrat. Ea i-a spus că a intrat acum cinci minute.

 Verbele trec de la persoana I și a II-a la persoana a III-a.

Exemplu: El spuse că îi ceartă.

 Verbele la modul imperativ trec la modul conjunctiv.

Exemplu: I-a spus să vină.

 Se folosesc verbe de declarație (zice, spune, întreabă etc.), urmate de cuvinte precum: că, să, ca să, dacă, unde etc.

 Substantivele în cazul vocativ sunt transformate în substantive în dativ sau acuzativ.

Exemple: Nepoțelul o întreabă pe bunică dacă este rău să nu ai copii.

Ei s-au înțeles să se întâlnească la ora 10:00 în acea zi.

Pentru a transforma vorbirea directă în vorbire indirectă parcurgem următoarele etape:

◗ eliminarea liniei de dialog;

◗ transformarea verbelor de la persoana I și a II-a în forme verbale la persoana a III-a;

◗ eliminarea cuvintelor care indică o exclamație, un strigăt;

◗ folosirea verbelor de declarație (a zice, a spune etc.) urmate de cuvinte precum: că, să, ca să, dacă, unde etc.

Aplică!

1. Transformă vorbirea directă în vorbire indirectă. Scrie în caiet textul rezultat. Gata! îi trezi Lucia din preocuparea lor oarbă și îndărătnică. Cu ce ați adus până acum, putem petrece aici o noapte polară…

Și se pregăti să aprindă focul, dar Maria se înțepeni în fața ei: Stai! încă n-ai voie să faci focul!

De ce? se miră Lucia.

2. Menționează modificările pe care le-ai făcut.

3. Explică rolul utilizării semnelor de punctuație din replicile dialogului.

4. Indică personajele care participă la dialog și precizează rolul lor.

5. Scrie un dialog de zece replici între tine și un adolescent din grupul cireșarilor, apoi transformă-l în vorbire indirectă.

6. Transformă vorbirea directă din replicile de la începutul lecției în vorbire indirectă.

Explorează!

Notează în caiet doar verbele și menționează ce indică ele.

Acțiune frumos El există explorăm inteligent doi explorare rucsac știi mergi noi mers stai verb sunt

Amintește-ți!

Verbul (actualizare)

Descoperă!

◗ Notează cât mai multe acțiuni pe care le pot face împreună cei doi prieteni, Tic și Țombi.

◗ Menționează ce părți de vorbire sunt cuvintele notate.

◗ Recitește fragmentul și rezolvă cerințele date: a. Notează toate verbele din text. b. Indică două verbe auxiliare și menționează ce rol au. c. Identifică verbul la infinitiv și precizează cum l-ai recunoscut.

Tic! răspunse Ursu. L-am văzut de la Zănoaga și i-am lăsat semne foarte sigure. Dacă n-a ajuns aici până acum… Și din păcate s-a întunecat… În câteva clipe toți cireșarii cunoșteau povestea lui Ursu.

Zguduită, Maria rosti întrebarea tuturor: Ce putem face?

VERBUL este o parte de vorbire flexibilă care indică acțiunea, starea sau existența.

Verbul poate fi:

◗ predicativ (poate alcătui singur predicatul): Noi scriem compuneri interesante.

◗ nepredicativ:

 auxiliar (ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse): a avea – timpul perfect compus (eu am scris); a vrea – timpul viitor (eu voi scrie); a fi – timpul viitor anterior (voi fi scris).

MODUL este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea.

◗ INDICATIV – arată o acțiune reală.

Indicativul este singurul mod care are toate timpurile:

 prezent: învăț, înveți, învață, învățăm, învățați, învață

 imperfect: învățam, învățai, învăța, învățam, învățați, învățau

 perfect simplu: învățai, învățași, învăță, învățarăm, învățarăți, învățară

 perfect compus: am învățat, ai învățat, a învățat, am învățat, ați învățat, au învățat

 mai-mult-ca-perfect: învățasem, învățaseși, învățase, învățaserăm, învățaserăți, învățaseră

 viitor: voi învăța, vei învăța, va învăța, vom învăța, veți învăța, vor învăța

 viitor anterior: voi fi învățat, vei fi învățat, va fi învățat, vom fi învățat, veți fi învățat, vor fi învățat

◗ IMPERATIVUL – exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte. Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural. Nu are forme specifice de timp.

Are formă:

 afirmativă (Cântă!, Cântați!);

 negativă (Nu cânta!, Nu cântați!).

Verbul predicativ la modurile indicativ și imperativ îndeplinește funcția sintactică de predicat verbal.

Formele verbale nepersonale studiate sunt:

 INFINITIVUL – forma de dicționar a verbului; el poate apărea precedat sau nu de cuvântul a (a vorbi); a. El adună acum merele din livadă. b. Doar adună un coș plin cu mere. c. El cântă zilnic în corul școlii. d. Cântă ce i-a plăcut, apoi se opri brusc. Prin ce se deosebesc formele verbale?

 PARTICIPIUL – arată acțiunea suferită de un obiect (cules, învățat).

1. Notează în caiet, apoi subliniază formele corecte ale verbelor și alcătuiește enunțuri cu ele: trebuie/trebuiesc; bănuiește/bănuie; scri/scrii; copie/copiază; place/plăcea; creează/crează.

2. Menționează timpul, persoana și numărul pentru următoarele forme verbale la modul indicativ: cumpărăm, vedeați, văzuși, au înțeles, vom citi, înțelesesem, mergeți, va fi, veni.

3. Indică timpul formelor verbale subliniate în enunțurile de mai jos.

4. Precizează formele de imperativ ale următoarelor verbe (atât cele afirmative, cât și cele negative): a merge, a face, a fi, a asculta, a descoperi, a zice.

5. Scrie câte un enunț astfel încât următoarele forme verbale să aibă valoarea indicată: am – verb predicativ; ai – verb auxiliar; fi – verb predicativ; – verb auxiliar; – verb predicativ; – verb auxiliar. a. Voi învăța pentru evaluare foarte bine. b. Am să îl întreb despre bunicii lui. c. Voi fi plecat când va fi venit el. d. O să îl cert când ajunge. e. Oi veni când voi putea.

6. Trece verbul a înțelege la toate timpurile modului indicativ, utilizând doar persoana a II-a singular și plural.

7. Analizează verbele din textul următor după model.

Prichindelul avusese o licărire de luciditate în groaza lui. Amintindu-și că mușchiul copacilor arată cam întotdeauna nordul, își învinsese spaima și pipăi cu mâinile scoarța câtorva arbori. După ce simți pe alocuri, în vârful degetelor, porțiuni mătăsoase, reveni apoi pe cărarea în care păzea ca o santinelă Țombi cel iarăși curajos, și astfel ghici direcția peșterii.

Model: avusese – verb predicativ, modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, persoana a III-a, numărul singular, formă afirmativă.

8. Notează forma de viitor pentru fiecare formă verbală identificată.

9. Realizează un dialog de 8-10 replici cu unul dintre cireșari. Subliniază verbele, precizează modul, timpul, persoana și numărul.

Reține!

Conjugarea înseamnă modificarea formei verbului în funcție de anumite categorii specifice. Verbul își schimbă forma în funcție de mod, timp, persoană și număr. El este centrul comunicării, în jurul lui se grupează celelalte părți de vorbire. Fără verb mesajul nu are sens.

Exersează!

Cum conjugăm, fără să greșim, verbele a crea, a agrea și a recrea? Folosim ca model verbul a lucra.

a lucra eu lucrez tu lucrezi el/ea lucrează noi lucrăm voi lucrați ei/ele lucrează a crea eu creez tu creezi el/ea creează noi creăm voi creați ei/ele creează

Amintește-ți!

Forme de viitor:

◗ viitor standard (exprimă o acțiune care se va desfășura în viitor): voi citi;

◗ viitor anterior (exprimă o acțiune viitoare, terminată înaintea unei alte acțiuni viitoare; se formează cu verbul auxiliar a fi și forma de participiu a verbului): voi fi citit;

◗ viitor de limbă vorbită: am să citesc;

◗ viitor popular: oi citi.

Modul conjunctiv

Explorează!

1. Completează, în caiet, enunțul cu trei acțiuni dorite. Prietenului meu îi place să , , .

2. Indică elementul comun pentru verbele subliniate. Mai întâi focul! spuse Victor. Trebuie să facem un foc mare ca să se vadă de departe.

Și noi să rămânem de mămăligă lângă foc? spuse cu un ton de protest Ionel.

Eu zic să facem două grupuri, îl liniști Ursu și să intrăm în pădure pe două căi. Fiecare grup cu o lanternă. Câte doi…

Atunci să facem trei grupuri, socoti Lucia.

3. Precizează cum consideri acțiunea: a. reală; b. dorită; c. posibilă, realizabilă; d. un îndemn.

Modul conjunctiv exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.

Marca gramaticală a modului conjunctiv este prezența cuvântului să

În unele enunțuri orale conjunctivul la persoana a III-a se poate folosi fără cuvântul să.

Exemplu: Meargă unde o vrea!

Verbul predicativ la modul conjunctiv îndeplinește funcția sintactică de predicat verbal.

Timpurile modului conjunctiv

1. Prezent – verbul arată o acțiune posibilă care se poate desfășura fie în momentul vorbirii, fie după momentul vorbirii.

2. Perfect – verbul arată o acțiune care se poate desfășura înainte de momentul vorbirii.

Conjunctiv prezent – să + formele de indicativ prezent eu să învăț tu să înveți el să învețe noi să învățăm voi să învățați ei să învețe eu să vreau tu să vrei el să vrea noi să vrem voi să vreți ei să vrea eu să culeg tu să culegi el să culeagă noi să culegem voi să culegeți ei să culeagă eu să citesc tu să citești el să citească noi să citim voi să citiți ei să citească

Conjunctiv perfect – să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului eu să fi învățat tu să fi învățat el să fi învățat noi să fi învățat voi să fi învățat ei să fi învățat eu să fi vrut tu să fi vrut el să fi vrut noi să fi vrut voi să fi vrut ei să fi vrut eu să fi cules tu să fi cules el să fi cules noi să fi cules voi să fi cules ei să fi cules eu să fi citit tu să fi citit el să fi citit noi să fi citit voi să fi citit ei să fi citit

Aplică! Amintește-ți!

1. Scrie în caiet formele verbului a explora la modul conjunctiv.

2. Alcătuiește un enunț cu un verb la modul imperativ, apoi înlocuiește-l în enunț cu unul la modul conjunctiv. Ce observi?

3. Indică modul și timpul următoarelor forme verbale: să repet, am să observ, să fi venit, o să plece, să glumească, are să cânte.

4. Precizează la ce mod sunt verbele subliniate din următoarele enunțuri.

Doarmă cât o dori!

Fie ce o fi!

Plece unde vede cu ochii!

Facă ce își dorește!

5. Scrie în caiet doar varianta corectă a următoarelor forme verbale: să aibă/să aivă/să aibe să fii/să fi să devi/să devii să obți/să obții să previi/să previ să ști/să știi

6. Menționează acțiunea exprimată de verbele la modul conjunctiv din următoarele enunțuri: a. Am rugat-o pe Ioana să vină devreme. b. Îi voi sugera Mariei să meargă cu mine la cumpărături. c. Să fi venit mai devreme, acum termina. d. Să-mi fi spus, o ajutam.

7. Subliniază verbele la modul conjunctiv din textul dat și analizează-le.

— Așa sunt eu în felul meu, știu una și bună: să-mi slujesc stăpânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoială, că mă tem să nu mă apuce noaptea pe aici.

(Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

Modul condițional-optativ

Explorează!

1. Completează enunțurile în caiet.

a. Dacă aș fi o floare, aș fi … , pentru că … .

b. Dacă aș fi o culoare, aș fi , pentru că .

c. Dacă aș fi o pasăre, aș fi … , pentru că … .

2. Precizează ce arată verbul aș fi în enunțurile completate de tine.

3. Menționează verbele care apar în forma aș fi și precizează valoarea lor.

4. Scrie două enunțuri în care să precizezi ce ai dori să afli în timpul acestei ore de limba română. De cine depinde îndeplinirea acestor dorințe?

am să citesc (voi citi) – verb, modul indicativ, timpul viitor, formă de limbă vorbită.

Sfaturi gramaticale

◗ La persoana a II-a singular, următoarele verbe se scriu cu doi i: tu să fii, tu să știi, tu să ții, tu să vii, tu să devii, tu să susții, tu să deții, tu să reții, tu să revii, tu să previi, tu să redevii.

◗ La fel ca la indicativ prezent, verbele a crea și a agrea se scriu și se pronunță cu doi e: să creez, să agreez.

Reține!

Modul condițional-optativ exprimă o acțiune dorită sau o acțiune posibilă, dar care depinde de o condiție. Verbul predicativ la modul condițional-optativ îndeplinește funcția sintactică de predicat verbal. Timpurile modului condițional-optativ

1. Prezent – verbul arată o acțiune desfășurată fie în momentul vorbirii, fie după momentul vorbirii

Condițional-optativ prezent – verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) + forma de infinitiv a verbului eu aș învăța tu ai învăța el ar învăța noi am învăța voi ați învăța ei ar învăța eu aș vrea tu ai vrea el ar vrea noi am vrea voi ați vrea ei ar vrea eu aș culege tu ai culege el ar culege noi am culege voi ați culege ei ar culege eu aș citi tu ai citi el ar citi noi am citi voi ați citi ei ar citi

2. Perfect – verbul arată o acțiune desfășurată înainte de momentul vorbirii.

Condițional-optativ perfect – verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) + verbul auxiliar a fi + forma de participiu a verbului eu aș fi învățat tu ai fi învățat el ar fi învățat noi am fi învățat voi ați fi învățat ei ar fi învățat eu aș fi vrut tu ai fi vrut el ar fi vrut noi am fi vrut voi ați fi vrut ei ar fi vrut eu aș fi cules tu ai fi cules el ar fi cules noi am fi cules voi ați fi cules ei ar fi cules eu aș fi citit tu ai fi citit el ar fi citit noi am fi citit voi ați fi citit ei ar fi citit a. Aș urmări serialul preferat, dar aș întârzia la întâlnirea clubului de matematică. b. Le spun că aș merge în drumeție dacă aș fi mai tânără. c. Dacă aș fi ascultat, acum aș fi fost pe locul întâi. a. Mihai ar vrea să meargă la patinoar. b. Ar fi venit, dacă l-ai fi chemat mai devreme. c. Mânca-l-ar bunica de copil cuminte! d. Dormire-ai dus! e. Aș fi înțeles, de mi-ar fi explicat situația. a. Elevul ar tăcea/ar tace dacă i-ai atrage atenția. b. Ți-ar place/Ți-ar plăcea să mergem în excursie? c. Ar fi bine dacă aș vede/aș vedea filmul de acțiune. d. Ar apare/Ar apărea la timp dacă l-ai fi sunat mai devreme.

Aplică!

1. Precizează când se desfășoară acțiunea verbelor la condițional-optativ din enunțurile date.

2. Menționează timpul verbelor la modul condițional-optativ din enunțurile de mai jos.

3. Rescrie în caiet forma corectă de condițional-optativ, timpul prezent.

4. Construiește enunțuri cu următoarele ortograme: c-am/cam, n-ai/nai, ne-am/neam, var/v-ar, m-ai/mai.